La data de 10 februarie 1355, Regele Ludovic I al Ungariei confirmă înțelegerea cu Nicolae Alexandru, care în schimbul unor garanții de securitate, a acceptat suzeranitatea regală maghiară asupra Valahiei Transalpine (“Țara Românească”).

După bătălia de la Posada din 1330, relațiile dintre Țara Românească și Ungaria s-au răcit considerabil, regele Ungariei denunțându-i pe pe Nicolae Alexandru și pe tatăl său Basarab I ca fiind „schismatici”, și asta în pofida caracterizării făcute de către Cancelaria Papală, reputată pentru bunele sale informații, care îi consideră pe amândoi credincioși bisericii catolice.

De pildă, într-un document de la 17 octombrie 1345, papa Clement al VI-lea îl lăuda pe „nobilul bărbat Alexandro Bassarati” pentru devotamentul său catolic. Papa Clement al VI-lea mai scria că unii dintre valahii (olachi romani, conform documentului)] din Transilvania, Țara Românească și Sirmium „au și ajuns să cunoască drumul adevărului, prin îmbrățișarea credinței catolice”.

[one_half]

Informatii, propaganda si contraspionaj in Transilvania, Ungaria si Banat

[/one_half]

Abia în 1355 se observă o îmbunătățire a relațiilor dintre domnitorul Țării Românești și coroana maghiară, Nicolae Alexandru aparând în actele maghiare ca supus autorității coroanei și primitor al unor „beneficii”. Potrivit unor istorici, „beneficiile” ar fi constat în recunoașterea stăpânirii Basarabilor asupra Banatului de Severin, sau asupra Făgărașului.

Relațiile abia reparate în 1355 între cele două părți se deteriorează rapid după doar trei ani, când  Ludovic I al Ungariei dă în anul 1358 drepturi negustorilor brașoveni să treacă nestingheriți și netaxați pe teritoriul cuprins între Buzău și Prahova, de la locul unde Ialomița se varsă în Dunăre și până la vărsarea Siretului, ignorând astfel grosolan autoritatea domnitorului ce stăpânea de facto aceste teritorii.

Relațiile între domnitorul Țării Românești și regatul maghiar nu se vor mai îmbunătăți deloc până la sfârșitul domniei lui Nicolae Alexandru, ba mai mult decât atât, desele referiri în documentele cancelariei maghiare prin care Ludovic I al Ungariei îl numește pe Nicolae Alexandru “schismatic”, îl fac pe acesta să adere oficial la credința ortodoxă, să înființeze în anul 1359 Mitropola Ungrovlahiei, îmbunătățindu-și astfel relațiile și cu Imperiul Bizantin.

Articolul La 10 februarie 1355, Nicolae Alexandru acceptă suzeranitatea regelui Ludovic I al Ungariei asupra Țării Românești în schimbul unor garanții de securitate apare prima dată în Glasul.info.

S-a întâmplat în 10 februarie1857: S-a născut Maria Cuţarida-Crătunescu, prima femeie medic din România (1884); militantă feministă, a înfiinţat (1897) Societatea Maternă, iar doi ani mai târziu (1899) a organizat prima creşă de fabrică (m. 1919). Şi-a făcut studiile liceale la Şcoala Centrală din Bucureşti şi la Zürich, loc unde s-a înscris şi la Facultatea de Medicină, în 1877.

După puţin timp s-a transferat la Universitatea din Montpellier, unde şi-a susţinut teza de licenţă, iar stagiul de spital şi de pregătire pentru doctorat l-a făcut la Paris. În 1884 devine doctor în medicină, cu teza L’hydrorrhée et sa valeur sémiologique dans le cancer du corps del’uterus (Despre hidroreea şi valoarea ei semiologică în cancerul corpului uterin).

Cât timp a studiat în străinătate ziarele din Bucureşti i-au urmărit evoluţia: în „Pressa” apărea un articol cu titlul O româncă în străinătate vorbeşte despre succesele sale la studii, iar în „Românul” un articol vorbea despre O româncă, doctor în medicină. În toamna aceluiaşi an s-a întors în ţară, pentru a obţine dreptul de liberă practică şi a-şi echivala diploma din străinătate, examenul l-a trecut cu calificativul magna cum laude.

[one_half]

Vaccinarea: Eroarea Medicala a Secolului – Louis de Brouwer

[/one_half]

Şi-a deschis o clinică particulară, dar a făcut şi cerere către Spitalul Brâncovenesc pentru un post de medic secundar la secţia „Boli ale Femeilor”. A fost respinsă fără nici o explicaţie, oferindu-i-se un post de profesoară de igienă. A reuşit, în 1885, să ocupe un post de medic secundar la Spitalul Filantropia din Bucureşti, unde acorda consultaţii gratuite.

Deşi s-a pregătit foarte bine pentru concursul în vederea obţinerii gradului de medic primar ginecolog, Maria Cuţarida-Crătunescu nu a reuşit să ia concursul. Din 1886 a devenit şef al catedrei de igienă de la Azilul „Elena Doamna”, iar din 1891, şi al secţiei de ginecologie de la Filantropia.

Dar, în 1894, Eforia Spitalelor a decis să modifice profilul secţiei unde lucra din ginecologie în chirurgie ginecologică, schimbându-se astfel şi programa concursului. Maria Cuţarida-Crătunescu protestează, dar fără rezultat, iar conflictul între ea şi Eforie s-a adâncit, ajungându-se la demisie.

A înfiinţat în 1897 Societatea Materna, cu scopul de a ocroti copiii săraci, iar doi ani mai târziu a organizat prima creşă, la Fabrica de Tutun din Bucureşti, unde a asigurat şi consultaţii pentru 2000 de muncitoare, în perioada 1885 – 1898. A prezentat la Congresul acţiunilor feministe, ţinut la Paris în anul 1900, lucrarea Le Travail de la femme en Roumanie, (Munca femeii în România), alcătuind o statistică a femeilor care au reuşit să promoveze intelectual: „Numărul ce rezultă din titlurile academice acordate celor 825 de fete în decurs de 26 de ani vorbeşte îndeajuns în favoarea activităţii noastre intelectuale.

Într-adevăr, din 1875, de la promovarea primei fete cu bacalaureat în România, numărul lor s-a ridicat până la 432 bacalaureate, 40 licenţiate în Litere şi 21 licenţiate în Ştiinţe, 12 doctorese în Medicină…, o doctoreasă în Drept de la Facultatea din Paris, şi o licenţiată în Drept, 319 profesoare de şcoală secundară de fete şi 2 licenţiate în Farmacie.

Dacă la acest număr se adaugă cel al artistelor noastre şi al femeilor de litere fără titlu, acesta va fi destul de elocvent pentru a arăta cât de mare este la românce elanul entuziasmului pentru munca intelectuală”. A fost invitată şi la congresele de la Bruxelles (1907) şi Copenhaga (1910), unde a prezentat acţiunile iniţiate de medicina românească împotriva mortalităţii infantile şi un studiu asupra creşelor din România.

A fost mobilizată în timpul Primului Război Mondial, la Institutul şi internatul Evanghelic (Spitalul Militar temporar nr. 134). La sfârşitul acestuia, din motive de sănătate, Maria Cuţarida-Crătunescu se vede nevoită să se retragă din activitatea medico-socială.

Sursa:

[1] Nicolae Uszkai

Articolul La 10 februarie 1857 s-a născut Maria Cuţarida-Crătunescu, prima femeie medic din România apare prima dată în Glasul.info.