Hristos a înviat! Valea Uzului este baricada demnității noastre de români care nu a putut fi răpusă. Să o ținem fraților, așadar în picioare!

Ieri am fost la Dărmănești, Dofteana, Comănești, Moinești pentru a mobiliza oamenii să se strângă din nou în Cultul Eroilor de Înălțarea Domnului la Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului.

Din Brașov si Covasna pornim 100 de români dintre care 50 vor fi copii, pentru ca ei să învețe pe teren ce înseamnă istoria glorioasă a neamului nostru.

E de datoria noastră să le asigurăm transport și pachete cu alimente de drum, căci vor porni de acasă imediat după Sfânta Liturghie și se vor întoarce spre noapte.

Dați-ne în acest sens o mână de ajutor, orice bănuț în contul Asociației Calea Neamului RO62BRDE080SV52855930800 fiindu-ne de mare folos.

Cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

Mihai Tîrnoveanu

Articolul Valea Uzului este baricada demnității noastre de români care nu a putut fi răpusă apare prima dată în Glasul.info.

Am privit până în adâncul durerii noastre de români pământul Cimitirului sfâșiat de străini. Am aprins lumânări pe locul fostelor cruci, răni ce până-n prăsele le-am simtit.

Un om ne-a dăruit în schimb,150 de cruci din lemn pentru sufletul celor care s-au jertfit acolo si au rămas fără însemne creștine.

Alți oameni au dat cu untdelemn crucile și câțiva copii, cu mâinile lor, au început să sape în pământul acela, împreună cu femeile care aprig s-au ostenit, așa cum cele “de pe timpuri” își conduceau soții si feciorii pe front.

Cu brațele lor, bărbații au ridicat o Cruce Mare și au făcut ceea ce era de făcut, iar vrednicii preoți au sfințit lucrarea copiilor, femeilor și bărbaților tari.

Așa a răsărit, dincolo de toată negura vremii, un Cimitir nemuritor, pentru eroii care nu mor, încăpățându-se să facă încă Istorie în pofida timpurilor anti-istorice.

Pentru acei copii, femei și bărbați, pentru eroii nemuritori ce se iau și acum la trântă cu vremurile, răspundeți Prezent la Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului, de Înălțarea Domnului, joi, 13 iunie, ora 17!

2019-2024- Valea Uzului, 5 ani de legendă!

Mihai Tîrnoveanu

Articolul Răspundeți Prezent la Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului, de Înălțarea Domnului, joi, 13 iunie, ora 17! apare prima dată în Glasul.info.

“La Oradea, Viteazul nostru nu mai e întreg, decât în sufletele noastre. Ceva din el s-a rupt acum cinci ani când a fost legat cu funii de platforma unui dric ce l-a scos din centru.

Ceva din el s-a sfărâmat când nu a avut loc o revoluție atunci când a fost ridicat în lanțuri de pe soclul său. Ceva din el s-a pierdut în cei cinci ani de depozit și toată ființa lui s-a răzvrătit când călăii l-au pus acum pe un alt soclu.

Viteazul nu este o păpușă, nu poate fi mutat dintr-un loc în altul prin acte administrative semnate de niște contopiști nemernici; Viteazul a semnat cu barda Unirea cea Mare. El nu are nevoie de îngăduința unui primar și nici de “onoruri” când acestea nu se dau în locul potrivit.

Spun toate astea luând act de reamplasarea statuii lui Mihai Viteazul la Oradea și de o anumită rumoare pozitivă pe net în acest sens. Atrag atenția însă că toată strategia lui Bolojan în chestiunea asta este de o perversitate rar întâlnită, căci practic pune în “conflict” în fața opiniei publice personalități istorice ale României.

Dă jos statuia lui Mihai Viteazul și așează pe același soclu statuia Regelui Ferdinand, în condițiile în care se putea amplasa respectiva statuie în centrul istoric, fără să fie eliminat simbolul Mihai Viteazul. Era suficient loc și multă logică istorică. Mihai Viteazul a făcut prima Unire iar în timpul Regelui Ferdinand s-a înfăptuit Unirea de la 1918.

Intre timp, culmea, se găsește un loc liber, și se instalează statuia regelui Ladislau al Ungariei, chiar în Cetatea Oradea! De frica noastră, Ladislau este inaugurat în secret, cu doar trei inși, primarul, un preot ungur și fotograful care i-a tras în poză, deși inițial evenimentul a fost anunțat cu mare fast.

Acum, Bolojan amplasează statuia lui Mihai Viteazul în Piața Emanuel Gojdu și anunță că de la anul va schimba denumirea locului în Piața Mihai Viteazul, eliminând astfel numele lui Gojdu, un alt mare român! Dar Piața Gojdu unde va fi? La Regia de Apă? Înțelegeți acum logica?

Adică Oradea este un sat atât de mic încât Ferdinand nu are loc de Mihai Viteazul iar acesta nu are loc de Emanuel Gojdu, dar Ladislau isi găsește totusi un amplasament fără ca un alt simbol maghiar să fie scos din hartă!!!

Și mai toată lumea aplaudă! Citim în presa locală că statuia lui Mihai Viteazul a fost “reabilitată” doar în acest an, cinci ani zăcând demontata într-un depozit al Regiei de Apă! Probabil administrația “cătunului” Oradea nu a avut până acum bani, dar iată că i-a găsit taman în campania electorală, când cu mare fast, cu “onoruri” a “tăiat panglica” statuii în asistența a 400 de oameni..l-au tăiat de fapt în bucăți pe Viteaz.

De obicei nu sunt rău, dar să mă ierte Dumnezeu, dacă atunci când l-au scos cu funii pe Voievod de pe soclul lui, ar fi fost tot 400 de orădeni viteji, Viteazul nostru rămânea acolo unde îi este locul: în centrul istoric din Oradea.” ( Mihai Tîrnoveanu)

Articolul Mihai Tîrnoveanu: “La Oradea, Viteazul nostru nu mai e întreg, decât în sufletele noastre” apare prima dată în Glasul.info.

Cu ajutorul lui Dumnezeu pornim o nouă luptă.

Sâmbătă, 4 noiembrie ora 15,30 București, Piața Universității, în fața statuii Voievodului Mihai Viteazul, începem campania de strângere a semnăturilor pentru introducerea Istoriei Românilor în locul materiei ,,Istoria evreilor. Holocaustul.” devenită obligatorie în programa școlară din liceu, unde NU există niciun obiect de studiu, niciun manual care să poarte numele ,,Istoria Românilor”.

Campania este organizata de Mișcarea Națională și sprijină de Calea Neamului, având nădejdea că și alte organizații naționaliste ni se vor alătura.
Avem acest obiectiv în contextul subminării sistematice, de zeci de ani încoace a identității naționale prin agresiunea dusă împotriva simbolurilor istorice românești, reprezentate de voievozii, luptătorii, martirii acestui Neam, inclusiv împotriva Sfinților Închisorilor comuniste. Întreaga istorie națională este înlocuită de “corectitudinea politică”.

O întreagă jertfă de luptă si toată gloria acestui Neam sunt șterse din mintea și sufletul tinerii generații pentru a fi înlocuite cu istorii și ideologii străine, pentru ca această generație să fie lăsată fără puterea identitară a unui Neam milenar, să fie lăsată fără rădăcini, pentru a fi supusă, pentru a nu avea reacție, pentru a nu mai ști să spună acel NU împotriva ocupației.

O întreagă generație de tineri este “educată” să aibă sentimentul vinovăției, a “culpei” de a fi români. Spunem noi NU în fața acestui sacrilegiu, spunem noi NU pentru a ne face datoria atât pentru conștiința noastră în fața lui Hristos și a Neamului nostru cât și pentru acești copii ai Țării noastre. Spunem un NU, care în profunzime înseamnă un DA, pentru Burebista, Ștefan cel Mare și Sfânt, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Horea, Cloșca și Crișan, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Mihai Eminescu, Octavian Goga, eroii din războaiele de reîntregire, Sfinții Închisorilor comuniste și luptătorii din munți. Mărturisim pentru fiecare picătură de sânge și fiecare os frânt pentru acest Pământ.

În România liberă nu se înalță decât un singur Steag, cel Tricolor Românesc și nu se învață decât o singură istorie, cea românească. Acesta este idealul libertății de a fi român și pe aceasta îl urmăm, mergând cu Dumnezeu înainte!

Articolul  4 noiembrie ora 15:30 București, Piața Universității – campanie de strângere a semnăturilor pentru introducerea Istoriei Românilor apare prima dată în Glasul.info.

Cu ajutorul Domnului și a Sfinților Români, mâine, duminică 22 octombrie, ora 16.00, în cinstea Zilei Armatei Române, vom fi în Cimitirul Internațional de la Valea Uzului pt a omagia memoria bunilor noștri, ostașii români cei în opinci militare, ce și-au dat viața în acele locuri în apărarea “Porții de fier a Moldovei.”

Nu trebuie să-i uităm, să-i abandonăm așa cum vor vrăjmașii Neamului, care ne șterg istoria și ne usucă rădăcinile, pt ca într-o zi să ne spună, că noi suntem străini pe acest pământ. Conștientizați, români, prima lor mișcare a fost săpăturile la rădăcina Neamului. Ce-am fi fără trecut? Frunze în vânt fără așezare...

De aceea, noi vom spune acolo lângă crucile lor, pe care le-am așezat cu mâinile noastre, după ce vrăjmașul le-a pus la pământ cu buldozerul pe cele existente: PREZENT; atunci când preoții îi vor pomeni. Această legătură dintre noi cei de pe Pământ și ei cei din Cer trebuie să ne întărească Calea spre viitor.

Ei fac parte din rădăcina pe care noi cu toții trebuie să o ținem vie, pt dăinuirea noastră ca, Țară și Neam. Veniți români, veniți, duhurile lor ca de fiecare dată ne așteaptă. Le veți simți prezența mângâietoare și încurajatoare prin tot.

Acolo este altarul de jertfă sfințit cu sângele lor, al bunilor și blanzilor noștri Eroi, a căror dragoste pt Credință, pt Neam și pt Țară, sălășluia in inimile lor mai presus de orice lumesc. Vom purta cu noi, pt ei;Tricolorul, cântecul, poezia, o candelă, o floare și rugăciunea noastră. Fără Ei, noi n-am fi fost, fără Ei nici viitor nu putem avea, de aceea fraților, nu vă abateți de pe Calea Neamului, Calea lui Dumnezeu, este singura biruitoare, restul doar amăgitoare. Veniți, veniți, împreună să strigăm: PREZENT!

Articolul 22 Octombrie – În cinstea Zilei Armatei Române, vom fi în Cimitirul Internațional de la Valea Uzului apare prima dată în Glasul.info.

Cand Istoria Românilor nu există ca obiect de studiu în școli, predăm elevilor istoria pe câmpurile de luptă identitare.

25 copii ne vor însoți de Ziua Armatei la Valea Uzului. Au purtat în mâinile lor crucile pe care le-am sădit pentru eroii noștri. Și nu vor uita asta toată viața. Pe 22 oct. vor merge dimineața la Biserică și imediat după Sfânta Liturghie vor porni la drum cu autocarul spre Valea Uzului. Ajung înapoi la casele lor noaptea.

Avem nevoie să le asigurăm pachete consistente cu hrană asa cum am făcut de fiecare dată. Sprijiniti-ne să facem asta, trimițând orice ajutor în contul Asociației Calea Neamului RO62BRDE080SV52855930800. Avem cheltuieli cu transportul și plata plăcuțelor pentru eroi, plus ceara pentru cruci.

Toate nenorocirile globaliste ce otrăvesc mintea tinerilor sunt finanțate cu bani grei de către străini. Contraponderea la acest atac masiv ne revine nouă. Desigur, raportul de forte ne este defavorabil, dar spun așa: fiecare copil scos din ghearele lor și pus pe Calea Neamului este o Baricadă identitară. Fiecare copil ce poartă o Cruce si-un Steag pentru Eroi este o Nădejde pentru România de azi și de mâine.

Fiecare copil care strigă împreună cu noi Prezent la Apelul Eroilor ce se face la Cimitirul Valea Uzului va fi în Duhul Național. Ei nu vor trăi aceste lucruri nicăieri, decât acolo, pe câmpul de luptă identitară cel mai aprig, acolo unde bătăliile de acum 100 de ani sunt vii, unde istoria românilor se învață chiar în timp ce se întâmplă. Au fost odată, în vremuri de prigoană străină, români care nu s-au lăsat și-au aparat si-au ridicat Cruci și Steaguri pentru străbunicii lor, Tăranii în Opinci Militare ce au ținut Trecătorile din Carpați românești pentru ca România să fie Mare!
Așa să ne ajute Dumnezeu!

[rswpbs_book_gallery book_image=true book_buy_button=true books_per_page=8 books_per_row=3 book_cover_position=top]

Articolul Când Istoria Românilor nu există ca obiect de studiu în școli, predăm elevilor istoria pe câmpurile de luptă identitare apare prima dată în Glasul.info.

Ziua Națională între Martirii și Sfinții de la Târgu Ocna și Eroii de la Valea Uzului, în organizarea Asociației Calea Neamului.

După Parastasul săvârsit de un sobor de preoți în frunte cu părintele Amfilohie Brânză, pentru Sfinții și Martirii care s-au jertfit pentru Hristos și Neam în temnița comunistă la Târgu-Ocna, am ajuns la Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului, pășind pe urmele Generalului Ioan Istrate, comandant Divizia 7 Infanterie, maiorului Stefan Mihăileanu, comandant Regimentul 15 Infanterie, locotenentului Gabriel Niculescu Regimentul 27 Infanterie, colonelului Gherculescu comandant Regimentul 4 Vânători.

I-am avut in inimi și idealuri pe toți acești ofițeri ai Armatei Române și pe Vitejii Țărani în Opinci Militare! Am avut cu noi steagurile lor de luptă, harta României Întregi, tabloul cuceriri Budapestei din 1919 care a consfințit actul Marii Uniri de la 1918, care a făcut posibilă recunoașterea juridică a acestei uniri prin Tratatul de la Trianon.

Opt preoți din Dărmanesti și din schiturile Bacăului au săvârșit Tedeumul în Cimitirul International al Eroilor Valea Uzului, Părintele Amfilohie vorbind apoi cu o mare înflăcărare creștina despre semnificația jertfei acestor Eroi și însemnătatea faptelor lor de arme care au apărat trecătorile Moldovei la Valea Uzului, oprind astfel inamicul pe Linia de Fier a Moldovei.

L-am avut în mijlocul nostru pe domnul primar al orașului Dărmănesti, domnul Constantin Toma, care a participat la Tedeum, cinstind în cuvântul lui Eroii Armatei Române. Ridicarea celor 52 de Cruci în cinstea acestor Eroi si a Monumentului, i se datorează acestui om, care a înțeles astfel să-și facă datoria pentru Țară.

Nu este deloc puțin acest lucru, știm cu toții. Aceste Cruci, acest Monument, sunt amenințate de a fi dărâmate sau mutate aiurea din Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului. Nu acceptăm sub nicio formă, niciuna dintre aceste variante, care s-ar constitui în adevărate blasfemii!

De lângă aceste morminte ne vom ridica din genunchi, de lângă aceste morminte vom spulbera încercările de înrobire de către străini, a acestui popor minunat. De aici transmitem de 1 Decembrie 2020, unul din cei mai cumpliti ani de după 89, tuturor ca nu vom lăsa Liberatea noastră răpusă de lanțuri ca nu vom lăsa un ideal confiscat de uneltele spoleite ale regimului, ca vom lupta prin toate mijloacele pentru identitatea noastră românească.

Vor arunca în noi cu pietre, dar pe fiecare piatră vom urca, cu fiecare piatră vom ridica muntele suferintei noastre, si-l vom urca, pentru a ajunge mai aproape de Dumnezeu, de Eroi, de Sfinți si Martiri! Fiecare lovitură dată de inamic ne va clădi si întări.

Suntem prezenti pe urmele înaintasilor nostri în Covasna si Harghita pentru a întări umărul fraților si surorilor noastre de credință de sânge, suntem prezenți în întreg Ardealul cu ajutorul nostru pentru copiii ce învata în limba româna, din Curbura Arcului Intracarpatic pana la Carei, suntem prezenti la Bucuresti pentru a le spune si celor ce conduc România că Limba Română e singura stăpână, că Statul Național unitar independent si indivizibil nu se negociază, sub nicio formă, nici cu UDMR si nici cu nimeni din exteriorul tării.

Daca vreodată vreo decizie politică va pune în discutie aceste sfinte notiuni scrise cu sângele luptătorilor, discutia principala nu se va purta cu străinii, ci cu noi românii, iar noi românii nu vom sta la masa discutiilor ci vom sta pe baricada aparării Statului Național. Si nu vom ceda, vom spune clar si hotărât ca pe aici NU se Trece! la fel ca la Mărăsesti si Oituz, la fel ca acum la Valea Uzului!

De Ziua Nationala a României, când se sărbătoreste România Întreagă, spun intreeaga căci ea nu este nici mică nici mare, ea este România Întreagă, nu uităm provinciile istorice cotropite în prezent de rusi,respingem cu fermitate politica rusească care pe de o parte încearcă să ne amagească cu spatiul eroasiatic, o falsă alternativă la corectitudinea politică a politicii UE, iar pe cealaltă parte continuă să ocupe militar si politic Basarabia.

Singurul drum al Basarabiei este spre tara mamă, spre reunirea cu România. Nu uităm Bucovina de Nord, nu uităm nici un centimetru de pamant românesc ce se află astăzi în mana strainilor, asa cum nu uităm, ci dimpotrivă, păsim pe urmele fiecarei picături de sânge cursă din trupurile si sfletele Eroilor, Martirilor si Sfintilor acestui Pămant.

Nu corectitudinea politică ne indică nouă cine ne sunt Sfinții si Martirii, ci Istoria Natională, lupta si suferinta lor, Gloria si Biruința lor în Linia neamului. Toti acesti mărturisitori ai românismului au făcut si au păstrat România Întreagă. Toti acestia ne sunt Calea Neamului.

De 1 Decembrie, Ziua Națională a României, sărbătorită pentru prima dată în Istorie la Valea Uzului, au fost prezenți români vrednici din Dărmănești, Dofteana, Comănești, Târgu Ocna, Onești, filiala Asociației Calea Neamului din Mirceștii Noi de Vrancea, condusă de Tanța Stan, filiala din Bacău condusă de Iurie Movileanu, prietenii noștri buni din București, Luis Bratu de la Legitimă Apărare si cei de la Grupul NOI, în frunte cu Marian Maftei, care au afișat un frumos banner cu Salutul lui Mihai Eminescu, ,,Trăiască Nația!”, grupul de la Petru Vodă, foarte apropiat de Calea Neamului, în frunte cu Florin Popescu, frații si surorile noastre din Covasna, în frunte cu Gheorghe Samoilă si domnul Iulian Popa, corurile de tineri din Moinesti, cu Gabriela Biea si Dobârlău, cu Alexandru Gecse, care au cântat despre Eroi si Luptători într-un mod absolut minunat, echipa Calea Neamului din Brașov, multumim Anita si Camelia pentru bucatele alese de post, mulțumim deasemenea în acest sens si vrednicilor gospodine din Mirceștii Noi de Vrancea.

Ne-am întâlnit si cu români din Iasi, cu Mihai Fandel si Gabriel Apreotesei, precum si cu un grup al Frăției Ortodoxe, oameni de pe întreg cuprinsul țării venind aici, la Valea Uzului de Ziua Națională.

Noi mergem si vom merge în continuare cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc, oricât de greu ne-ar fi. Nu ne lăsăm!
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Autor: Mihai Tîrnoveanu

Articolul Ziua Națională între Martirii și Sfinții de la Târgu Ocna și Eroii de la Valea Uzului, în organizarea Asociației Calea Neamului apare prima dată în Glasul.info.

La Mulți Ani România de Ziua Națională!
Steagurile Triumfătoare ale Regimentului 15 Infanterie prind din nou viață! La ora 14 de 1 Decembrie vom intra cu ele în Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului!
Iată pe scurt o analiză istorico-militară pusă la dispoziție de un grup de istorici consultați de asociația noastră, a importanței deosebite a victoriei Armatei Române în luptele complexe de pe Valea Uzului din Primul Război Mondial.
Am oprit inamicul să intre în Moldova, aici a curs mult, mult sânge de român pentru România Mare!
Istoria contrafactuală (adică cea care spune „ce ar fi fost dacă?”) ar spune că, fără victoria românească de la Valea Uzului din toamna lui 1916, care a blocat intrarea forţelor Puterilor Centrale în spatele defensivei românești nu am fi avut victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara anului 1917. Sunt mai mulţi factori în ecuaţie dar este clar că luptele din zona Văii Uzului au avut
un rol deosebit de important. Victoriilor ostaşilor români de la Valea Uzului din octombrie 1916 trebuie să li se acorde importanţa cuvenită locului pe care-l ocupă în istorie. Celebrarea ostaşilor români căzuţi eroic la Valea Uzului este o datorie morală şi un act de recunoştinţă faţă de cei care au luptat pentru ca statul român să reziste şi să se înfăptuiască, ulterior, România Mare.
Luptele de pe Valea Uzului din toamna anului 1916.
„La 27 octombrie, generalul von Arz sfârșise bătălia din munții Moldovei, cu o decisivă și completă înfrângere. Generalul Prezan și viteaza Armată de Nord se arătaseră tot atât de vrednici în defensivă, ca și în ofensivă. Porțile Moldovei erau bine păzite”, nota Constantin Kirițescu în „Istoria războiului pentru întregirea României.1916-1919.” Luptele de pe Valea Uzului au reprezentat acţiuni militare de nivel tactic desfășurate în perioada 1/14-14/27 octombrie 1916 și au avut ca rezultat victoria forțelor române ale Diviziei 7 Infanterie, aflate în defensivă, împotriva celor ale Diviziei 39 Infanterie Honvezi, aflate în ofensivă.Trupele austro-ungare ale Corpului 6 Armată Austro-Ungar, conduse de Ludwig von Fabini, au încercat să forțeze valea Trotușului prin văile laterale superioare. Aflată în apărare, Divizia 7 Infanterie română a constituit două grupări, Uz și Ghimeș, cărora le-a încredințat defensiva văii Uzului și respectiv, accesul în valea superioară a Trotușului.
Pe scurt,după ce atacul trupelor austro-ungare a început la 1/14 octombrie 1916, sub presiunea Diviziei 39 Infanterie Honvezi, la 7/20 octombrie, trupele române au cedat teren și au pierdut satul Poiana Uzului, cheia dispozitivului de apărare al Diviziei 7 Infanterie. În urma unor atacuri succesive, sprijinite indirect de Grupul Ghimeș, Grupul Uz a reușit în ziua de 14/27 octombrie recâștigarea
poziției pierdute, ceea ce a dus la retragerea trupelor inamice pe linia de frontieră.În paralel, în regiunea de confluență cu Trotușul a râurilor Sulța și Ciobănuș, Grupul Ghimeș a susținut lupte la Agăș și Goioasa împotriva Diviziei 61 Infanterie Austro-Ungară.
Desfăşurând mai în detaliu, Divizia 7 Infanterie, comandată de către
generalul Ioan Istrate, a ocupat pozițiile vecine pasului Ghimeș-Palanca ce domină valea Trotușului până la valea Uzului, inclusiv. Aici divizia a constituit două grupuri de acoperire, numite „Ghimeș” și „Uz”. Divizia 7 Infanterie avea în compunere:Regimentul 4 Vânători, Brigada 13 Infanterie (compusă din Regimentul 15 Infanterie şi Regimentul 27 Infanterie), Brigada 14 Infanterie (compusă din Regimentul 14 Infanterie şi Regimentul 16 Infanterie),
Brigada 7 Artilerie (compusă din Regimentul 7 Artilerie şi Regimentul 8 Obuziere). Divizia 7 Infanterie era într-o capacitate de luptă bună, în pofida retragerii din bazinul transilvan.Unitățile sale nu avuseseră parte de luptele îndelungate duse de la începutul războiului, erau bine înarmate și în același timp, bine echipate pentru operațiile în teren muntos. În plus, moralul trupei era la cote înalte, în pofida retragerilor făcute după un început de campanie care păruse victorios. Trupa avea încredere în comandanții săi și era sigură că inamicul, deși în ofensivă, nu va depăși linia de fortificații.
Misiunea Armatei 1 Austro-Ungare a fost aceea de a asigura spatele trupelor germane, în cazul unor atacuri venite dinspre nord-est. Cu acest scop, ea trebuia să ajungă să stăpânească, în cel mai scurt timp posibil, creasta principală a Carpaților, menținând legătura la dreapta cu trupele Puterilor Centrale. În plus, similar Armatei 9 Germane, trebuia să preia controlul asupra trecătorilor montane mai înainte de a continua ofensiva în România în aria lor de responsabilitate. În cadrul acestei Armate1 Austro-Ungare, Corpul 21 Armată Austro-Ungar a înaintat spre văile superioare ale Bicazului și Bistricioarei, iar Corpul 6 Armată Austro-Ungar şi-a canalizat efortul ofensiv spre valea Trotușului. Aflat sub comanda lui Ludwig von Fabini, Corpul 6 Armată Austro-Ungar a primit misiunea de a ataca cu cele două divizii ale sale (Divizia 61 Infanterie Austro-Ungară și Divizia 39 Infanterie Honvezi) trecătorile Ghimeș și Uz, pentru a continua înaintarea spre valea Trotușului prin văile laterale superioare. Dat fiind că linia de despărţire dintre Armata 1Austro-Ungară și Armata 9 Germană era situată exact pe valea Uzului, trupele lui Fabini au fost responsabile și de păstrarea contactului cu cele mai apropiate unități ale germanilor de pe valea Oituzului.Atacul văii Trotușului prin văile laterale sudice s-a concretizat în prima bătălie de la Oituz, pe care nu o vom detalia aici.
La 29 septembrie/12 octombrie 1916 a început în flancul stâng al Armatei de Nord române bătălia pentru trecătorile Moldovei, care s-a propagat ulterior pe toată lungimea frontierei muntoase, până la valea Dornei.Din cauza faptului că pătrunderea directă prin pasul Ghimeș impunea dificultăți suplimentare,fiind bine apărat, și lungea prea mult linia de pătrundere, generalul Fabini a ales săatace prin văile laterale. Cu acest scop, i-a dat flancului stâng al său, adică Divizia 61 Infanterie Austro-Ungară, misiunea de a ataca pe două coloane, folosindu-se de valea Sulței spre Agăș și de valea Ciobănușului spre Goioasa. Flancului drept, format din Divizia 39 Infanterie Honvezi, aflată sub comanda generalului Blasius Dáni von Gyarmata, i-a ordonat să înainteze pe valea Uzului.Atacul văii Trotușului de către Divizia 61 Infanterie Austro-Ungară, s-a concretizat în luptele de la Agăș și Goioasa.
Divizia 7 Infanterie română a destinat Brigăzii 14 Infanterie apărarea directă a văii Trotușului, iar Brigăzii 13 Infanterie apărarea văilor Ciobănuș și Uz. Cu o parte din trupe trimise în Bucovina, Divizia 7 Infanterie română se baza pe un total de 14 batalioane de infanterie. Acestora li se alăturau Regimentele 4 și 8 Artilerie, dispunând de tunuri ușoare și Regimentul 7 Roșiori, cu 4 escadroane de cavalerie.Profitând de faptul că văile erau despărțite de șiruri de munți și coloanele inamice nu aveau legătură directă între ele, generalul Istrate a decis să apere terenul cu Divizia 7 Infanterie contraatacând, pentru a învinge coloanele inamice pe rând. Dacă ar fi luat altă decizie, cel mai probabilar fi
pierdut! În acest scop, a ordonat Grupului Uz să reziste pe poziții și să nu cedeze terenul decât pas cu pas, urmând ca acțiunea ofensivă să fie susținută de Grupul Trotuș.
Pozițiile ocupate de Grupul Uz au fost atacate de trupele Diviziei 39
Infanterie Honvezi în zilele de 1/14-2/15 octombrie.În centru, pe vale, Regimentul 27 infanterie împreună cu o baterie a Regimentului 8 Artilerie au împiedicat inițial inamicul să facă progrese. Regimentului 15 Infanterie, aflat în
rezerva Grupului Uz cu un batalion la Poiana Uzului și cu două batalioane la Dărmănești, i s-a ordonat să ocupe la 4 km nord-vest de Dărmănești cu un batalion cota 609, în dimineața zilei de 3/16 octombrie și cu celelalte două batalioane, Plaiul Mândroaia. La 4/17 octombrie, batalionul aflat la cota 609 a atacat și a cucerit Obcina Lăpușului, unde a organizat o poziție de apărare menținută până la 8/21 octombrie și de unde a executat acțiuni de recunoaștere
pe văile Ciobănușului și Uzului.
Cu toate acestea, folosindu-se de întreaga sa forță, Divizia 39 Infanterie Honvezi a silit trupele române să cedeze teren și a reușit să ocupe la 7/20 octombrie Poiana Uzului, cheia dispozitivului Diviziei 7 Infanterie, de unde militarii români s-au retras spre Sălătruc. În aceeași zi, generalul Ion Istrate a hotărât să atace, cu grupurile Uz și Ghimeș, pozițiile Diviziei 39 Infanterie Honvezi, pentru a respinge trupele maghiare peste vechea frontieră. Atacul Grupului Uz a fost planificat să se desfășoare atât de front de-a lungul văii, cât și pe flancuri, de pe înălțimi. Pentru atacul înălțimii Nemirei, aflată în stăpânirea trupelor inamice, au fost destinate astfel trei companii, care au atacat în aceeași zi de 7/20 octombrie.
Dispozitivul de atac al Grupului Uz, destinat să intre în acțiune în data de 8/21 octombrie, a fost constituit în eşalonul întâi de patru companii ale Regimentului 15 Infanterie, comandate de către maiorul Ștefan Mihăileanu, în eşalonul doi de patru companii ale Regimentului 27 Infanterie, comandate de către locotenent-colonelul Gabriel Niculescu, iar în rezervă de alte două
companii ale Regimentului 15 infanterie, aflate sub comanda locotenent-colonelului Teodor Pirici. Atacul s-a desfășurat conform planificării în ziua de 8/21 octombrie între orele 7:30 si 16.00. Rezistând cu îndârjire, trupele inamice au situat în centrul apărării lor o linie fortificată construită inițial de români de-a curmezișul văii Uzului, situată la vest de satul Poiana Uzului, astfel că atacul
declanșat nu a condus la obținerea unor rezultate deosebite şi situaţia a stagnat.
La 10/23 octombrie la ora 16.00, a început un nou atac românesc pentru recucerirea satului Poiana Uzului de la trupele. ungare. Localitatea a fost atacată frontal de către Batalionul 2 din Regimentul 15 Infanterie. Asupra flancului stâng inamic au atacat doua companii ale Regimentul 27 Infanterie. Flancul drept a fost învăluit de către alte patru companii românești, din care două ale Regimentului 15 Infanterie, iar câte un batalion din Regimentele 15 (Batalionul1) și 27 Infanterie au constituit un detașament de întoarcere, manevră specific luptelor în teren muntos, tactică des aplicată ukterior de vânătorii de munte români. Deși trupele române aflate pe efortul principal de atac au reușit să pătrundă în marginea estică a satului Poiana Uzului, datorită rezistenței inamice manevra de învăluire nu a avut succes. Încurajat de succesul defensiv, comandantul Corpului 6 Austro-Ungar, Ludwig von Fabini, a trimis din nou Divizia 61 Infanterie Austro-Ungară să atace Ghimeșul, în timp ce artileria sa a atacat Goioasa, fără ca aceste atacuri să se poată însă dezvolta cu succes. Decizia urma astfel să se ia pe valea Uzului, unde succesul trupelor ungare ar fi urmat să-i deschidă drumul și generalului Konrad Grallert von Cebrów.
La 11/24 octombrie, la Comănești, sub comanda locotenent-colonelului Cătănescu, Divizia 7 Infanterie a constituit un detașament format din trei batalioane ale Regimentului 16 Infanterie. Misiunea încredințată acestui detașament (denumit „Lapoș”) a fost aceea de a de a înfrânge rezistența inamică de pe muntele Lapoș, pentru a ajunge la Poiana Lapoșului, și a coborî
în valea Uzului, astfel încât să cadă în spatele poziției inamice de la Poiana Uzului. În același timp cu desfășurarea manevrei respective de către Detașamentul Lapoș, trupele române urmau să declanșeze un nou atac frontal pe valea Uzului. Pornit în marș spre Poiana Lapoșului, Detașamentul Lapoș a întâmpinat o rezistenţă semnificativă, ceea ce l-a făcut să înainteze cu dificultate. Astfel, în timp ce bombarda tunelul Goioasa, inamicul a făcut recunoașteri ofensive pe stânga Trotușului. Întâlnind trupele detașamentului, acestea au opus rezistență inamicului și au trebuit să contraatace, pentru a respinge trupele atacatoare. În același timp, atacul frontal al românilor s-a dezvoltat mai mult spre stânga, trupele române reușind să ocupe Nemira.
Într-un atac frontal, desfășurat la 14/27 octombrie sub comanda colonelului Gherculescu, Regimentul 4 Vânători a asaltat puternica poziție inamică de la Poiana Uzului, cu Companiile 1 și 2 înaintând în urale şi, apropo de moral, cu cântece patriotice! Spre seară, trupele regimentului au reușit să-l scoată pe inamic din pozițiile sale înaintate. Noaptea, Companiile 3 și 4 au ocupat lucrările de fortificație de la Poiana Uzului, cucerind linia fortificată iniţial, cucerită anterior de inamici, și capturând efectivele inamice din aceasta. Ca efect imediat al asigurării cheii dispozitivului Diviziei 7 Infanterie, aflat la Poiana Uzului, inamicul s-a retras în debandadă pe tot frontul. Inamicul a lăsat pe teren un mare număr de morți, un mare număr de prizonieri și o cantitate mare de
material de război. În același timp, soldații Regimentului 4 Vânători au continuat să împingă inamicul până la Poiana Lapoș.Cu toate că Detașamentul Lapoș nu a reușit să coboare în valea Uzului, Divizia 39 Infanterie Honvezi ungară a suferit o înfrângere semnificativă, după toate normele artei militare. Trupele inamice au trebuit să se retragă pe linia de frontieră, ceea ce a pecetluit câștigarea luptei defensive de către trupele române și oprirea acțiunii ofensive de forțare a văii Trotușului prin văile laterale nordice, a Corpului 6 Armată Austro-Ungar. Epuizat de lupte și cu ambele divizii dezorganizate, inamicul nu a mai făcut decât mici atacuri locale, respinse de artileria română.
Cauzele acestui dublu eșec al marii unități maghiare, atât de a-și atinge obiectivele cât și acela adus de retragerea ei, au fost complexe. Printre ele s-au aflat, conform analizei efectuate de von Fabini, alături de starea de sănătate precară a comandantului ei (ceea ce l-a făcut în mare măsură pe von Gyarmata incapabil să comande, după intrarea diviziei în valea Uzului), superioritatea numerică şi eficienţa combativă a trupelor române. Superiorul său, Von Arz, nu a fost de acord însă cu această analiză, punând înfrîngerea maghiară în principal pe seama lui Blasius Dáni von Gyarmata. Înaltul Comandament al Armatei Austro-Ungare i-a dat dreptate lui Von Arz, drept care a efect al incapacității
Diviziei 39 Infanterie Honvezi de a-și atinge obiectivele misiunii și al retragerii ulterioare a acesteia, von Gyarmata a fost transferat la Budapesta în aceeași lună.
Prețul acestei victorii româneşti a fost reprezentat pentru Divizia 7 Infanterie (inclusive cu pierderile suferite în luptele de la Agăș și Goioasa) de 14 ofițeri și 446 soldați morți, 4 ofițeri și 463 de soldați dispăruți și 33 de ofițeri și 2183 de soldați răniți. În plan operativ-strategic, în timp ce trupele române se întăreau în poziții favorabile în munți de-a lungul întregii frontiere, până la sfârșitul lunii octombrie, Înaltele Comandamente austriac și german au realizat că nu va putea fi pusă în practică o trecere imediată peste Carpații Orientali. Neavând efectivele și suportul logistic necesare pentru a permite tuturor celor trei armate ale Puterilor Centrale să invadeze România concomitent și în plus, dat fiind că dacă ar fi atacat în Carpații Răsăriteni, trupele Armatei 1 Austro-Ungare ar fi avansat divergent, necoordonat, cu Armata 9 Germană și cu trupele lui von Mackensen, Armata 1 Astro-Ungară a primit misiunea de a apăra Carpații Orientali și de a proteja spatele și flancul estic al Armatei 9 Germane.
La 29 octombrie 1916, ca urmare a culegerii de informaţii proprii a care indicau faptul că trupele ruse ar urma să execute o lovitură spre Miercurea Ciuc, ce ar fi avut ca efect spargerea Armatei 1 Austro-Ungare în două, precum și ca urmare a incapacității Corpul 6 Armată Austro-Ungar de a-și atinge obiectivele de luptă și a hotărârii trupelor române de a rezista pe linia vechii frontiere,
Arthur Arz von Straussenburg a ordonat lui Ludwig von Fabini să ocupa poziții defensive. Operațiile ofensive pe flancul de sud urmau să fie reluate doar după reorganizarea unităților din eşalonul întâi, care urmau să primească întăriri.Pentru a nu permite trupelor române să afle că trupele Corpului 6 Armată Austro-Ungar trecuseră în defensivă, eșalonul superior al acestuia a ordonat efectuarea de raiduri și patrulări. Fireşte că tactica, fiind cunoscută, nu a dus la rezltatul scontat, comandamentul român aflând de trecerea inamicului în defensive prin tactici specifice de cercetare în dispozitivul inamic. La 14/27 noiembrie 1916, Divizia 7 infanterie a fost scoasă din dispozitivul Armatei de Nord, a fost concentrată în raionul Onești și de aici a fost deplasată cu trenul spre București, pentru a participa la apărarea acestuia.

Autor: Mihai Tîrnoveanu

Articolul La Mulți Ani România de Ziua Națională!Steagurile Triumfătoare ale Regimentului 15 Infanterie prind din nou viață! apare prima dată în Glasul.info.

De 1 Decembrie mergem pe Calea Neamului între Sfinți, Martiri si Eroi! Ei au făcut România Întreagă si o țin Întreagă si astăzi în Duh.

La ora 11,30 ajungem la Târgu-Ocna unde se va săvârși o slujbă de pomenire pentru Sfântul Închisorilor Valeriu Gafencu si pentru toți Martirii anticomuniști.
La ora 14 ajungem în fața Cimitirului Internațional al Eroilor Valea Uzului, simbolizând Batalioanele Române care au trecut Carpații pentru înfăptuirea Marii Uniri de la 1918.

Într-o ordine militară vom intra în Cimitirul Eroilor noștri cu cântecul Treceți Batalioane Române Carpații, fiecare trupă având în frunte Drapelul de Luptă al Regimentului 15 infanterie care a luptat eroic la Valea Uzului în Primul Război Mondial. Harta României Mari va fi arborată la intrarea în Cimitirul de la Valea Uzului.

Aici este România, Linia de Fier a Moldovei, Dărmănești, Dofteana, Comănești, Târgu-Ocna, Onești. Nimeni, niciodată nu a înfrânt această Linie si nici nu o va frânge vreodată. Sunt prea multe oase ce o clădesc, prea mult sânge de român ce o țin vie.

De Ziua Națională ne exercităm Libertatea de a fi Român.
Cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!
Nu uităm nicio picătură de sânge, nicio Jertfă, niciun Ideal!

Autor: Mihai Tîrnoveanu

Articolul De 1 Decembrie mergem pe Calea Neamului între Sfinți, Martiri și Eroi! Ei au făcut România Întreagă și o țin Întreagă și astăzi în Duh apare prima dată în Glasul.info.

Sfântul Apostol Andrei, Apostolul Românilor ocrotește de 2000 de ani Neamul nostru, nu politicienii si guvernele trecătoare si trădătoare, care ne jefuiesc de 30 de ani încoace!

Cerem guvernului, tuturor autorităților, să nu interzică pelerinajul la Peștera Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României!

Această restricție aberantă oricum nu-i va putea opri pe oameni, ba mai mult, după toate semnalele, va mări numărul lor. Interzicerea pelerinajului la Moaștele Sfintei Parascheva deasemenea nu a avut efectul scontat, numărul mare de pelerini veniți din toată țara făcând autoritățile să cedeze sub presiune în ultimul moment.

Dacă acestea lăsau Sfânta Sărbătoare să se desfăsoare de la început sub îndrumarea si regulile Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, totul s-ar fi desfășurat în mult mai bune condiții si într-o ordine desăvârșită. La fel se va întâmpla si acum dacă Guvernul si Președenția rămân în continuare cu ochelarii de cal ce-i împiedică să privească în stânga si-n dreapta, distanțându-i social de poporul pe care au pretenția că-l reprezintă.

În ultimul ceas sperăm ca acest guvern să-și dea seama că restricțiile aberante, mai ales cele care urmăresc să împiedice desfășurarea marilor Sărbători religioase si naționale nu fac altceva decât să-i rupă si mai tare de popor, nu fac altceva decât să stârnească o profundă nemulțumire în rândurile largi ale românilor.

Biserica Ortodoxă prin Apelul IPS Teodosie si comunicatul Patriarhiei Române ne arată încă odată că atacul împotriva Libertății de exercitare a Credinței Creștine nu poate rămâne fără urmări, că acest atac care devine pe zi ce trece mai clar, mai vădit, se va izbi de flacăra vie a Ortodoxiei ce este prezentă în piepturile noastre de români.

Nici bolșevismul nu a înfrânt-o, nicio prigoană nu a fost în destul de amară si cruntă pentru a o putea stinge. Această flacără va arde precum o Candelă în întuneric, căci Iisus Hristos a Înviat învingând moartea, căci El ne-a spus: ,,În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”.
Iar Sfântul Apostol Andrei a fost cel Întâi Chemat.

Autor: Mihai Tîrnoveanu

Articolul Cerem guvernului, tuturor autorităților, să nu interzică pelerinajul la Peștera Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României! apare prima dată în Glasul.info.