La 7 iunie 1941, autoritățile sovietice prin NKVD-ul RSS Moldovenești (Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne) au cerut oficial 1315 vagoane de tren pentru a transporta cetățeni români — în special din Basarabia și Nordul Bucovinei — către regiunile îndepărtate ale Uniunii Sovietice, în special Siberia și Kazahstan.

Această cerere făcea parte dintr-un plan de epurare etnică și socială, vizând: țărani înstăriți („chiaburi”), foști funcționari ai statului român, intelectuali și lideri locali, familiile acestora, inclusiv copii și bătrâni.

După ocuparea Basarabiei și Nordului Bucovinei de către URSS în iunie 1940, autoritățile sovietice au început imediat represiuni împotriva populației locale considerate “periculoase din punct de vedere politic”. Deportările din iunie 1941 au fost planificate meticulos.În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, a început prima mare deportare în masă: peste 18.000 de persoane (conform estimărilor modeste) au fost ridicate și încărcate în vagoane de marfă.

Solicitarea celor 1315 vagoane era logistică și reflecta: dimensiunea operațiunii represive, caracterul planificat și industrializat al deportărilor, tactica NKVD-ului de a anihila rezistența locală prin frică și dezrădăcinare.

Această zi, 7 iunie 1941, reprezintă un moment-cheie în istoria românilor din teritoriile ocupate, fiind începutul uneia dintre cele mai mari tragedii colective suferite sub regimul stalinist.

Articolul La 7 iunie 1941, NKVD al RSS Moldovenești a cerut 1315 vagoane pentru transportul deportaților din Basarabia si Nordul Bucovinei apare prima dată în Glasul.info.

La data de 3 decembrie 1943, Mitropolitul locotenent al Basarabiei, Efrem Enăchescu, emitea ordinul nr. 16649 catre parohiile care supraviețuiseră atrocităților bolșevice. Printre alte aspecte, mitropolitul Basarabei făcea și niste dezvăluiri cu adevărat cutremurătoare:

“În timpul ocupației sovietice (1940-1941) mulți clerici basarabeni și numeroși creștini devotați Bisericii au fost martirizați, schingiuiți sau deportați de stăpânirea ateistă. În vederea întocmirii unui MARTIROLOG al Bisericii basarabene, vă invităm a proceda de urgență la adunarea datelor necesare cu privire la acești clerici și credincioși – stabilind cu precizie când, unde și în ce împrejurări au suferit aceștia din cauza prigoanei dezlănțuite de cei fără Dumnezeu. Preoții vor face descrierea pe baza mărturiilor și declarațiilor date în scris de rudele, vecinii și consătenii celor care au suferit din cauza bolșevicilor.“

“După eliberarea Basarabiei şi revenirea autorităţilor româneşti, s-a constatat că doar într-o perioadă de un an de ocupaţie sovietică (1940-1941) au fost distruse 13 biserici, 27 transformate în cluburi, 48 de preoţi omorâţi sau deportaţi.Potrivit altor date, dintre cei rămași în timpul ocupației, au fost executați, sau deportați peste o sută de preoți.Numai în localitatea Volintiri, jud. Cetatea Albă au fost executați de către agenții N.C.V.D.,16 preoți.În perioada stăpânirii sovietice se desfăşura o intensă propagandă antireligioasă. Bisericile erau supuse la plata unor impozite exagerate, în cazul neachitării la timp a sumelor stabilite de autorităţi locaşele sfinte erau închise şi transformate în magazii, sali de spectacole, căzărmi, grajduri sau chiar closete, cum a fost cazul unor biserici din Hotin şi Ismail. Preoţii rămaşi sub stăpânirea sovietică erau şi ei supuşi la plata impozitelor. Erau obligaţi să îndeplinească tot felul de munci degradante, erau umiliţi, bătuţi, deportaţi şi chiar omorâţi.”, scrie Protoiereul Ioan Lisnic

Unul dintre cele mai îngrozitoare cazuri este cel al mutilării, uciderii și arderii preotului Gheorghe Fotescu(Motescu?) la Tighina.

“La Tighina : în 28 iunie 1940 avocatul Glinsberg a împuscat, demonstrativ, în stradă, doi funcționari ai prefecturii ; – acelasi, împreună cu alti evrei l-au prins pe preotul Motescu, i-au tăiat limba si urechile, în plină stradă, l-au dus în altarul bisericii si i-au dat foc – în foc a sfârsit și preotul și biserica;”, scria Paul Goma

“La retragerea trupelor românești din Basarabia, în ziua de 28 iunie 1940, bandele ”iudeo-comuniste” terorizau populația locală. La Tighina, avocatul Glinsberg a împușcat demonstrativ, în stradă, doi funcționari ai prefecturii. Împreună cu alți evrei, l-au reținut în stradă pe preotul Gheorghe Fotescu pe care l-au maltratat și l-au supus la diferite chinuri. I-au tăiat limba și urechile, apoi l-au dus în altar și au incendiat biserica. Astfel, ”în foc au sfârșit și preotul și biserica”, scrie Protoiereul Ioan Lisnic

Despre preotul Gheorghe Fotescu s-a constatat de catre S. P.Socolovscaia, profesoară și S.A.Bazilevscaia, bibliotecar-arhivist, membru al Comisiei Episcopiei de Tiraspol și Dubăsari  pentru pregătirea actelor de canonizarea preoților neomartiri din sec. al XX-lea, ca inscripția de pe mormântul (кладбищенская надпись) preotului martir “Motescu” din Tighina ii apartine de fapt lui Gheorghe Fotescu.

Lista martirilor Mitropoliei Basarabiei

1. Leonid ANTONOVICI, paroh la Iablona, județul Bălți
2. protoiereul mitrofor Alexandru BALTAGA de la Călărași, supranumit #de Gala Galaction Luceafăr al Bisericii basarabene și patriarh al preoților basarabeni
3. iconomul stavrofor Alexandru BOBEICĂ, profesor de religie la Liceul eparhial de fete din Chișinău
4. Vasile BODRUG, paroh la Dușmani, județul Bălți
5. Teodor BUNESCU, paroh la Zubrești, județul Lăpușna
6. Anton I. CERNĂUȚEANU din Chișinău
7. Petre CERNĂUȚEANU din Chișinău
8. Vladimir I. CERNĂUȚEANU din Tighina
9. episcopul Teodosie CHIRICĂ
10. Istrati CHIRIȚĂ, preot paroh la Pitușca, județul Lăpușna, împușcat de sovietici în 1941, în pădurea de la Păulești
11. Alexandru CHIPEȚCHI din Chișinău
12. Dimitrie CIORNEI, paroh la Clișcăuți, județul Hotin, ucis mișelește în 1940 de organele NKVD
13. Dumitru COZINSCHI, paroh la Troița, județul Tighina
14. Vasile DONCILĂ, slujitor la capela Liceului de băieți Alexandru Donici din Chișinău
15. Alexei DRAJINSCHI, paroh la Grozești, județul Lăpușna
16. Ion DULAP, paroh la Rădeni, județul Orhei
17. Constantin GÂRLOVEANU, paroh la Speia, județul Orhei
18. Mihail GHILI, paroh la Unțești, județul Bălți,
19. Nicolae GOANȚĂ, împușcat în cap, la vârsta de 36 ani, de către sovietici la Craiova
20. Alexandru GROSU, paroh la Olănești, județul Cetatea Albă
21. Nicolae GROSU, magistru în teologie, fost profesor la Academia Teologică din Kiev
22. Petru HAGIU, protopop de Cetatea Albă
23. Gheorghe MALEAVIN, paroh la Selemet, județul Tighina
24. Nicador MALESCHI, preot la Cetatea Albă
25. Sebastian MÂRZA
26. Gheorghe MIHALACHE, paroh la Căușeni, județul Tighina
27. părintele MIZIUMSCHI, paroh la Volintiri, județul Cetatea Albă
28. Alexandru MOTESCU, preot la Tighina
29. Artemie (Auxentie) MUNTEANU, ieromonah, stareț al mănăstirii Noul Neamț
30. Gheorghe MUNTEANU, paroh al bisericii Regina Maria din Ismail
31. Boris NICOLAE, paroh la Baraboi, județul Bălți
32. Theodor PETCU, paroh la Stohnaia, Rezina
33. părintele Constantin RUGHINOV din județul Tighina
34. Avacum RUSU, paroh la Mălăești, județul Bălți
35. părintele Haralambie SAMBURSCHI, din jud. Tighina
36. părintele Marcel SMIROV, ucis prin împușcare
37. Anatolie SPINEI, paroh la Dolna, județul Lăpușna
38. mitropolitul Arsenie STADNIȚCHI
39. Porfirie ȘOIMU, paroh la Parcani, județul Soroca
40. Gheorghe TUDORACHE, paroh la Grozești, județul Lăpușna
41. Mina ȚĂRUȘ, paroh la Camencea, comuna Cobâlca, județul Orhei
42. Mihail VASILACHE, preot misionar din Alcedar, județul Orhei
43. Ștefan ZAGORODNÂI, paroh la Suruceni, județul Lăpușna
44. Dumitru ZAHARIA, paroh la Larga Veche, județul Cahul
45. arhimandritul Savatie ZUBCU, exarh al mănăstirilor din eparhia Cetatea Albă – Ismail

Articolul 3 Decembrie 1943 – Mitropolitul Basarabiei, Efrem Enăchescu, emitea un ordin către parohiile care supraviețuiseră atrocităților bolșevice apare prima dată în Glasul.info.

La începutul lunii iunie 1970, Alexandru Usatiuc-Bulgăr român din Basarabia, care se afla la București, a vrut să-i transmită lui Nicolae Ceaușescu un memoriu din partea Frontului Național Patriotic, organizație clandestină de pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. Cu dor doi ani înainte, în 1968, Ceaușescu sfidase URSS-ul în problema invadării Cehoslovaciei, astfel că românii basarabeni începuseră să prindă curaj și să spere în închegarea unei mișcări suveraniste în Republica Moldova.

De altfel, Alexandru Usatiuc-Bulgăr, născut în ținutul Orhei, regiune de unde cândva Ștefan cel Mare își recruta unii dintre cei mai viteji ostași ai săi, fost combatant al Armatei Române în cel de-al doilea război mondial. Așa că nu-i lipsea deloc curajul. Însă ce avea să urmeze avea să-l dezamăgească profund.

Respectivul document, cuprinzând mesajul pe care Alexandru Usatiuc-Bulgăr i l-a adresat lui Ceaușescu, cuprindea informații și detalii legate de politica de asimilare forțată, de rusificare și deznaționalizare a poporului român din Basarabia, aspecte despre abuzuri și discriminarea românilor basarabeni, cărora li se interzicea să vorbească românește, să învețe istoria reală a neamului românesc, erau dicriminați religios, le erau închise bisericile, școlile. Un alt aspect dureros pentru cei care au fost despărțiți de familii era faptul că nu-și puteau vizita rudele din România.

La toată această durere a românilor basarabeni, Ion Stănescu, mare tartor al Securității, răspunde cu o scrisoare adresată șefului KGB-ului sovietic, Iuri Andropov:

“Strict secret

CONSILIUL SECURITĂȚII STATULUI AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

Nr. 14/006418 din 30.06.1970

Către

Președintele Comitetului Securității de Stat

de pe lângă Consiliul de Miniștri al U.R.S.S.

Tov. Andropov I.V.

Moscova

Stimate tovarășe Andropov!

În data de 12 iunie a.c., la Consiliul de Stat al R.S. România s-a prezentat cetățeanul sovietic USATIUC Alexandr Vasilievici, născut la 23.02.1915, domiciliat în Chișinău, str. Lomonosov nr. 24, posesor al pașaportului N 482230 și a cerut să fie primit de tovarășul Nicolae Ceaușescu, motivând că dorește să expună „o problemă importantă”. Cu această ocazie numitul a lăsat un plic adresat Președintelui Consiliului de Stat, care conținea un material dactilografiat pe 6 pagini, relatând despre niște acțiuni ale unor elemente din R.S.S. Moldovenească împotriva statului sovietic. Usatiuc Alexandr Vasilievici. nu a primit audiență. Considerând că aceste acțiuni prezintă interes pentru organele sovietice de securitate, Vă trimitem plicul și materialul lăsat de numitul la Consiliul de Stat al R.S. România.

Cu salutul tovărășesc,

Președintele Consiliului Securității Statului al Republicii Socialiste România

Ion Stănescu

(semnătura și ștampila)”

“În zilele imediat următoare sînt arestaţi Alexandru Usatiuc-Bulgăre, Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur şi Alexandru Şoltoianu. Ei sînt anchetaţi în beciurile KGB-ului din Chişinău aproape doi ani de zile. Procesul va avea loc la 13 iunie 1972. Alexandru Usatiuc-Bulgăre e condamnat la 7 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever, plus 5 ani de deportare în Siberia; Gheorghe Ghimpu – la 6 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever; Valeriu Graur – la 4 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever; Alexandru Şoltoianu – la 6 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever, plus 5 ani de deportare în Siberia. Aceeaşi acuzare trece dintr-un rechizitoriu în altul: „pentru propagandă şi agitaţie antisovietică cu scopul de subminare şi slăbire a puterii sovietice”. Usatiuc-Bulgăre e închis într-un lagăr din regiunea Perm din munţii Ural, iar Ghimpu, Graur şi Şoltoianu sînt întemniţaţi în lagărele din Mordovia, în vecinătatea Polului Nord. Nu aveau dreptul la corespondenţă, nu aveau dreptul să primească colete, umblau mereu flămînzi, lagărele erau neîncălzite, mulţi dintre deţinuţi decedînd din cauza frigului. „Aşteptam cu groază sosirea iernii”, avea să povestească Gheorghe Ghimpu. Cînd vor ieşi din lagăr, Valeriu Graur va reuşi să obţină aprobare pentru a pleca în România, patria tovarăşului Ion Stănescu … ca să se mai încălzească, iar ceilalţi trei vor reveni în Basarabia. La sfîrşitul anilor ’80 aceştia se încadrează cu trup şi suflet în Mişcarea de Eliberare Naţională, situîndu-se în primele ei rînduri. Gheorghe Ghimpu va deveni deputat în Parlamentul R. Moldova. Va fi unul dintre puţinii parlamentari care aveau biografie. Este cel căruia i s-a încredinţat să arboreze, la 27 aprilie 1990, primul drapel tricolor pe sediul Parlamentului. Ulterior va fi ales preşedinte al Partidului Naţional Român. Alexandru Usatiuc-Bulgăre e învestit preşedinte al Asociaţiei Victimelor Regimului Totalitar-Comunist şi a Veteranilor Armatei Române.”

Securitatea lui Ceauşescu şi Basarabia. Activitatea lui Ion Stănescu, “fondatorul unităţii anti-KGB” a Securităţii

Articolul 12 Iunie 1970 – un basarabean îi înmâna lui Nicolae Ceaușescu un mesaj, un strigăt de durere al Basarabiei înstrăinate apare prima dată în Glasul.info.

Joi, 23 Mai 2024, în vecinătatea satului Coșcodeni, raionul Sîngerei, localitatea originară a parașutistului român, general maior Grigore Baștan, a fost organizat un eveniment dedicat parașutiștilor militari din România și R. Moldova, eveniment intitulat “Aripi de eroi înfrățiți sub tricolor”, eveniment dedicat parașutiștilor militari din România și R. Moldova.

Grigore Baștan a fost un general-maior parașutist român care a făcut parte din prima companie de parașutiști militari din armata română, subunitate înființată la 10 iunie 1941, iar în anul 1944 participând la luptele din nordul Bucureștiului.

“Fundația „General Grigore Baștan” va organiza, în data de 23 mai 2024 în Republica Moldova, o serie de evenimente dedicate parașutiștilor militari în colaborare cu Primăria Comunei Coșcodeni și Universitatea de Stat „Alecu Russo”- municipiul Bălți.

“Aripi de eroi înfrățiți sub tricolor”, eveniment dedicat parașutiștilor militari din România și R. Moldova, Foto: Facebook / Brigada Infanterie Motorizată “Moldova”

Am fi onorați să vă avem alături atât la evenimentul din Comuna Coșcodeni cât și la USARB – Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți să aducem împreună un omagiu eroilor înfrățiți sub tricolor.”, se arată într-un comunicat postat pe pagina Fundatia General Grigore Bastan.

Fundatia General Grigore Bastan

“Aripi de eroi înfrățiți sub tricolor”, eveniment dedicat parașutiștilor militari din România și R. Moldova, Foto: Facebook / Fundatia General Grigore Bastan

“Astăzi, militarii din cadrul Batalionului cu Destinație Specială “Fulger” vor executa salturi demonstrative cu parașuta din aeronava AN-2 în vecinătatea satului Coșcodeni, raionul Sîngerei, baștina parașutistului român, general maior Grigore Baștan.Exercițiul de desant se desfășoară în cadrul activității “Aripi de eroi înfrățiți sub tricolor”, dedicat parașutiștilor militari.Evenimentul este organizat în colaborare cu Fundația „General Grigore Baştan” din România, Armata Națională a Republicii Moldova, Primăria Comunei Coșcodeni și Universitatea de Stat „Alecu Russo” din municipiul Bălți.”

Comunicat al paginii de facebook Brigada Infanterie Motorizată “Moldova”

Articolul “Aripi de eroi înfrățiți sub tricolor”, eveniment dedicat parașutiștilor militari din România și R. Moldova apare prima dată în Glasul.info.

Tulburările civile din Chișinău au început pe 7 noiembrie 1989, în capitala RSS Moldovenești, și au continuat până în data de 10 noiembrie, atunci când protestatarii au incendiat sediul Ministerului Afacerilor Interne (condus de Vladimir Voronin, pe atunci).

Cu un curaj nebun, românii din Chișinău au blocat pe 7 noiembrie 1989 tehnica militară care urma să treacă pe Piața Biruinței (n.a. – Piața Marii Adunări Naționale). În fiecare an, în fiecare dintre capitalele republicilor constitutive din fosta Uniune Sovietică, se făceau niște manifestări grandioase dedicate victoriei revoluției bolșevice de la 7 noiembrie 1917. La Chișinău, pe 7 noiembrie 1989 românii n-au mai suportat și zeci de mii de oameni au tulburat parada guvernului comunist.

Rămase în istoria Republicii Moldova sub denumirea de “Tulburările civile din Chișinău din 1989”, evenimentele acestea ar fi putut aduce ReUnirea dintre Basarabia și România încă de pe atunci, mai ales că nu exista o organizare antistatală și prosovietică așa cum a avut rostul să se organizeze până în anul 1992 în Transnistria.

“Tulburările civile din Chișinău au început pe 7 noiembrie 1989, în capitala RSS Moldovenești, și au continuat până în data de 10 noiembrie, atunci când protestatarii au incendiat sediul Ministerului Afacerilor Interne (condus de Vladimir Voronin, pe atunci).”

“Festivalurile din 7 noiembrie 1989 de comemorare a Revoluției din octombrie și 10 noiembrie de sărbătorire a miliției sovietice au oferit oportunități excelente pentru Mișcarea de Renaștere Națională de a contesta autoritățile și regimul sovietic. Activiștii Frontului Popular din Moldova, de mai multe ori au mers dincolo de aprobarea oficială a conducerii sovietice, organizând acțiuni care au jenat conducerea partidului comunist, și în cele din urmă au dus la ciocniri în centrul Chișinăului.”

“Această neliniște a pecetluit soarta din ce în ce mai fragilă a Prim-Secretarului Partidului Comunist din Moldova. La sfârșitul acelui an, Semion Grossu și organizația comunistă se pomenea în centrul unui conflict a două mișcări, de renaștere națională și „ultrarevoluționară” internaționalistă de stânga de la Moscova, fapt care în cele din urmă a dus la înlocuirea lui Grossu cu Petru Lucinschi de către plenul Comitetului Central pe 16 noiembrie 1989.”

Articolul Evenimentele din 7 noiembrie 1989 de la Chişinău, când zeci de mii de oameni au “tulburat” parada guvernului comunist apare prima dată în Glasul.info.

“A fost sfintit monumentul grănicerilor români căzuți la datorie pentru apărarea Basarabiei de la Palanca

In ziua de vineri, 8 Septembrie 2023, după Sfanta Liturghie oficiată cu ocazia hramului bisericii parohiale, Preasfințitul Veniamin inconjurat de un sobor de preoți a oficiat slujba de sfintire a monumentului ridicat in memoria grănicerului Gheorghe Iacomi, decedat la 26 mai 1918, dar si a altor grăniceri romani căzuți la datorie in perioada interbelica pentru apărarea libertății si democrației in țara noastră.

Edificarea monumentului a fost posibila prin implicarea A.O. Monumentum, a Poliției de Frontiera, a primăriei si parohiei Palanca, precum si a multor prieteni si binefăcători. Preasfinția Sa i-a felicitat pe toți ce prezenți si s-a rugat Domnului sa fie pace in lume, afirmând ca Troița ridicată in cinstea eroilor neamului, a granicerilor de atunci, dar si de astăzi, căzuți la datoria, v-a responsabiliza pe toți trecătorii prin preajma monumentului si pe conducători țării pentru a lupta pentru apărarea păcii si a valorilor democrației.

La final, mai multe persoane care s-au implicat in ridicarea monumentelor distruse de sovietici, au primit diplome din partea dlui Comisar Sef, Rosian Vasiloi. Preasfințitul Veniamin i-a indemnat pe cei prezenți sa lucreze cu dragoste si perseverenta pentru ca sa fie reînviate monumentele distruse, iar noi sa ne cunoaștem istoria adevarata si sa luam deciziile cele mai bune pentru viitorul nostru.

Biroul de presa al Episcopiei Basarabiei de Sud”

Articolul A fost sfintit monumentul grănicerilor români căzuți la datorie pentru apărarea Basarabiei de la Palanca apare prima dată în Glasul.info.

“Monumentul domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt din centrul Chișinălui a fost inaugurat pe data de 29 aprilie 1928, acum 93 de ani, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la Unirea Basarabiei cu România.

Acesta reprezintă una din cele mai importante opere ale reputatului sculptor basarabean din perioada interbelică, Alexandru Plămădială.

Sculptorul A. Plămădială a fost desemnat să realizeze macheta, iar statuia pe care o avem astăzi este a treia variantă propusă de artist.

Creația sculptorului A.Plămădială, arhitect – E. Bernardazzi, este o operă sobră, care se evidențiază prin unitate compozițională, prin tratarea monolită a formelor, chipul domnului Moldovei ce-l caracterizează ca apărător al țării și al creștinătății.

Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt nu a stat prea mult timp în centrul Chișinăului, deoarece în iunie 1940, odată cu anexarea Basarabiei la fosta URSS, acesta a fost evacuat cu armata română la Vaslui, după care, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost readus la Chișinău. La 25 august 1942 a fost postat în fața Porților Sfinte, iar peste doi ani a fost evacuat la Craiova, înainte ca armata sovietică să intre din nou în Chișinău.

Însă, o comisie formată din reprezentanți ai Moldovei Sovietice, care se ocupa de recuperarea valorilor culturale a readus, în 1945 monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt la Chișinău. Acest lucru a fost posibil datorită intervenției sculptoriței Claudia Cobizev, discipolă a lui Alexandru Plămădeală. De data aceasta, a fost instalat în adâncul grădinii publice din Chșinău, pe atunci Parcul „Pușkin”. Iar în anul 1964 a existat o tentativă de a evacua statuia marelui domnitor în orășelul Vadul lui Vodă. Însă datorită unor studenți curajoși în frunte cu Mihai Moroșanu, care au colectat 3000 de semnături împotriva intenției de strămutare a monumentului. Până la urmă autoritățile au refuzat la idee.

Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt a revenit pe locul unde a fost amplasat inițial, pe un postament reconstruit conform variantei originale, datorită primarului N. Costin și ministrului Culturii și Cultelor, I. Ungurianu. După o muncă enormă de restaurare, monumentul a fost dezvelit la 31 august 1990, atunci când s-a marcat un an de la proclamarea Limbii Române ca limbă de stat.

Astăzi monumentul marelui domnitor este locul unde la cele mai importante evenimente depun flori și se închină atât oficialii, inclusiv străini, cât și cetățenii de rând. Lângă monumentul domnitorului s-au adunat și se mai adună mulțimile la marile adunări naționale. Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt este un simbol al neamului nostru, care rămâne pe veci.”, sursa: Muzeul de Istorie a Orașului Chișinău

Articolul La 29 Aprilie 1928 Monumentul lui Ștefan cel Mare a fost inaugurat la Chișinău, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la Unirea Basarabiei cu România apare prima dată în Glasul.info.

“Anual, la data de 27 aprilie, Republica Moldova sărbătorește Ziua Drapelului de Stat. Pentru prima dată Ziua Tricolorului a fost desemnată la data de 27 aprilie 1990, care oficial la aceeași dată a fost desemnat simbol al țării noastre de către deputații primului Legislativ.

Drapelul de Stat simbolizează trecutul, prezentul și viitorul țării noastre, reflectă principiile lui democratice, tradiția istorică a poporului, egalitatea în drepturi, prietenia și solidaritatea poporului Republicii Moldova.

Tricolorul este arborat pe edificiile instituțiilor oficiale ale statului, la ceremonii și solemnități, și însumează toate aspirațiile spre libertate și democrație ale cetățenilor.

În Piața Independenței din Cahul, Consiliul Raional Cahul, Primăria Municipiului Cahul în parteneriat cu Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul desfășoară o activitate dedicată simbolurilor de stat.”, se arată într-un comunicat al Universitatății de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul

Articolul Anual, la data de 27 aprilie, Republica Moldova sărbătorește Ziua Drapelului de Stat apare prima dată în Glasul.info.

Două școli gimnaziale din municipiul și județul Galați, România vor vizita școala gimnazială din comuna Vărvăreuca, raionul Florești, Republica Moldova, în cadrul proiectului educațional „Valențe cultural-educative…dincolo de Prut”

În data de 25 și 26 aprilie 2023 Instituția Publică Gimnaziul Vărvăreuca, comuna Vărvăreuca, raionul Florești, Republica Moldova, în urma semnării acordului de colaborare și de înfrățire cu Școala Gimnazială nr. 1 din comuna Șendreni, județul Galați și cu Școala Gimanzială Româno-Britanică din municipiul Galați, România, va organiza două activități extracurriculare comune, TVC-ul ecologic „Eu pot mai mult! Gândim global-acţionăm local” și activitatea extracurriculară „Pe aripi de primăvară”.

Profesori și elevi ai două școli partenere din municipiul și județul Galați, România vor păși pragul gimnaziului Vărvăreuca și vor participa la activitățile educaționale interactive pregătite cu pasiune și devotament de către echipa instituției și vor descoperi cele mai inedite priveliști al Moldovei.

La 25 aprilie 2023 se va desfășura activitatea „Pe aripi de primăvară” prin intermediul căreia elevii cu o deosebită dăruire de sine și plăcere vor elogia primăvara și femeia! Vor elogia, cânta, admira cea mai scumpă ființă – Mama.

Ziua de miercuri, 26 aprilie 2023, va începe cu o nouă activitate lăudabilă și necesară, cu o provocare din cadrul programului „Săptămâna Verde”: TVC-ul ecologic „Eu pot mai mult! Gândim global-acţionăm local” în care elevii vor putea deprinde și dezvolta abilități elementare de respect și protejare a mediului înconjurător, în contexte diverse, non-formale, explorând natura și orizontul local. Activitatea va contribui la educarea și conștientizarea elevilor asupra importanței înverzirii plaiului natal pentru bunăstarea tuturor și echilibrului ecologic. Profesorii împreună cu elevii, ca simbol al continuității relațiilor de fraternitate și colaborare vor planta copaci în curtea gimnaziului din comuna Vărvăreuca, care, de asemenea, vor rămâne amintire peste ani și vor crea un spațiu verde și durabil.

Activitățile educaționale au drept scop atât afirmarea și stimularea potențialului artistic al elevilor, dezvoltarea deprinderilor de a fi solidari și de a prețui munca fiecăruia, cât și valorificarea și promovarea tradițiilor și obiceiurilor care ne caracterizează ca neam românesc, ceea ce am ținut să conturăm de fiecare dată în activitățile desfășurate, fiindcă suntem același neam, vorbim aceeași limbă și purtăm cu demnitate aceleași valori românești.

Elevii se vor bucura și vor fi răsfățați cu cele mai delicioase dulciuri de cofetărie și patiserie, produse alimentare și cu băuturi răcoritoare oferite cu drag și generozitate prin sprijinul al mai multor sponsori ai evenimentului din Republica Moldova: Dlui. Directorului Executiv Victor Gudima, reprezentantul firmei S.c. Mi Casa Grup S.r.l. (Panadero) din municipiul Chișinău, Dlui. Alexandru Rotarciuc, reprezentantul firmei S.c. Uni Meat Flor S.r.l. din comuna Vărvăreuca, raionul Florești, Dlui. Pavel Grigoraș, reprezentantul firmei S.a. Fabrica de Unt din comuna Vărvăreuca, raionul Florești, Dnei Angela Sobol, reprezentantul firmei Art-ProEco (Ronți) S.r.l. din orașul Florești. Nu în ultimul rând, aș vrea să mulțumesc Dlor: Tudor Țîbrigan, Andrei Vizitiu, Viorel Scorpan și Sergiu Gulii pentru susținerea și ajutorul acordat în organizarea acestui eveniment important pentru elevi, cadre didactice și pentru întreaga comunitate.

Liliana Leontiev Mihail,

director al Instituției Publice Gimnaziul Vărvăreuca,

comuna Vărvăreuca, raionul Florești, Republica Moldova

Articolul Două școli gimnaziale din municipiul și județul Galați, România vor vizita școala<br>gimnazială din comuna Vărvăreuca, raionul Florești, Republica Moldova,<br>în cadrul proiectului educațional „Valențe cultural-educative…dincolo de Prut” apare prima dată în Glasul.info.

Pentru ca procentul celor care vor reunirea să fie majoritar, măcar de acum încolo, fiecare leu donat sau investit, trebuie însoțit de un steag tricolor, adică de un program românesc desfășurat la nivel de stat, atât din punct de vedere cultural-educațional cât și politic. Vă ajutăm economic, dar nu pentru a rămâne Republica Moldova, ci pentru a vă reuni cu Țara Mamă, aceasta este direcția corectă, care trebuie exprimată extrem de clar. Condiții impuse pentru o programă scolară care să cuprindă istoria adevărată, condiții impuse pentru emisiuni pro unioniste la televiziuni și posturile de radio, înființarea unor televiziuni și radiouri în acest sens, condiții peste condiții pentru fiecare bănuț. Rusia si-a făcut prea bine treaba în Basarabia, pentru fiecare centimetru cub de gaz și copeică amărâtă și-a impus om cu om în politică, a impus prim-miniștri, presedinți și în primul rând o propagandă desfășurată pe toate planurile, fără de care acei politicieni rusofili nu ar fi fost aleși. România, cu sumele enorme de caritate tâmpă sau de idioțenie utilă, nu a impus mai nimic, sau ce a generat a fost total anapoda, rezultatul se vede. Marea ”victorie”, tot socialistă și ea, este Maia Sandu, expresia perfectă a prieteniei ruso-UE din Basarabia, Maia rămânând acum bineînteles pe ”rit vechi” marca Germania. Pe de altă parte, într-o aproape altă ordine de idei, fiecare bănuț unguresc virat de guvernul Orban (susținut masiv financiar de Moscova) spre Transilvania, vine însoțit cu un steag maghiar, adică cu sute de programe economice și educațional-culturale pro-autonomie pe criteriu etnic. Fiecare ”biscuit” unguresc dat ungurilor si familiilor mixte din România are pe el vopsit steagul Ungariei, țara vecină știind cum să lupte pentru teritorii care din punct de vedere istoric nu sunt ale lor, în schimb România nu vrea să le redobândească pe cele care îi aparțin de drept, referindu-mă aici atât la Basarabia, cât și pe cele ce aparțin Ucrainei sau Serbiei. Suntem prinși într-un clește al intereselor străine, de către state și entități supra-statale. Soluția este un stat cu adevărat românesc, generat de o conștiință națională capabilă să producă o clasă politică și civică care să tindă măcar spre Reperul Mihai Eminescu. Nu este ceva imposibil de atins, ne trebuie ”doar” ceva curaj în a spune NU atunci când este cazul și mai ales DA pentru România.

Avem atâtea avantaje geopolitice, atâtea resurse masive, ce încă nu sunt toate în mâna străinilor, avem o Istorie și atâta sânge vărsat pentru ea, nu suntem o țară minoră, ci cu politicieni mici.

Aveți Nădejde, ne vom ridica!

de Mihai Tîrnoveanu

Articolul În statul artificial Republica Moldova, România nu trebuie să facă ca până acum acte de filantropie sau propagandă UE, ci acte de reunificare. apare prima dată în Glasul.info.