“La 1 aprilie 1941 câteva mii de români, chemaţi de dorul libertăţii, şi-au îndreptat paşii spre Fântâna Albă…Dar, pentru mulţi acest drum era fară întoarcere… Ucigaşii au aşteptat cu degetul pe trăgaci, până când mulţimea a ieşit la lizieră… Şi a început măcelul. Era un adevărat iad de la pământ până la cer.

În ochii mei un flăcău voinic purtând tricolorul s-a prăbuşit într-un lac de sânge… În învălmăşeală m-am pierdut de fratele meu… Întregul câmp era o spaimă, oamenii cădeau ca frunzele de brumă… Soldaţii trăgeau fară întrerupere, cu precădere în grupurile compacte… Aproape inconştient am început să fug prin desiş.

Moartea mă păştea la fiecare pas. Obosit peste măsură, rămâneam în urma celorlalţi fugari, rătăceam, ajungeam din nou la locul de unde pornisem… Vântul mi-a adus un bocet şoptit. Am pornit după el. Într-un pâlc de brazi câteva femei se tânguiau deasupra unei neveste care-şi dădea ultima suflare.

Muribunda strângea la pieptul sângerând un băieţel de vreo doi anişori… O femeie a smuls copilaşul din braţele mamei care şi-a dat sufletul. Apoi toate au dispărut fară de urmă… Noaptea, grăbită, se aşeza peste copaci… Se auzeau încă împuşcături sporadice, la care tresăream ca muşcat de şarpe…
… Fără să avem o cifră exactă a celor ucişi sau deportaţi de regimul sovietic, în 1940-1941, cercetătorii români ai problemei estimează că la Fântâna-Albă, la 1 aprilie 1941, au fost înpuşcaţi 1.500 de oameni, iar pe 13 iunie 1941 au fost ridicaţi pentru a fi deportaţi 13.000 etnici români – după unii cercetători, după alţii – 41.000[i].”
[i] Vezi: Marian Olaru. Consideraţii preliminare despre demografie şi geopolitică pe teritoriul Bucovinei// Analele Bucovinei. – Tomul VIII. – Partea I. – Bucureşti: Editura Academiei Române, 2001. – P. 179-181.Romanii Din Bucovina, Convorbiri cu Dr. Ion Popescu Parlamentul Ucrainei de Gabriel Gherasim

Articolul La 1 aprilie 1941 câteva mii de români, chemaţi de dorul libertăţii, şi-au îndreptat paşii spre Fântâna Albă apare prima dată în Glasul.info.

Pe 1 aprilie 1941, 3.000 de români au fost pur şi simplu masacraţi la Fântâna Albă, în Bucovina, pe teritoriul Ucrainei de astăzi, de către soldaţii sovietici. Prin legea nr.68/10 mai 2011, această zi a fost declarată “Zi Naţională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, foametei şi a altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie”.

În iunie 1940, România a fost nevoită să cedeze Uniunii Sovietice nordul Bucovinei. Armata Roşie a ocupat imediat teritoriul. Sute de mii de români s-au trezit peste noapte pe un pământ ostil, în care, brusc, tot ceea ce amintea de identitatea lor, de origini, de limbă şi de religie se transforma în vină.

În primăvara anului 1941, câteva mii de români au decis să sfideze trupele sovietice şi să treacă în România. 3.000 de români, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au încercat să ajungă în ţara natală pe 1 aprilie, chiar de Paşti. Cineva împrăştiase zvonul că românii pot trece graniţa fără probleme, că grănicerii sovietici nu le vor face nimic.

Când coloana de români, care purtau steaguri albe, icoane şi cruci, a ajuns la doar 3 kilometri de graniţă, soldaţii sovietici, ascunşi în pădure, au început să tragă în plin. Au secerat, în scurt timp, mii de vieţi. Cei care au scăpat de gloanţe au fost urmăriţi de cavalerie şi spintecaţi cu sabia. Apoi, românii au fost aruncaţi în gropi comune.

“Trebuie să fim conştienţi că statul român a avut parte de un şir lung de provocări, unele dintre acestea afectând generaţii întregi. Nu trebuie să ignorăm potenţialul educativ al istoriei. Cine nu invata din istorie, risca sa o repete! Să facem tot ceea ne stă în putere ca astfel de lucruri să nu se repete! Asumarea unor „învăţăminte“ este pe de-a-ntregul responsabilitatea noastră şi a celor care au avut astfel de pete negre în istorie. În mod sigur ne îndreptăm spre viitor. Important este cum!”, a declarat Mihaela Huncă.

Articolul Deputatul Mihaela Huncă: “1 aprilie 1941, una dintre cele mai negre zile din istoria poporului român. 78 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă” apare prima dată în Glasul.info.

1 Aprilie este Ziua Nationala de cinstire a memoriei romanilor victime ale masacrelor de la Fantana Alba si alte zone, ale deportarilor, ale foametei si ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic in Tinutul Herta, nordul Bucovinei si intreaga Basarabie.

La 1 aprilie 1941, in jur de 3.000 de romani au fost masacrati la Fantana Alba, in Bucovina, pe teritoriul Ucrainei de astazi, de soldatii sovietici.

Masacrul de la Fantana Alba a avut loc chiar in ziua de Pasti, la 1 aprilie 1941. Atunci, aproximativ 3.000 de romani, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au incercat sa ajunga in Romania, sa paraseasca Bucovina rapita de URSS. Cineva imprastiase zvonul ca romanii pot trece granita fara probleme, ca granicerii sovietici nu le vor face nimic. Cand coloana de romani –inarmati cu steaguri albe, icoane si cruci – a ajuns aproape de granita, ii mai desparteau trei kilometri de tara-mama, soldatii sovietici, ascunsi in padure, au inceput sa traga in plin.

S-a intamplat pe 1 aprilie 1941: Masacrul de la Fantana Alba

Au secerat, in scurt timp, mii de vieti. Cei care au scapat de gloante au fost urmariti de cavalerie si spintecati cu sabia. Apoi, romanii au fost aruncati in gropi comune. Oamenii din zona povesteau peste ani ca s-au auzit vaiete multe zile dupa masacru din acele gropi comune si de pe campuri.

“Fugiţi, oameni buni, eu raman aici sa mor pentru libertate!”

Unul dintre supravietuitorii masacrului, profesorul Gheorghe Mihailiuc, a redat in cartea sa “Dincolo de cuvintele rostite”, aparută la Editura obsteasca “Vivacitas” (Hliboca, 2004), atrocitatile petrecute la Fantana Alba.

“Peste sate se abatuse teroare bolsevica. Daca nu faceai cardasie cu noii stapani, erai pierdut. In aceste conditii insuportabile, o parte din populatia romana a tinutului a hotarat sa fuga din tara ca sa scape de prigoana. La 1 aprilie 1941, cateva mii de romani, chemati de dorul libertatii, au pornit pasii spre Fantana Alba, la frontiera. Dar pentru multi acest drum a fost fara intoarcere. Eram si eu, impreuna cu fratele mai mare, printre ei. Am fost martor ocular si am vazut cum s-au desfasurat lucrurile. A fost un adevarat masacru, un genocid. (…)

Ucigasii au asteptat cu degetul pe tragaci pana cand multimea a iesit la luminis. Era o acalmie prevestitoare de rele. Pasii greoi ii purtau pe oameni spre un sfarsit fatal. Tricolorul din fata coloanei flutura mandru, demonstrand dragostea de neam si tara a romanilor Bucovineni. Deodata, linistea a fost sparta de groaznicul glas al armelor. Zgomotul mortii s-a raspandit, hat, departe peste codri. Cineva din multime a strigat: «La pamant!».

Suvoiul neintrerupt de foc ne tinea culcati, cu respiratia curmata. In acea stare de incremenire, un barbat din primele randuri a strigat peste puterile sale: «Inainte, fratilor, ei nu vor cuteza sa ne omoare!». Dar chiar atunci a inceput macelul. Tragedia de acum jumatate de secol ma nelinisteste pană astazi, deoarece nu sunt convins ca-i imposibila repetarea unor asemenea nenorociri. E greu de redat in cuvinte tot ce am vazut la Varnita.

Era un adevarat iad de la pamant pana la cer. In ochii mei, un flacau voinic, cu tricolorul in mana, s-a prabusit intr-o balta de sange. Aud si acum strigatele lui cu groaza mortii pe buze: «Fugiţi, oameni buni, eu raman aici sa mor pentru libertate!». In invalmaseala m-am pierdut de fratele meu. Intregul camp era o spaima, oamenii cadeau ca frunzele de bruma. (…)”.

Sursa: [1] Neamul Romanesc via basarabia-bucovina.info

 

Articolul S-a intamplat pe 1 aprilie 1941: Masacrul de la Fantana Alba apare prima dată în Glasul.info.