Sâmcea Nicoleta-Cristina

Gavrilă Claudiu-Marcel

Formarea profesională a elevilor în contexte europene reprezintă o direcție esențială pentru adaptarea educației la cerințele actuale ale pieței muncii și pentru dezvoltarea unor competențe relevante, dincolo de spațiul tradițional al școlii. Într-un context socio-economic dinamic, astfel de experiențe contribuie la pregătirea unor tineri capabili să răspundă eficient provocărilor profesionale și să se integreze într-un mediu de lucru competitiv și divers.

În acest cadru, în perioada 26 aprilie – 9 mai 2026, un număr de 41 de elevi de la Liceul Tehnologic Segarcea, din învățământul liceal și profesional, domeniul mecanic, au participat la stagii de pregătire practică desfășurate în Paphos, Cipru, în cadrul proiectului nr. 2025-1-RO01-KA121-VET-000327872. Mobilitățile au fost organizate în două fluxuri, aspect care a permis o gestionare eficientă a activităților, o monitorizare atentă a progresului și implicarea unui număr extins de elevi în experiența de formare internațională.

Elevii participanți, din clasele a X-a și a XI-a, calificarea mecanic agricol si specializările tehnician mecanic pentru întreținere și reparații și tehnician mecatronist, au fost selectați în urma unui proces riguros, bazat pe criterii de performanță și motivație. Înainte de plecare, aceștia au parcurs etape consistente de pregătire pedagogică, lingvistică și interculturală, completate de sesiuni dedicate conștientizării și gestionării riscurilor, toate având rolul de a facilita integrarea eficientă în mediul profesional și cultural din țara gazdă.

Pe parcursul stagiilor, elevii au desfășurat activități practice, specifice domeniului mecanic, adaptate nivelului lor de pregătire și cerințelor actuale ale domeniului. Experiențele dobândite au contribuit la consolidarea competențelor profesionale, la dezvoltarea deprinderilor tehnice și la înțelegerea modului de organizare a muncii într-un context european, oferindu-le o perspectivă concretă și realistă asupra viitoarei cariere și asupra exigențelor mediului profesional.

Participarea la mobilitate a avut efecte semnificative și în plan personal, elevii beneficiind de un cadru favorabil dezvoltării individuale. Aceștia și-au îmbunătățit abilitățile de comunicare în limbi străine, capacitatea de lucru în echipă, autonomia și adaptabilitatea la situații noi. În același timp, contactul direct cu o altă cultură a contribuit la formarea unei atitudini deschise, bazate pe respect, toleranță și înțelegere interculturală, precum și la conturarea unei perspective mai largi asupra oportunităților de formare și angajare în spațiul european.

Pentru cadrele didactice implicate, proiectul a constituit o oportunitate valoroasă de schimb de experiență și de preluare a unor bune practici educaționale, cu impact direct asupra îmbunătățirii activității didactice și a adaptării acesteia la standarde europene. Rezultatele obținute confirmă relevanța acestor stagii de formare pentru pregătirea elevilor, atât din punct de vedere profesional, cât și în ceea ce privește dezvoltarea personală, creșterea încrederii în sine și integrarea într-un mediu european dinamic și competitiv.

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo

Articolul Erasmus+ în acțiune: elevii din Segarcea, stagii de practică în Cipru apare prima dată în Glasul.info.

Cu prilejul Zilei Eroilor, avem onoarea de a oferi cititorilor acest număr special al revistei, dedicat memoriei și recunoștinței față de cei care au scris, prin sacrificiul lor, pagini de demnitate și curaj în istoria României.

Totodată, revista este dedicată eroilor zilelor noastre, acei oameni anonimi adesea, dar care SUNT!

Glorie eternă eroilor neamului românesc!

Vezi: Ediție specială, 21 mai 2026

Articolul Ediție specială de Ziua Eroilor a revistei MAGAZIN CRITIC, 21 mai 2026 apare prima dată în Glasul.info.

Într-o lume în care zgomotul acoperă tot mai des adevărul și cultura, Magazin Critic continuă să pună întrebările incomode, să deschidă teme esențiale și să ofere spațiu reflecției autentice.

 În numărul 93 descoperim:

• perspective despre globalizare și efectele ei reale

• reflecții asupra identității și extremismului

• cultură, istorie și patrimoniu românesc

• poezie, proză scurtă, introspecție și dialog spiritual

• idei care nu caută aplauze, ci conștiință.

Mai 2026 aduce o ediție construită pentru cei care încă aleg să gândească profund, să citească atent și să privească dincolo de aparențe.

 Magazin Critic nu este doar o revistă, ci este un exercițiu de luciditate într-o epocă a grabei.

Amintim că revista tipărită Magazin Critic îndeplinește o misiune distinctă de aceea a platformei online magazincritic.ro, înființată în anul 2013, însă colaborarea dintre cele două proiecte nefiind întreruptă, conform deciziei din 25 octombrie 2021.

Vezi: nr. 93, mai, 2026

Articolul A apărut numărul 93 al revistei MAGAZIN CRITIC apare prima dată în Glasul.info.

Euro Education Federation salută organizarea dezbaterii publice anunțate de Primăria Municipiului Târgu Jiu pentru data de 09.05.2026, privind proiectele de hotărâre referitoare la reglementarea desfășurării activităților de jocuri de noroc și la interzicerea organizării și exploatării acestora pe raza municipiului.

Considerăm că această inițiativă reprezintă un pas important către protejarea interesului public, a sănătății sociale și a viitorului generațiilor tinere deoarece, în ultimii ani, fenomenul jocurilor de noroc a devenit o problemă tot mai prezentă în comunitățile din România, cu efecte negative asupra familiilor, educației, sănătății mintale și stabilității economice a cetățenilor.

Din perspectiva Euro Education Federation, jocurile de noroc nu mai pot fi tratate exclusiv ca o activitate economică, ci trebuie analizate și prin prisma impactului social profund pe care îl generează. Dependența de jocuri de noroc afectează în special tinerii și persoanele vulnerabile, contribuind la abandon școlar, îndatorare, anxietate, depresie și destrămarea relațiilor familiale.

În acest context, ne exprimăm public susținerea pentru măsurile care vizează limitarea și, acolo unde comunitățile locale consideră necesar, interzicerea activităților de jocuri de noroc în proximitatea spațiilor educaționale, a cartierelor rezidențiale și a zonelor intens circulate de tineri.

Totodată, solicităm în mod expres autorităților locale și județene din întreaga țară să ia în considerare organizarea unor dezbateri publice similare și să analizeze oportunitatea adoptării unor măsuri mai ferme privind controlul sau interzicerea jocurilor de noroc la nivel local. Administrațiile publice trebuie să pună pe primul loc siguranța socială, sănătatea comunităților și protecția generațiilor viitoare.

Euro Education Federation încurajează participarea activă a societății civile, a mediului educațional, a specialiștilor și a cetățenilor la astfel de consultări publice, pentru ca deciziile adoptate să reflecte nevoile reale ale comunităților.

Avem credința că România are nevoie de politici publice curajoase și responsabile, orientate spre educație, prevenție și protejarea interesului public, iar reducerea impactului jocurilor de noroc reprezintă un obiectiv esențial în această direcție.

Euro Education Federation

Târgu Jiu, 7 mai 2026

Articolul COMUNICAT DE PRESĂ: Euro Education Federation susține inițiativa privind dezbaterea publică referitoare la reglementarea și interzicerea jocurilor de noroc în Municipiul Târgu Jiu apare prima dată în Glasul.info.

Drept la replică al președintelui Fundației, dl Coriolan Baciu, referitor la articolul publicat în 2 mai 2026, cu titlul „Ion Gavrilă Ogoranu, comemorat la Galtiu cu cântece legionare, dar «fără salutul interzis», de simpatizanți ai Mișcării”

”La data de 02.05.2026 s-au derulat la Galtiu, comuna Sântimbru, județul Alba o serie de evenimente dedicate memoriei cunoscuților luptători anticomuniști Ana și Ion Gavrilă Ogoranu, organizate de Fundația « Ion Gavrilă Ogoranu » pentru a marca împlinirea a 20 de ani de la trecerea în eternitate a acestora. La evenimente a participat și o echipă a «Alba 24», având în compunere un reporter și un cameraman.

Relatarea acestora, publicată de redacția « Alba 24 », la scurt timp dupa finalizarea manifestărilor, și preluată de mai multe publicații online din țară, conține grave inadvertențe, de natură să aducă organizatorilor serioase probleme de imagine și mai mult chiar, posibile consecințe penale.

Accentul reporterului pus pe caracterul «legionar» al manifestărilor nu corespunde în nici un fel realității și nu face decât să creeze controverse și confuzii în spațiul public.

Inventarea de uniforme legionare cu «pantaloni de camuflaj» și a altor semne si simboluri inexistente demonstreaza lipsa completă de documentare a reporterului și obstinația de a transforma un eveniment memorial decent și derulat fără nici un incident într-un potențial generator de anchete penale în baza legislației represive în vigoare în prezent.

În realitate, cei aproape 150 de participanți la eveniment au fost în mare majoritate oameni care i-au cunoscut personal pe Ana si Ion Gaavrilă Ogoranu și care au apreciat participarea la comemorare ca pe o cinstire adusa unor eroi extraordinari ai luptei de rezistență anticomunistă.

Tinerii prezenți s-au comportat cu reținere și interes pentru toate etapele manifestării, astfel încât, cei prezenți din partea jandarmeriei si poliției nu au semnalat nici un fel de incident.

Cântecul intonat de participanți la mormântul lui Ion Gavrilă si al Anei, «Plânge printre ramuri luna», este un cântec care s-a cântat de mii de ori la mormintele foștilor deținuti politic sau la monumentele comemorative ale luptei anticomuniste, fără a mai fi considerat în mod necesar cântec cu caracter «legionar».

Fundația «Ion Gavrilă Ogoranu» este dedicată memoriei luptei de rezistență anticomunistă și cinstirii eroilor acestei lupte, dar și-a asumat și misiunea de a onora victimele regimurilor totalitare care au suferit cele mai teribile represiuni și împilări, fără a le deosebi de proveniența lor politică, religioasă sau etnică.

În acest sens, în ultimii aproape 20 de ani, am colaborat îndeaproape cu asociațiile foștilor deținuți politic, cu alte organizații ale societății civile sau cu autorități publice locale sau centrale, care au obiective asemănătoare, pentru a găsi cele mai corecte abordări ale servirii și documentării adevărului istoric, pentru a asigura generațiilor tinere accesul la întâmplări extraordinare care au marcat devenirea noastră ca națiune în vremuri foarte grele. Iar toată povestea de dragoste, suferință și jertfă a Anei și a lui Ion Gavrilă Ogoranu reprezintă o bază morală , spirituală și culturală pentru generațiile ce vor veni.

Cei care au participat din partea «Alba 24» ar fi trebuit să constate că  parastasul de comemorare, marcarea cu o placă a casei memoriale și organizarea acestei case ca un spațiu cu valențe muzeale au fost elementele serioase și importante ale comemorării de la Galtiu din data de 2 mai 2026, iar relatările despre închipuite manifestări legionare sunt doar manifestări ale senzaționalismului de presă.”

Președinte al Fundației Ion Gavrilă Ogoranu

Coriolan Baciu

Articolul Replica Fundației Ogoranu la articolul tendențios publicat de Alba 24 despre manifestările comemorative de la Galtiu. apare prima dată în Glasul.info.

Articol de Florin Dobrescu

S-au împlinit zilele acestea 5 ani de la infamul act de demitere din funcția de subsecretar de stat a domnului Octav Bjoza.

M-am gândit să fac publice câteva aspecte, considerând că fiecare din noi suntem datori a consemna amintiri care, laolaltă, vor alcătui istoria pestilențialei clise morale din viața publică a acestor ani. Faptele trebuie cunoscute, căci altfel se pierd în neantul ce ne înghite hulpav zilele și anii, iar golurile rămase în istoria recentă nu vor folosi decât acelorași depravați, care o vor scrie dupa cum le convine.                    

În plus, am o datorie morală față de domnul Octav Bjoza, întrucât – trebuie să o spun deschis – în mare parte a plătit și pentru mine și pentru instituția pe care o reprezint, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu.

Comunicatul din 12 martie 2021: un gest de demnitate

Puțini cunosc motivele reale pentru care Octav Bjoza a fost demis de primul-ministru liberal Câțu, într-o manieră în care nu se procedează nici cu o femeie de serviciu, și nici faptul că în spatele deciziei, forțată de mult prea influentul la acel moment Andrei Muraru, stăteau ani de zile de presiuni făcute asupra președintelui AFDPR. 

Oficial se știe doar că subsecretarul de stat Octav Bjoza a fost demis ca urmare a unui comunicat transmis presei la 12 martie 2021, în care – în numele AFDPR – își exprima revolta pentru modul în care parlamentarii înțelegeau să trateze problema discriminării urmașilor foștilor deținuți politic pe mai multe criterii, între care apartenența ideologică a părinților lor.  Octav Bjoza se afla încă din anul anterior într-un acut conflict cu deputatul Silviu Vexler, inițiatorul unei prevederi legislative ce discrimina urmașii unei largi categorii de luptători anticomuniști, respectiv pe copiii celor menționați în arhivele Securității ca fiind „legionari”.

În comunicatul cu pricina, referindu-se la împărțirea luptătorilor anticomuniști pe crtierii ideologice, Octav Bjoza anunțase că “nu acceptăm falsificarea încă o dată a istoriei recente a României (pentru prima, a se vedea Mihai Roller)” și readusese în prim plan preponderența elementelor de etnie evreiască în conducerea structurilor represive ale regimului comunist de după ocuparea țării de către sovietici: “Chiar vreți să vă amintim cine au fost primii trei șefi ai Securității Poporului, care au săvârșit cele mai abominabile crime din lumea comunistă europeană, lucru recunoscut și de marele disident rus Aleksandr Soljenițîn?!? Poate că da: Alexandru Nicolschi, Mișu Dulgheru și Tudor Sepeanu!” El recursese la o comparație în oglindă cu cazul urmașilor de legionari, arătând că, de asemenea, nici toți cei 3-4 milioane de membri ai fostului Partid Comunist Român, împreună cu familiile lor, nu puteai fi făcuți răspunzători pentru crimele săvârșite de conducerea regimului respectiv. Și încheia, în cel mai echilibrat mod, cu un apel la mult dorita reconciliere în fața Istoriei: “Acum, după 80 de ani, să nu ne mai lăsăm bântuiți de stafiile acestora și împreună, indiferent de etnie, culte sau politici, să veghem ca astfel de fapte să nu se mai petreacă în această țară! A răsuci la nesfârșit cuțitul într-o rană demult cicatrizată înseamnă că nu facem decât să întreținem o stare de tensiune nemeritată de nimeni!”.

Din păcate, destinatarii acestui mesaj oficial nu au înțeles sensul demersului lui Octav Bjoza, dovedind ei înșiși un radicalism și o intoleranță specifică spiritelor totalitare. Muraru și premierul Câțu l-au acuzat că ar fi pus în seama comunității evreiești vina pentru instaurarea comunismului în România. Mai mult, noua inchiziție a gândirii avea să amendeze dur considerațiile prin care Bjoza pusese în discuție nu suferințele evreilor în timpul războiului, ci numărul victimelor atribuite de tezele oficiale Holocaustului. Lobby-ul rețelei de bussinesmani ai Memoriei, gen Vexler și Alexandru Florian, care cangrena atunci inclusiv capul statului, adică Președenția, prin Andrei Muraru, aveau să-l execute în cele din urmă pe liderul AFDPR. Acesta a fost demis la 16 martie 2021, printr-o decizie emisă de primul ministru, “ noaptea, ca hoții”.

Presiuni asupra lui Octav Bjoza

Ceea ce nu s-a știut până acum și consider că trebuie spus fără menajamente, este faptul că, imediat după accederea la Cotroceni a lui Klaus Iohannis, perioadă în care Andrei Muraru, ajuns consilier prezidențial și, practic, trăgător-șef de sfori în politica românească (oricum, Iohannis era mai mult un decor în politica românească), asupra lui Octav Bjoza s-au exercitat repetate presiuni vizând conduita lui în raport cu memoria luptei anticomuniste și, concret, cu anumite persoane fizice și juridice.

Dar să ne întoarcem la sfârșitul lui 2014, când – sfătuit de Muraru – proaspătul președinte îl decora de liderul AFDPR, ca un semn de considerație al statului român pentru suferințele deținuților politici din perioada 1945-1989, dar și ca lovitură de imagine cu care care adormitul din frumoasa pădure Cotroceni să-și inaugureze mandatul. Deși profesia de bază a lui Andrei Muraru este – o spun fără menajamente – aceea de “holocaustolog”, el ocupase un timp scaunul de șef al IICCMER, încercând să acapareze zona cercetării comunismului și crimelor acestuia. A urmat reacția unei fosile a comunsimului românesc, care și ea mâncase o pâine bună de pe urma studiului comunismului pe vremea lui Băsescu. Vladimir Tismăneanu l-a atacat la baionetă pe rivalul său Muraru pentru că sfătuise președenția să decoreze un deținut politic pe care îl acuza de simpatii legionare și de legături apropriate cu Florin Dobrescu și Fundația Ion Gavrilă Ogoranu. Nu a fost greu să fie găsite pe internet participările liderului AFDPR la numeroase manifestări memoriale dedicate unor eroi ai rezistenței proveniți din mediile legionare sau evocarea apreciativă a unora dintre aceștia, față de care dezvoltase o adevărată admirație în timpul detenției (fenomen deseori întâlnit în memoriile multor deținuți politici, inclusiv la Nicolae Steinhardt). 

În mai anul următor, Octav Bjoza era din nou ținta unui atac, de astă dată din partea Institutului Elie Wiesel – prin Alexandru Florian, și Centrului pentru Monitorizarea Antisemitismului – prin Maximilian Katz. Motivul: participarea sa alături de Lucia Hossu Longin și subsemnatul (taxat de cei doi, drept “neofascist”), la o manifestare dedicată lui Ion Gavrilă Ogoranu, organizată de fundația omonimă la Muzeul de Istorie a Bucureștiului. Cele două oficine acuzau că un membru al guvernului român (Bjoza era subsecretar de stat) ar fi participat la o manifestare catalogată de cele două oficine drept “legionară” (evident, un fals: în realitate fusese o manifestare memorial-istorică, fără tentă ideologică). Consecințele scandalului, intens mediatizat, aveau să se abată nu doar

asupra bietului șef al foștilor deținuți politici. Până și funcționarii Muzeului de Istorie al Capitalei aveau să fie puși să dea cu subsemnatul. Iar intervenția slugarnică a primarului general de atunci, Sorin Oprescu, s-a soldat literalmente cu interdicția, atât a Fundației Ogoranu, cât și a mea, ca persoană fizică, de a mai închiria sala instituției în scopul desfășurării oricărui fel de evenimente (nici în ziua de azi nu suntem primiți în acea instituție – pentru a înțelege ce fel de “democrație” există în România!). Puțin a lipsit ca presiunile exercitate de puternicul lobby evreiesc, pentru demiterea lui Octav Bjoza din funcția de subsecretar de stat, să nu dea rezultate, și doar intervenția fostului președinte al României, domnul Emil Constantinescu (e notorie relația domniei sale de prietenie și colaborare cu Bjoza), la premierul Victor Ponta, a făcut ca liderul AFDPR să-și păstreze funcția guvernamentală.

De atunci, în repetate rânduri, atât cu ocazia întâlnirilor la recepțiile de la Palatul Cotroceni, cât și cu alte prilejuri, Andrei Muraru i-a recomandat insistent domnului Octav Bjoza distanțarea de Fundația Ion Gavrilă Ogoranu și de subsemnatul, personal. Cereri pe care, trebuie să o spun, de fiecare dată domnul Bjoza mi le-a adus la cunoștință (beneficiam de o relație apropiată cu dumnealui, aflându-ne în permanent contact). Consilierul prezidențial căuta să-l convingă pe bătrânul luptător că relația cu mine și cu fundația pe care o reprezint ar dăuna grav poziției sale publice, neuitând să-l avertizeze că, de nu va rupe aceste relații, prejudiciile nu vor întârzia să apară, el nemaiputând face nimic pentru a-l ajuta. Trebuie notat că, la început, Muraru manifesta o solicitudine aparte față de șeful AFDPR, sperând că va reuși să îl influențeze în sensul dorit de el și că va anexa imensul capital moral al foștilor deținuți politici în beneficiul administrației Iohannis și grupului său de interese. Muraru a mers până într-acolo încât a insistat ca Octav Bjoza să nu mai participle la comemorarea anuală a rezistenței anticomuniste făgărășene de la Sâmbăta de Sus, ba chiar a cerut ca acesta să organizeze, sub egida Secretaruatului de stat și AFDPR, în același loc, o comemorare paralelă, la o altă dată.

Evident, domnul Octav Bjoza a respins constant aceste solicitări, exprimând poziția principială pe care, ca șef al AFDPR și subsecretar de stat, a adoptat-o, fără excepție: ținând cont că Rezistența anticomunistă a fost unică, indivizibilă pe criterii politice sau doctrinare, domnia sa a considerat firească păstrarea echidistantă a relațiilor cu urmașii TUTUROR grupărilor implicate în Rezistență, indiferent de proveniența politică a combatanților respectivi, și menținerea unor reșații normale cu toate organizațiile, fără dicriminare. Nu puțini au fost aceia care, aflați ori ajunși în posturi înalte, au preferat să nu mă mai cunoască atunci când conjuncturi ale mizerabilei politici bucureștene m-au transformat în țintă a denigrărilor sau măsurilor punitive. Octav Bjoza nu a înțeles să se comporte așa. Domnia sa a refuzat constant să întrerupă relația cu noi, conștient fiind că aceasta îi vulnerabiliza poziția oficială.

Ceea ce nu știau cercurile de interese din spatele lui Muraru, este că, după 1990, în cadrul filialei Brașov a AFDPR, Octav Bjoza avusese o relație aparte cu veterani ai luptei de rezistență anticomunistă, precum Neculae Purcărea, dr. Teofil Mija, Nicu Păun, Ion Agapie, Alexandru Salcă, Petre Baicu. Virgil Mateiaș și alții, care îi fuseseră adevărați mentori și îl susținuseră în poziția de șef al filialei județene. Inclusiv cu Ion Gavrilă Ogoranu avusese o relație foarte apropiată.

Două lumi față în față: urmașul unui stalinist și luptătorul anticomunist

Pentru a înțelege cum era perceput și tratat Octav Bjoza de o anumită parte a politrucilor din sistemul statului român,dar și de unde veneau ideile lui Muraru, am să povestesc o întâmplare tot din mai 2015.

Era sâmbătă, 9 mai, și am fost sunat de dl Octav Bjoza. Tocmai plecase de la recepția organizată de președintele Klaus Iohannis de ziua Europei, și era sufocat de indignare. Îmi spunea că nu i se mai întâmplase așa ceva până atunci. Profitând de eveniment, încercase să lege o discuție cu directorul Institutului Holocaustului, prezent la fața locului, convins fiind că dialogul este întotdeauna o cale de aplanare și soluționare a tensiunilor și adversităților. Dorindu-și stingerea acestui absurd război al Memoriei, voia demult să găsească prilejul deschiderii unei căi de comunicare cu atât de vehementul Alexandru Florian. Acesta însă, atunci când a fost abordat, i-a întors literalmente spatele bătrânului luptător. Dincolo de inadmisibilul comportament, având în vedere diferența de vârstă dintre cei doi și cadrul în care se desfășura scena, gestul constituia o ofensă pentru însăși comunitatea foștilor deținuți politici, pe care Bjoza o reprezenta în calitatea sa oficială. Consternat și jignit, acesta a insistat, dar a primit, peste umăr, acest răspuns de la Florian: “Cu dumneata nu stau de vorbă, fiindcă  dai girul moral fasciștilor.” El a răspuns nedumeririi liderului AFDPR, explicându-i că, apărând în public alături de Florin Dobrescu, participând la manifestări organizate de acesta și Fundația Ogoranu, acordă acestora girul său moral și îi legitimează.

Și astăzi, mărturisesc, după 11 ani, încerc aceeași stupoare în fața unei atare logici… Ca să nu mai vorbesc de ipostaza revoltătoare a batjocurii arătate de urmașul unui stalinist, față de un luptător anticomunist, la 26 de ani de la Revoluție.

Suferința nu are culoare politică. Păcatul mutilării istoriei Rezistenței românești

Octav Bjoza considera că suferința nu are culoare politică și credea cu tărie într-un principiu promovat de generațiile care după 1990 au condus AFDPR: acela că Rezistența anticomunistă nu poate fi împărțită pe nici un fel de criterii, așa cum au dorit anumite cercuri de lobby. După cum nu se pot decupa din istoria Rezistenței românești anumite figuri de luptători, doar pentru că nu sunt agreate azi de unele zone de lobby. De altfel, statul român însuși, așa cum era firesc, a asumat acest principiu încă din 1990, când – după anumite dispute pe temă – a ales să nu discrimineze pe foștii deținuți politici proveniți din rândurile legionarilor, recunoscându-le în mod egal cu ceilalți statutul de victime ale regimului totalitar și beneficiari ai Decretului-lege 118 din 1990.

Era firesc ca amendamentul la proiectul legislativ inițiat de deputatul minorității evreiești Silviu Vexler, de a exclude de la drepturile cuvenite urmașilor deținuților politici pe copiii foștilor legionari (părinții lor beneficiind, paradoxal, de prevederile DL 118/1990!), să fie contestat vehement de dl Octav Bjoza. Toamna anului 2020 și prima parte a anului 2021 au fost cele mai solicitante pentru bătrânul luptător. El a depus eforturi supraomenești, fiind supus unei presiuni morale colosale, neacceptând în ruptul capului să se resemneze cu nedreapta situație creată de deputații minorităților naționale, cu sprijinul slugarnic al majorității covârșitoare a celorlalți parlamentari.

Poziția publică asumată la 12 martie 2021 era ultimul lucru pe care îl mai găsise de cuviință a-l face, atunci când nesimțirea instituționalizată a Parlamentului, Guvernului și Președenției își bătuse joc pur și simplu de obrazul său brăzdat de suferință. Era conștient că va fi eliminat din funcția guvernamentală, dar a ales  ridicarea la un alt nivel, de astă data public, a unui absurd război al Memoriei, un război purtat de instituțiile lașe ale statului român, umăr lângă umpăr cu cercuri de lobby toxice, împotriva celor care, după 1945, au reprezentat răscumpărarea morală a obrazului României pătat de lașități și trădări.

Execuția

Consilierul Andrei Muraru renunțase demult să mai facă presiuni asupra lui Octav Bjoza, căci renunțase la ideea de a-l acapara. Acesta îmi mărturisea că Muraru îl evita constant, ignorându-l, ori de câte ori își intersectau pașii. Așadar, nu numai că nu l-a apărat pe Bjoza de uraganul ce s-a abătut asupra lui după publicarea comunicatului. Ba chiar a cerut premierului Câțu să-l demită. Iar acesta a executat. Omul care își sacrificase tinerețea, familia, opunându-se comunismului, petrecând ani în bolgiile comuniste și-n lagărul de la Periprava, fiind ținut în lanțuri uneori, era destituit fără măcar o discuție prealabilă, fără niște explicații omenești. Avea să afle că a fost destituit, în timpul nopții, de la televizor.

Mărturisesc că, de mai multe ori pe parcursul anilor 2019 și 2020, nemulțumit de ingratitudinea statului față de memoria luptătorilor anticomuniști, dl Bjoza îmi împărtășise imensa lui silă și dorința de a demisiona, cu o explicație publică pe măsură, cerându-mi și mie părerea. De fiecare dată, am opinat că era nevoie de dânsul în acea funcție importantă și l-am îndemnat să mai rămână. În ultima vreme însă nu își mai dorea defel să rămână în funcție, în condițiile în care copiii camarazilor săi erau supuși unei asemenea nedreptăți. Considera asta un compromis. Așadar, pierderea calității de subsecretar de stat nu fusese în sine o lovitură pentru omul Bjoza. Lovitura a constituit-o modul în care a fost demis, atitudinea atâtor oameni care, brusc, nu-l mai cunoșteau, dacă nu cumva îl și huleau.

La fel de mizerabilă a fost presa mainstream. Televiziunile, care în anii anteriori se băteau pentru prezența sa în platouri, i-au ignorat reacția, nebăgându-l în seamă, dovenind încă o data că mass-media în România nu e decât un decor în mâna structurilor statului (singura excepție a fost Victor Ciutacu, acesta invitându-l în platoul postului TV, în timp ce restul tăceau asurzitor). Îmi amintesc că, imediat după demitere, am inițiat o petiție de protest față de Guvernul României, petiție la care am invitat să se ralieze (și au făcut-o!) personalități, oameni de cultură, reprezentanți ai partidelor parlamentare, foști deținuți politici și urmași ai acestora, dar și la vocea tuturor acestora, presa s-a comportat ca un zid inert al tăcerii.

Și în aceste condiții, Octav Bjoza nu a demobilizat. Și-a continuat cu aceeași dârzenie și neodihnă activitatea, muncind zi și noapte, alergând peste tot în țară și în afară, unde se cerea prezența sa, făcând demersuri la toate nivelurile oficiale. Nu a făcut cunoscut cazul în străinătate, deși AFDPR era membră INTERASSO (o federație a organizațiilor foștilor deținuți politici din toate țările comuniste, care putea da reverberații internaționale știrii că, în România, liderul luptătorilor anticomuniști era tratat în felul ăsta), pentru a nu prejudicia imaginea țării sale (eu nu aș face la fel; cred că statul acesta merită să fie prezentat peste tot în adevărata lumina a ticăloșiei instituțiilor sale…).

Toată suprasolicitarea de ani de zile, dar mai ales stresul și loviturile primite în acele ultime luni, și-au spus în cele din urmă cuvântul. În iulie 2021, în preziua congresului AFDPR, dl Octav Bjoza se prăbușea în biroul său din strada Mântuleasa, pradă unui grav accident vascular cerebral. Pe masă se afla pregătită declarația publică prin care, în numele AFDPR, urma să restituie statului român decorația primită de la președintele Iohannis, în semn de protest față de atitudinea oficialităților față de o mare parte a urmașilor foștilor deținuți politici. Un gest cutremurător care denunța, în fața Istoriei, nu doar ingratitudinea statului român postcomunist față de Rezistența anticomunistă, ci chiar revenirea la o logică a adversității între aceasta și stat. Punerea sub semnul îndoielii a realizării fireștii și mult clamatei reconcilieri naționale după 1989.

În lipsa lui Octav Bjoza, declarația nu a mai devenit însă act oficial. Nimeni nu și-a asumat adoptarea ei. Intervențiile medicale de urgență au reușit, cu greu, să-l smulgă morții, însă cu un preț uriaș în ceea privește urmările asupra sănătății.

Iată prețul plătit de un om care și-a sacrificat tinerețea în închisorile regimului comunist, și și-a dedicat anii senectuții, când alții se bucură de tihna pensiei, unei munci titanice, fără odihnă, pentru perpetuarea și cinstirea memoriei Rezistenței anticomuniste, pentru promovarea drepturilor supraviețuitorilor represiunii și urmașilor acestora. Încă o dată, ne-am reamintit de cuvintele spuse de Principesa Ileana Părintelui Arsenie Boca: “România e țara în care succesul nu are succes”…

Articolul S-a frânt, dar nu s-a îndoit. Pentru prima oară, DEZVĂLUIRI: pentru ce a plătit fostul subsecretar de stat Octav Bjoza apare prima dată în Glasul.info.

Săptămâna trecută, noi membri au aderat la proiectul mass-media al departamentului UJIR, parte componentă a Federației EURO EDUCATION. În urma unor ședințe a membrilor titulari și afiliați s-a hotărât reluarea activității publicațiilor NAȚIONAL Info și, respectiv, CUTEZĂTOR. Iată componența noilor membrii UJIR la această dată:

Radu Mara Mădălina – membru afiliat UJIR, profesor, redactor șef al ziarului/revistei MAGAZIN CRITIC, CUTEZĂTOR, director editorial la ziarul/ revista GORJUL;

Alina Bănățeanu – membru afiliat UJIR,  profesor și membră a Cenaclului literar „Boema” și Director al ziarul/periodic NAȚIONAL Info;

Răzvan Galea – membru corespondent UJIR, redactor-șef la ziarul/periodic Național info și redactor al ziarului/revistei MAGAZIN CRITIC;

Ivașcu Andrei – membru corespondent UJIR, redactor la ziarul/periodic Național info și la ziarul/revista MAGAZIN CRITIC;

Chiriță Ramona – membru afiliat UJIR, președintele Asociaţiei Cataleya/Yris, membru afiliat Euro Education Federation și redactor la ziarul/revista MAGAZIN CRITIC;

Dăbău Nadia Rodica – membru afiliat UJIR, scriitoare şi membră a Ligii Scriitorilor din România, membru în Societatea Scriitorilor fără frontieră, corespondent la ziarul Jurnalul Bucureştiului, redactor la Ecoul diurn și la ziarul/revista MAGAZIN CRITIC;

MĂRIUCA COCORA – membru afiliat UJIR, Membru al Asociației cultural-istorice „Dumitru și Maria Pleniceanu” (2024 – prezent), redactor „Presa Liberă Online” (2025 – prezent) redactor „Magazin Critic” (2025 – prezent), asociat „Group Media Press” (2025 – prezent);

Joseph-Emanuel Wagner – membru afiliat UJIR, Profesor, artist plastic, solist vocal și președinte EURO EDUCATION FEDERATION, Crișana și redactor la ziarul/revista MAGAZIN CRITIC;

Wagner Iosif Andrei – membru afiliat UJIR, profesor, artist plastic, pastor, vicepreședinte EURO EDUCATION FEDERATION, Crișana și redactor la ziarul/revista MAGAZIN CRITIC.

În numele echipei noastre, vă mulțumim pentru alegerea făcută și vă promitem că împreună vom constitui un mecanism civil indestructibil politicilor totalitare sau extremiste ce împiedică dezvoltarea societății civile. În nădejdea unui viitor cu mari realizări pentru toate publicațiile noastre, vă urăm un an plin de realizări și multă sănătate!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator–creștin. Contează pe ȘTIRI ce contează!

Articolul Activitatea departamentului UJIR se intensifică! Publicațiile NAȚIONAL info și CUTEZĂTOR își reiau activitatea! apare prima dată în Glasul.info.

Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu”, Asociația culturală „Tătărescu” și Patronatul Organizația Femeilor Antreprenor Gorj anunță acordarea Premiului Național „Restitutio. Brâncuși” – Ediția a VII-a (2026) sculptorului Yoshin Ogata, artist cu activitate internațională, a cărui operă se distinge prin rigoare a formei, esențializare și o preocupare constantă pentru dimensiunea spirituală a sculpturii.

Premiul „Restitutio. Brâncuși” se acordă personalităților care, prin creație și implicare culturală, contribuie la menținerea interesului public pentru opera și spiritul lui Constantin Brâncuși și susțin ideea artei ca limbaj universal – coerent, concentrat și relevant pentru contemporaneitate.

Yoshin Ogata este un sculptor japonez stabilit în Italia, format în contextul unor școli europene de sculptură. Parcursul său artistic s-a construit printr-un dialog constant între tradiții culturale și printr-o cercetare îndelungată a formelor inspirate de natură, timp și curgerea apei. Într-o formulare care îi sintetizează demersul, artistul afirmă că sculptura în piatră seamănă cu apa care modelează roca: prin răbdare și continuitate, forma se desprinde din esență.

Lucrările sale au fost prezentate în numeroase contexte internaționale și amplasate în spații publice din Europa și Asia. A fost invitat ca „oaspete de excelență” în cadrul unui proiect expozițional desfășurat pe traseul Via Francigena, în Val d’Orcia (sit UNESCO), unde arta contemporană este integrată într-un cadru cultural cu valoare istorică.

De-a lungul carierei, Yoshin Ogata a obținut multiple distincții internaționale, dintre care amintim: Premiul „B. Gozzoli” (Bienala de Artă Contemporană, Certaldo), Premiul I – Brunelleschi (Florența), premii la Carrara (inclusiv Premiul de Aur și Premiul I), Premiul Pericle Fazzini, Marele Premiu pentru Sculptură „Cosmos Common” (Japonia), Marele Premiu – Hualien International Sculpture Symposium (Taiwan), premii la Sulmona, Premiul de excelență la Expoziția de Sculptură Olimpică (Beijing), precum și Marele Premiu pentru proiectul de înfrumusețare al Aeroportului Veneția–Treviso.

Legătura laureatului cu Târgu Jiu este una directă: în 2017, Yoshin Ogata a participat la Simpozionul Internațional de Sculptură organizat în cadrul Atelierelor Brâncuși, unde a realizat lucrarea „Genesis (Water)” („Geneză / Apă”), inspirată din mitologia japoneză a începutului lumii și construită într-un dialog simbolic cu motivul sărutului. Lucrarea realizată în cadrul taberei din 2017 este amplasată în spațiul public din Târgu Jiu, marcând continuitatea acestui dialog artistic.

Mesajul laureatului: „Sunt onorat să primesc Premiul Național «Restitutio. Brâncuși». Sunt recunoscător pentru faptul că activitatea mea artistică este asociată cu moștenirea lui Constantin Brâncuși. Mulțumesc organizatorilor și Comitetului Premiului pentru această distincție. Dedic acest premiu dialogului dintre culturi prin limbajul sculpturii. Cu gânduri bune, din Italia și Japonia.”

În edițiile anterioare, Premiul Național „Restitutio. Brâncuși” a fost acordat unor personalități precum: Ionel Scăunașu (artist fotograf), Vlad Ciobanu, Maxim Dumitraș, Panaite Chifu (sculptori), Pavel Șușară (critic de artă), Doru Strîmbulescu (publicist și om de cultură).

Premiul Național „Restitutio. Brâncuși” își propune să consolideze, de la o ediție la alta, un cadru de recunoaștere și reflecție asupra valorilor care definesc continuitatea culturii române în dialog cu spațiul internațional. Prin acordarea distincției din acest an, organizatorii reafirmă importanța coerenței artistice, a rigoarei profesionale și a colaborării culturale dincolo de granițe, în spiritul unei opere care a demonstrat că esențialul poate deveni universal.

Premiul a fost anunțat în cadrul manifestărilor organizate la Hobița de Primăria Peștișani și Consiliul Județean Gorj, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, în prezența autorităților locale și județene, a reprezentanților instituțiilor de cultură, a parlamentarilor de Gorj și a ministrului Culturii, András István Demeter.

Foto: aici

 Andrei Popete Pătrașcu

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural-ortodox. Nihil Sine Deo

Articolul Yoshin Ogata (Japonia / Italia) – Laureatul Premiului Național „Restitutio. Brâncuși” – 2026 apare prima dată în Glasul.info.

S-a declanșat alarma la Târgu Jiu pentru un gest care, în mod normal, ar fi trebuit să țină exclusiv de respectul față de cultură: depunerea unei coroane de flori la bustul lui Mihai Eminescu. Înainte să se alarmeze Poliția, s-a alarmat presa locală, amplificând inutil un fapt banal, ca și cum orașul ar fi fost amenințat de o conspirație majoră. Mai lipsea celebrul slogan panicard „Vin rușii!”, pentru ca tabloul să fie complet. Într-o societate deja tensionată, exagerarea unor gesturi simbolice riscă să devină mai periculoasă decât gestul în sine.

Relatarea oficială este, paradoxal, o demonstrație a lipsei oricărui pericol real: nu au existat distrugeri, nu au fost acte de violență, nu a fost tulburată ordinea publică și nu există indicii privind un pericol iminent. Cu toate acestea, se fac „verificări” pentru a stabili contextul și eventualele încălcări ale legii. Se naște, firesc, întrebarea: ce anume trebuie verificat atunci când cineva depune o coroană de flori la un monument al unui poet național? De când a devenit omagierea culturii un potențial risc pentru siguranța publică?

Mai mult, situația capătă accente absurde dacă privim comparația cu Bucureștiul. Aceeași entitate, „Comandamentul Vlad Țepeș”, a depus o coroană similară la mormântul lui Eminescu din Cimitirul Bellu, fără ca cineva să se alarmeze, fără intervenții spectaculoase, fără titluri panicarde. La Târgu Jiu, însă, o simplă coroană a devenit subiect de suspiciune și alertă publică. Această discrepanță ridică serioase semne de întrebare despre coerența reacțiilor instituționale și despre rolul presei în amplificarea fricii. Nu există nicio hotărâre judecătorească prin care Asociația „Vlad Țepeș” să fie interzisă, așadar această organizație are dreptul să depună coroane de flori și să își desfășoare activitatea în conformitate cu legea.

Este legitim ca autoritățile să fie vigilente și să trateze cu responsabilitate orice sesizare. Dar vigilența nu trebuie să alunece în ridicol și nici să transforme gesturile simbolice pașnice în pseudo-amenințări. Exprimarea opiniilor și a respectului față de valori culturale este garantată de lege. Atunci când nu există fapte concrete care să afecteze ordinea publică, reacțiile exagerate nu fac decât să alimenteze neîncrederea și să creeze artificial senzația de pericol.

În loc să ne alarmăm pentru o coroană de flori, poate ar fi mai util să ne întrebăm de ce reflexul suspiciunii a ajuns să domine spațiul public. O societate matură nu vede în fiecare gest simbolic un complot și nu transformă normalitatea într-un motiv de panică. Respectul pentru Eminescu nu ar trebui să declanșeze sirenele fricii, ci să ne reamintească faptul că rațiunea, echilibrul și spiritul critic sunt esențiale într-o comunitate care vrea să rămână sănătoasă și liberă.

 Andrei Popete Pătrașcu, ian. 18, 2026

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo

Articolul Depunerea unei coroane de flori, anchetată la Târgu Jiu apare prima dată în Glasul.info.

Profesorii din EURO EDUCATION FEDERATION cer URGENT LIMITAREA DIGITALIZĂRII în educația tinerilor!

Organizația funcționează ca o federație cu statut privat, aliniindu-se la serviciile tinerilor din învățământul formal și non-formal pe plan mondial și este acreditată de COMISIA EUROPEANĂ prin EPALE. Are peste 120 de membri activi în 36 de sedii din România și în afara granițelor. La solicitarea profesorilor membri și a colaboratorilor acestora, efectele sunt vizibile din statisticile europene. Și anul acesta, România este ultima clasată la analfabetism funcțional, după ce „un studiu publicat în 2013 constata că România este țara cu cei mai mulți analfabeți din Europa. Șase la sută din populație nu știe carte, adică 150.000 de români trebuie să-și pună amprenta, pentru că nu pot să semneze. Cei mai mulți dintre copii abandonează școala din cauza sărăciei, dar și a lipsei de educație a părinților, care nu înțeleg importanța școlii. Cei mici sunt trimiși la muncă pentru a sprijini familia, sau pur și simplu nu au ce să îmbrace pentru a merge la școală.„^[3] Situația nu s-a schimbat deloc, deoarce conform EUROSTAT, în 2022, România se afla pe locul 35, lanterna roșie a Europei, cu 17.4% dintre cetățenii români absolvenți ai unei forme de învățământ superior, informează Qmagazine.ro.

Indubitabil, digitalizarea aduce multe avantaje: eficiență, acces rapid la informații, automatizare; însă are și o serie de efecte negative semnificative, atât la nivel individual, cât și la nivel social. Dar efectele negative sunt mult mai grave pe temen lung. Iată o sinteză făcută de prietenul nostru Chat GPT:

Efecte asupra sănătății mintale și cognitive

• Dependența de tehnologie – folosirea excesivă a telefoanelor, rețelelor sociale sau jocurilor poate duce la comportamente adictive similare cu cele ale altor tipuri de dependențe.
• Anxietate și depresie – compararea constantă cu ceilalți în mediul online poate accentua nesiguranța, singurătatea și stresul.
• Scăderea capacității de concentrare – fluxul constant de notificări și multitaskingul digital ne afectează atenția și memoria de lucru.

Efecte asupra mediului

• Creșterea consumului de energie – centrele de date, criptomonedele și infrastructura digitală necesită cantități mari de energie.
• Deșeuri electronice – ritmul rapid al inovației duce la acumularea masivă de dispozitive aruncate.

Efecte sociale și culturale

• Izolare socială – interacțiunile virtuale pot înlocui sau reduce conexiunile umane autentice.
• Polarizare și dezinformare – algoritmii rețelelor sociale favorizează camerele de ecou și răspândirea știrilor false.
• Efecte economice și asupra pieței muncii.
• Creșterea inegalităților – persoanele fără competențe digitale riscă să fie excluse economic și social.
• Automatizarea și pierderea locurilor de muncă – multe profesii tradiționale sunt înlocuite de sisteme automatizate sau inteligență artificială.
• Pierderea intimității – supravegherea online, colectarea datelor personale și lipsa controlului asupra informațiilor ne pot eroda sentimentul de securitate.
• Presiune pentru muncă permanentă – conectivitatea constantă face granița dintre viața personală și cea profesională tot mai difuză.

Efecte asupra securității și vieții private

• Riscuri cibernetice – atacuri informatice, furt de identitate, scurgeri de date.
• Control și manipulare – datele digitale pot fi folosite pentru profilare, publicitate agresivă sau chiar influență politică.

Având în vedere că studiile recente nu recomandă folosirea abuzivă a tehnologiei la tinerii până în 18 ani, cerem urgent limitarea folosirii mijloacelor digitale la tinerii cel puțin de gimnaziu, mai ales că în timpul liber sunt dependenți de folosirea calculatorului, a televizorului sau a telefonului mobil. Profesorii susțin că mijloacele clasice de predare-învățare, rămân în contiunare cele mai eficiente în actul educațional. Mai mult, țările cu tradiție în folosirea educației digitale au renunțat din același motiv evocat de echipa noastră.

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ

Articolul Profesorii din EURO EDUCATION FEDERATION cer URGENT limitarea digitalizării în educația tinerilor! apare prima dată în Glasul.info.