Unii dintre așa zișii români, culmea, unii dintre cei care se bat cu copita pe piept că ar fi și mari patrioți sau naționaliști, strâmbă uneori din nas când aud de ReUnirea României cu Basarabia. Oare știu ei, au oare măcar cea mai mică idee că de-a lungul istoriei tot s-a renunțat la câte o parte importantă din poporul român? Știu ei de pildă că elementul etnic românesc era cândva foarte numeros chiar și dincolo de Nistru, până la Bug?

Momentul revoluției bolșevice din Rusia aduce unul dintre cele mai sfâșietoare discursuri identitare românești din partea soldatului Toma Jalbă din Transnistria la adunarea ostașilor moldoveni ținută la 21 octombrie 1917 la Chișinău:

“…Fraţilor, din cuvintele D-voastră, care le-am auzit eu, văd că toţi aici v-aţi hotărât să vă luaţi tot ce vi se cuvine, drepturi şi autonomie. Dar eu acuma vă întreb pe D-voastră, fraţilor: fraţii mei şi neamurile mele, care suntem moldoveni dintr-un sânge, cui ne lăsaţi pe noi, moldovenii, cei ce suntem rupţi din coasta Basarabiei şi trăim pe celălalt mal al Nistrului? Noi rămânem ca şoarecii în gura motanului. Fraţii noştri, nu ne lăsaţi, nu ne lepădaţi, nu ne uitaţi! Iar dacă ne veţi uita, malul Nistrului îl vom săpa şi vom îndrepta apa pe dincolo de pământul nostru; căci mai bine să-şi schimbe râul mersul, decât să rămânem, noi moldovenii, despărţiţi unul de altul.”

Cui ne lăsaţi pe noi, moldovenii? De ce suntem rupţi din coasta Moldovei şi trăim pe celălalt mal al Nistrului?

Suntem singura țară care are două Basarabii, două Bucovine, două Moldove, două Maramureșuri, două Crișane, două Banaturi, două Dobrogi. Toate țările și semințiile din jurul nostru și chiar de mai departe, s-au înfruptat din teritoriile noastre. Cât să mai lăsăm ca părți componente din trupul țării noastre și a poporului român să fie luate samavolnic de alții? Să ajungă mormintele strămoșilor noștri și cetățile voievozilor care au vărsat râuri de sânge pentru apărarea neamului românesc pe mâinile străinilor? Cât?

Sunt câteva răni de care sufletul poporului român se va vindeca foarte greu: Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul de dincolo de Dunăre, Maramureșul istoric, Crișana de Vest, Cadrilaterul, Pocuția. Am lăsat prea mult de la noi, ne-am lăsat prea mult jefuiți și călcați în picioare! Trezirea, Români!

“O viață avem Români! Și o cinste! Deșteptați-vă, că am dormit destul!”

Articolul 21 Octombrie 1917 – Cuvântarea soldatului TOMA JALBĂ din Transnistria la adunarea ostașilor moldoveni ținută la Chișinău apare prima dată în Glasul.info.

Către Glasul.info

Trimițător: Dicusar Constantin, activist civic

Tradus din rusă în română

După ce nu au putut aduce nici o dovadă care să susțină participarea României în războiul transnistrean de ocupație rusească din 1992, așa-zisele autorități centrale de la Tiraspol, în mod special ,,Ministerul de Externe Nistrean” prin doamna Oxana Melinik, invocă dreptul la existență statală și atacă Frontul Popular de la Chișinău acuzând fosta organizație politică de încălcarea drepturilor omului!Așa-zisul Minister de Externe de la Tiraspol nu pomenește nimic despre o presupusă participare a României în conflictul din 1992. 

Activistul civic Dicusar Constantin citează din declarația oficială urmare a răspunsului primit: ,,adoptarea de către Parlamentul Republicii Moldova în 1990 a deciziei de anulare a Pactului Molotov-Ribbentrop, crearea RSS Moldovenească , format prin anexarea Basarabiei la Republica Socialistă Sovietică Autonomă a Moldovei, care a fost de fapt declarat ilegal. Astfel, restabilirea suveranității și a statului al ASSR moldovenesc și, în consecință, legitimitatea creării Republicii moldovenești pridnestrovene a fost recunoscută automat”.

2. “Formarea Transnistriei a fost răspunsul poporului la politica antidemocratică și discriminatorie a conducerii moldovenești, care se afla sub influența absolută a Frontului Popular al Moldovei, o mișcare mică, dar extrem de radicală, pro-română, pentru care prioritatea unei națiuni era mai presus de drepturile omului.”

3. “Politica de genocid urmată de Republica Moldova a dus la o agresiune militară la scară largă a Moldovei împotriva Transnistriei. În 1992, în perioada conflictului armat, sute de cetățeni transnistreni au fost uciși, zeci de mii și-au pierdut casele, devenind refugiați”. 

4. “ Respingerea agresiunii armate a Republicii Moldova în 1992, precum și consolidarea expresiei voinței poporului transnistrean în timpul referendumurilor populare de la 1 decembrie 1991 și 17 septembrie 2006, au devenit factori decisivi pentru susținerea statutul politic și juridic al Republicii și recunoașterea existenței sale obiective din punct de vedere al dreptului internațional“. 

5. “ Astăzi Republica Moldovenească Pridnestroviană este un stat suveran, independent, democratic, legal și laic, a cărui valoare cea mai mare este ființă umană. PMR, fiind o parte integrantă a comunității mondiale, se străduiește să devină un subiect deplin al dreptului internațional, joacă un rol semnificativ în dezvoltarea regională și are un puternic potențial de tranzit“.

Lipsa dovezilor ce ar incrimina România ca parte beligerantă a conflictului transnistrean din 1992 ce reies din răspunsul oficial oferit activistului civic Dicusar Constantin de către așa-zisul Minister de Externe Nistrean vin să confirme din nou ceea ce a anunțat de-curând Arhiva centrală de stat de la Tiraspol, SIS, și Ministerul Afacerilor Externe Român și anume, mitul participării României în conflictul din 1992 a fost oficial spart! 

Articolul Argumente și pretexte ilare pentru formarea unității administrative separatiste din Transnistria apare prima dată în Glasul.info.

Dorința românilor transnistreni de a scăpa din “raiul bolșevic”, mai ales în timpul foametei din anii ’30 ai secolului trecut, după ce Stalin își trimisese în Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenescă bandele GRU care ucideau și “rechiziționau” toată recolta țăranilor care refuzaseră colectivizarea, era aspru pedepsită pe malul Nistrului.

La începutul anilor ’30, când foametea organizată de către bolșevici pe teritoriul Ucrainei adusese populația la disperare (n.r. în timpul foametei organizate de bolșevici în Ucraina se estimează că au murit aproximativ 10 milioane de persoane) s-au înmulțit foarte mult încercările de a trece frontiera de pe Nistru dinspre URSS către România.

Una dintre aceste încercări disperate ale țăranilor români transnistreni de a traversa Nistrul pentru a ajunge în România s-a terminat în luna februarie a anului 1932 cu o tragedie de proporții: s-au înregistrat cel puțin 40 de morți, din cei peste 60 de țărani care se porniseră spre România.

[one_half]

Bessarabiana. Teritoriul dintre Prut si Nistru in cateva ipostaze istorice si reflectii istoriografice – Ion Turcanu

[/one_half]

Potrivit presei occidentale, în acei ani pe fâșia dintre România și Uniunea Sovietică în fiecare noapte se auzeau împușcături, iar ziua erau găsite cadavrele sau răniții care nu reușiseră să treacă dincolo de frontieră. Surprinzător este că în documentele vremii se înregistrează mulți morți nu numai din rândul românilor ci și din rândul altor naționalități care visau să-și găsească salvarea în România.

În noaptea de 23 spre 24 februarie 1932, pe malul Nistrului controlat de către sovietici în dreptul comunei Olănești din România, timp de 20 de minute s-au auzit rafale puternice de împușcături. Zgomotul se amestecase în noapte cu țipete de groază, gemete de răniți și de muribunzi aflați în agonie, printre care răzbătea agresiv țăcănitul mitralierelor sovietice.

Peste ceva timp, pe malul controlat de România aveau să sosească unul câte unul, câțiva dintre refugiații români transnistreni: pe chipurile lor se putea citi groaza. Erau plini de sânge, iar unii aveau hainele efectiv sfâșiate. Din întreg grupul format din peste 60 de persoane, au mai ajuns doar 20 pe malul românesc. Și până și dintre aceștia, 8 erau grav răniți, fiind purtați pe brațe de către ceilalți din grup.

Pentru sovietici nu a contat că în grup se aflau și copii, bătrâni sau femei însărcinate. S-a tras fără niciun fel de discriminare. În bezna nopții de 23 februarie 1932, o parte din grup s-a rupt fie din confuzie, fie dintr-un noroc chior, și a scăpat ca prin minune de focul intens al mitralierelor rusești care băteau către Nistru. Grupul mai mare însă nu a avut același noroc, cei mai mulți murind în ceea ce se cunoaște acum sub numele de “Masacrul de la Olănești”.

“Unul din efectele masacrelor de la Nistru din lunile februarie-martie 1932 şi ale noului val de refugiaţi din R.A.S.S. Moldovenească asupra opiniei publice din România a constat în exprimarea poziţiei faţă de evenimentele tragice în publicaţii. Jurnaliştii şi cercetătorii nu s-au limitat la analiza evenimentelor, ci au publicat o serie întreagă de materiale despre istoria regiunii transnistrene şi a românilor de acolo.”, scrie Vadim Guzun în REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI

“Îngrozitoare tragedii s-au petrecut pe gheața albã a Nistrului, în mijlocul cãreia era o linie neutralã, peste care n-aveau voie sã treacã nimeni, nici românii nici rușii. De cîte ori nu zãceau acolo grav rãniți oameni și grãnicerii români nu-i puteau salva, cãci bolșevicii trãgeau asupra fiecãruia care îndrãznea sã se apropie de ei, acolo rãmîneau cadavrele, pînã ce lupii și paserile rãpitoare le sfîrtecau. Aceste animale dãdeau un spectacol de nedescris în timpul ospãțurilor pe gheațã, iar sentinelele române asistau neputincioase. Aceastã furie sovieticã a fãcut peste o mie de victime.

Dar mãcelurile de la Tiraspol și Olãnești, din februarie și martie 1932, au îngrozit întreaga lume. Refugiații povestesc cum au fost încãrcați mai întîi bãrbații în vagoane plumbuite, luînd drumul morții și al celei mai cumplite tragedii spre ghețarii Siberiei și ai Uralului.

Moldovencele însã lãsate acasã împreunã cu copiii continuã calvarul, dar neputînd veni în ajutorul copiilor nenorociți, sînge din sîngele lor, au purces cîteva sute de femei din satele moldovenești spre Tiraspol, unde știau cã existã o fabricã de conserve de carne, zarzavatuuri și pește.

Și în același marș al foamei convoiul nenorocitelor s-a oprit sub zidurile fabricii și, forþînd ușile, au luat cîte o bucãțicã de carne din cutia ambalatã pentru expediere. Dar scurtã le-a fost fericirea, cãci venind cavaleriștii sovietici, au tras în sînul de care se încleștase gura copilașului. Timp de trei ore au rãsunat împușcãturile și departe în zãri pînã la Tighina se vedeau vîlvãtãile focului, în care se pîrjoleau trupușoarele copiilor și în care se carbonizau mamele lor.

Peste aceastã sinistrã zi de la Tiraspol s-a mai adus baia de sânge din pãdurea Olãneștilor, unde trei grupuri de moldoveni de cîte 40 inși, în drum spre Nistru, au poposit pentru odihnã. Spre nenorocirea lor, unul din aceste grupuri a fãcut un foc în pãdure și fiind observați de grãnicerii sovietici, în mai puțin de jumãtate de orã pãdurea Olãneștilor s-a transformat în cimitirul moldovenilor transnistreni. Cei puțini scãpați cu viațã sînt azi îngroziți, avînd priviri anormale și tresãriri chiar în somn.

A curs și curge peste Nistru sînge nevinovat de moldoveni, pentru marea lor crimã de a nu fi știut sã moarã de foame, ci de gloanțe. Tragedia lor din raiul bolșevic a provocat numeroase comentarii în ziarele din occident, care au protestat, dezvãluind adevãrata stare de lucruri din Rusia, groaznica stare de lucruri, mizeria colectivizatã, foamea, deportãrile în Siberia, munca forțatã, masacrarea mamelor, a copiilor și a bãrbaților care au îndrãznit sã fugã din infernul roșu.” ( sursa: Calendarul „Glasul Bucovinei” pe anul 1933)

Articolul 23 februarie 1932: Masacrul de la Olănești, Nistrul înroșit de sânge românesc apare prima dată în Glasul.info.

România sprijină Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) pentru retragerea şi distrugerea echipamentului militar şi a muniţiei ruseşti stocate în regiunea Transnistria din Republica Moldova

“România a reconfirmat prelungirea perioadei de valabilitate a ofertei de contribuţie la Fondul Voluntar al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) pentru sprijinirea retragerii şi distrugerii echipamentului militar şi a muniţiei ruseşti depozitate în regiunea Transnistria din Republica Moldova.

În conformitate cu Hotărârea de Guvern nr.1486 din 18 decembrie 2002, România a contribuit financiar la Fondul Voluntar pentru Republica Moldova, gestionat de Misiunea OSCE din acest stat.

Demersul se înscrie pe linia eforturilor de susținere a Organizaţiei pentru reglementarea cuprinzătoare, pașnică și durabilă a conflictului transnistrean, cu respectarea suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, în cadrul granițelor sale recunoscute la nivel internațional.

Romania subliniaza importanta retragerii si distrugerii munitiei ruse depozitate in regiunea transnistreana a R. Moldova, in conformitate cu angajamentele internationale asumate, reiterand rolul esential care revine OSCE, inclusiv din perspectiva asigurarii monitorizarii si transparentei in procesul respectiv.

Elemente de context
Prin Hotărârea de Guvern nr.1486 din data de 18 decembrie 2002, a fost aprobată plata contribuţiei voluntare a României pe anul 2002 (50.000 de dolari SUA) la Fondul Voluntar OSCE. Scopul pentru care România a agreat să contribuie cu această sumă a fost sprijinirea OSCE pentru retragerea şi distrugerea echipamentului militar şi a muniţiei ruseşti stocate în regiunea Transnistria din Republica Moldova, în perspectiva implementarii, de catre Federatia Rusa, a  angajamentelor asumate la Summit-ul OSCE de la Istanbul (1999). Suma respectivă nu a fost cheltuită până la data de expirare a ofertei de contribuţie (31 decembrie 2004), rămânând, în continuare, în bugetul Misiunii OSCE din Republica Moldova care solicită, o dată la doi ani, prelungirea perioadei de valabilitate a ofertei.”, se arată în comunicatul MAE

Articolul MAE: România sprijină OSCE pentru retragerea şi distrugerea echipamentului militar şi a muniţiei ruseşti stocate în regiunea Transnistria din Republica Moldova apare prima dată în Glasul.info.

Născut într-o familie de evrei din Ucraina, pe atunci aflată în componența Imperiului Rus, Vasilii Grossman s-a specializat mai întâi în meseria de inginer chimist la Universitatea de Stat din Moscova, câștigând pseudonimul Vasya-chimik (Vasya chimistul) în timpul anilor de studenție.

După absolvire și-a luat o slujbă la Donețk în bazinul Donbas, pentru ca mai apoi în anii ’30 să-și schimbe cariera și să scrie cu normă întreagă sau să publice o serie de povestiri scurte și mai multe romane. La izbucnirea celui de-al doilea război mondial, a fost angajat pe post de corespondent de război de către ziarul Armatei Roșii, Krasnaya Zvezda.

Vasilii Grossman – Un martor al asasinatelor din Transnistria puțin cunoscut

” Iată și consemnarea pe care o face marele romancier Vasilii Grossman, în calitate de corespondent de front, la fața locului, la Odessa, la câteva zile după ce românii părăsiseră Transnistria:

„Regimul de ocupație a Ucrainei de sud-vest (Transnistria adică – n.a.) sub români a fost aproape plăcut în comparație cu tratamentul german al populației.”

Același autor indică cu precizie și numărul evreilor uciși, precum și identitatea asasinilor:

„Darea de seamă a secretarului OBCOM, Riasents: Domanevka a fost locul în care evreii au fost executați. Ei au fost duși acolo de poliția ucrainiană. Șeful poliției din Domanevka a ucis el însuși 12.000 de oameni.

[alert-warning]

[/alert-warning]

În noiembrie 1942, Antonescu a emis legi care dădeau drepturi evreilor. Execuțiile în masă care au avut loc în cursul anului 1942 au fost oprite. Șeful poliției din Domanevka și opt din cei mai apropiați colaboratori au fost arestați de români, duși la Tiraspol și trimiși în judecată. Crime a făcut și procurorul public (din Domanevka), un jurist rus din Odessa, care ucidea opt sau nouă oameni pe zi ca să se distreze.

Aceasta se numea pentru el’să mergem la împușcat’. Ei ucideau oameni în grupuri separate.(…) Dar până a fost publicat ordinul lui Antonescu, doar 380 de evrei din Odessa au mai putut părăsi Domanevka și patruzeci de copii care se aflau în creșă. Numărul total al evreilor din Odessa executați în Domanevka a fost aproape 90.000 de oameni. Cei care au supraviețuit au primit ajutor de la Comitetele evreiești din România.”

Același autor explică și sălbăticia cu care ucrainienii s-au dedat la acest cumplit carnagiu – 90.000 de victime: ucrainienii îi considerau pe evrei vinovați de înfometarea Ucrainei în anii ’30, când au pierit aproape 7 milioane de țărani ruși și ucrainieni!

„În 1932, zece ani după războiul civil, campania dusă de Stalin împotriva chiaburilor și pentru colectivizarea forțată a agriculturii a provocat o mare foamete și moartea a șapte milioane de oameni.(…) Agenții staliniști au răspândit zvonul că evreii au fost de vină pentru această foamete. Acest factor ar putea explica mai târziu entuziasmul cu care ucrainienii i-au ajutat pe germani la masacrarea evreilor.”

Așadar: „entuziasmul cu care ucrainienii i-au ajutat pe germani la masacrarea evreilor.” Niciun cuvînt despre implicarea românilor în aceste crime oribile!”, scrie Ion Coja

***

Nota noastră: Cunoscând sensibilitățile istorice și controversele care-i încaieră până și pe istorici cu privire la administrația românească din Transnistria, nu ai cum să nu te întrebi ce se ascunde în spatele unei asemenea afirmații precum că regimul … “sub români a fost aproape plăcut”. Mai ales că mărturia vine din partea unui evreu, pe deasupra și corespondent de război pentru Armata Roșie, deci un om foarte bine informat.

Este de asemenea cunoscut un alt caz în care propaganda bolșevică a încercat decenii la rând să dea vina pe România pentru o crimă barbară pe care o săvârșiseră chiar sovieticii: un submarin sovietic a omorat 800 de evrei români ce fugeau în Palestina.

Un submarin notoriu care a dispărut în timpul celui de-al doilea război mondial a fost descoperit în largul coastei României.

O echipă mixtă, româno-olandeză a descoperit submarinul dar numai după o examinare atentă a devenit clar că este submarinul sovietic SC-213, un submarin de sub-clasa Shchuka recunoscut pentru torpilarea Struma, o navă cu refugiați ai holocaustului care avea aproape 800 de evrei ce fugeau din România pentru a ajunge în Palestina în data de 24 februarie 1942. Toți pasagerii, cu excepția unuia, s-au inecat.

Articolul Vasilii Grossman: „Regimul de ocupație a Transnistriei sub români a fost aproape plăcut în comparație cu tratamentul german al populației” apare prima dată în Glasul.info.

Despre Țara Bolohovenilor și drepturi românești în Transnistria

Istoria românească a fost puternic ocultată în secolul trecut din motive politice și ideologice, de aceea s-a vorbit foarte puțin sau spre deloc despre existența românilor de peste granițele politice ale României, impuse samavolnic prin capriciile unor triste figuri ale istoriei recente.

Așa se face că despre Țara Bolohovenilor, istoriografia de după 1945, mai ales prin personaje sinistre precum Mihail Roller și alte specimene asemănătoare, au făcut tot posibilul să țină sub tăcere sau chiar să denatureze complet istoria legată de acest subiect.

Ne-au rămas însă din fericire din perioada de dinainte câteva lucrări foarte bine documentate ale unor autori români neafectați de virusul roller-ian care a introdus timp de cateva decenii o puternica toxicitate în domeniul istoriografiei românești.

[alert-success]

Țara Bolohovenilor

În sec. XII și XIII cronicile rusești amintesc, în vecinătatea principatelor rusești din Haliciu, Volhinia și Kiev, de o țară a bolohovenilor, care nu este altceva decât o Țară a Românilor, deoarece, cum am spus, cronicele sunt rusești, iar rușii ne numesc pe noi, Volohi sau Bolohi.

Țara Bolohovenilor, adică a Românilor, se cuprindea între isvoarele Nistrului, Pripet și Nipru, situată deci pe Bug, în fostul guvernământ al Podoliei, în drumul de la Kiev la Haliciu. Prima mențiune despre această țară datează de la 1150.

În jurul acestui an, cnezii bolohoveni – adică români – se luptau contra voievodului de la Kiev.

De fapt voievodatele bolohovene apar înaintea anului 900 și dispar ca organizații politice, după anul 1257, când le ia locul voievodatul rutean de  la Haliciu.

Parte din elementele vlahoromâne ce formau voievodatele bolohovene, strâmtorate de slavii ruteni, s-au coborât mai spre sud, adică în Transnistria de mijloc.

Pe la 900 aceste voievodate bolohovene se întindeau până la Nipru, cum reiese din harta maiorului german Wedell.

Din aceste voivodate face parte și voievodatul din sudul Transnistriei, cu capitala la Perișani.

La 1231 cnezii bolohoveni ajută pe regele ungur, Andrei II, împotriva princepelui Daniil  Romanovici al Volhiniei, iar la 1235 iau parte la războiul dintre principele Cernigov și Volhinieni, fiind aliați cu primul.

Principatele slave din vecinătate nu aveau nici o putere să ocupe aceste voievodate. Nu numai că nu puteau face asta, dar în luptele dintre acești principi slavi, bolohovenii joacă un rol important, pentru că la năvălirea tatarilor (1241), ei s-au supus de la început, cu obligația de a le fa grâu și mieu, în timp ce cnezii și populația slavă fugeau în fața năvălitorilor.

Puterea principatului de la Kiev s-a manifestat târziu, când a primit creștinismul… Cronica lui Ipatie crie că principele Daniil Romanovici al Volhiniei, și el supus al tătarilor, profitând de un moment când tătarii erau ocupați în alte lupte, atacă la 1257 pe bolohovenii dintre Kiev – Haliciu – Volhinia, pe care însă nu i-a putut supune.

Cu această ocazie, li s-au luat bolohovenilor mai multe orașe, până la orașul Jedacev, cetatea de judecată a Vlahilor. (A.S. Petrușevici, citat de P. Șt. Iliin, Transnistria n. 15).

Despre acest oraș scrie A.S. Petrușevici, într-o carte apărută în 1899 la Liov, că este o localitate veche de judecată a localnicilor de acolo, a bolohovenilor, adică a românilor, de unde și denumirea de Jidacev (în sec. XIII se numea Judacev).

Numele este latin și vine din “judicium”, adică scaun de judecată, ceea ce înseamnă că românii erau organizați pe scaune de judecată.

Voievodul bolohovean a avut capitala la Bolechov, în Galiția, ce apare cu mențiunea “Villa Valahorum”, oraș cu 100.000 de locuitori, pe lângă alte 7 orașe bolohovene.

Pentru bisericile lor, bolohovenii primeau ajutor de la domnii și boierii moldoveni. Episcopia Hotinului exercita puterea bisericească și asupra teritoriului din “Terra Blahorum”, Țara Românilor.

Voievodatele dispar ca organizație politică, după anul 1257, când le ia locul voievodatul rutean de la Haliciu.În situația aceasta vor rămâne bolohovenii, până ce pământurile Podoliei și Kievului intră sub stăpânirea statului lituan (P. St. Illin – Transnistria 15).

Sunt și alte știri, care pomenesc de Românii din țara, numită în cronicile rusești a “Bolohovenilor”.

Cronicarul bizantin, Nicetas Choniates, scrie că la anul 1164, Andronic Comnen, vărul  împăratului Manul Comnenul, scăpând din închisoare și fugind spre Nord, …, “a fost prins la hotarele Galiției de către Vlahi”.

În localitatea Sjonhem din Gotland, o insulă a Suediei, în Marea Baltică, s-a găsit o inscripție cu rune (litere ale alfabetului vechi germanic), în care se spune că un tânăr nordic (adică din Nordul Europei) a fost ucis, în drumul său de la Vistula spre Bug, de  “BLACUMENI” – ( pe la finele sec. al XI-lea – sec. al XII-lea). ( C.C. Giurescu, Ist. Rom. vol. I).

Dar “Vlahii” lui Choniates nu sunt altceva decât Români din “Țara Bolohovenilor”, în care cade regiunea de la “hotarele Galiției”, așa cum tot români sunt și “Blakumenii” din inscripția de la Sjonhem, pentru că numele de “Blakumen” nu este decât forma germană a numelui de “Blah” / “Vlah”, adică de Români, iar drumul de la “Vistula spre Bug” cade în “Țara Bolohovenilor”, adică în Transnistria nordică de azi. ( N. P. Vaidomir, “Drepturi Românești în Transnistria”)

[/alert-success]

Articolul Despre Țara Bolohovenilor și drepturi românești în Transnistria apare prima dată în Glasul.info.

Pentru a putea invata in limba româna, un copil din Transnistria parcurge in 12 ani de scoala peste 40.000 de kilometri

Din pacate sunt inca mult prea putine actiunile pe care statul roman le-a luat de-a lungul timpului pentru protejarea romanilor din Transnistria. Din tot ce-a reusit Ungaria pana acum sa faca pentru comunitatile de maghiari din afara granitelor, Romania nu se apropie nici la macar pana la genunchiul broastei.

Romanii din Transnistria traiesc uneori adevarate drame, fiind o adevarata minune ca inca mai reusesc sa-si pastreze intacta identitatea si limba româna. Insa asta se intampla de multe ori cu mari eforturi si sacrificii.

Pentru a putea invata in limba româna, un copil din Transnistria parcurge in 12 ani de scoala peste 40.000 de kilometri

Un astfel de caz este cel al copiilor români din Grigoripol, acolo unde Liceul „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol a fost lasat fara sediu de catre asa zisele autoritati transnistrene inca din urma cu un deceniu si jumatate, iar copiii si cadrele didactice sunt obligate sa faca zilnic naveta pana la Doroțcaia.

Este un adevarat act de vointa si de eroism pentru a putea continua sa fii român in Transnistria, tinand cont de faptul ca un basarabean a calculat cati kilometri parcurge un copil din Grigoriopol in 12 ani de scoala: peste 40.000 de kilometri, suficient pentru a face inconjurul Pamantului.

[alert-success]“Un copil din Grigoriopol – transnistria – face, în 12 ani de școală, 43.000 de kilometri. Înconjurul Pământului și încă 3000 de kilometri peste asta. Toate astea doar pentru a învăța în LIMBA ROMÂNĂ! Zi de zi, înfruntând ostilitatea așa-zișilor grăniceri ai regimului criminal cu care se pupă Dodon. Și sunt sute de asemenea martiri anonimi cărora ar trebui să le sărutăm mânuțele pentru lecția care ne-o dau… Câți dintre noi am face asta? “, a scris Valentin Buda pe Facebook[/alert-success]

Articolul Pentru a putea invata in limba româna, un copil din Transnistria parcurge in 12 ani de scoala peste 40.000 de kilometri apare prima dată în Glasul.info.

Parlamentarii din Republica Moldova cer Federatiei Ruse sa-si retraga militarii din Transnistria.

Cu 61 de voturi pentru, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o declaratie privind retragerea trupelor apartinand Federatiei Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. In semn de protest faca de aceasta decizie a celor 61 de parlamentari moldoveni, membrii PSRM au parasit sedinta Parlamentului.

Parasirea sedintei Parlamentului de catre membrii PSRM nu i-a impiedicat insa pe cei 61 de parlamentari sa voteze declaratia privind retragerea soldatilor rusi din Transnistria. Declaratia intitulata “Declaraţia Parlamentului Republicii Moldova privind retragerea forţelor militare ruse de pe teritoriul ţării”, a fost propusa de catre parlamentarii PD si grupul PPE, primind sustinere si din partea PLDM si PL.

Parlamentarii din Republica Moldova cer Federatiei Ruse sa-si retraga militarii din Transnistria

[alert-success]„Pornind de la dispozițiile Constituției Republicii Moldova, conform cărora Republica Moldova este un stat suveran și independent, unitar și indivizibil, cu teritoriul inalienabil,

Evidențiind prevederile constituționale privind neutralitatea permanentă și neadmiterea dislocării de trupe militare ale altor state pe teritoriul său,

Conştientizând că apărarea integrității teritoriale și a securității statului reprezintă o prioritate a politicii externe și a celei interne a Republicii Moldova,

Subliniind necesitatea consolidării securității naționale ca element indispensabil pentru securitatea regională,

Reconfirmând Declarația Parlamentului Republicii Moldova cu privire la inviolabilitatea suveranității, independenței și neutralității permanente a Republicii Moldova, adoptată la 31 martie 2016,

Constatând cu regret, că astăzi, la aniversarea a 25 de ani de la încetarea ostilităților de pe Nistru, nerespectarea în tocmai a prevederilor Acordului privind principiile soluționării pașnice a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova semnat la 21 iulie 1992, în special în ceea ce ține de retragerea armatei ruse de pe teritoriul țării…”, se arata in declaratia adoptata de catre Parlamentul Republicii Moldova

[/alert-success]

Articolul Parlamentarii din Republica Moldova cer Federatiei Ruse sa-si retraga militarii din Transnistria apare prima dată în Glasul.info.

Vladimir Jirinovski doreste ca Transnistria sa fie integrata administrativ in regiunea Crimeea.Deputatul in Duma de Stat a Federatiei Ruse si liderul Partidului Liberal-Democrat din Rusia (LDPR), Vladimir Jirinovski, isi doreste ca regiunea separatista a Transnistriei sa devina parte integranta dintr-un district al regiunii Crimeea.

Totusi, excentricul lider ultranationalist rus a recunoscut ca Federatiei Ruse ii vine tot mai greu sa intretina si sa subventioneze masiv aceste asa zise republici, rezultate din urma unor conflicte inghetate ramase nerezolvate de dupa destramarea fostei URSS.

Vladimir Jirinovski doreste ca Transnistria sa fie integrata administrativ in regiunea Crimeea

[alert-announce]”Pozitia noastra a Partidului Liberal-Democrat din Rusia este ca toate teritoriile nerecunoscute sa intre in componenta Federatiei Ruse cu statut de district. Spre exemplu, Abhazia sa fie in viitor un district al regiunii ruse Krasnodar, Osetia de Sud sa devina parte a Osetiei de Nord din Caucazul rus, iar Transnistria sa fie parte din regiunea Crimeea”, a declarat Vladimir Jirinovski, liderul LDPR  [/alert-announce]

[one_half][/one_half]In timpul unei conferinte de presa sustinute la Moscova, liderul Partidului Liberal-Democrat din Rusia (LDPR) a avut puterea sa recunoasca faptul ca el se opune ca Rusia sa mai intretina republicile nerecunoscute si regiunile separatiste din intreaga lume.

In mediul politic din Federatia Rusa au avut loc mai multe dezbateri si adeseori s-au confruntat si contrat puternic diverse tabere politice, cu privire la sumele uriase din bugetul Rusiei care se scurg inutil catre aceste asa zise republici nerecunoscute sau separatiste.

Glasul.info

Articolul Vladimir Jirinovski doreste ca Transnistria sa fie integrata administrativ in regiunea Crimeea apare prima dată în Glasul.info.

S-a aflat ce rol va avea Transnistria daca se va uni cu Federatia Rusa! Iata in imaginea postata mai sus cam de ce fel de tratament va avea parte Transnistria in Rusia.

In Rusia, daca lovesti un batran pe trecerea de pietoni, mai intai cobori din masina si verifici sa vezi ce stricaciuni au fost facute masinii si …. eventual daca iti mai amintesti, chemi apoi si ambulanta pentru victima.

Pare a fi o adevarata afacere integrarea asta in Uniunea Eurasiatica!

S-a aflat ce rol va avea Transnistria daca se va uni cu Federatia Rusa!

[one_half]
Russia Flag – $3.44[/one_half]Recent, Evgheni Șevciuk, asa numitul lider al republicii separatiste transnistrene, a semnat de curand un decret privind punerea in aplicare a unui referendum din anul 2006 prin care peste 90% dintre transnistreni votau pentru independenta regiunii separatiste si unirea acestei entitati teritoriale cu Federatia Rusa.

Dupa cum se poate vedea insa, transnistrenii vor tebui sa fie cu mare bagare de seama atunci cand vor vrea sa traverseze pe trecerile pentru pietoni din Federatia Rusa, pentru ca acolo este destul de dificil sa ajungi intreg pe partea cealalta a strazii.

Exemplul de mai sus din pacate nu este unicul, Rusia fiind pe unul dintre locurile fruntase la astfel de incidente. Ce om sanatos la minte ar vrea sa adere la asemenea “valori”?

PS: Acesta este un pamflet si trebuie privit ca atare

Articolul S-a aflat ce rol va avea Transnistria daca se va uni cu Federatia Rusa! apare prima dată în Glasul.info.