Ce provoacă depresia și anxietatea? Și cum pot fi vindecate? Cunoscutul jurnalist Johann Hari a suferit de depresie încă din copilărie și a început un tratament cu antidepresive pe când era adolescent. I s-a spus că problemele sale erau cauzate de un dezechilibru chimic la nivelul creierului. La o vârstă adultă, după ce s-a specializat în științele sociale, a început să cerceteze dacă acest fapt este adevărat – și a aflat că aproape tot ceea ce i se spusese despre depresie și anxietate era greșit.
Hari a descoperit în diferite locuri ale lumii cercetători care pot demonstra că depresia și anxietatea sunt cauzate de problemele cruciale și tot mai mari generate de modul nostru de viață caracterizat de deconectare – deconectare de oameni, de o muncă plină de sens, de natură, de valorile importante, de poziția socială și respect, de un viitor sigur și promițător.
Joe Philips aștepta ca ziua să se termine. Dacă intrai în magazinul de vopseluri din Philadelphia, unde lucra el, și îi cereai un litru de vopsea de o anumită nuanță, el îți cerea să o alegi dintr-o listă și ți-o prepara. Era mereu la fel. Punea puțin pigment în cutie, introducea cutia într-un aparat care semăna cu un cuptor cu microunde, iar aparatul o zguduia puternic. Astfel, culoarea vopselei devenea omogenă. Apoi, îți lua banii și îți spunea: „Mulțumesc, domnule!”. După aceea, aștepta următorul client și făcea același lucru. Toată ziua. În fiecare zi. Lua comanda. Amesteca vopseaua. Spunea: „Mulțumesc, domnule!”. Aștepta. Lua comanda. Amesteca vopseaua. Spunea: „Mulțumesc, domnule!”. Aștepta. Și tot așa. Și tot așa…
Nimeni nu observa vreodată dacă Joe se descurca bine sau prost. Șeful lui nu comenta decât dacă Joe întârzia, dar atunci făcea un scandal monstru. Atunci când pleca de la slujbă, Joe se gândea întotdeauna: „Nu simt că mi-am lăsat amprenta asupra vieții cuiva”. Mi-a spus că atitudinea angajatorilor lui era următoarea: „Vei face lucrurile astfel. Și te vei prezenta aici la ora asta. Atâta timp cât faci aceste lucruri, îți va merge bine”. Dar s-a trezit întrebându-se: „Unde este capacitatea mea de a schimba lucrurile? Unde este capacitatea mea de a le dezvolta? Unde este capacitatea mea de a lăsa o urmă în compania unde lucrez? Pentru că oricine poate veni la timp și poate face ceea ce i se spune să facă”.
Cu timpul, Joe a devenit dependent de alcool și droguri.
Derealizarea, un simptom comun al depresiei
Între anii 2011 și 2012, compania Gallup de cercetare a pieței a efectuat cel mai detaliat studiu[1] inițiat vreodată cu privire la modul în care oamenii din întreaga lume se simt cu privire la munca lor. A studiat milioane de angajați din 142 de țări. A descoperit că 13% dintre noi spunem că suntem „implicați” în ceea ce facem – adică suntem „entuziasmați cu privire la munca noastră și dedicați față de ea și contribuim la organizația noastră într-o manieră pozitivă”. Spre deosebire de aceștia, 63% spun că sunt „neimplicați”, ceea ce se definește prin „a trece precum niște somnambuli prin ziua de muncă, dedicând timp – dar nu și energie sau pasiune – activității profesionale.
Iar alți 23% sunt „activ neimplicați”. Gallup spune că aceștia „nu sunt doar nefericiți la locul lor de muncă; ei își și manifestă nefericirea. În fiecare zi, acești muncitori subminează ceea ce reușesc să realizeze colegii lor implicați. Angajații neimplicați activ sunt hotărâți, mai mult sau mai puțin, să deterioreze compania”.
Oamenii care își urăsc slujba sunt aproape de două ori mai mulți decât cei care și-o iubesc. Iar munca aceasta, pe care majoritatea dintre noi detestăm să o facem ne ocupă cea mai mare parte din viață. Un profesor care a analizat acest aspect în detaliu scrie: „Un studiu recent a confirmat faptul că ziua de muncă de opt ore reprezintă un vestigiu al trecutului. Astăzi, angajatul obișnuit își verifică e-mailul la ora 07:42 dimineața, ajunge la birou la 08:18 și pleacă acasă la 19:19. Acest studiu recent a descoperit că unul din trei muncitori britanici își verifică e-mailul înainte de ora 06:30, în timp ce 80% dintre angajatorii britanici consideră că este acceptabil să-și sune angajații în afara orelor de muncă”. Conceptul de „program de muncă” începe să dispară pentru majoritatea oamenilor – așadar, acest lucru, care celor 87% dintre noi nu ne place, începe să ne acapareze din ce în ce mai mult viața.
Am început să mă întreb dacă toate acestea ar putea juca un rol în răspândirea depresiei și anxietății. – integral pe familiaortodoxa.ro.