S-a vorbit din păcate și se vorbește extrem de puțin despre un eveniment semnificativ din istoria poporului român, și anume despre Memoriul de la Darnița din 26 aprilie 1917 sau despre “Declarația de la Darnița”, sau Memoriul-Manifest de la Darnița, care reprezintă un document memorabil al foștilor prizonieri de război din Armata Austro-Ungară aflați în Rusia, constituiți în primul Corp al Voluntarilor Români din Rusia. Memoriul a fost adoptat în unanimitate, a fost tradus în limbile rusă şi franceză şi semnat de 250 de ofiţeri şi 250 de subofiţeri şi soldaţi, în numele tuturor voluntarilor români.

“Memoriul de la Darnița (Kiev, Ucraina) a românilor transilvăneni prizonieri afirmă dreptul popoarelor la autodeterminare, între primii [după Ioan Bolovan], cel puțin cu 8 luni înainte ca președintele american, Woodrow Wilson să ceară „o dezvoltare autonomă” și cu un an și jumătate înainte ca Robert Lansig, secretarul de stat, să ceară în numele S.U.A. autonomia tuturor. De altfel cel care a înțeles mai bine și mai repede situația din absurdul imperiu feudal, în America, a fost fostul președintele Theodore Roosvelt (1901-1909).”

Vorbim de anul 1917, în timpul Primului Război Mondial. După dezastrul de la Turtucaia și alte pierderi suferite de armata română în 1916, mulți soldați români au fost luați prizonieri de armatele Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria). O parte dintre acești prizonieri români au ajuns în lagăre din Imperiul Rus, printre care și lagărul de la Darnița (lângă Kiev, azi în Ucraina).

Prizonierii români au redactat un document adresat autorităților ruse și române, exprimându-și dorința de a fi organizați într-o legiune română voluntară. Ei voiau să lupte alături de Armata Română și aliații Antantei împotriva Puterilor Centrale. Practic, își reafirmau credința în cauza națională și voința de a lupta pentru unitatea și independența României. Acest memoriu este considerat un act de patriotism important. A contribuit la ideea formării Legiunii Române din Rusia, un proiect care a mers mai greu din cauza haosului creat de Revoluția Rusă. Este și o expresie timpurie a mișcărilor care aveau să ducă, în 1918, la Marea Unire.

Articolul 26 Aprilie 1917 –  Memoriul de la Darnița (Kiev, Ucraina) a românilor transilvăneni prizonieri afirmă dreptul popoarelor la autodeterminare apare prima dată în Glasul.info.

Valeriu Munteanu, deputat AUR: “Fântâna Albă este Katyn-ul românesc. Nu vom uita”

Astăzi, la împlinirea a 84 de ani de la Masacrul de la Fântâna Albă, deputatul AUR Valeriu Munteanu aduce un omagiu solemn miilor de români nevinovaţi asasinaţi de trupele sovietice în nordul Bucovinei, într-unul dintre cele mai grave acte de genocid antiromânesc din secolul XX.

În vara anului 1940, ca urmare a pactului Ribbentrop-Molotov, Uniunea Sovietică a ocupat în mod samavolnic Basarabia, nordul Bucovinei şi Ținutul Herţa – teritorii istorice româneşti. Peste noapte, sute de mii de români s-au trezit rupţi de Țară, trăind sub un regim de ocupaţie care a adus cu sine arestări, deportări, teroare şi foamete.

În această atmosferă de disperare, pentru mulţi români singura speranţă de libertate a rămas întoarcerea în România. Aşa s-a născut ideea trecerii frontierei, iar zvonurile – lansate cu cinism de autorităţile sovietice – că se poate pleca legal în România, au fost crezute de cei care visau să-şi recapete viaţa, demnitatea şi credinţa.

„Pe 1 aprilie 1941, peste 3.000 de români din nordul Bucovinei, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, purtând icoane şi prapuri, au pornit spre graniţa cu România, sperând să se întoarcă acasă. În locul libertăţii, i-au întâmpinat mitralierele NKVD. Au fost măcelăriţi fără milă, îngropaţi în gropi comune, iar supravieţuitorii deportaţi în Siberia. Fântâna Albă este Katyn-ul românesc. O rană deschisă în trupul Neamului nostru.” – a declarat deputatul Valeriu Munteanu.

Parlamentarul AUR atrage atenţia că acest masacru premeditat, orchestrat de regimul sovietic, continuă să fie ignorat sau minimalizat la nivel internaţional, iar statul ucrainean, are datoria morală şi politică de a recunoaşte oficial această crimă împotriva umanităţii.

„În calitate de deputat al României, mă angajez să solicit, prin toate mijloacele parlamentare şi diplomatice, recunoaşterea oficială a Masacrului de la Fântâna Albă de către Ucraina şi de către întreaga lume liberă. Martirii de acolo nu au murit pentru paşapoarte sau azil – au murit pentru România. Cu tricolorul în suflet şi cu icoana în mâini. Nu vom tăcea. Nu vom uita. Nu vom ierta.” – a mai subliniat Munteanu.

Deputatul AUR face apel la clasa politică, la Biserică, la mediul academic şi la societatea civilă să se alăture demersului de recuperare a memoriei naţionale şi de cinstire a jertfei celor ucişi la Fântâna Albă, dar şi a tuturor românilor persecutaţi în teritoriile ocupate în 1940.

„Memoria victimelor de la Fântâna Albă ne obligă. Adevărul nu trebuie să fie uitat, iar dreptatea trebuie spusă răspicat – chiar şi atunci când doare.”

Articolul Valeriu Munteanu, deputat AUR: “Fântâna Albă este Katyn-ul românesc. Nu vom uita” apare prima dată în Glasul.info.

La 18 Ianuarie 1919, delegația ucraineană prezintă la lucrările Conferinței de Pace de la Paris o hartă prin care revendicau teritorii din România. Ghici ce? Lipseau din România fix teritoriile care și azi sunt luate prin rapt teritorial, Cernăuți, Herța și Sudul Basarabiei! Conferința de Pace de la Paris a început la 18 ianuarie 1919, având drept obiectiv dezbaterea noii configurații politico-teritoriale și rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate din Primul Război Mondial. Au participat 28 de state, printre care și România.

Ucraina Mare (ucraineană Велика Україна; Velyka Ukrayina) sau Ucraina Unită (ucraineană Соборна Україна; Soborna Ukrayina) se referă la un concept irendentist al teritoriilor revendicate de către grupuri naționaliste ucrainene, care sunt considerate parte din patria națională a Ucrainei, bazată pe prezența actuală sau istorică ucraineană în acele zone.

Deoarece ideea de Statul Independent Ucrainean Unit (ucraineană Українська Самостійна Соборна Держава Ukrainska Samosiyna Soborna Derzhava) a fost o cheie naționalistă slogan, mulți ar argumenta că “unificarea” (соборність sobornist’) teritoriilor ucrainene a fost completată parțial în 1939-45, smulgându-se atunci teritorii din România, Polonia și Slovacia.

Delegația României la Conferința de Pace de la Paris a fost pusă în niște situații ridicole, întâmpinând numeroase dificultăți, inechități și chiar ofense tocmai din partea celor care ne-au fost “aliați” în Primul Război Mondial, dar care din motive știute numai de ei refuzau să recunoască „de jure” noul statul teritorial al României din 1918, care însemna unirea Basarabiei, Bucovinei, Banatului, Crișanei, Maramureșului şi a toată Transilvania, cu patria mamă.

Atât ungurii, care în notele maghiare de la Conferința de Pace și-au permis să scrie că “Românii sunt o nație inferioară” și că românii s-au manifestat ca un „factor perturbator” al ordinii maghiare, fiind nevoie de eforturi pentru civilizarea „păstorilor seminomazi”, cât și ucrainenii și sârbii, au contestat dreptul istoric al românilor asupra unor teritorii, solicitând înglobarea acelor teritorii în țările lor.

Dacă despre manevrele ungurilor de la Conferința de Pace de la Paris știm destul de multe, despre ucraineni însă aflăm o serie uimitoare de informații, și anume că și aceștia își doreau teritorii ale României și le-au revendicat înaintând pe 18 ianuarie 1919 o hartă fictivă a Ucrainei care conținea regiunea Cernăuți, Herța și Sudul Basarabiei. Sovieticii s-au folosit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial tocmai de aceste revendicări iredentiste ale ucrainenilor pentru a săvârși raptul teritorial al teritoriilor râvnite de către ucraineni.

De ce n-am învățat în școală această istorie? De ce nu ni s-a spus că pretutindeni în jurul României sunt guri flămânde care caută să se înfrupte din teritoriul țării noastre? Din pământurile pentru care românii au vărsat secole la rând râuri de sânge?

“UN POPOR CARE NU-ȘI CUNOAȘTE TRECUTUL E CONDAMNAT SĂ-L REPETE”. (NICOLAE IORGA)

Articolul 18 Ianuarie 1919 – Delegația ucraineană prezintă la lucrările Conferinței de Pace de la Paris o hartă prin care revendicau teritorii din România apare prima dată în Glasul.info.

“Limba română este identitatea noastră ca naţiune între naţiuni. Deşi anul acesta a fost unul complicat pentru Europa, a fost unul benefic pentru regăsirea identităţii noastre naţionale în planul limbii române.

A fost mai întâi adoptarea, la 16 martie 2023, de către Parlamentul Republicii Moldova, a Legii de înlocuire a termenului „limba moldovenească” cu „limba română” în toate actele normative ale ţării.A fost apoi seria de demersuri politice ale autorităţilor de la Bucureşti prin care s-a dorit rezolvarea situaţiei minorităţii române din Ucraina şi utilizarea limbii române ca limbă oficială în locul aşa-zisei „limbi moldoveneşti”.

Când spun “seria de demersuri politice”, mă refer la vizita premierului ucrainean la Bucureşti şi la dialogul dintre premierul României, Marcel Ciolacu şi preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, de la Atena, din luna august; la vizita preşedintelui ucrainean la Bucureşti şi la şedinţa comună a guvernelor României şi Ucrainei de la Kiev, ambele desfăşurate în cursul lunii octombrie.Trebuie să menţionez aici faptul că românii din Ucraina constituie al treilea grup etnic după ucraineni şi ruşi.

Mai trebuie reamintit că, până în 2017, minorităţile naţionale din Ucraina aveau dreptul să studieze exclusiv în limba maternă în învăţământul preşcolar, primar şi secundar general, iar limba ucraineană era studiată că materie separată. Dar după 2017, noua legislaţie a prevăzut înlocuirea treptată a disciplinelor predate în limba maternă cu cele predate în limba ucraineană. Reformarea a început deja cu clasele primare, apoi cu clasele medii, iar din 2027 vă ajunge şi la clasele superioare.Acest proces trebuia revizuit.

Hotărârea care înlocuieşte limba moldovenească cu limba română a fost emisă de cabinetul de miniştri ai Ucrainei. Acum se face inventarierea întregii legislaţii, dat fiind că aceeaşi hotărâre a guvernului ucrainean prevede ca termenul „limba moldovenească” să fie înlocuit de „limba română” în toată legislaţia ucraineană.Aşadar, procesul înlocuirii limbii “moldoveneşti” cu limba română este în plină desfăşurare, are suportul guvernului ucrainean şi al preşedintelui Zelenski încă din 18 octombrie 2023.Este foarte important că noi, românii, sărbătorim la 31 august şi la Bucureşti, şi la Chişinău, limba română.

Un prilej potrivit de a reflecta la evoluţia limbii, de a ne preocupa dacă o vorbim bine şi de a ne gândi de ce este important că noi să avem grijă de limba noastră. Căci, să nu uităm, cea mai înaltă formă de a preţui limba este de a o vorbi corect.Este, de asemenea, important pentru coeziunea noastră naţională că sărbătorim anual, la fiecare 15 ianuarie, Ziua Culturii Naţionale şi în România, şi în Republica Moldova.

Titu Maiorescu a spus cândva “să fim naţionali cu faţa spre universalitate”. Cuvintele lui îşi regăsesc în zilele noastre sensul deplin.Suntem europeni, dar ar trebui să fim mândri şi de trecutul nostru, de tradiţiile şi valorile noastre milenare pe care am reuşit să ni le păstram trecând printr-o istorie foarte grea.

Să ne amintim că toate provinciile noastre istorice au fost ani, uneori sute de ani, sub stăpânire străină.Dar să luăm ce este mai bun din tot acest trecut şi să păşim în dimensiunea culturală europeană conştienţi de valoarea şi unicitatea contribuţiei noastre spirituale.”, se arată în declarația de presă a deputatului Viorel Salan

Articolul Românii din Ucraina pot vorbi oficial limba română apare prima dată în Glasul.info.

Într-o perioadă în care aproape toată atenția societății românești s-a mutat pe conflictul dintre Israel și Palestina, președintele României, Klaus Iohannis, își exprimă îngrijorarea față de lipsa de atenție pentru Ucraina de când s-a mutat atenția tuturor pe ceea ce se întâmplă la granițele Israelului.

“Vom discuta, evident, despre războiul din Ucraina, și aici voi exprima clar nevoia de solidaritate cu Ucraina, nevoia de sprijin pentru Ucraina și, foarte mult, nevoia de atenție pentru Ucraina, fiindcă în ultima vreme, am observat cu toții, atenția este îndreptată mai mult spre Orientul Mijlociu, unde Israelul a fost atacat.

Noi trebuie să fim foarte aplicați și să înțelegem că Ucraina este lângă noi, este o țară care va deveni parte din Uniunea Europeană și trebuie să continuăm cu foarte multă hotărâre sprijinul pentru Ucraina.

Avem însă și teme de-ale noastre, care sunt complicate, și le vom discuta astăzi. Tema probabil cea mai complicată, cum toată lumea poate să își imagineze, este cea legată de bani. Trebuie să rediscutăm bugetul multianual al Uniunii Europene. De când a fost aprobat acest buget, lumea s-a schimbat, au apărut crize peste crize, peste crize. Avem cele două războaie, în Ucraina și în Israel.”, a spus președintele României, Klaus Iohannis  joi, 26 octombrie 2023, la Bruxelles, în timpul declarațiilor de presă înaintea participării la reuniunea Consiliului European.

Articolul (VIDEO) Iohannis ÎNGRIJORAT de lipsa de atenție pentru Ucraina de când s-a mutat atenția pe Israel apare prima dată în Glasul.info.

Vicepreşedintele Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, domnul deputat Boris Volosatîi (Grupul parlamentar AUR), atrage atenția asupra faptului că statul român nu are nicio pârghie în afara de a se informa din presa cu privire la numărul etnicilor români de pe teritoriul Ucrainei mobilizați la război și căzuți în luptele din Ucraina.

“Minoritatea română din Ucraina, numărând jumătate de milion de persoane, plăteşte astăzi un greu tribut de sânge în războiul dezlănţuit de Rusia în Ucraina. Mulţi dintre fiii naţiunii române şi-au dat viaţa pentru Ucraina după 24 februarie 2022. Anterior, au căzut cu moarte de erou mai mulţi etnici români în Donbas. O evidenţă a eroilor români căzuţi în Ucraina este disponibilă doar pentru autorităţile de la Kiev.

Referindu-se la o minoritate de 3 ori mai puţin numeroasă decât cea română, ambasadorul ucrainean la Budapesta a declarat la 1 august 2023 că ”în jur de 400 de etnici maghiari sunt mobilizaţi în două unităţi din armata ucraineană şi 34 au fost ucişi în luptă”. Ambasadorul ucrainean la Bucureşti nu a comunicat niciodată câţi etnici români şi-au dat viaţa în actualul război. Cu toate acestea, am reuşit să aflăm din presă câteva nume ale eroilor noştri căzuţi în teatrele de război din Ucraina. Iată câteva nume:

Tratatul cu Ucraina. Istoria unei tradari nationale – Tiberiu Tudor

1. Serghei Guvir; 2. Ștefan Ciobanu; 3. Pavel Diavoliuc; 4. Ion Fartuşneac; 5. Ion Zaeţ; 6. Arcadie Farcaş; 7. Vasile Procopoae; 8. Dumitru Ignatesco; 9. Alexandru Sprânceană; 10. Denis Morăraş; 11. Dumitru Cojocaru; 12. Andrei Rusu; 13. Ilie Vasilaş; 14. Vasile Musteţă; 15. Vladislav Covalciuc; 16. Anatol Rusu; 17. Sebastian Acostăchioaie; 18. Andrei Stiopenco; 19. Igor Sidor; 20. Corneliu Toporeţ; 21. Vladislav Alexa; 22. Dumitru Cernei; 23. Eugen Bezuşca; 24. Andrei Dumbravă. Majoritatea dintre ei au lăsat în urmă văduve îndurerate şi copii români orfani.

Jertfa de sânge a acestor români confirmă că minoritatea română merită un tratament civilizat care să excludă orice presiune în vederea deznaţionalizării.

Consider că statul român are datoria de a întreprinde toate cele necesare pentru aflarea numelor tuturor etnicilor români căzuţi în actualul război purtat de Rusia, pentru identificarea unor soluţii de eliberare a românilor căzuţi în prizonieratul armatei ruse şi pentru ajutorarea tuturor văduvelor românce şi a tuturor orfanilor români de război. Pentru aceasta este necesară implicarea exemplară a Guvernului, Ministerului Afacerilor Externe, precum şi a ambasadei noastre la Kiev şi a oficiilor consulare de la Kiev, Odesa, Slatina şi Cernăuţi.

Este de presupus că printre civilii români din Ucraina există victime ale războiului, în condiţiile în care statul înrudit România nu a procedat la evacuarea din zonele de conflict a persoanelor aparţinând minorităţii române, cum au procedat, bunăoară, în raport cu minorităţile lor Republica Polonă şi Israel, state care au desfăşurat operaţiuni umanitare speciale de salvare şi evacuare, atât cu acordul părţii ucrainene, cât şi al celei ruse. În acest sens, voi interpela oficial factorii guvernamentali responsabili. “, se arată în declarația de presă a vicepreşedintelui Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, domnul deputat Boris Volosatîi (Grupul parlamentar AUR)

Articolul Minoritatea română din Ucraina plăteşte astăzi un greu tribut de sânge apare prima dată în Glasul.info.

Scriitoarea ucraineană Oksana Zabujko este o persoană care a câștigat multă notorietate în timpul așa zisei Revoluții Portocalii. Lucrările lui Zabuzhko au fost traduse în peste 20 de limbi în Austria, Bulgaria, Italia, Iran, Țările de Jos, Germania, Polonia, Rusia, România, Serbia, SUA, Ungaria, Franța, Croația, Republica Cehă și Suedia. 

“Scriitoarea ucraineană Oksana Zabujko consideră că în regiunea Cernăuți este relativ liniște în prezent (n.r: în comparație cu restul țării), deoarece Kremlinul speră să ajungă la o înțelegere cu România. În ceea ce privește Transcarpatia, faptul că nicio rachetă rusă nu a ajuns vreodată acolo se explică prin promisiunea pe care Vladimir Putin i-a făcut-o lui Victor Orban încă în 2014, a scris scriitoarea pe pagina sa de Facebook, conform molbuk.ua.“, citat de bucpress.eu

„Dacă în mass-media noastră nu se discută despre asta în mod constant, zi și noapte, nu este motivul pentru ca oamenii bine informați să nu înțeleagă, în special că Transcarpatia nu a fost afectată exclusiv din cauza faptului că Putin a promis-o lui Orban încă din 2014; că în Galiția au avut loc aterizări (n.r: lansări de rachete) doar „în scopuri militare” nu pentru că rușii pretind că „lovesc doar în scopuri militare” – așa cum afirmă propaganda lor, și cum am auzit deja de mai multe ori de la galițienii predispuși să se auto-liniștească (chiar și în mijlocul durerii și dezordinei din prezent!), – ci dintr-un motiv excepțional, și anume pentru că Kremlinul încă speră să ajungă la un acord cu partea polonezii de dreapta și să lase Districtul Galiția neocupat pentru schimburi comerciale”, a scris Zabujko.

Articolul O scriitoare ucraineană: “În regiunea Cernăuți este relativ liniște deoarece Kremlinul speră să ajungă la o înțelegere cu România” apare prima dată în Glasul.info.

Tot mai mulți români se arată deranjați de faptul că zonele turistice sunt asaltate aproape pe toată perioada anului de ucrainenii aflați într-o vacanță continuă pe teritoriul României. Atât drumurile patriei cât și stațiunile românești sunt pline de refugiați ucraineni, iar românii ajung să concureze cu cetățenii ucraineni pentru locurile de parcare, înjură ore bune în trafic pentru ambuteiajele create de tirurile și caravanele de pseudoturiști ucraineni, pentru locurile de cazare în cele mai bune stațiuni sau hoteluri, iar în plus românii se plâng că prin invazia lor, ucrainenii au crescut foarte mult și prețurile din industria de turism, atât în ceea ce privește prețul pentru cazare, cât și pentru mâncare sau pentru servicii.

Redăm integral comentariul unei românce total nemulțumite de toate aceste aspecte de care se plâng tot mai des în ultima vreme românii:

“Astăzi ora 11:00 în parcarea de la piscina sarata Solca. Toată parcarea doar mașini de Ucraina iar la ușa de întrare coada de ucrainieni. Eu roman nu am avut loc sa întru la un centru spa în tara mea pt ca era plin de “refugiati”. Niște refugiați necăjiți și amărâți veniți cu ultimele tipuri de mașini Volvo, Audi, BMW, Nissan, după cum se vede din poze, refugiați cărora statul roman încă le plătește 3000 lei/lunar/de persoana. Am plecat cu un gust amar pt ca este a doua oara când nu pot întra acolo din cauza de”refugiați ucrainieni amărâți”…și situația asta nu este doar acolo!”, a scris pe facebook Nicoleta Ungureanu

Articolul Românii disperați din cauza refugiaților: “Eu ca român nu am avut loc sa intru la un centru spa în țara mea pentru că era plin de “refugiați”” apare prima dată în Glasul.info.

Polițiștii de frontieră din cadrul Punctului de Trecere a Frontierei Petea au descoperit, la controlul de frontieră, pe sensul de ieșire din România, două permise de conducere false. Cei doi ucraineni, aflați la volanul autoturismelor, sunt cercetați penal.

Ieri, 13 august a.c., la ora 16.30, în Punctul de Trecere a Frontierei Petea s-a prezentat pentru a ieși din țară un cetățean ucrainean, în vârstă de 54 de ani, conducând un autoturism marca Volkwagen, având aplicate plăcuțe de înmatriculare specifice Austriei. Colegii care au efectuat controlul documentelor i-au solicitat bărbatului și permisul de conducere. În urma verificărilor efectuate, au constatat că permisul prezentat la control, cu însemnele autorităților poloneze, nu este un document autentic, întrucât nu îndeplinește condițiile de formă și de fond ale unuia autentic.

Câteva ore mai târziu, polițiștii de frontieră din cadrul aceluiași punct de trecere au efectuat formalitățile pentru ieșirea din România, pentru un cetățean ucrainean, care s-a prezentat la volanul unui autoturism marca Toyota Land Cruiser, înmatriculat în Ucraina. Și în acest caz, permisul prezentat la control de către bărbatul de 39 de ani, aparent emis de autoritățile din Cehia, nu era un document autentic.

În ambele cazuri, se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uz de fals și conducere a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere.

Buletin de Carei

Articolul Ucraineni depistați la PTF Petea cu permise de conducere false apare prima dată în Glasul.info.

Refuzul lui Zelenski de a-l primi pe președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, după ce a acceptat armele Germaniei, agită apele la Berlin

Politicieni germani care până mai ieri îl apreciau pe Volodimir Zelenski, acum s-au întors împotriva lui și și-au exprimat public nemulțumirea față de ceea ce ei consideră o insultă la adresa statului german, și o greșeală a politicii externe ucrainene, pe care Ucraina nu și-o permite la acest moment.

Politicieni germani din coaliția guvernamentală de la Berlin afirmă că Ucraina nu-și permite o asemenea greșeală, să creeze incidente diplomatice împotriva celor care-i ajută. Chiar și alți politicieni care nu susțin actuala coaliție guvernamentală și-au exprimat nemulțumirea și au declarat că gestul făcut de președintele Ucrainei este unul foarte supărător.

“Suntem ţări aliate şi ar fi fost un semn bun dacă Steinmeier ar fi mers la Kiev împreună cu alţi şefi de stat”, a declarat spre exemplu Nils Schmid, expert în politică externă al Partidului Social Democrat (SPD)

S-ar putea, potrivit politicienilor germani, ca la rândul său cancelarul Scholz, preferat de Zelenski în locul președintelui pentru vizita la Kiev, să refuze de a face această vizită la Kiev:

“Nu îmi pot imagina că un cancelar al unui guvern din care face parte şi FDP ar merge într-o ţară care l-a declarat indezirabil pe şeful statului nostru”, a spus Wolfgang Kubicki lider al Partidului Liber Democrat (FDP)

Articolul Zelenski acceptă armele oferite de Germania, însă îi dă cu tifla președintelui Germaniei, refuzându-i vizita la Kiev apare prima dată în Glasul.info.