Lenin: “ … Bolşevicii n-au făcut altceva decît să adopte, dezvoltîndu-l, regimul instaurat de ţari şi care e singurul potrivit cu popsrul rus. Nu se poate guverna o sută de milioane de brute fără băţ, fără spioni, fără poliţie secretă, fără teroare şi spînzurători, fără tri­bunale militare, muncă silnică şi torturi. Noi am schimbat numai clasa care îşi baza guvernarea pe acest sistem. De unde erau şaizeci de mii de nobili şi patruzeci de mii de mari funcţionari, în total o sută de mii de indivizi, azi sint aproape două milioane de proletari şi comunişti. E un progres, un mare progres, deoarece privilegiaţii sînt de zece ori mai numeroşi, însă nouăzeci şi opt la sută din populaţie n-a cîştigat prea’ mult prin această schimbare. Fii chiar sigur că n-a cîştigat nimic şi e tocmai ceea ce vreau, ceea ce doresc şi, de altfel, ceea ce este absolut inevitabil. …

Dată fiind starea de lucruri din Rusia şi din Europa, a trebuit să mă servesc de ideologia comunistă pentru a realiza adevă­ratul meu scop. In alte ţări şi în alte vremuri, aş fi întrebuinţat altceva. Marx nu era decît un burghez evreu, călare pe statisţicile englezeşti şi admirator în secret al industrialiamului. Un creier îmbibat de bere şi de hege­lianism, în care amicul Engles injecta cîteodată unele idei geniale. Revoluţia rusească e o dezminţire completă a profeţiilor lui Marx. Comunismul a triumfat tocmai într-o ţară unde aproape nu exista burghezie. …

Urăsc ţăranii, urăsc pe mujicul idealizat de acel ramo­lit occidental care era Turgheniev şi de acel faun conver­tit care era ipocritul de Tolstoi. Ţăranii reprezintă tot ce urăsc mai mult: trecutul, credinţa, ereziile şi maniile religioase, lucrul manual. Îi tolerez şi îi cultiv, dar îi urăsc. Aş vrea să-i văd dispărînd pe toţi, pînă la cel din urmă. … Să crezi că sunt crud. Toate aceste execuţii şi spânzurători, care se fac din ordinul meu, mă plictisesc. …”