Care sunt consecințele unei națiuni confiscate de „eșalonul doi al Partidului Comunist Român”?

1. O educație minimă absolut necesară pentru a îngenunchea ori de câte ori e necesar;
2. O clasă politică lăcomă și avidă de putere;
3. Mai mult de jumătate din populație care trăiește la limita sărăciei;
4. „Intelectuali” docili și capabili de orice compromis politic;
5. Servicii militare în slujba „grupurilor de interese” care servesc la siguranța lor;
6. O justiție coruptă și bine plătită pentru a veghea la „echilibrul puterii în stat”;
7. „Slujitori a Domnului” puși să dea mereu mai mult decât e nevoie „Cezarilor”, decât lui Dumnezeu etc…

Cam asta este „democrația” promisă românilor după 1990…

 Ioan Constantinescu – Motru

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!

Articolul Care sunt consecințele unei națiuni confiscate de „eșalonul doi al Partidului Comunist Român”? apare prima dată în Glasul.info.

CRUNTĂ IRONIE: FAMILIA ROTSCHILD A FINANȚAT COLONIALISMUL DIN AFRICA, IAR ÎN PREZENT FAMILIA ROTSCHILD FINANȚEAZĂ ONG-URILE DE EXTREMĂ STÂNGĂ „ANTI-COLONIALISM” DIN EUROPA

În Marea Britanie, „războiul statuilor” care a mobilizat mii de tineri „activiști” îndoctrinați de falanga de extremă stângă activă în țară, a inclus un îndelungat conflict cu Universitatea Oxford, care s-a opus vehement distrugerii unui bust al lui Cecil Rhodes- un fost proprietar de mine de aur și diamante din Africa de Sud. Protestatarii au cerut repetat și fără succes înlăturarea statuii lui Rhodes, care era privit ca un simbol al colonialismului englez în Africa alături de alți „expediționari” ai epocii- precum Edward Colston (un fost negustor de sclavi a cărui statuie a fost aruncată în apă la Bristol) sau chiar ex-premierul Winston Churchill, a cărui statuie din Londra a fost salvată doar cu îngrădiri de protecție și pază de poliție.

sursă foto: blogtraianhoria.wordpress.com

Potrivit lucrării „O scurtă istorie a Africii de Sud” (Gail Nattras), Rhodes a fost unul dintre numeroșii aventurieri atrași de perspectiva unei îmbogățiri rapide în statul African: a fost simplu muncitor la o fermă de bumbac, a fost umil căutător de aur dar prin tenacitate, voracitate și lipsă de scrupule, s-a îmbogățit rapid într-un timp relativ scurt, ajungând să controleze alături de un număr redus de „capitaliști”, exploatațiile de aur și diamante ale Africii de Sud.

sursă foto: blogtraianhoria.wordpress.com

Ironia soartei face că Rhodes a fost finanțat în afacerile sale africane de familia britanică Rotschild, care în 1888 i-a dat un „împrumut” fabulous, de 1 milion lire, ca să cumpere toate afacerile „concurenței” din industria exploatării metalelor prețioase.

În prezent, ONG-urile radicalizează tinerii extremiști împotriva colonialismului trecut, iar din Rhodes a rămas o statuie în Oxford, pe care finanțații lui Rotschild o vor aruncată în Tamisa. Despre noul colonialism care a fost mutat mai către Europa Centrală și de Sud-Est, urmează să fie scrise cărți la o altă editură.

sursa: Traian Horia

Articolul CRUNTĂ IRONIE: FAMILIA ROTSCHILD A FINANȚAT COLONIALISMUL DIN AFRICA, IAR ÎN PREZENT FAMILIA ROTSCHILD FINANȚEAZĂ ONG-URILE DE EXTREMĂ STÂNGĂ „ANTI-COLONIALISM” DIN EUROPA apare prima dată în Glasul.info.

CEREM SUPORTERILOR ȘI SIMPATIZANȚILOR NOȘTRI SĂ MEARGĂ LA SECȚIA ELECTORALĂ ȘI SĂ NU VOTEZE PARTIDELE CARE ALIMENTEAZĂ ALIENAREA NOULUI MARXISM ÎN ROMÂNIA: PSD, PNL, USR

04/09/2024 Traian Horia

Publicația ȘTIRI CIUDATE sprijină campania MAGAZIN CRITIC și cere susținătorilor și simpatizanților să nu voteze la alegerile prezidențiale și parlamentare în favoarea candidaților PNL, PSD și USR. Oricine altcineva va fi mai util pentru o Românie normală decât membrul unui partid (precum PSD-ul lui Marcel Ciolacu, PNL-ul lui Nicolae Ciucă sau USR-ul Elenei Lasconi) care a alunecat evident pe panta Noului Marxism, sub influenta grupurilor “progresiste” ce au parazitat Uniunea Europeană. Actuala Uniune Europeană a eșuat în 2024 ca o structură vulnerabila, labila, clădită cu pitici ideologici de la Comisia Europeană, Parlamentul European sau Consiliul Uniunii Europene care au fost furnizați masiv de state precum Germania, Belgia, Franța, Spania pricepute la ideologii, dar care trăiesc din clișee si își mențin conaționalii în sărăcie și dezbinare, cerându-le totodată să gândească identic. Asemenea Socialismului, Noul Marxism European crează joburi multe dar prost plătite și folosește gradual excesele autoritare (precum supravegherea în masă) invocând “voința poporului” și o democrație de budoar unde sunt permise doar protestele pe care nu le aude nimeni: toate acestea, în prezenta unei mass-media care- începând cu TVR, este controlată ideologic și traumatizată de cenzură și autocenzură. După 2015, visul de parteneriat al unor națiuni egale a fost spulberat, devenind evident că actuala Uniune Europeana este concepută ca o monstruoasă Europă cu două viteze, în care dictează un concept filosofic numit “Vestul” și nu națiunile Vestice, și în care își impun planul “elite” restrânse, care cer Estului obedientă în numele unui fantomatic “stat de drept” și al unor enigmatice “valori europene”. Se impune, deci, în legătură cu rezultatele alegerilor parlamentare și prezidențiale din 2024, să semnalăm un motiv important de îngrijorare publică: educați și școliți de “elite”, Ciolacu, Ciucă și Lasconi vor fi incapabili să mențină România pentru români, iar motivele sunt cunoscute: “protectorii” lor de la Bruxelles insistă doar pe desființarea frontierelor, a regulii votului majoritar în UE, a dizolvării legislațiilor naționale într-una “comunitară” (sic!, n.n.), pe încurajarea migrației ilegale, a consumului de insecte la micul-dejun, a ideologiilor de gen și sexualizarea școlilor și grădinițelor, pe distrugerea “naționalismului”, pe persecuția Bisericii si a libertătii de gândire, pe încurajarea avortului, pe instalarea unui Guvern unic, a unor reguli unice, a gândirii unice. Cerem de asemenea, Bisericilor reprezentate în România să se implice mai activ în combaterea “pandemiei ideologice” a Noului Marxism și în protejarea comunităților. Cerem tuturor oamenilor de bună-credintă să muncească anti-noulmarxism la urna de vot, iar apoi să se veselească: așa să ne ajute drumul până la Secția electorală, iar Patria românilor va respira ușurată!

Parteneriat PRESĂ. ADJECTIV. TRAIAN HORIA – BLOG de JURNALIST

Articolul ÎNTÂI MUNCA, P’-ORMĂ DISTRACȚIA apare prima dată în Glasul.info.

Prioritatea culturală a Timișoarei “lui Fritz” e parada LGBTI+, asta în vreme ce primarul a tăiat banii pentru celelalte manifestări culturale românești

Neomarxismul este tot mai pregnant în orașe precum Cluj și Timișoara, și asta este dovedit și de “prioritățile culturale” ale administrației locale din aceste adevărate Sodoma și Gomora ale României. Presa locală din Timișoara se arată deranjată de modul în care a început Fritz să finanțeze “prioritățile culturale” ale orașului:

“Banii pentru ”prioritățile culturale” ale Timișoarei ajung la comunitatea LGBTI+ și la ONGurile cu care este asociat un consilier personal al primarului Dominic Fritz”, scrie Ziua de Vest

Nici comentariile la adresa afinităților lui Fritz nu sunt foarte măgulitoare, “Banatu-i fruncea dar a votat cu curul”, “USR-iștii, noii bolșevici”, “Neomarxismul distruge Timișoara”, “Fritz ne transformă orașul în bordel stradal”, “Banatul era fruncea, dar acum miroase precum curul lui Fritz”: acestea sunt doar unele dintre cele mai vehemente comentarii la adresa primarului neomarxist din Timișoara.

Există și comentarii prin care i se ia apărarea primarului Fritz, susținându-se că acele comentarii deosebit de acide la adresa lui Fritz sunt din partea ONG-iștilor care acuză acum faptul că le-au fost tăiate finanțările și oferite ONG-urilor “de casă” cu care este asociat un consilier personal al primarului Dominic Fritz.

Articolul Prioritatea culturală a Timișoarei “lui Fritz” e parada LGBTI+, asta în vreme ce primarul a tăiat banii pentru celelalte manifestări culturale românești apare prima dată în Glasul.info.

În perioada alegerilor, permanent ies la iveală dosare care dezvăluie conexiunile diverșilor politicieni cu fostul PCR – Partidul Comunist Român – și diverse structuri de forță ale vechiului regim. Una din problemele mari ale acestei țări este legată de acest lucru: conexiunea actualelor structuri de putere cu vechile structuri.
Întrebarea fundamentală ar fi: cum se reproduc structurile de putere în România? Cum este stratificată România și cum se reproduc elitele ei, structurile ei de putere? Suntem una dintre puținele țări din regiune care nu dispun de studii serioase pe acest subiect. Dacă pentru țări precum Ungaria sau Rusia dispunem de studii și analize pe acest subiect, pentru România doar intuim anumite tendințe. Cel puțin eu nu cunosc astfel de studii.
Elita politică de după 90 a avut conexiuni directe cu vechiul regim. Altfel nici nu se putea. Să nu uităm că în România anului 1989 PCR avea 4 milioane de membri, adică 18% din populația României.

Ca să nu mai spun că cei cu funcții de decizii erau direct implicați în această relație. România e poate unica țară din blocul comunist fără o formă de abandon asumat a relației cu Partidul Comunist. Nu vorbesc de disidență, care a lipsit aproape cu desăvârșire, ci de abandon: adică de refuz de înscriere în PC.
Până și în URSS era deja o modă a abandonului în ultima parte a epocii comuniste. În România procesul era invers: cu câteva zile înainte de revoluție era coadă încă la ghișeul PCR-ului. De ce? Nu din convingere, evident, ci din oportunism, pentru că era cel mai sigur ascensor social după educație.
În acest sens, ținând cont de numărul imens al oamenilor implicați în această rețea, este greu de găsit pe cineva care după 90 să nu aibă conexiuni directe cu fostele structuri de putere. E destul să sapi puțin la CV-ul cuiva și dacă nu are în familie un fost membru PC, sigur are rude apropiate. Sau a fost membru PC sau lider de vârf al UTC (organizația de tineret a partidului).

Luați orice fost președinte sau prim-ministru ori ministru de după 90 și o să vedeți că e direct conectat la fostele elite ale vechiului regim. Toți. Fără excepție. La noi, cei mai importanți luptători anticomuniști și cei care au reinventat liberalismul, conservatorismul și neoliberalismul dur local sunt produsele de lux ale vechiului PCR. Asta ne arată cât de conectați am fost la sistem și mai ales cum se reproduc elitele locale. Dar baza de reproducere a fost, totuși, destul de largă.
E legal să deții o funcție publică fiind conectat la vechiul regim prin apartenența la vechiul partid sau la organizația lui de tineret? Da, nu avem legi care să interzică asta. Dacă am fi avut, e greu de crezut că am fi putut găsi atâtea cadre ”pure” pentru actualul regim. Ar fi fost chiar absurd. Personal, am fost pentru reconciliere, nu cred în ”legea lustrației”, căci am fi ajuns să ne sfâșiem între noi oportun.

După 90, cei mai duri libertarieni, liberali, țărăniști, anticomuniști, conservatori și neoliberali, dar mai ales capitaliști au fost un produs de lux al PCR-ului. De acolo venea nucleul lor dur.

Noua elită nu se mai trage din PCR, ci din ”prădătorii” anilor 90 Însă nu doar de acolo au ieșit. Au trecut totuși 30 de ani de la căderea comunismului. O mare parte a ieșit de acolo. Toate partidele au oameni conectați direct sau indirect cu vechile structuri. Chiar și USR-PLUS e plin de ei. Să nu ne facem iluzii. Dar acest lucru nu e ilegal. Ar trebui însă să fim realiști. Repet: au trecut 30 de ani. Acum vine la putere, încet, dar sigur, un cu totul alt tip de elită. O elită politică și financiară produsă nu de vechea gardă a PCR și structuri de putere, ci de noua clasă prădătoare a anilor 90: cei care au devalizat bănci, au ”privatizat” fraudulos întregi sectoare industriale, au făcut afaceri cu statul.

Acești ”noi capitaliști sălbatici” ai anilor 90 au avut grijă ca ai lor copii să învețe bine afară pe banii furați, să capete CV-uri curate pentru a reveni în țară și a prelua frâiele puterii pentru a legitima și ”înălbi” ”primul milion”.
Mulți dintre copiii ”micilor oligarhi” sau ”baroni locali”, un soi de copiii FSN sau PSD, actuali USR, au devenit ”experți europeni” de lux. Dar asta nu e ilegal. Doar că toate au niște efecte.
Problema cea mai mare a ”noii elite”, a ”noilor cadre” care se ridică nu ține de legătura cu trecutul, ci de efectele politice pe care le are această legătură. Se micșorează nepermis de mult baza de selecție.

Baza de selecție era destul de largă încă în anii 90, iar ascensoarele sociale existau mai multe. Problema cea mare astăzi este legată de micșorarea bazei de selecție și de dispariția ascensoarelor sociale: de la educație (devine prea scumpă pentru grosul populației) și până la mecanisme de selecție de cadre reduse la relație de business.

Reducerea bazei de selecție și distrugerea ascensoarelor sociale pentru păturile largi produce un soi de monopol care, la rândul lui, produce noi structuri de putere ce reprezintă grupuri tot mai mici. Asta, în primul rând. În al doilea rând, asta duce la monopolul restrictiv asupra resurselor și a accesului la joburi care se distribuie după alte mecanisme decât cele așa numite ”meritocratice”. Mai ales în zona structurilor de putere și resurse.

Este evident că partide precum PSD sau PNL reprezintă, sau cel puțin încearcă, să reprezinte interese de grup ceva mai largi decât partide de tip nou precum USR-PLUS, care se axează strict pe interesele clasei de mijloc și a unor monopoluri corporative.
E dreptul lor să facă asta, însă rămân pături și clase sociale total nereprezentate politic. Șansa ca oameni din ele să ajungă în grupurile de putere sunt minime, spre zero. Ele sunt abandonate și nereprezentate.
De aici rezultă că se construiește o țară croită pentru interesele unor grupuri mici. Ce înseamnă asta?
Ruptura dintre copii, mai amplă decât cea dintre părinți. Discutând cu ei, mi-am dat seama de un soi de configurație a viitorului. Știți care e problema majoră care apărea? Nu ruptura socială, politică și economică dintre noi. Nu. Ci dintre copiii noștri. Toți avem copii. Al meu merge la o grădiniță de stat, la o școală de cartier etc. Ai lui fac școală privată în Elveția de mici, cu zeci de mii de euro pe an. Nu sunt genul invidios, mă bucur pentru copiii lui, chiar dacă știu de unde vin banii. Dar alta e problema. Eu cu tatăl lor am ceva în comun. Sunt multe lucruri care ne unesc, indiferent de pozițiile noastre actuale: am iubit aceeași fată, am mâncat aceeași pâine şi știm să vorbim unul cu altul. Pe noi ne unesc multe lucruri. Avem o înțelegere comună a multor lucruri: el înțelege lumea din care venim și situația mea. Între copiii noștri însă este o prăpastie, un hău imens. De netrecut. Acest hău ține nu doar de control asupra capitalului și de poziție socială, ci și de necunoaștere totală, lipsă de experiență comună. În educația de azi, un copil de la țară ajunge nu să fie expus șomajului când va fi mare, ci să fie de neangajat. Căci nu are abilitatea de a face ceva conform economiei postindustriale. Așa se nasc ”generații inutile”, cum le numea Yuval Noah Harari. Eu știu că ai lui copii vor conduce această ţară, aceste spații. Dar pe ei nu-i unește nimic cu copiii noștri. Eu privesc această ruptură ca pe o mare tragedie, ca pe o înfrângere colosală a noastră, a tuturor. Această ruptură, acest hău, aceste inegalități imense nu prevestesc decât violențe.

Preluare: MAGAZIN CRITIC

Articolul Copiii Partidului Comunist Român – Hoțul strigă hoțul! apare prima dată în Glasul.info.

Abuzurile la IICCMER continuă, anunţă cu amărăciune istoricul Marius Oprea intr-o postare pe FaceBook

Marius Oprea este istoricul aflat în fruntea unei echipe de arheologi care a deshumat sute de victime ale comunismului, decedate ca urmare a execuțiilor sumare în închisorile și lagărele de exterminare sau în luptele dintre partizani şi securitate. IICCMER adică „Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc” printre fondatori acestei instituţiei se afla domnul Marius Oprea care este prezentat pe site-ul institutului ca: „principalul promotor al înființării instituției”.

IICCMER îşi începe astfel prezentarea instituţiei:

 „În perioada decembrie 2005 – februarie 2010, la conducerea IICCMER s-a aflat echipa condusă de Marius Oprea, principalul promotor al înființării instituției. În timpul mandatului său, Institutul și-a început propriu-zis activitatea, a stabilit parteneriate cu instituții cu profil similar din țară și din străinătate, dar și cu structuri deținătoare de arhivă ce vizează istoria recentă a României.

De asemenea, au fost demarate acțiuni de cercetare arheologică a locurilor unde au fost îngropate persoane ucise de către trupele de Securitate sau care au murit în penitenciarele comuniste. Pe lângă cercetările de teren, institutul a depus numai în 2007 peste 200 de sesizări penale împotriva persoanelor asupra cărora existau dovezi că au fost implicate activ în acțiuni represive. Toate au fost respinse prin neînceperea urmăririi penale (NUP). „

Marius Oprea şi IICCMER

Ţinând cont de cele de mai sus am putea considera că domnul Marius Oprea se bucura de respectul şi consideranța conducerii IICCMER, dar lucrurile nu stau deloc aşa. Aflăm cu tristeţe ca în ianuarie anul curent IICCMER nu i-a mai reînnoit domnului Marius Oprea contractul de muncă la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România. Iar în Săptămâna Mare acesta fost evacuat forțat din biroul său, cu mii de documente și obiecte inestimabile aparținând partizanilor deshumați de el.

[one_half]

Dictatura lui Nicolae Ceausescu 1965-1989- Adam Burakowski

[/one_half]

Pe 23 aprilie Marius Oprea face cunoscut pe pagina sa de FaceBook noile abuzuri la care echipa sa este supa de noua conducere a instituţiei. Abuzuri sunt comise de domnişoara Alexandra Toader, directorul numit de guvernul Orban la institut, unul dintre cei mai tineri directori de institut din ţară (domnişoară este născută în 1983).

 Domnişoara fiind, după câte se spune, o extrem de apropiată de consilierului prezidențial Andrei Muraru cunoscut pentru atacurile concertate asupra memoriei luptătorilor în rezistența anticomunistă. Domnişoara Alexandra Toader continuă, chiar şi în timp de pandemie, răfuiala cu echipa de arheologi împreună cu care Marius Oprea a deshumat sute de victime ale comunismului.

 Abuzurile au culminat cu evacuare lui Marius Oprea, în timpul Săptămâni Patimilor şi în perioada de vârf a pandemiei de Covid19 încălcând ordonanţele militare şi panând în primejdie sănătatea curajosului istoric.

Mesajul lui Marius Oprea: „Domnișoara comisar”


 Mărturisesc că scriu aceste rânduri fără plăcere și cu inima grea. Dar este datoria mea să o fac, văzând ce se întâmplă acum la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, pe care l-am creat în 2005.

 M-aș fi abținut de la orice opinie, pentru a nu fi socotit drept vindicativ, în situația în care am fost îndepărtat, ca efect al Ordonanței 1/2020, de la Institut. Și n-aș fi scris aceste rânduri, dacă în plină pandemie de coronavirus președinta Alexandra Toader nu l-ar fi amenințat pe Gheorghe Petrov, șeful echipei de arheologi de la IICCMER, cu plângere penală.

 De când conduce Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, domnișoara Alexandra Toader a ieșit foarte rar din biroul său.

De acolo, emite notificări, somații și dispoziții. Bunul meu prieten Gheorghe Petrov m-a sunat după Paște, dar nu doar să îmi spună ”Hristos a Înviat”, ci să-mi ceară și un sfat: a primit o somație, fiind amenințat de președinta IICCMER că va fi dat pe mâna procurorilor. E straniu ca șeful unei instituții să amenințe un angajat cu așa ceva. Există și alte modalități de a rezolva problemele în interiorul ei, în afara plângerilor penale. De pildă, să o conduci.

Dar, de când s-a instalat în biroul din care au condus Institutul, până nu demult, teologul Radu Preda și, înaintea lui, chiar ”maestrul” și promotorul domnișoarei Toader, actualul consilier prezidențial Andrei Muraru, ea nu a stat de vorbă, față în față, în legătură cu proiecte de cercetare sau planuri de perspectivă, cu niciun angajat. A făcut doar o ședință foarte scurtă la început, cu toți, mai mult spre a-i vedea laolaltă și apoi s-a închis în birou, de unde corespondează cu angajații, ca mod de lucru ante și în plină pandemie, prin dispoziții trimise pe e-mail.

 Tot prin e-mail le-a solicitat cercetătorilor rapoarte de activitate și proiecte de cercetare, pe care le-a primit, dar de la finele lunii februarie încoace nu le-a răspuns. Acest stil de lucru poate fi o deformație profesională, o contaminare cu subiectul cercetării, mă gândesc la subiectul tezei de master a domnișoarei președinte Toader, care este Stalin şi „revoluţia de sus”.

 Dar, să revin la pățania lui Gheorghe Petrov. Șeful echipei de arheologi este somat să predea de urgență mașina pe care a primit-o în folosință cu ani buni în urmă de la IICCMER, pentru deplasările sale în teren, în vederea depistării locurilor în care au fost aruncate, după execuții sumare, victimele Securității.

Un alt semn, pe lângă evacuarea deja consumată a biroului meu în Joia Paștilor, că între proiectele de cercetare de la Institut nu mai au loc cele de investigații arheologice, pentru găsirea victimelor comunismului.

 Dar, dacă eu eram amenințat că mi se aruncă în stradă lucrurile (de fapt, bunuri de patrimoniu ale unui viitor muzeu al comunismului), Petrov este ameninţat că îl paște pușcăria, pentru ”deținerea fără drept” a unui bun al IICCMER. Bunul în cauză fiind mașina, cu ajutorul căruia își făcea meseria, în lungile și solitarele lui deplasări prin țară, pentru descoperirea ”poporului pierdut”, osemintele victimelor represiunii comuniste.

Degeaba a răspuns Gheorghe Petrov valului de notificări, somații și amenințări, arătând că mașina nu avea asigurare (primită între timp), că nu pornește, având nevoie de o baterie nouă, că la vârsta lui (i-ar putea fi lesne tată domnișoarei Toader), nu poate face un asemenea drum, în vreme de pandemie și a solicitat o amânare, până după starea de urgență. Pe care, ca și mine în cazul evacuării biroului, nu a primit-o. Vehiculul trebuie adus ”de urgență” în fața Insitutului. În caz contrar, președinta IICCMER va depune o plângere penală pentru ”posesie fără drept” a unui ”bun public”.

Institutul mai are încă două mașini (cu șofer) în administrare, în vreme ce angajații lucrează de acasă. Birourile sunt goale, dar în fața lui trebuie să mai stea și o a treia. Ca un semn al victoriei în fața trecutului. E o frenezie distructivă a ceea ce s-a făcut înainte bun aici, care nu-i poate aparține președintei IICCMER, ci e mai degrabă a ”mentorului” despre care s-a spus că o dirijează din umbră.

 Domnișoara Toader nu dă dovadă doar de un management care ridică multe semne de întrebare, ci de o poftă de răzbunare fără sens și care nici ea nu-i poate aparține – pentru că nici eu, nici Petrov nu am cunoscut-o înainte de a fi numită ca președinte la IICCMER.

Nu poate fi ”de capul ei” ușurința cu care încalcă prevederile ordonanțelor militare, invocând urgențe imaginare: fie pentru a mă obliga ”pe proprie răspundere” să-mi golesc biroul, sub ochii unui nou administrator zelos (care mă atenționa să nu-mi șterg textele în lucru din calculator după copiere, pentru că lucrările mele în manuscris ”aparțin statului”), fie pentru a-l supune pe Gheorghe Petrov, tot ”pe propria răspundere” unui drum lung, de patru sute de kilometri, cu o mașină defectă și până mai ieri fără asigurare, de la Turda la București.

 Zelul cu care domnișoara Alexandra Toader poartă această ”luptă de clasă” cu cercetătorii ”burghezi anticomuniști” e o confirmare a ”supranumelui” care i-a fost acordat de către unii angajați ai Institutului, în urma stilului absolut propriu de conducere, cum spuneam, prin note și dispoziții scrise, la care nu admite replică: ”domnișoara comisar”.

Sursă: Războiulinformational.ro

Articolul Abuzurile la IICCMER continuă: neomarxiștii la cârma institutului? apare prima dată în Glasul.info.

Cazul discriminării tinerei concurente de la Eurovision, Laura Bretan, a atras nu doar atenția presei ci și a unora dintre politicienii români. Deputatul PNL Daniel Gheorghe își exprimă dezamăgirea față de această “nouă fațeta a “minunatei lumi noi” care se construiește in jurul nostru”.

” Discriminarea la care a fost supusă foarte tânăra artista, Laura Bretan, în cadrul concursului Eurovision este o nouă fațeta a “minunatei lumi noi” care se construiește in jurul nostru. Ideologia lgbt este o formă de expresia a noului mental totalitar care respinge din start concepte precum fix cele pe care le clamează în teorie și despre care propagandistii acestui nou curent al “luptei de clasă” postmoderne fac referire abuziv si excesiv : diversitate de idei si de valori, toleranță față de părerile altora, egalitate de șanse ori competiție liberă. 

Această formă de expresie revolutionara urmareste controlul arbitrar al valorilor societatii prin cucerirea centrului simbolic prin metode tipice mentalului bolsevic, nu există limite morale ori respect pentru demnitatea umană.

In rest, atat această fata deosebit de valoroasă, Laura Bretan, cât și noi, ceilalți, avem obligația să tragem 2 concluzii clare : acest Eurovision este o ciudățenie de concurs pentru care chiar nu are niciun rost să ne agitam si care nu mai are de ani buni nicio legătură cu muzica iar pe de alta parte ideologizarea artei, pe filiera dogmatismului corect politic de data asta, trebuie combătută ferm și fără nicio nuanță, mai ales ca avem cu toții în minte aberatiile realismului socialist din trecutul nostru.”, a scris pe facebook deputatul PNL Daniel Gheorghe

Articolul Deputatul PNL Daniel Gheorghe: Discriminarea Laurei Bretan, este o nouă fațeta a “minunatei lumi noi” care se construiește in jurul nostru apare prima dată în Glasul.info.