Pe 24 septembrie 1872, raportul pretorului maghiar Veress Albert din Baia de Criş, era înaintat comitelui suprem, referitor la desfăşurarea ceremonialului înmormântării lui Avram Iancu şi afirmarea, cu acel prilej, a ideii de unire a tuturor românilor.

În toamna anului 1872, la Baia de Criș, se scria o pagină de istorie care nu ținea doar de ritualul despărțirii de un om, ci de afirmarea unei idei: unitatea tuturor românilor. La înmormântarea lui Avram Iancu, „Crăișorul Munților”, nu a fost doar lacrimă, ci și flacără.

Pretorul maghiar Veress Albert, prezent la ceremonie și obligat să raporteze comitelui suprem, nota cu îngrijorare cum în cuvintele și gesturile românilor se simțea un fior de renaștere națională. Încercările de a minimaliza evenimentul, spunând că „poporul nu era interesat de moartea lui Iancu”, nu pot ascunde adevărul: în jurul sicriului se aprinsese scânteia rezistenței românești, în vremuri de grea maghiarizare.

De la casa lui Ion Simionaș, unde trupul neînsuflețit al lui Iancu a fost ținut spre priveghere, până la umbra stejarului secular din Țebea, procesiunea a fost un drum al demnității. Preoți și intelectuali români au vorbit nu doar despre cel adormit, ci despre destinul unei națiuni. Protopopul Mihălțianu a așezat pe umerii poporului datoria de a urma exemplul lui Iancu, „sfânt al neamului”.

Iar avocatul George Secula a strigat către viitor:

„Ceea ce Iancu a început, națiunea română să desăvârșească!”

În acel ceas, glasul lui Horea a fost adus din nou în mijlocul românilor. Iancu era legat de Horea prin aceeași jertfă pentru libertate, iar evocarea sa a avut „un efect deosebit asupra poporului”. Pentru autoritățile austro-ungare, era o amenințare. Pentru români, era o făgăduință.

Sub ramurile stejarului de la Țebea, Avram Iancu nu a fost îngropat, ci a fost sădit în inimile românilor. Steagul tricolor flutura pe casa mortuară, ca un testament. Poate că numărul participanților nu a fost uriaș, dar fiecare cuvânt rostit, fiecare simbol afișat, avea puterea unei arme: neamul nu va pieri!

Astăzi, la peste un veac și jumătate de la acele clipe, înțelegem și mai limpede valoarea acelui ceremonial. Nu a fost doar despărțirea de un erou, ci afirmarea unei misiuni: unirea românilor și apărarea ființei naționale.

Atât Horea, cât și Iancu, au arătat că libertatea nu se cere în șoaptă, ci se cucerește prin jertfă. Raportul oficial al unui pretor străin consemnează, fără să vrea, cum „spiritul românesc” răzbătea de sub lespezi, de sub lanțuri, de sub toate încercările de deznaționalizare.

Avram Iancu nu a avut un palat, nu a avut bogății, nu a avut titluri imperiale. A avut însă ceva mai puternic decât toate acestea: credința neclintită în libertatea și unitatea românilor. Iar acea credință a rămas moștenirea sa pentru generațiile care aveau să împlinească visul lui în 1918.

Sub stejarul de la Țebea, nu stă un mort, ci veghează un neam viu.

Articolul 24 septembrie 1872 – La înmormântarea lui Avram Iancu pretorul maghiar Veress Albert nota cu îngrijorare cum în cuvintele și gesturile românilor se simțea un fior de renaștere națională apare prima dată în Glasul.info.

La ora 3.00 de noapte, spre marţi, 27 februarie, Casa Naţională a maghiarilor din regiunea Transcarpatică a fost incendiată.

Conform poliţiei şi autorităţilor locale, o persoană neidentificată a aruncat pe geamul sediului Uniunii maghiarilor din Ujgorod o sticlă cu substanţe inflamabile ce a cauzat incendiul, flăcările mistuind 25 metri pătraţi de birou şi mobilierul, fiind stins de echipa de pompieri ce a sosit de urgenţă.

În timp ce guvernul Ungariei şi conducătorii organizaţiilor etnicilor maghiari din Maramureşul istoric se pronunţă vehement împotriva asimilării ungurilor autohtoni prin odiosul articol 7 al Legii învăţământului din Ucraina ce pune cruce pe şcolile minorităţilor naţionale prin ucrainizarea forţată a învăţământului, implementarea căruia a fost amânată până în 2023, are loc un alt act de extremis împotriva etnicilor maghiari din Maramureşul istoric, după ce cu câteva săptămâni în urmă, la 4 februarie, s-a încercat incendierea sediului Asociaţiei maghiarilor din Transcarpatia, atacat de persoane necunoscute  cu cocktail „Molotov”.

Din fericire, atunci cocktail-ul aruncat de inculpaţi a spart doar prima sticlă,  geamul având sticlă dublă şi substanţa inflamabilă n-a nimerit în interiorul sediului din orasul Ujgorod.

Articolul UNGARIA A CLASIFICAT ACT DE „EXTREMISM” INCENDIEREA SEDIULUI SOCIETĂŢII MAGHIARILOR DIN TRANSCARPATIA apare prima dată în Glasul.info.

Transcarpatia – Nordul Maramuresului istoric

Majoritatea absolută din cei 32.152 de români maramureşeni din Transcarpatia locuiesc într-un masiv compact între Tisa şi Carpaţii ucraineni la frontieră cu România, fiind înconjuraţi de satele ucrainene (de ruteni sau huţani) şi maghiare, dar sunt înglobaţi în două raioane teritorial-administrative vecine diferite Teaciv (Teceu) şi Rahiv (Rahău).

Românii din Transcarpatia au devenit a treia etnie din regiune (în comparaţie cu 1989 i-au depăşit numeric pe ruşi – numărul cărora a scăzut de la 49 de mii în 1989 la 30.993 persoane în 2001), fiind depăşiţi doar de ucraineni (inclusiv ruteni şi huţani) – 1.010.127 persoane şi unguri – 151.516.

Cu toate că numeric populaţia localităţilor majoritare româneşti ar atinge cifra de peste 40 de mii de locuitori, cu toate acestea nu a fost organizat un raion naţional-teritorial majoritar romanesc.

Transcarpatia – Nordul Maramuresului istoric

[info] Maramuresul istoric [/info]

Românii, constituind 12,4% (în 1989 – 11,7%) din populaţia raionului Teaciv (cel mai mare raion rural din Ucraina – 171,9 mii de locuitori) şi 11,6% (în 1989 – 11,2%) din populaţia raionului Rahiv (unul dintre cele mai mari raioane din Ucraina din punct de vedere teritorial şi cu o populaţie de peste 90,9 de mii de locuitori), locuiesc în cel mai compact areal românesc din Ucraina şi constituie majoritatea absolută în 13 localităţi – 9 din raionul Teaciv (Teceu): orăşelul Solotvino (Slatina), localităţile Dibrova (Apşa-de-Jos cu cotul Valea-Malului), Glubochii Potoc (Strâmtura), Topcino (Teteş), Podişor, Bescău, Cărbuneşti, Bouţul Mare şi Bouţul Mic) şi 4 din raionul Rahiv (Rahău): Belaia Ţercovi (Biserica Albă), Srednee Vodeanoe (Apşa-de-Mijloc), Plăiuţ şi Dobric. Mai locuiesc români (într-un număr neînsemnat) în oraşele Ujgorod, Mucacevo, Teaciv, Rahiv etc.

Mai vorbesc româneşte, deşi mulţi s-au declarat ucraineni, circa 40% din populaţia satului pe cale de ucrainizare Vodiţa (Apşiţa Veche), în satul Gruşevo (aici a funcţionat mănăstirea istorică românească din Peri), româna mai este vorbită în unele familii din satele raionului Vinogradovo, iar româna veche – de către circa 1-1,5 mii de „volohi-loşcarini”, declaraţi şi trecuţi ca ucraineni sau romi, din satele Mircea de pe graniţa cu Slovacia (raionul Velykyi Berezin) şi Poroşcovo de la poalele Munţilor Păduroşi (raionul Perecin) din „insuliţile valahe” (fără şcoală şi biserică românească) – la 35 km la nord (Mircea) şi la 45 km la nord-est (Poroşcovo) de Ujgorod, la 40 km între ele şi circa 200 km – de masivul românesc de pe Tisa.

Românii din Transcarpatia au 11 şcoli cu predarea în limba română şi 2 mixte, iar în şcoala Nr.2 din Slatina în anul 2000 au fost deschise primele clase de liceu.

În total în limba maternă română în anul şcolar 2002/2003 erau instruiţi 4.634 de elevi sau 2,3% din populaţia regiunii. În aceste instituţii lucrau 310 de cadre didactice, dintre care 173 aveau studii superioare complete, 10 – studii superioare incomplete şi 118 – medii de specialitate (au absolvit şcoli pedagogice).

Numai în anul de învăţământ 2002/2003 în Universitatea de stat din Ujgorod (Catedra de Limba şi Literatura Română), Institutul de Informatică, Economie şi Drept de Stat din Ujgorod, Institutul Tehnologic din Mucacevo şi Şcoala Muzicală din Ujgorod 30 de studenţi–absolvenţi ai şcolilor româneşti din regiune, studiau limba română, încă 35 de absolvenţi români îşi continuau studiile în instituţiile de învăţământ din România.

În regiunea Transcarpatică pentru deservirea necesităţilor culturale ale românilor în mod oficial funcţionează 7 cămine culturale cu 32 de colective 1.100 de artişti amatori, 2 şcoli muzicale – la Slatina şi Apşa-de-Jos, 8 biblioteci cu un fond de 12.500 de cărţi.

Festivalul tradiţional anual „Mărţişorul” se organizează şi, prin rotaţie, ajunge în fiecare localitate românească cu participarea artiştilor din toate satele din zonă. Deşi insuficient, dar în fiecare marţi şi joi apar emisiunile TV în limba română „Zi cu zi” şi „Telerevista Săptămânii” (în total – 4,8 ore pe lună), iar în fiecare zi – radioemisiunea „Plaiul meu natal” (8,6 ore pe lună).

Deşi neregulat, totuşi a început apariţia ziarelor „Apşa” şi „Maramureşenii”, o parte dintre români sunt abonaţi la ziarul republican „Concordia”.

Sursa: Articol trimis redactiei pe email de Gabriel Teodor Gherasim

Articolul Transcarpatia – Nordul Maramuresului istoric apare prima dată în Glasul.info.

Prima ediţie a Festivalului Folcloric al Românilor din Ucraina, 19 Iunie 2016 – Sudul Basarabiei, regiunea Odesa. Spectacol extraordinar cu participarea ansamblurilor folclorice “SPERANŢA” din Slatina – Maramureşul Istoric – regiunea Transcarpatică, şi “DOR BASARABEAN” din Erdek-Burnu/Utkonosovka, raionul Ismail – ansamblu gazdă.

Prima ediţie a Festivalului Folcloric al Românilor din Ucraina, 19 Iunie 2016 – Sudul Basarabiei, regiunea Odesa

Un proiect al Institutului Cultural Român – Direcţia Românii din afara graniţelor şi Limbă Română, în colaborare cu Asociaţia Naţional-Culturală “BASARABIA” a Romnânilor din regiunea Odesa.

Ediţie în format restrâns, cu spectacolul principal din oraşul Ismail amânat, din cauza stării de urgenţă din oraş, cauzată de o infecţie gastrointestinală şi spitalizarea a circa 300 de persoane. Din aceleaşi considerente nu au ajuns la Ismail Orchestra “TRANDAFIR” şi Ansamblul de Dansuri Populare “MĂRŢIŞOR”, ambele din Voloca, Nordul Bucovinei, regiunea Cernăuţi precum şi invitaţii din Republica Moldova – doamna MARIA ILIUŢ şi maestrul TUDOR UNGUREANU cu Ansamblul Etnofolcloric “ŞTEFAN VODĂ” din Căpriana.

Sursa: Asociaţia “BASARABIA” a Românilor din regiunea Odesa

Articolul Prima ediţie a Festivalului Folcloric al Românilor din Ucraina, 19 Iunie 2016 – Sudul Basarabiei, regiunea Odesa apare prima dată în Glasul.info.

Pe 19 si 20 iunie 2016 are loc FESTIVALUL FOLCLORIC AL ROMÂNILOR DIN UCRAINA in Sudul Basarabiei (regiunea Odesa)

In premiera pentru Ucraina, ansambluri folclorice reprezentative ale comunitatilor istorice romanesti din Maramuresul Istoric, Nordul Bucovinei si Sudul Basarabiei vor evolua in cadrul primei editii a Festivalului Folcloric al Romanilor din Ucraina!

Pe 19 si 20 iunie 2016 are loc FESTIVALUL FOLCLORIC AL ROMÂNILOR DIN UCRAINA in Sudul Basarabiei (regiunea Odesa)

Pe 19 și 20 iunie 2016 in Sudul Basarabiei (regiunea Odesa) va avea loc prima ediție a „FESTIVALULUI FOLCLORIC AL ROMANILOR DIN UCRAINA”. In program vor evolua ansambluri folclorice romanești reprezentative din toate cele trei regiuni din Ucraina și interpreți de muzica populara romaneasca din Republica Moldova.

Participa ansamblul de dansuri “MARTISOR” acompaniat de orchestra “TRANDAFIR” din Voloca (Nordul Bucovinei, regiunea Cernauți), grupul folcloric “SPERANTA” din Slatina (Solotvino, Maramureșul istoric regiunea Transcarpatica), ansamblul folcloric “DOR BASARABEAN” din Erdek-Burnu (Utkonosovka, Basarabia Istorica, regiunea Odesa).

Cele doua reprezentații folclorice se vor desfașura pe scena Palatului de Cultura „Taras Șevcenko” din Ismail duminica, 19 Iunie, incepand cu orele 11:00 și se vor incheia cu un concert extraordinar pe scena Casei de Cultura din Utkonosovka luni, incepand cu orele 19:00, avandu-i ca protagoniști pe artiștii romani de dincolo de Prut MARIA ILIUT, TUDOR UNGUREANU și Ansamblul etno-folcloric „ȘTEFAN VODA” din Capriana. De asemenea, sunt planificate parade ale portului popular romanesc in preajma spectacolelor.

Prezența pe aceeași scena a ansamblurilor folclorice romanești reprezentative din toate cele trei regiuni din Ucraina este o premiera și are ca scop prezentarea valorilor populare și a specificului romanesc local al fiecarei zone, precum și apartenența acestora la aceeași spațiu cultural romanesc. Evenimentul este organizat de Institutul Cultural Roman, prin Direcția Romanilor din Afara Țarii, in parteneriat cu Asociația National-Culturala a Romanilor din Regiunea Odesa “Basarabia”.

Sursa: Anatol Popescu; Asociaţia “BASARABIA” a Românilor din regiunea Odesa‎

Articolul Pe 19 si 20 iunie 2016 are loc FESTIVALUL FOLCLORIC AL ROMÂNILOR DIN UCRAINA in Sudul Basarabiei (regiunea Odesa) apare prima dată în Glasul.info.

Sergii Luchkanin, profesor universitar: “Limba moldoveneasca – o inventie politica, ce va disparea din Ucraina”

In harta de mai sus (1991), ucrainenii prezinta popoarele “român și moldovenesc” (primul in galben, al doilea in verde deschis) ca fiind popoare diferite, din punctul de vedere asa numit “moldovenist maximalist”. Astia sunt prietenii si vecinii nostri ucraineni pe care acum noi ii sustinem neconditionat?

Denumirea de limba moldoveneasca va disparea treptat din școlile din Ucraina, fiind vorba de o denumire inventata politic in perioada sovietica, iar limba romana va fi predata din ce in ce mai mult in universitațile ucrainene, susține profesorul Sergii Luchkanin, scrie moldnova.eu

Sergii Luchkanin, profesor universitar: “Limba moldoveneasca – o inventie politica, ce va disparea din Ucraina”

SONSDO 6635A Unisex Quartz Watch – $3.37

Intrebat daca exista diferente intre limba romana si cea “moldoveneasca”, profesorul Serghei Luchkanin a raspuns ca din punct de vedere stiintific nu exista nici o diferenta intre limba romana si asa zisa “limba moldoveneasca”, aceasta din urma fiind o inventie din vremea Uniunii Sovietice, aparuta bineinteles cu un scop politic.

Cu toate ca denumirea de “limba moldoveneasca” a fost pastrata institutional in unele zone din Ucraina din motive pur politice, Serghei Luchkanin dezvaluie ca in regiunile Cernauti si Transcarpatia se preda numai limba romana, in schimb ce in regiunea Odesa, in unele scoli, se mai pastreaza inca institutional preluata din perioada sovietica, denumirea de “limba moldoveneasca”.

Articolul Sergii Luchkanin, profesor universitar: “Limba moldoveneasca – o inventie politica, ce va disparea din Ucraina” apare prima dată în Glasul.info.

Ministrul afacerilor externe, Lazăr Comănescu, a inaugurat vineri, 6 mai 2016, Consulatul României de la Solotvino, cu prilejul vizitei efectuate în zona de frontieră România-Ucraina, la Sighetu Marmaţiei şi Solotvino/Slatina.

Operaţionalizarea Consulatului României la Solotvino va contribui la consolidarea, în continuare, a relațiilor dintre România şi Ucraina şi la încurajarea contactelor dintre cetățenii de pe ambele maluri ale Tisei.

Deschiderea Consulatului României de la Solotvino confirmă sprijinul pe care statul român îl oferă comunităţii româneşti din zona adiacentă frontierei de stat pentru facilitarea legăturilor transfrontaliere, inclusiv prin posibilităţile oferite de micul trafic la frontieră.  Totodată, Consulatul va facilita aplicarea Acordului de Mic Trafic la Frontieră (AMTF) dintre România şi Ucraina, intrat în vigoare la 14 mai 2015, prin procesarea rapidă a cererilor şi eliberarea promptă a permiselor de mic trafic la frontieră.

Vesti bune pentru romanii din Transcarpatia. Ministrul afacerilor externe, Lazăr Comănescu, a inaugurat Consulatul României la Solotvino

Cu ocazia vizitei la Solotvino, ministrul Lazăr Comănescu a avut o întrevedere cu reprezentanţi ai comunităţii române din regiunea Transcarpatia, care a reunit inclusiv directori de şcoli și lideri ai mediului asociativ.

În cadrul întâlnirii, ministrul Lazăr Comănescu a evocat preocuparea constantă a statului român pentru comunitatea românească de dincolo de granițe şi pentru păstrarea şi prezervarea identităţii românești. A evidențiat rolul de liant al minorităților naționale și a încurajat contribuția comunității românești la dezvoltarea ansamblului relațiilor dintre România și Ucraina.

A arătat că vizita comună în regiunea de frontieră evidenţiază importanţa contactelor inter-umane de ambele părți ale graniței şi a cooperării transfrontaliere pentru consolidarea relaţiilor româno-ucrainene. A asigurat cu privire la angajamentul statului român de facilitare a soluţionării problemelor cu care se confruntă comunitatea românească și a subliniat că noul Consulat al României de la Solotvino va reprezenta un mijloc eficient de interacţiune în acest sens.

Articolul Vesti bune pentru romanii din Transcarpatia. Ministrul afacerilor externe, Lazăr Comănescu, a inaugurat Consulatul României la Solotvino apare prima dată în Glasul.info.