Charlie Kirk, 31 de ani – soț, tată, un om capabil, renumit inclusiv pentru capacitatea de a explica atitudinea pro-viață, cu mult potențial intelectual și cu viața înainte. A fost ucis în urma unui atac armat la un eveniment care ar fi trebuit să fie expresia democrației americane: o dezbatere într-o universitate.

Ura cuiva a ajuns atât de departe încât l-a împușcat, precis, mortal, în gât. Aceeași ură a continuat după moartea lui, când mulți oameni de extremă stângă au celebrat cu cinism tragedia. Pentru cine e șocat de asemenea reacții, explicația e simplă și dureroasă: atunci când disprețuiești viața copilului nenăscut nevinovat, ajungi rapid să disprețuiești și viața oricui are principii diferite de ale tale. Cine râde la moartea unui om arată că în inima lui s-a stins ceva esențial – respectul pentru demnitatea ființei umane.

Probabil că mulți oameni pro-viață, care se confruntă cu reacții agresive online sau fizic, se întreabă: știa Charlie Kirk la ce se expune când a ales să meargă pe această cale? Personal nu știu ce era în sufletul lui, dar cred că orice om care pune nevoile și suferințele semenilor lui mai presus de sine și alege să facă ceva public se gândește într-o măsură sau alta că se expune unui risc de a fi atacat, chiar și fizic.

Charlie Kirk a trăit curajos și a apărat valori fundamentale, inclusiv dreptul la viață al celor mai vulnerabili.

Dumnezeu să-l odihnească și să le dea mângâiere și putere soției și copiilor (erau de față) și tuturor celor care sunt întristați de această pierdere. Cred că eforturile lui de a face bine vor fi continuate, căci moartea celor drepți este un martiriu care rodește binele. (Alexandra Nadane)

Notă: titlul ne aparține.

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet

Articolul Charlie Kirk, ucis de ură la 31 ani apare prima dată în Glasul.info.

Corupția și trădarea din partea puterii a instaurat legea marțială în Coreea de Sud. Președintele țării, acuzat de trădare. Ce au în comun România și Coreea de Sud?
Licuriciul!

De când filmele de la Hollywood și Netflix au alunecat pe o pantă ideologică de-a dreptul scârboasă, cu o tentă și o aplecare agresivă în promovarea ideologiei de gen, am renunțat să mai fiu consumator de filme americane. Am descoperit o alternativă, dramele istorice produse în Coreea de Sud. Prin intermediul lor am început să cunosc și să-mi placă anumite aspecte din cultura și istoria poporului coreean.

Acum aud că acolo zilele astea s-a instituit legea marțială, cu soldați înarmați pe străzi și președintele, autorul acestei decizii, este acuzat de trădare de țară. Modelul trântorului de președinte din Coreea de Sud este foarte asemănător cu cel al Plăvanului de la noi, iar punctele comune dintre România și Coreea de Sud sunt legate de Licuriciul de peste ocean.

Pe oriunde a trecut Licuriciul, a prosperat corupția la nivelul statului și popoarele respective au fost folosite ca resurse pentru Licurici. Deși războiul civil coreean s-a sfârșit de multe decenii, coreenii nu vor fi niciodată cu adevărat liberi, independenți, suverani, nici cei din nord, nici cei din sud.

Prin atașamentul cultural pe care îl am pentru cultura coreeană, îmi manifest și eu dezaprobarea pentru mizeriile ideologice vârâte cu forța pe gâtul coreenilor.

Ca și la noi în România, și în Coreea de Sud formațiunile politice vechi și puternice și care trădează interesul poporului se folosesc de marota și sperietoarea Rusia. Ca și la noi, accederea unor forțe naționaliste, suveraniste, este atacată agresiv cu o uriașă mașină de propagandă mincinoasă care aduce acuzații neverosimile, cum că suveraniștii ar fi agenți pentru Coreea de Nord și Rusia.

Mi se pare deja că niște actori globali caută să țină sub ascultare toată suflarea de pe glob și popoarele să cânte doar cântecele pe care ei le livrează dintr-un repertoriu de dinainte pregătit…

Fandel Mihai, Glasul.info

Articolul Președintele din Coreea de Sud este acuzat de TRĂDARE DE ȚARĂ după ce a impus legea marțială apare prima dată în Glasul.info.

Una dintre teoriile care se propagă în aceste zile se referă la faptul că Donald Trump l-ar fi „ales” pe Călin Georgescu să-i urmeze lui Klaus Iohannis, între cei doi existând mai multe puncte comune de viziune în ceea ce privește războiul ruso-ucrainean. Pe de altă parte, nu mai puțin de surprinzătoare ca victoria suveranistului în turul 1 este și prezența Elenei Lasconi în finala din 8 decembrie, care a fost propulsată în fața „favoriților” Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă. Umblă vorba prin târg că România a devenit în aceste zile câmp de luptă diplomatică între tabăra democrată a lui Joe Biden și viitorii stăpâni de la Washington, republicanii, informează cotidianul National.

Și, oricât de necrezut ar părea, sunt câteva semne de întrebare legate de desfășurarea evenimentelor care ne pun pe gânduri. De ce nu a cerut Marcel Ciolacu renumărarea voturilor, dacă Elena Lasconi l-a „depășit” cu numai 2000 de voturi? Ce s-a discutat la întâlnirile dintre candidata USR și ambasadoarea SUA la București? Cine a dat ordinul să se analizeze posibilitatea anulării turului 1 al alegerilor prezidențiale?

Europa de Est, ca o tablă de șah

Ca să înțelegem mai bine cum stau lucrurile trebuie să ne întoarcem la ce s-a întâmplat imediat după victoria lui Donald Trump în SUA. Prima decizie importantă luată de Administrația Biden (președintele SUA nu mai decide singur nimic, asta-i tot mai clar!) a fost să ghideze Ucraina în lovirea unor ținte pe teritoriul Rusiei cu rachete cu rază lungă de acțiune. Mai mult, democrații au trimis la Kiev și mine antipersonal, interzise o sumedenie de convenții internaționale. Acum, se vorbește la Washington ca Zekenski să primească și bombe nucleare; delirium tremens!

Care a fost replica lui Donald Trump? Surse bine ancorate în lumea serviciilor de informații ne-au transmis că președintele ales a mutat pe tabla de șah prin fiul său – turneul în Europa de Est întreprins de Trump jr, la București, Belgrad și Budapesta, a fost pentru a trimite un mesaj clar: are nevoie de sprijin, în regiune, ca să aducă pacea. Iar ecuația mai avea o singură necunoscută -găsirea unui lider la București care să fie fidel principiilor enunțate, deja, de Trump.

Dacă viitorul președinte al SUA a mutat sau nu cu Georgescu, probabil că vom afla după data de 8 decembrie (sau niciodată), dar cert este că și democrații s-au mișcat repede.

Prezența Elenei Lasconi în turul 2 a surprins pe toată lumea – de departe cel mai nepregătit candidat, șefa USR a reușit să scoată din joben, peste noapte, 2000 și ceva de voturi, nu multe, dar suficiente cât să-l „gripeze” pe Ciolacu. Întâlnirile cu (încă) ambasadoarea Americii la București, Kathleen Kavalec, au dat roade și Lasconi a avut, iată, vânt la pupa.

Biden vs. Trump, democrați vs. republicani. Lasconi vs. Georgescu, globaliști vs. suveraniști. Ideologiile sunt asemănătoare, viziunile și soluțiile la crizele actuale se întrepătrund.

În ultimii patru ani, America a fost împărțită în două. Încă ne amintim de ANTIFA și BLM, organizațiile care au dat foc, la propriu, celei mai puternice națiuni de pe glob. Prin 2020-2021, „Război Civil” a fost cel mai căutat termen pe Google, în condițiile în care SUA erau măturate de revolte sângeroase de la Est la Vest.

România este departe și să ne rugăm Domnului ca niciodată să nu ajungă așa! Dar, în același timp, nu putem vedea unde duce radicalismul promovat acum de o parte a presei aservite intereselor globaliste, progresiste și neomarxiste. De luni, 25 noiembrie, și țara noastră pare împărțită în două, iar un exemplu condamnabil și regretabil îl are în prim-plan pe Connect-R: pentru că și-a exprimat un punct de vedere, salutând suveranitatea românilor (și-așa, stipulată în Constituție!), artistul a fost scos de un mare post de radio de pe afișul spectacolului din 2 decembrie, pe care-l organiza la Sala Palatului. Integral pe: Euro Info News.

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, co

Articolul România este câmp de luptă între Biden și Trump apare prima dată în Glasul.info.

Statele Unite își închid temporar ambasada de la Kiev după ce au primit ceea ce afirmă a fi „informații specifice privind un potențial atac aerian semnificativ în 20 noiembrie”.

„Mesaj pentru cetățenii americani din Ucraina

Alertă de securitate: Ambasada SUA la Kiev, Ucraina (20 noiembrie 2024)

Locație: Ucraina, toate districtele: Ucraina, toate districtele

Eveniment: Ambasada SUA la Kiev a primit informații specifice cu privire la un potențial atac aerian semnificativ pe 20 noiembrie. Din prudență, ambasada va fi închisă, iar angajații ambasadei sunt instruiți să se adăpostească la fața locului.  Ambasada SUA recomandă cetățenilor americani să fie pregătiți să se adăpostească imediat în cazul în care este anunțată o alertă aeriană.

Acțiuni de întreprins:

Monitorizați mass-media locale pentru actualizări

Identificați locurile de adăpostire înainte de orice alertă aeriană

Adăpostiți-vă imediat dacă este anunțată o alertă aeriană

Urmați indicațiile oficialilor ucraineni și ale primilor respondenți în cazul unei situații de urgență”, se arată în comunicatul ambasadei.

Spania, Grecia și Italia și-au suspendat activitatea

Ambasadele Spaniei, Greciei și Italiei la Kiev și-au suspendat activitatea până la sfârșitul zilei de miercuri, din cauza unei posibile „amenințări la adresa securității” – scrie RBC, citând agenția EFE. Integral pe: Activenews.ro

Pentru o presă întru adevăr, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo

Articolul Ambasada SUA la Kiev se închide după un avertisment privind un ATAC AERIAN ”semnificativ”. Ambasada ROMÂNIEI și alte trei ambasade își reduc sau suspendă activitatea apare prima dată în Glasul.info.

Maia Sandu şi Alexandr Stoianoglo ajung în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, potrivit rezultatelor furnizate de Comisia Electorală Centrală (CEC) de la Chișinău.

Numărătoarea voturilor s-a încheiat în R. Moldova, iar rezultatele arată că Maia Sandu (42,45%) şi Alexandr Stoianoglo (25,98) merg în turul doi.

De asemenea, referendumul pro UE a trecut, după ce 751.235 de oameni au votat cu DA (50,46%), față de 737.639 de oameni care au votat NU.

de Alexandru Mihail

Articolul REZULTATE FINALE ALEGERI R. Moldova: Referendumul a trecut cu o diferență de 13.596 de voturi. Pe 3 noiembrie, Sandu și Stoianoglo vor concura în turul 2 apare prima dată în Glasul.info.

O tânără jurnalistă româncă din Basarabia a făcut o treabă extraordinară! Măriuța Nistor, de la Ziarul de Gardă, s-a infiltrat luni de zile în rețeaua conectată, via partidul lui Ilan Șor, direct la Moscova.

Pentru cei nefamiliarizați cu realitățile din Republica Moldova, Ilan Șor (Shor, după părinții săi) este un miliardar evreu, născut la Tel Aviv din părinți evrei originari din Basarabia, având cetățenie israeliană, moldovenească și rusească, dar cu o imensă dragoste „Măskăva”. În Republica Moldova este condamnat la 15 ani pentru o acțiune amplă de devalizare a unor bănci, dar este ocrotit atât de „patria-mumă” Israel, care obișnuiește să își protejeze, fără a-i extrăda, fiii condamnați în alte țări pentru infracțiuni, cât și de Rusia, unde își face veacul. (Să ia aminte și unii naționaliști și suveraniști români care cred și colportează narațiunea conform căreia Putin si regimul său ar lupta contra iudaismului internațional și influenței acestuia în lume; vezi și pleada de oligarhi cu cetățenie rusă și israeliană ce mișună în camarila din preajma lui Putin, finanțându-l! În realitate, interesele grupurilor de influență evreiești sunt la fel de prezente pe lângă ambele tabere, atât Occidentul, cât și Rusia.)

Partidul ȘOR, înființat și susținut financiar de infractorul Ilan Șor și prezent astăzi în viața politică de peste Prut prin Blocul Împreună, constituie cea mai incisivă forță politică prorusă, antiromânească, anti-UE și anti-NATO din Republica Moldova, fiind răspunzător pentru tentativele recente de destabilizare a micului stat dintre Nistru și Prut. Coordonat direct de la Moscova și beneficiind de protecția și îndrumările FSB (actuala siglă a nemuritorului KGB), acest partid și activiștii săi susțin și răspândesc întreaga plajă a narativelor ce constituie propaganda subversivă a Moscovei în Europa, de la utilizarea toxică a combaterii agendei LGBT și decadenței morale occidentale (de parcă societatea rusă ar fi vreuna dreptcredincioasă!), până la pericolul distrugerii identității naționale. Doar că ȘOR-iștii, asemenea tuturor oficinelor Moscovei în Republica Moldova, promovează vechea teză sovietică a existenței unei națiuni moldovenești, diferite de cea română, existența unei limbi moldovenești diferite de cea română, ideea legitimității unui stat moldovenesc descendent al Moldovei lui Ștefan cel Mare și separat de statul român, teza caracterului imperialist al statului român, care în 1918 ar fi „ocupat” Basarabia, anexând-o, precum și ideea că rușii au „eliberat” Basarabia în 1940 și, ulterior, în 1944, de sub „ocupația românescă”, ori cea a „invadării” Basarabiei și Bucovinei de Nord de către România „fascistă”. Despre deportările și genocidul practicate de sovietici în teritoriul dintre Prut și Nistru, nimic! Este vorba, practic, de întregul arsenal de minciuni și falsificări ale Istoriei fabricate de propaganda Rusiei sovietice de la Stalin încoace.

Evident, propaganda moldoveniștilor ȘOR-iști bate monedă pe ideea centrală că Occidentul, americanii și UE, împreună cu „slugile lor, românii” (adică noi!) amenință găunoasa lor „identitate națională moldovenească”, intenționând să aducă Republica Moldova în UE, pentru a ajuta România „fascistă” (da, prorușii adoră să ne facă „fasciști”, un fetiș comun cu al celor de la Institutul Wiesel!) să anexeze din nou Moldova.

Nu lipsesc teze precum invocarea ortodoxiei drept element comun al rușilor și românilor („deci, di și sî nu ni aviem ghini cu rușîi?!”), precum și denunțarea Occidentului „ațâțător la război”, care vrea să fure „bogățiile” Moldovei (care or fi alea???), să o sărăcească (mai săracă decât atât se poate?!) și, evident, „sî ni aducî ghiei șî liesbieni!”.

Îndrăzneața jurnalistă a reușit să documenteze întregul mod de funcționare ilegal, corupt și subversiv al rețelei din belșug finanțate de Șor și FSB pe teritoriul Republicii Moldova, precum și presiunea propagandistică vizând eșecul referendumului pentru integrarea micului stat românesc în UE. Maia Sandu fiind inamicul public nr. 1.

Anchetă de față constituie un argument ultim și imbatabil pentru orice român de bună credință, pentru orice patriot, cu privire la toxicitatea și caracterul antiromânesc al subversiunii rusești în spațiul nostru geopolitic. Dar și un indemn de a ne distanța și a combate propaganda lor otrăvită, indiferent că se manifestă în stânga sau în dreapta Prutului.

Sunt voci care spun ca Moldova nu trebuie sa între în UE ca stat separat, ci doar prin unirea cu România. Și noi ne-am fi dorit asta. Doar că, în condițiile în care nu există o majoritate favorabilă Unirii Moldovei cu Patria Mamă, rusofonii având o pondere mult prea mare, prezența ambelor state românești în structurile euro-atlantice este o alternativă preferabilă rămânerii Basarabiei într-o așa zisa neutralitate, care se fapt ar face-o să rămână mereu la cheremul Rusiei.

Combaterea decadenței morale, a marxismului cultural și corectitudinii politice o vom putea face în cadrul structurilor euro-atlantice, pe ambele maluri ale Prutului. Dar asta depinde de vrednicia noastră, a naționaliștilor anticomuniști, de capacitatea noastră de muncă și sacrificiu și de icapacitatea noastră a a fi uniți.

Trăiască România Mare!

Articolul CARACATIȚA ANTIROMÂNEASCĂ. Devoalarea unei vaste rețele subversive rusești, conduse de evreul Ilan Șor, în Republica Moldova apare prima dată în Glasul.info.

26 septembrie 2024

Spania ia în considerare acordarea unei protecții speciale maimuțelor, deși ignoră drepturile omului ale copiilor nenăscuți avortați.

Un proiect de lege elaborat de Ministerul Drepturilor Sociale din Spania propune măsuri suplimentare de protecție a cimpanzeilor, a gorilelor și a urangutanilor. În urma Legii privind bunăstarea animalelor din 2022, experiențele asupra maimuțelor care ar putea fi dăunătoare pentru acestea urmează să fie restricționate pe motivul „apropierii lor genetice” de ființele umane.

Propunerea a citat afirmațiile bioeticianului Joseph Fletcher, care a stabilit 15 criterii ce definesc „calitatea de ființă umană” și care sunt aplicate acum maimuțelelor de către guvernul spaniol.

Ministerul a declarat că decizia sa „plasează aceste ființe la același nivel ca strămoșii noștri” și recunoaște „capacitățile cognitive ale maimuțelor, cum ar fi învățarea, comunicarea și raționamentul complex, care le apropie de cele ale ființelor umane”.

În același timp, în Spania, avortul la cerere este permis până la 14 săptămâni de sarcină sau până la 22 de săptămâni dacă copilul nenăscut suferă de o deficiență gravă sau dacă viața mamei este în pericol.

În 2022, un judecător federal din SUA a recunoscut personalitatea juridică a hipopotamilor în urma tentativei de a sacrifica hipopotamii care aparținuseră celebrului traficant de droguri columbian, Pablo Escobar.

Anul trecut, Consiliul Regional din Lewes a aprobat o cerere de acordare de măsuri juridice de protecție a Râului Ouse, care urmează să fie consacrate printr-o cartă a drepturilor. Propunerea a fost inspirată de Declarația universală a drepturilor râurilor, care afirmă că râurile sunt „ființe naturale” care au „cel puțin drepturile fundamentale de a exista, a prospera și a evolua”.

În 2022, 252.122 de copii nenăscuți au fost avortați în Anglia și Țara Galilor, cel mai mare număr înregistrat vreodată.

Comentariul SPUC

Un purtător de cuvânt al Societății pentru Protecția Copiilor Nenăscuți (SPUC) a declarat: „Deși animalele și mediul merită protecție, tendința de a recunoaște personalitatea și drepturile maimuțelor și ale râurilor scoate în evidență și mai mult dublul standard flagrant care permite ca milioane de copii nenăscuți să fie avortați în fiecare an.

Indiferența față de calitatea de ființă umană a copilului nenăscut este cea mai mare rușine a vremurilor noastre. Deși este posibil că maimuțele sunt apropiate genetic de oameni, un copil în pântec ESTE uman încă din momentul concepției, dar beneficiază de mai puțină protecție decât numeroase animale.”

16.10.2024 – Traducere după originalul de pe spuc.org.uk, făcută de echipa ProZ Pro Bono (cărora le mulțumim), pentru Asociația Down Art Therapy.

Foto: spuc.org.uk.

Articolul În Spania, maimuțele ar putea beneficia de mai multe drepturi ale omului decât copiii nenăscuți apare prima dată în Glasul.info.

By Alexandru Mihail

Libanul și întreaga lume arabă sunt în șoc după ce Hezbollah a confirmat sâmbătă moartea secretarului general Hassan Nasrallah. Dar civilii libanezi sunt îngroziți după ce distrugerea în masă a fost declanșată de avioanele de război israeliene peste noapte. Atacurile au continuat asupra suburbiilor sudice ale Beirutului, transformând clădiri întregi în praf, scrie ZeroHedge. (…)

Acest lucru vine la sfârșitul unei săptămâni în care deja au fost ucise a cel puțin 700 de persoane, potrivit Ministerului Sănătății din Liban. Nu este clar câte victime sunt militanți vs. civili – dar foarte clar numărul victimelor civile a fost mare.

Armata israeliană promite că își va continua operațiunea militară pe cerul deasupra Libanului și a afirmat frecvent că Hezbollah ascunde rachete, drone și UAV-uri în interiorul și sub reședințe.

Au existat câteva valuri sporadice de rachete lansate din sudul Libanului în Israel peste noapte, dar, având în vedere că a fost confirmat decesul lui Nasrallah și a întregii conduceri, nu este clar care vor fi capacitățile organizaționale ale Hezbollah în acest moment.

Israelul încă nu își asumă niciun risc, a suspendat cursurile școlilor din nord și a interzis adunările publice mari. – continuarea pe buciumul.ro.

Articolul NOAPTEA DE IAD A BEIRUTULUI: 8 ORE DE BOMBARDAMENT CONTINUU apare prima dată în Glasul.info.

Presa de peste ocean s-a umplut vineri cu povestea lui Amber Thurman, o femeie din statul american Georgia, care a murit în 2022, după ce Curtea Supremă SUA a permis fiecărui stat în parte să legifereze avort conform culturii locale.

Multe publicații americane susțin că Amber a murit pentru că legea nu le-ar mai fi permis medicilor să efectueze un procedura de dilatație și chiuretaj.

Dar care este adevărul?

Femeia făcuse avort medicamentos, după care organismul ei nu a eliminat complet resturile copiilor uciși, iar ea a făcut septicemie, o infecție generalizată.

Procedura de dilatație și chiuretaj poate fi efectuată pentru a avorta copilul, ucigându-l, dar și pentru a salva mama după ce copilul i-a murit în pântece.

Procedura făcută în al doilea tip de situație menționat nu a fost interzisă în Georgia și în niciun alt stat american, informează Live Action. În unele state, printre care și Georgia, a fost interzisă această procedură dacă este făcută pentru a ucide un copil nenăscut încă viu în pântecele mamei.

Concluzia: Ceea ce a ucis-o pe Amber este o combinație fatală între complicațiile avortului medicamentos și lipsa de reacție a medicilor, care erau obligați să-i facă dilatație și chiuretaj, pentru a-i salva viața.

Articolele publicate de presa pro-avort afirmă că septicemia este o complicație „rară” a avortului medicamentos, ceea ce este o altă minciună. Studii recente arată că avortul medicamentos este de patru ori mai riscant decât cel chirurgical realizat în primul trimestru de sarcină. Adică riscul este cu 300% mai mare! – integral pe stiripentruviata.ro.

Articolul Mass-media răspândește minciuna că o femeie a murit din cauza schimbării legii avortului din SUA apare prima dată în Glasul.info.

Moartea nu ar trebui oferită nimănui drept soluție pentru suferință

În 2002, Belgia și Țările de Jos au fost primele care au legalizat eutanasia. Ulterior, și alte țări le-au urmat exemplul, iar multe altele analizează această posibilitate.

Fie că o numim „eutanasie”, „sinucidere asistată”, „asistență medicală pentru inducerea decesului” – în engleză „Medical Aid In Death” sau „MAiD” – procedura implică un cadru medical care încheie viața unui pacient, în mod deliberat și prematur.

Încă de la început, legiuitorii au accentuat în mod repetat ideea că eutanasia ar trebui privită ca ultimă soluție, fiind gândită ca modalitate empatică de a pune capăt suferinței unui om.

Și totuși, așa cum rezultă din experiența țărilor care au legalizat eutanasia, se pare că tot mai mulți oameni solicită să le fie curmată viața, numărul lor depășind orice imaginație sau estimări.

Aceasta, deoarece adesea mulți nu beneficiază de asistența socială, economică, psihologică și de îngrijirile paliative de care au nevoie pentru a trăi.

În 2016, eutanasia a fost legalizată pe întreg teritoriul Canadei, devenită între timp țara în care fenomenul eutanasierii a cunoscut cea mai rapidă extindere din întreaga lume – un avertisment sinistru pentru restul omenirii.

Costurile din ce în ce mai mari pentru asistență medicală și asigurări sociale, necesitatea larg răspândită de a face față provocărilor cognitive și de sănătate mintală, precum și ideile referitoare la autonomie și control reprezintă numai câțiva dintre factorii care fac din eutanasie una dintre cele mai serioase probleme existențiale ale secolului al XXI-lea.

Ca și în cazul celorlalte victorii legislative pe care le-am repurtat în beneficiul generației actuale și al celor următoare (prioritățile noastre fundamentale), interzicerea eutanasiei reprezintă nu numai o bătălie juridică, ci și una culturală. O susținătoare a acestei idei, activista canadiană Amanda Achtman își concentrează eforturile pe sensibilizarea opiniei publice în legătură cu eutanasia, privită din punct de vedere cultural, prin intermediul proiectului său Dying to Meet You („Mor de nerăbdare să te cunosc”). 

De ce crește popularitatea eutanasiei

În multe țări și sisteme judiciare, opinia publică privind eutanasia este influențată de hotărâri judecătorești, campanii politice, activități ale grupurilor de lobby și relatări din mass-media.

După ce și-a eutanasiat mama în anii ‘70, o doctoriță din Țările de Jos a fost judecată cu indulgență și condamnată cu suspendare sub supraveghere timp de o săptămână, în loc să fie trimisă să petreacă ani mulți în închisoare. Astfel a început subminarea regulilor care obligă un medic să nu facă rău în nicio situație, nici măcar atunci când pacientul o cere.

În Belgia, legea eutanasiei a fost adoptată de coaliția de stânga, în urma victoriei obținute în alegerile federale din 1999 în fața creștin-democraților.

În Canada, gruparea Dying with Dignity („Dreptul la o moarte demnă”) desfășoară, de mai bine de 40 de ani, activități de promovare și extindere a dreptului legal la eutanasiere. Prin presiuni considerabile, această organizație a făcut lobby pe lângă politicieni, a inițiat acțiuni în instanță și a desfășurat campanii de marketing pentru a consolida sprijinul public în favoarea „asistenței medicale pentru inducerea decesului”.

De obicei, susținătorii eutanasiei scot în față cazurile unor persoane cu suferințe atroce, care se pare că cer să moară, dându-și consimțământul în cunoștință de cauză, ba chiar au susținerea familiei și a prietenilor în acest sens. De asemenea, astfel de cazuri au devenit subiect de film sau de spoturi publicitare cu succes la public.

Toate ființele umane suferă, așadar perspectiva evitării sau eliminării suferinței este ispititoare. Fără discuție, o persoană aflată în suferință, o persoană vulnerabilă, caută alinare și cere ajutor, dar uciderea acelei persoane nu poate reprezenta niciodată un mod adecvat de a-i curma suferința.

Odată legalizată, eutanasia nu va mai putea fi limitată

Când guvernul canadian a legalizat eutanasia, au fost introduse în lege anumite „precauții”. Inițial, moartea pacientului trebuia să fie „în mod rezonabil considerată previzibilă”. De eutanasie puteau beneficia numai adulții capabili să își dea consimțământul. Cererea trebuia făcută în scris, în fața a doi martori, și nu putea fi înaintată decât după o perioadă obligatorie de zece zile de reflectare asupra deciziei.

După nici cinci ani, guvernul a început să relaxeze cerințele și să extindă dreptul la eutanasie și la alte categorii demografice. Și asta pentru că, dacă eutanasia este considerată un mijloc just de a curma suferința, nu există argumente valabile pentru a interzice cuiva dreptul de a-și exercita această opțiune. 

Pornind de la premisa egalității, dreptul la eutanasie a fost acordat și persoanelor aflate în suferință, dar a căror moarte nu este iminentă, și celor cu dizabilități și diverse afecțiuni neurologice, pe lângă alte categorii de pacienți. Din păcate, astfel s-a ajuns la o gravă devalorizare a vieții umane în sistemul public de sănătate.

Un bărbat cu dizabilități spune că i s-a propus să fie eutanasiat „de mai multe ori”. O femeie cu dizabilități afirmă că o asistentă medicală a acuzat-o de egoism pentru că nu ia în considerare eutanasia. O femeie declară că i s-a oferit „MAiD” în locul tratamentului pentru cancer. Mama unui tânăr de 23 de ani cu diabet și cu vederea parțial afectată spune că fiul său era programat pentru MAiD, dar ea a aflat și a chemat presa.

Legalizarea eutanasiei distruge relația doctor-pacient și subminează încrederea între cadrele medicale și aparținători. A încheia prematur viața unui pacient prin ucidere este cu totul altceva decât a-l ajuta să trăiască liniștit până când survine moartea naturală.

Eutanasia și sinuciderea asistată – o nouă amenințare la adresa vieții

Sunt oameni pe care nu îi preocupă în mod deosebit eutanasia, considerând-o a fi o chestiune ce ține de libertatea individuală și de dreptul oricărei persoane de a lua decizii. Așa credea și Tom Mortier înainte să primească telefonul care i-a adus șocanta veste că mama sa fusese eutanasiată. Aceasta se luptase cu depresia, dar altminteri era sănătoasă din punct de vedere fizic. Psihiatrul care o trata a considerat că nu îndeplinește condițiile legale pentru eutanasiere, conform legislației belgiene. Dar mama lui Tom a fost diagnosticată cu „depresie incurabilă” și ulterior eutanasiată în urma deciziei unui oncolog fără competențe în psihiatrie. 

Robert Clarke, director adjunct al ADF International („Alianța pentru Apărarea Libertății”), l-a reprezentat pe Tom Mortier în instanță la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În octombrie 2022, Curtea a decis că Belgia a încălcat dreptul la viață al mamei lui Tom Mortier. 

ADF International a mai intervenit într-un caz recent legat de eutanasie. În Ungaria, un bărbat care suferea de scleroză laterală amiotrofică a contestat legea care interzice sinuciderea asistată în țara sa. ADF International a susținut poziția Ungariei, argumentând obligația acestui stat de a proteja dreptul la viață, de vreme ce nu există „dreptul la moarte”. În iunie 2024, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în favoarea dreptului Ungariei de a interzice sinuciderea asistată în scopul protejării vieții.

E importantă câștigarea proceselor în instanță, dar contează mult și câștigarea opiniei publice.

În Canada și peste hotare: „Mor de nerăbdare să te cunosc”

Activista canadiană Amanda Achtman aduce un licăr de speranță prin acțiunile ei, luptând pentru interzicerea eutanasiei și încurajând oamenii să spere, atât în țara sa natală, cât și peste hotare. Ea a demarat proiectul „Mor de nerăbdare să te cunosc”, în cadrul căruia provoacă oamenii să discute despre suferință, moarte, rost, speranță. O bună parte a pledoariei sale constă în publicarea de scurte materiale video prin care le dă posibilitatea de a se exprima celor ale căror voci au lipsit cu desăvârșire din dezbaterile pe tema eutanasiei. Într-un scurtmetraj, ea stă de vorbă cu Christine Nagel, în vârstă de 88 de ani, care s-a hotărât să-și facă un tatuaj cu mesajul „Nu mă eutanasiați!”.

Într-un alt video, Amanda Achtman discută cu o băștinașă canadiană, Eulalia Running Rabbit, care spune: „Nu cred că e corect ca guvernul să impună oamenilor eutanasia. Noi credem cu adevărat că Marele Creator este cel care ne va lua înapoi”. Într-un alt material, Amanda stă de vorbă cu Roger Foley, un canadian cu dizabilități, care declară că i s-a propus să fie eutanasiat „de mai multe ori” de când luptă să obțină sprijinul de care are nevoie ca să trăiască. 

Pe lângă că scrie, vorbește în public și participă la podcasturi și documentare despre eutanasiere, Amanda Achtman organizează și evenimente în cadrul cărora invită diverse comunități religioase și culturale să dezbată pe tema sfârșitului vieții. De exemplu, recent a organizat un eveniment la Congregația Adath Israel din Toronto, cu participarea rabinului Dr. David Novak, renumit filozof israelian, a cărui lucrare de dizertație are drept temă suicidul.

În cadrul prezentării susținute, Dr. Novak a afirmat: „Nicio persoană nu trăiește cu adevărat dacă nu e convinsă că și altcineva își dorește ca ea să trăiască. […] Și asta e o acuzație la adresa mult-lăudatului nostru sistem de sănătate canadian: acum li se spune oamenilor că le-ar fi mai bine dacă ar muri decât dacă ar continua să trăiască”.

Speranță pentru o lume rănită

Amanda Achtman s-a angajat să promoveze o viziune alternativă, pozitivă și proactivă, la societatea care permite eutanasierea, întrucât, după cum afirmă ea: „Atât timp cât eutanasia este legală în Canada, generația mea nu poate evolua așa cum se cuvine. Evoluția și dezvoltarea noastră sunt frânate pentru că ne lipsesc oportunitățile de a ne depăși propriile limite”.

Pentru mai multe informații despre Amanda Achtman și proiectul său „Mor de nerăbdare să te cunosc”, accesați proiectul online. 

În concluzie: orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale

Eutanasia este un simptom al lumii rănite în care trăim. Persoana care solicită eutanasierea se întreabă, de fapt, dacă există cineva care o iubește suficient de mult încât să încerce să o facă să se răzgândească.

În condițiile în care eutanasia devine un risc tot mai mare în Europa și în întregul Occident, este decisiv să ne intensificăm eforturile de apărare a vieții. Fie că se află la început, la final sau la mijloc, orice viață își are rostul ei și, de aceea, merită să fie protejată. (20 august 2024)

23.09.2024 – Traducere după originalul de pe adfinternational.org, făcută de echipa ProZ Pro Bono (cărora le mulțumim), pentru Asociația Down Art Therapy.

Articolul Din Belgia până în Canada, eutanasia pune în lumină o profundă criză existențială apare prima dată în Glasul.info.