Dacă Facebook a lăsat-o puțin mai moale cu cenzura în România spre deosebire de anii trecuți, mai ales în ceea ce privește ideologiile, LGBT și medicină, Tik Tok a fost capturat de ploșnițăriile sorosiște din România sub falsele argumente ale “fraudării” alegerilor de către ruși în România.

Sorosiștii din România i-au pus căpăstru Tik Tok-ului și practică o cenzură care i-ar face invidioși până și pe bolșevicii de la începutul secolului trecut sau liderii Partidului Comunist din China.

Politicienii români care au sesizat și au mai și avut atitudine cât de cât față de această mizerie mai mult decât evidentă, pot fi numărați pe degetele de la o mână.

Dacă ne raportăm la Constituția României, oare parlamentarii români nu au responsabilitatea să vegheze la apărarea și la respectarea Constituției în România?

Ce faceți bă în Parlament? Dormiți ca boii pe coadă?

PS: Alegerile din 2024 au trecut, și-au pus ei cu mâna pe cine au dorit, însă cenzura a devenit chiar și mai draconică decât înainte. Unii sunt politicieni doar ca să șadă ca o masă amorfă în Parlamentul României, sau se mai mișcă și ei pentru a apăra drepturile constituționale ale poporului român?

Culmea cenzurii pe Tik Tok: dacă pomenești de sarmalele mâncate de mucușoriști e interpretat ca limbaj care incită la ură!??? 🤣🤣🤣🤣🤣 Nici comuniștii nu erau așa tâmpiți!

Pe Tik Tok nu poți publica pamflete despre Lucian Mândruță. Încalcă regulile comunității. 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣 Sorosiștii care se ocupă cu cenzura pe Tik Tok au decis că sarmalele incită la ură!?? 🤣🤣🤣🤣

Articolul Ce faceți bă în Parlament? Dormiți ca boii pe coadă? apare prima dată în Glasul.info.

Istoria neamului nostru este scrisă nu doar cu sânge pe câmpurile de luptă, ci și cu cerneală, cu lacrimi și cu lanțuri la temniță. La 25 septembrie 1901, tribunalele maghiare l-au osândit pe românul Andrei Balteș la 18 luni de temniță și la o uriașă pedeapsă în bani, 4.200 de coroane, pentru „vina” de a fi apărat memoria Crăișorului Munților, Avram Iancu, în paginile ziarului „Tribuna”.

Ce crimă putea fi mai mare în ochii stăpânirii străine decât aceea de a păstra vie amintirea celui care a ridicat poporul român din Ardeal la lupta pentru libertate și dreptate? Pentru câteva articole scrise cu dragoste și devotament față de eroul de la 1848, Andrei Balteș a fost înfierat ca „agitator” și aruncat în închisoare, spre a fi un exemplu de înfricoșare pentru ceilalți. Dar temnița nu înfricoșează un neam care își cunoaște datoria față de trecut și față de eroii săi.

Prin acest gest de jertfă, Balteș a arătat lumii că Avram Iancu nu a murit, ci trăiește în conștiința românilor, că flacăra sa nu poate fi stinsă nici de baionete, nici de judecători, nici de lanțuri. Scrisul său, întemnițat pe nedrept, a devenit o armă mai puternică decât toate hotărârile de condamnare.

Astăzi, când privim înapoi la acea zi de toamnă a anului 1901, trebuie să ne aducem aminte că libertatea de a ne afirma istoria și de a ne cinsti eroii nu a fost niciodată un dar, ci un câștig obținut cu preț de sânge, suferință și temniță. Andrei Balteș este un martir al cuvântului, un apărător al memoriei lui Avram Iancu, iar prin el neamul românesc a dovedit că nu se pleacă în fața asupririi.

Avram Iancu a fost stâlpul luptei pentru dreptate, iar cei care i-au păstrat vie amintirea, precum Balteș, au devenit la rândul lor stâlpi ai rezistenței spirituale. Lor le datorăm nu doar recunoștință, ci și hotărârea de a duce mai departe moștenirea lăsată: să apărăm cu sfințenie memoria înaintașilor și să păstrăm aprinsă flacăra națională, oricât de grele ar fi vremurile.

Glorie lui Andrei Balteș! Glorie memoriei lui Avram Iancu!

Articolul 25 Septembrie 1901 – Pentru articolele din TRIBUNA în care apăra memoria lui Avram Iancu, Andrei Balteș este condamnat la 18 luni temniță și 4.200 coroane pedeapsă în bani apare prima dată în Glasul.info.

La 17/29 septembrie 1896, în Cluj, în fața Curții cu jurați, s-a judecat unul dintre acele procese care nu aparțin doar istoriei juridice, ci istoriei demnității naționale românești. În boxa acuzaților se aflau doi luptători pentru cuvântul liber: Andrei Balteș, redactor responsabil al ziarului „Tribuna”, și I. Marschall, responsabil pentru editarea foii. „Crima” lor? Publicarea unui articol curajos, intitulat „Biserica și școala”, în care adevărul era spus limpede: românii nu puteau să se bucure de „sărbătorirea mileniului maghiar”, pentru că, în loc de libertate, aveau parte de asuprire, iar în loc de recunoaștere, li se cerea să serbeze propria lor umilire.

Verdictul nu a întârziat: condamnare. Andrei Balteș a fost osândit la un an și trei luni de închisoare de stat, la 300 de florini amendă și la plata cheltuielilor de judecată. Era prețul pe care trebuia să-l plătească un român pentru că a îndrăznit să spună ceea ce întreg neamul său simțea: că școala și biserica românească nu pot fi instrumente ale deznaționalizării, că poporul nostru nu are motive să sărbătorească un mileniu de dominație străină. Cuvintele sale, simple și limpezi, au fost socotite de stăpânire o primejdie mai mare decât orice armă.

Dar, de fapt, procesul „Tribunei” nu a fost o înfrângere, ci o biruință morală. În sala de judecată din Cluj nu au fost judecați doar doi oameni, ci întreg poporul român din Transilvania. Și verdictul nu a fost dat de jurați anonimi, ci de un sistem care nu putea admite adevărul. Jertfa lui Andrei Balteș a intrat astfel în lanțul nesfârșit de suferințe prin care românii au plătit dreptul de a exista ca neam, alături de memorandiștii încarcerați la Vác și de nenumărații luptători anonimi ai școlii și ai bisericii românești.

Citiți și: 20 Mai 1901 – Redactorul patriot Andrei Balteș, de la TRIBUNA, este condamnat de către Curtea cu jurați din Cluj, la 15 luni temniță și 1.100 coroane amendă

Iată cum este redat acest act de cenzură brutală și de abuz instituțional împotriva presei românești din Transilvania:

“Procesul de presă al „Tribunei”, judecat la 17/29 Septemvrie 1896 (La Curtea cu jurați din Cluj.) Acusați: Andrei Balteș redactor responsabil și I. Marschall responsabil pentru editarea foii. Substratul acusei: Un articol, intitulat „Biserica și școala”, în care, din incidentul serbărilor millenare, se zice că guvernul poruncește ca bisericile și școalele românești să serbeze, dar Românii nu vor serba Milleniul, pentru că nu au nici un motiv de a se bucura, dar au o sută și o mie de motive ca să nu se bucure. Jurații nu sînt indicați cu numele) au dat contra ambilor acuzați verdictul de condamnare. In basa acestuia Tribunalul a condamnat pe A. Balteș la un an și trei luni închisoare de stat, 300 fl. amendă și plata cheltuielilor de judecată. Verdictul juraților față cu I. Marshall Tribunalul l-a suspendat, pe motivul că-i lipsește baia de drept.”

Astăzi, privind în urmă, înțelegem că aceste condamnări nu au fost în zadar. Din lacrimile și lanțurile celor care au fost pedepsiți pentru „vina” de a fi români s-a născut forța morală ce a dus la Marea Unire de la 1918.

Procesul „Tribunei” din 1896 rămâne o lecție: libertatea se cucerește cu jertfă, iar presa românească, chiar sub biciul cenzurii, a fost un stindard al conștiinței naționale.

Articolul 17 Septembrie 1896 – Procesul de presă al „Tribunei”, o filă de jertfă pentru demnitatea românească apare prima dată în Glasul.info.

Deputatul AUR Mihail Neamțu, preşedintele Comisiei pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă, a publicat marți, 22 aprilie 2025, o scrisoare deschisă prin intermediul căreia îl invită pe Vasile Bănescu, membru CNA, “la dialog instituţional, în numele raţiunii comunicative indisociabilă de actul democratic“.

Redăm integral scrisoare deschisă:

“Stimate domnule Vasile Bănescu,

În calitate de preşedinte al Comisiei pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă a Camerei Deputaţilor şi ca reprezentant legitim ales al cetăţenilor din judeţul Bihor, cu un mandat consolidat de peste 32.000 de voturi, vă adresez această invitaţie la dialog instituţional, în numele raţiunii comunicative indisociabilă de actul democratic şi al unei tradiţii creştine care n-a surpat niciodată punţile între oameni, chiar şi atunci când părerile păreau de neîmpăcat.

A fi parlamentar reprezintă o chemare la exerciţiul fundamental al sintezei. Omul politic trebuie să asculte. Altfel spus, el este cutia de rezonanţă a valorilor, a nemulţumirilor, dar şi a aspiraţiilor naţiunii sale. Într-o epocă a certitudinilor tehnocratice, când unii aleg postura de roboţi ai unui sistem birocratic de-a dreptul kafkian, a dialoga este proba supremă a umanităţii noastre. Vă propun, deci, o întâlnire oficială şi transparentă sub egida Comisiei de cultură, pentru a reflecta împreună asupra responsabilităţii sociale şi culturale a vocilor publice.

Nu o dezbatere electorală, nu o polemică de salon, ci o convorbire senină despre ceea ce înseamnă respectul pentru valorile constituţionale, între care libertatea de exprimare figurează drept principiu axiomatic.

Există şi o dimensiune ascetică a dialogului la care îmi permit să vă invit într-o octavă pascală: efortul golirii de propriile certitudini şi încercarea de-a vedea chipul alterităţii fără schimonosirea voită a intenţiei Celuilalt.

Biblia ne oferă câteva exemple de întâlniri mirabile în care interlocutorii nu se resping, dar nici nu se confundă:

1. Sf. Ap. Pavel în Areopagul Atenei (Fapte 17:16-34) – o probă elocventă de autentică deschidere faţă de cei care-l socoteau un palavragiu;

2. Iisus şi femeia samarineancă (Ioan 4:1-42) – respect faţă de marginali, dincolo de sex şi etnie;

3. Pavel în faţa guvernatorilor romani (Fapte 24-26) – curaj diplomatic şi luciditate mărturisitoare;

4. Iisus şi Nicodim (Ioan 3:1-21) – răbdarea faţă de cel neştiutor, dar căutător;

5. Sinodul de la Ierusalim (Fapte 15:1-35) – consens al raţiunii biblice şi rod al rugăciunii comunitare;

6. Călătoria spre Emaus (Luca 24:13-35) – pedagogia empatică a Celui Înviat, care ascultă glasul unor necunoscuţi.

Sfânta Scriptură îi dojeneşte pe cei grăbiţi să-şi valideze preconcepţiile sau foaia de parcurs. Cel Înviat se deschide către cei care acceptă disconfortul interogaţiei.

Chiar şi-n plină modernitate, autori precum Jürgen Habermas, Hans-Georg Gadamer sau Karl-Otto Apel au fondat o întreagă etică pe remarcabila posibilitate a unor conştiinţe mature de-a adresa întrebări unor adversari sau preopinenţi ireductibili.

Exemplele din cultura română abundă şi ele. Tânărul Mircea Eliade putea polemiza cu reprezentanţi ai Stângii democratice. Constantin Noica i-a primit pe Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu în Păltiniş ca pe nişte ucenici inteligenţi, care au ales să-l contrazică pe maestru câteva decenii mai târziu. Polemizarea se transformă, numai prin prietenie, într-o polenizare vie şi dezinteresată.

Împotriva fanatismului care monopolizează adevărul şi contra oricărui reflex inchizitorial de condamnare a opiniilor dizidente, vă invit, stimate domnule Vasile Bănescu, să acceptaţi o întâlnire pe care ceilalţi colegi ai dumneavoastră (membri ai CNA) au refuzat-o.

Democraţia americană, veche de peste două sute de ani, ne învaţă că audierile parlamentare şi dialogul public nu sunt elemente de accesoriu, ci însăşi esenţa democraţiei. Confruntările bipartizane şi consultările transparente exprimă, în chip minunat, respectul faţă de poporul care susţine, inclusiv prin plata taxelor şi a impozitelor, instituţiile publice.

Stimate domnule Vasile Bănescu, Această scrisoare nu este doar o invitaţie la deschidere sufletească şi cooperare instituţională. Includ printre rânduri, cu permisiunea dumneavoastră, şi o notă de nostalgie. Aţi fost, cândva, o gazdă bună a dialogurilor multidisciplinare, transmise de televiziunea Patriarhiei Române către întreaga suflare românească.

În numele predaniei pe care v-aţi însuşit-o fără cusur, vă chemăm, aşadar, în faţa Comisiei pentru cultură a Camerei Deputaţilor la un dialog despre rostul CNA, despre libertate şi cenzură.”, se arată în scrisoarea deschisă publicată de către deputatul AUR Mihail Neamțu

Articolul Mihail Neamțu: “Împotriva fanatismului care monopolizează adevărul şi contra oricărui reflex inchizitorial de condamnare a opiniilor dizidente” apare prima dată în Glasul.info.

Deputatul Anamaria Gavrilă reacționează printr-o scrisoare deschisă către TikTok și Facebook: Vrem transparență! “Toți cei care sunt împotriva sistemului sunt cenzurați. Conturile lor sunt închise. Postările dispar.“, avrtizează Anamaria Gavrilă, deputat POT.

“Toți cei care sunt împotriva sistemului sunt cenzurați. Conturile lor sunt închise. Postările dispar. Toți cei care spun că a fost o lovitură de stat anularea alegerilor sau sunt fani Călin Georgescu sau susțin candidatul mișcării suveraniste, George Simion, sunt reduși la tăcere.

Nu mai e o teorie. Se vede clar: sistemul lovește din umbră. De aceea, lansăm PUBLIC această scrisoare deschisă către TikTok și Facebook.

Îi întrebăm direct:

1. Colaborați cu serviciile secrete din România?
2. Vi se cere să închideți conturi sau să ștergeți postări cu un anumit mesaj politic?
3. Aveți protocoale secrete sau presiuni politice?
4. Vi s-au dat liste de utilizatori care trebuie “monitorizați”?

Vrem RĂSPUNSURI.  Libertatea de exprimare NU e negociabilă.

Nu vrem să vă regăsiți în aceeași situație rușinoasă ca Mark Zuckerberg, când a recunoscut că a cenzurat conținut la cererea autorităților americane. Când se va schimba conducerea politică din România, totul va ieși la iveală. Până atunci, cerem TRANSPARENȚĂ.
Nu lăsați libertatea românilor să fie strivită de sistem.“, se arată în comunicatul de presă al deputatului POT, Anamaria Gavrilă

Articolul Anamaria GAVRILĂ: “Toți cei care sunt împotriva sistemului sunt cenzurați.Conturile lor sunt închise. Postările dispar” apare prima dată în Glasul.info.

Deputatul AUR Mihail Neamțu i-a adresat o scrisoare deschisă cerberului soroșist al cenzurii de la CNA, Mircea Toma care a avut o declarație uluitoare, chiar cu tentă discriminatoare la adresa suveraniștilor români, în care îi atrage atenția că “libertatea de exprimare nu este un favor acordat de autorităţi, ci un drept fundamental, garantat de Articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi de Articolul 30 din Constituţia României.”

Redăm integral scrisoare deschisă pe care preşedintele Comisiei pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă, domnul deputat George-Mihail Neamţu (Grupul parlamentar AUR), i-a trimis-o lui Mircea Toma:

“Libertatea de exprimare nu este un favor acordat de autorităţi, ci un drept fundamental, garantat de Articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi de Articolul 30 din Constituţia României.

Aceste prevederi nu lasă loc ambiguităţilor: orice restricţie asupra discursului public trebuie să fie proporţională, justificată de un interes public legitim şi, mai presus de toate, să nu transforme protecţia împotriva „dezinformării” într-un pretext pentru cenzură.Cu toate acestea, din declaraţiile dumneavoastră recente (oferite publicaţiei News.Ro) vedem cum reiese o viziune paternalistă, în care Statul birocratic-administrativ, prin intermediul CNA, îşi arogă dreptul de a filtra, modela şi corecta opiniile cetăţenilor, asemeni unui dirijor care decide ce sunete sunt armonioase şi care instrumentişti trebuie eliminaţi din orchestră.

Tocmai această presupoziţie, conform căreia publicul nu este capabil să discearnă singur între adevăr şi fals, constituie premisa tuturor regimurilor care au transformat controlul informaţiei într-un instrument de putere.Ce stranie revenire la trecutul ceauşist!

Aţi afirmat că anumite idei trebuie epurate din spaţiul public, etichetându-le drept „bazaconii”.

Dar cine stabileşte această grilă de validare a adevărului? CNA-ul? Experţii selectaţi după criterii de corectitudine ideologică?În loc să încurajaţi un climat al dezbaterii deschise, unde opiniile se confruntă liber şi unde adevărul se decelează prin argument şi raţiune, susţineţi o logică a excluderii, care trădează un dispreţ subtil faţă de pluralismul de sorginte liberală.Aşa cum observa John Stuart Mill la finele veacului XIX, „dacă întreaga omenire, mai puţin un singur individ, ar avea o anumită opinie, iar acel individ ar avea o opinie opusă, omenirea nu ar avea mai mult drept să-i reducă la tăcere opinia decât ar avea acel individ dreptul să reducă la tăcere omenirea.

”Libertatea de exprimare nu este un inconvenient administrativ pe care instituţiile statului trebuie să-l gestioneze.Nu. Libertatea e însăşi esenţa democraţiei.Când libertatea este redusă la o listă de permisiuni decise de un consiliu „luminat”, democraţia nu mai este decât o iluzie decorativă, iar cetăţeanul – un elev care trebuie să repete conştiincios lecţiile aprobate de „autorităţi competente”.

Nu, domnule Toma, publicul nu are nevoie de CNA pentru a gândi. Cetăţenii României, adică oamenii care vă plătesc dumneavoastră salariul, au nevoie de acces neîngrădit la idei, tocmai pentru a putea discerne singuri.

Alternativa la clasica paradigmă liberală e sumbră: un peisaj mediatic din care orice nuanţă neconvenabilă dispare, iar în locul dialogului viu rămâne doar liniştea impusă a unui consens artificial.”, se arată în scrisoare deschisă adresată de deputatul AUR Mihail Neamțu lui Mircea Toma

Articolul Mihail Neamțu către Mircea Toma: “Libertatea de exprimare nu este un favor acordat de autorităţi, ci un drept fundamental, garantat” apare prima dată în Glasul.info.

Deși Articolul 30 din Constituția României spune la aliniatele (2) Cenzura de orice fel este interzisă și (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată, în practică avem de a face de foarte mulți ani cu o cenzură radicală, de tip bolșevic, îndreptată împotriva aproape tuturor ziarelor românești conservatoare, suveraniste și naționaliste.

În ciuda faptului că unele dintre aceste ziare au pagini facebook cu un număr impresionant de urmăritori, vizibilitatea articolelor lor tinde mult către ZERO. Atât de drastică este cenzura împotriva conținutului acestor ziare, cu încălcarea vădită a Constituției României în ceea ce privește libertatea de exprimare. Nu de puține ori le sunt șterse acestor ziare articolele sau postările publicate pe rețelele de socializare. Și nu am văzut în ultimii 20 de ani niciun politician român care să apere libertatea de exprimare a acestor publicații, și implicit să apere Constituția României.

Publicăm lista celor mai cenzurate ziare sau publicații din România din ultimii zece ani:

Buletin de carei (buletindecarei.ro), Magazin Critic (magazincritic.ro), Napocanews (napocanews.ro), Activenews (activenews.ro), Glasul.info (glasul.info), Incorectpolitic (incorectpolitic.com), OrtodoxINFO (ortodoxinfo.ro), Fluierul (fluierul.ro), Justițarul (justițiarul.ro), Națiunea (ziarulnatiunea.ro), Național (national.ro), Revista România Mare (revistaromaniamare.ro), etc.

Ne cerem scuze colegilor care nu se regăsesc pe această listă și pe care poate i-am uitat să-i pomenim. Ne pot scrie pe adresa de email admin @ glasul.info și vom reactualiza lista și cu publicațiile lor.

La solicitarea colegilor noștri adăugăm pe listă următoarele publicații:

Buciumul (buciumul.ro), Certitudinea (certitudinea.com)

Pagini de facebook ale ziarelor românești furate de hackeri, site-uri sparte de hackeri

Nici în acest moment, la aproape un an distanță, portalul Buletin de Carei, fost ziar pe print, nu și-a recuperat pagina de facebook Buletin de Carei, furată de niște hackeri care acum postează tot felul de bălării pe pagina ziarului. Și celor de la Activenews.ro li se furase pagina de facebook cu puțin timp înante să fie furată pagina celor de la Buletin de Carei, însă cei de la activenews.ro au fost mai norocoși și și-au recuperat pagina în schimbul unei sume de bani.

În urmă cu ceva ani, hackerii au spart site-ul ziarului românesc Condeiul Ardelean, motiv pentru care administratorii au trebuit să refacă baza de date și site-ul ziarului.

În fine, ceea ce vrem să subliniem noi este că trăim niște vremuri utopice în care încălcarea flagarantă a Constituției României lezează foarte grav LIBERTATEA DE EXPRIMARE într-o țară în care începând cu 1990 am crezut cu toții că am câștigat-o și ne este garantată de către statul român.

Așa că dacă vreți să vedeți și un alt conținut decât ce regurgitează zilnic presa mainstream și mercenarii din presă ai sistemului, atât din presa scrisă cât și din tembeliziuni, consultați această listă și pentru informații libere sau alternative. Nu poate garanta nimeni că în aceste publicații sunt întotdeauna informații 100% pertinente, veridice, confirmate, dar măcar sunt o alternativă demnă de atenția dumneavoastră la mașina de propagandă și dezinformare uriașă din mâna sistemului. Măcar sunt informații din afara sistemului, necontrolate, nefiltrate, necenzurate….

Articolul Lista ziarelor românești conservatoare, suveraniste și naționaliste cenzurate drastic, deși Constituția spune că nici o publicaţie nu poate fi suprimată apare prima dată în Glasul.info.

Nu cu mult timp în urmă am scris despre site-urile româneşti care au început să fie interzise pe facebook, aparent fără un motiv anume, printre acestea se afla şi blog-ul patriotului basarabean Secăreanu. Cenzura aplicată blogului secareanu.wordpress a fost ridicată de facebook dar aflăm cu uimire că între timp s-au auto-sesizat experţii locali în „războiul informaţional”.

Ce s-a întâmplat ?

 Ştefan Secăreanu este un jurnalist basarabean care ne aduce informaţii valoroase despre situaţia din din Republica Moldova, de curând acesta a publicat un articol intitulat: „Evident, între Dorin Chirtoacă și Donald Trump, aleg să fiu cu Donald Trump”. În articolul cu pricina aceasta critică poziţia tranşantă a politicianului unionist basarabean Dorin Chirtoacă, care anunţa nici mai mult nici mai puţin că: „Joe Biden […], va fi noul preşedinte al SUA, iar Donald Trump, deja îşi recunoaşte viitoarea înfrângere”.

Ştefan Secăreanu scria:

Trist! Îmi pare rău! Rădăcinile neomarxismului par mai adânci la noi decât îmi imaginam!

Un politician care se consideră de dreapta, și unionist pe deasupra, nu ar trebui să-i bată din palme lui Joe Biden, ci ar trebui să se roage pentru Donald Trump!

 Dacă articolul buclucaș a trecut neobservat în Republica Moldova el avea să producă efecte nebănuite în România. Astfel domnul Secăreanu era membru într-un grup FaceBook al ziariştilor profesionişti numit „Jurnaliști de politică externă”, grup în care îşi aducea contribuția că bun cunoscător al situaţiei din Rp. Moldova, această situaţie avea să se schimb după postarea pe grup a articolului ante-menționat.

 Domnul Secăreanu a fost exclus de pe grupul „Jurnaliști de politică externă”, de aşa zisul expert în „războiul informaţional” Nicolae Ţîbrigan „expert LARICS” ( Laborator pentru Analiza Războiului Informaţional și Comunicare Strategică). Motivul este halucinant:

Domnul Secăreanu îşi exprima nedumerirea astfel:

Unul care se dă drept „expert LARICS – Laborator pentru Analiza Războiului Informaţional și Comunicare Strategică”, Nicolae Țîbbrigan, m-a exclus în seara asta din grupul Fb „Jurnaliști de politică externă” pentru faptul de a fi postat pe pagina acestui grup materialul meu „Evident, între Dorin Chirtoacă și Donald Trump, aleg să fiu cu Donald Trump”.

Înainte de asta, tipul mi-a bătut obrazul că postarea mea ar fi o „răfuială între unioniști” și nu ar corespunde tematicii pe care el „o veghează”, dându-mi de înțeles că ar fi bine ca eu să părăsesc grupul în cauză.

De când se întâmplă că a vorbi despre alegerile din SUA nu înseamnă și a aborda o temă de politică externă?

De când un veghetor de la București (am înțeles că pagină ar fi inițiată de Laboratorul de Analiză a Războiului Informațional și Comunicare Strategică din cadrul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române) îi interzice unui jurnalist de la Chișinău să abordeze chestiunea viitoarelor alegeri prezidențiale din SUA luând apărarea lui Donald Trump?

Nu știam că neomarxismul a pus stăpânire și pe Academia Română!

Stefan Secăreanu

Neomarxiștii noștri

 Problema este de mare interes pentru noi, deoarece semnalează importul unor politici neomarxiste în România. Cu circa 2 ani în urmă la Bucureşti a avut loc o mică reuniune a naţionaliştilor europeni (francezi, italiene, spanioli, bulgari ) toţi s-au arătat impresionaţi de libertatea de exprimare de care se bucurau (atunci) romanii. Aceştia au prezenta camarazilor lor din România imagini cu intervenţiile brutale ale poliţiei la diverse manifestări patriotice din UE.

 România din ultimii 30 de ani părea a fi scutită de orice formă de cenzură, lucru acesta pare să se schimbe încet, încet, de la o zi la alta. Ca şi în Statele Unite sau Marea Britaniei dreptul la libera exprimare începe să fie urmat de un asterix, ai dreptul să spui orice vrei * în afară de: … iar aici începem să aveam o listă care creşte în fiecare zi.

De la neononi vine (acum) lumina

 Dacă în Statele Unite se impune încet ideea că “dreptul la libera exprimare” nu este pentru “fascişti” la noi începe a se propune că “dreptul la libera exprimare” nu este pentru “propagandişti Kremlinului”.

 Dar cine sunt aceşti propagandişti ai Kremlinului? Dacă analizăm cu mare băgare de seamă toate articolele, interviurile şi declaraţiile „expertului LARICS” Nicolae Țîbrigan dar şi ale colegiilor săi de breaslă ajungem la un singur rezultat, duşman al poporului este oricine “tulbura” armonia utopiei în care, chipurile vieţuim.

 Astfel dacă critici politicile U.E privind imigraţia “cultivi neîncredere” în institutule europene, dacă eşti prea ortodox “promovezi” dezbinare, dacă eşti naţionalist faci “jocul lui Putin”, dacă îţi iubeşti prea mult țara, induci dispreţul faţă alte popoare. Fără să îşi dea seama noua generaţie de “tineri” progresişti (frumoşi şi liberi) încep să promovezi doctrina “partidului unic”.

 Pentru necunoscători, asta înseamnă rebranduirea “delictul de opinie” adică “o vină/un oprobriu pentru o părere exprimată public vis-a-vis de un subiect controversat”. Evident că nici comunişti nici nazişti nu te acuzau public că “ai o altă părere” ci că: prin faptul că ai exprimat o opinie neconforma promovezi interesele duşmanilor regimului.

Încep sa își arate colții …

 Îndoctrinarea a ajuns atât de mare în rândurile tinerii generaţii încât atunci când România a preluat preşedenţia rotativă a Consiliul U.E şi câţiva ziarişti romani au avut ocazia să adreseze o întrebare domnului Jean-Claude Juncker, atuncio jurnalistă l-a întrebat: “ce facem cu euro-scepticismul”. La care domnul Jean-Claude Juncker, după un moment de nedumerire a răspuns că dacă sunt persoane care critica UE nu au decât. Aceasta este diferenţa între tinerii nemorxisti şi vechea generaţie.

 Exista printre aceştia unii, mai radicali, care nu se sfiesc în a declara că atunci când ei vor ajunge la “putere” anumite partide vor fi desfiinţate iar câteva televiziuni şi ziare vor fi închise. De altfel a fost tot unul din experţii LARIS, anume, domnișoara Mădălina Bâcâim, care în perioada stării de urgenţă s-a lăudat că a reuşit să interzică situl Justiţiarul. Întâmplător sau nu de curând FaceBook a interzis de pe platforma orice postare sau distribuţie a blogului jurnalistului Victor Roncea dar şi situl Glasul.info

O tactica păguboasă

 Neo-Marxismul se bazează pe o revoltă interioară, o permanentă căutare de “duşmani de clasă” care să fie făcuţi vinovaţi de nereuşitele politicilor progresiste. Conform teoriei, fără babe care se roagă dar cu emigranţi şi LGTB-isti ar trebui să trăim utopia utopiilor dar lucrurile nu stau aşa, vinovaţi prin urmare nu pot fi decât “cârcotaşi” care refuza să se prindă în horă.

 Nu întâmplător pe grupurile progresiste se recomandă ca atunci când aceștia, vor fi confruntaţi în social-media cu persoane care gândesc altfel „să blocheze şi să raporteze”. Evident atunci când un opozant al progresismului ajunge pe grupurile lor, va fi imediat exclus. Ideea aici nu este atât partea cu “raportarea” ci cu “blocarea” şi excluderea de pe grupuri. Astfel vor fi menţinute faimoasele “camere de ecou” în care se vor auzi doar vocile “aprobate”.

 Normal pentru nişte persoana “deschise la minte” ar fi trebuit să recomande cel puţin raportarea conturilor suspecte, iar apoi după câteva zile să se verifice dacă reţeaua socială a găsit persoana respectivă ca reală. Normal ar fi să se bucure când pe grupurile lor apar persoane cu alte opinii, deoarece acest lucru ar fi o ocazie excelentă să îşi demonstreze superioritatea opiniilor.

Importanta camerelor de ecou

 Anormalul este normal în cercurile marxiste, acolo cuvintele de ordine sunt “exclude, raportează, blochează” ideea fiind construirea si menținerea unor “camere de ecou” în jurul adepţilor neo-marxismului. În termen lung această politică este păguboasă şi s-a văzut cu ocazia mitingurilor împotriva carantinei, când naţionalişti ştiau foarte bine cine sunt: Figar Savulescu, Marian Ceauşescu, Malin Bot, Cristian Dide … etc dar pe partea cealaltă cei amintiţi nu puteau să facă diferenţa între Pompiliu Diplan de la Asociaţia Părinţilor şi Ciprian Grajdeanu de la Frăţia Ortodoxă.

 Cu toate acestea neo-marxisti sunt captivi într-un labirint fără ieşire, după ce de la referendumul pentru familia bărbat-femeie şi-au introdus simpatizanţi în aceste camere de ecou nu îi mai pot elibera, pericolul fiind evident. Singura lor soluţie este să impună aceste camere de ecou întregii societăţi, aici este pericolul care ne paşte pe toţi, să ne întoarcem la o perioadă pe care o considerăm apusă, o perioadă în care exista o singură variantă “oficială” şi doar atât.

 Deloc întâmplător tinerii marxişti sunt recrutaţi de multe ori dintre studenţii basarabeni precum domnul Nicolae Țîbrigan „expertul în războiul informaţional”. Aceştia nu cunosc în detaliu istoria naţională şi astfel ajung cu uşurinţă să fie manipulaţi în a crede că numite curente conservatoare autohtone (precum: suveranism, protocronism, gândirism, legionarism) ar fi în fapt “propaganda străină”. Acestui subiect îi vom dedica in viitor un articol separat….

Sursa: Razboiul informational

Articolul De la cenzura FaceBook la ideologii locali. Cazul patriotului basarabean Secăreanu apare prima dată în Glasul.info.

Deși o gramadă de saltimbanci politici se bat cu pumnul în piept că în România ne este respectat dreptul la liberă exprimare, în realitate însă acesta este de multe ori mai limitat chiar și decât înainte de lovitura de stat din decembrie 1989.

Cenzura de azi este cu mult mai parșivă, mai subversivă și mai insidioasă de o mie de ori față de cea din comunism. Presa este controlată cu o mână de fier de către serviciile trădătoare din România sau de către agenți externi, rețelele sociale la fel, pe piața de carte s-a creat un monopol controlat de către foștii pupincuriști ai bolșevismului, iar editurile care nu se “conformează” mainstreamului au adesea de suferit, fiind interzise pe la expoziții de carte sau îngrădindu-li-se accesul la anumite platforme de vânzare.

Din toată această cenzură mai lipsea doar cultul personalității practicat pe vremea comunismului. Și iată că s-a întors într-o nouă formă chiar și acesta. Despre incidentul de 1 Decembrie 2019 în care un bărbat l-a huiduit pe Klaus Iohannis, aproape că nu s-a vorbit deloc în presa din România, nici măcar în rândul celei care se bate cu pumnul în piept că este … “presă independentă”.

“Un nou început: Cultul personalității tătucului de la Cotroceni”, a scris justitiarul.ro

Deja a intrat în funcțiune pentru toată presa din România obligația de a promova cultul personalității Plăvanului? DCnews se autocenzurează după ce inițial publicase un articol despre cum a fost huiduit Iohannis de 1 Decembrie! Unde am ajuns fraților? Curat bolșevism! Deși pe motoarele de căutare link-ul celor de la DCNews cu privire la faptul că Iohannis a fost huiduit a rămas indexat, articolul a fost șters și link-ul este redirecționat acum către prima pagină a site-ului DCNews: https://www.dcnews.ro/incident-de-1-decembrie-iohannis-huiduit-in-timp-ce-depunea-o-coroana-de-flori_714683.html

Asistăm așadar la un adevărat cult al personalității, promovat agresiv de către presa pupincuristă a Plăvanului, în ciuda faptului că înainte de toate ar trebui respectat cu sfințenie articolele 29 și 30 din Constituția României:

Articolul 29 din Constitutie:

„(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc.„

Potrivit articolului 30 din Constituția României:

„(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisa.

(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.

(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.”

Articolul În România este permis doar pupatul în fund al lui Iohannis, huiduielile sunt amendate!? Noul cult al personalității… apare prima dată în Glasul.info.

Constituția Statelor Unite ale Americii și amendamentele acesteia sunt sfinte pentru americani. Propozițiile elementare care se regăsesc în ea sunt literă de lege și trebuie respectate întocmai. De aceea s-au păstrat până în ziua de astăzi niște cutume în societatea americană pe care cetățenii de rând sunt gata să și le apere chiar și cu arma în mână. Până și unii dintre politicieni le insuflă cetățenilor americani că trebuie să lupte pe orice cale pentru a-și apăra acele drepturi prevăzute în constituție.

În România, deși s-a murit în decembrie 1989 pentru libertate, paradoxal trăim azi, în așa zisa “democrație”, o teroare mai bolșevică decât cea din anii ’50, având practic chiar mai puține libertăți decât pe vremea comunismului. Deși în mod normal ar trebui să apere principiile doctrinei liberale, tocmai liberalii din România au fost primii care au girat legi controversate care restrâng foarte mult libertatea de exprimare și de gândire, impunând o cenzură chiar mai parșivă decât cea din perioada comunistă.

În timp ce în SUA poți vedea public o libertate de exprimare ideologică, politică și socială practic fără limite, la noi în România s-a revenit la perioada anilor ’50, cu istoria făcută sau rescrisă prin tribunale, sau de către mercenari care urăsc neamul românesc din toți rărunchii precum făcea Mihail Roller în vremurile de tristă amintire ( acum vezi Lucian Boia & comp.).

În mod paradoxal față de situația libertății de exprimare din SUA, ambasadorul american la București ( n.a. Hans Klemm) împreună cu hoardele de bolșevici care au infiltrat diverse instituții ale statului român și cu cei de prin ONG-urile care agită strada la cel mai mic semn al stăpânilor lor, susțin în România o cenzură ideologică similară celor de prin gulagurile sovietice.

O jurnalistă din Carei s-a trezit cu contul șters pentru o distribuire despre “povestea legiunii românești care a ocupat Praga”

Un nou caz de cenzură aiuristică pe facebook: o jurnalistă româncă s-a trezit cu contul de socializare șters sub un pretext tâmpit. O simplă redistribuire a unui articol de pe RFI intitulat “Pagina de istorie: Povestea legiunii românești care a ocupat Praga timp de 20 de zile“, a fost destul pentru a i se dezactiva contul de facebook jurnalistei Daniela Ciută de la Carei.

Pentru orice român cu scaun la cap este limpede că legiunea la care se referă respectiva postare nu este ceea pe care o credeau cerberii cenzurii de pe facebook. Cu toate acestea, contul de socializare al doamnei Ciută Daniela este și până la acest moment dezactivat, sub un pretext cretin, pentru că se poate vedea până și din lună că nu a fost încălcat niciun fel de standard al comunității pe facebook, ba mai mult, cenzorii care au făcut această cumplită eroare ar mai trebui chiar să-și ceară și niște scuze.

Se împlinește deja o lună de zile de când cei de la facebook i-au șters contul jurnalistei independente de la Carei, doamna Ciută Daniela. După cum se poate vedea mai sus, pretextul pentru care i-au șters contul este unul absolut bizar, de tot râsul.

La fel se întâmplă și de multe ori când încercăm să redistribuim postări cu un puternic caracter identitar ale unor vectori de opinie naționaliști sau conservatori din societatea românească. Ne trezim cu postările șterse și cu notificări despre cum că ar fi încălcat nu știu ce standarde ale comunității. Ce standarde ar putea încălca oare niște poze cu niște copii cu icoane și steaguri tricolore în mâini? Ce supără mai tare? Icoanele, sau steagurile?

Un partid constituit legal în România are interdicție totală pe facebook

Deși Constituția României prevede că “Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”, orice postare, chiar până și un comunicat de presă nevinovat care conține cuvintele Noua Dreaptă, sunt considerate de cerberii facebook a încălca standardele comunității.

Până și o postare în care cei de la Noua Dreaptă se declarau împotriva manifestărilor șovine a fost considerată ca încălcând standardele comunității de către cei de la facebook!?

Cu alte cuvinte, o publicație trebuie să se ferească mai ceva ca de dracu’ să folosească numele unui partid legal constituit în România, chiar și atunci când are ceva de comunicat de interes public? Altfel publicația respectivă devine chiar ea ținta cenzurii și a represiunii prin diverse forme, din partea cenzorilor ideologici de la facebook. Păi nu este asta o încălcare flagrantă a Constituției României?

Articolul Căscăm gura la libertățile cetățenilor americani, dar paradoxal avem mai puține libertăți decât înainte de 89 apare prima dată în Glasul.info.