“Direcția de Cultură Carei, vă invită vineri, 10 mai 2024, începând cu ora 12.15, pe platoul din fața Monumentului Ostașului Român din Carei, la un moment omagial dedicat Zilei Independenței de Stat a României.

În cadrul manifestărilor se vor depune coroane în memoria eroilor căzuți în lupta pentru obținerea Independenței de Stat, va fi oficiat un Te Deum și va avea loc un scurt moment artistic, care va marca și Ziua Europei.”

Preluare Buletin de Carei

Articolul Invitație la marcarea Zilei Independenței României la Carei apare prima dată în Glasul.info.

Elita românească din perioada interbelică a hotârât în anul 1925 amplasarea unei statui ecvestre a lui Avram Iancu în centrul orașului Târgu Mureș. Statuia, opera sculptorului Ion Dimitriu-Bârlad, a fost definitivată în cursul anului 1927 şi a fost dezvelită în 10 mai 1930. După doar 10 ani, din dorinţa de a salva statuia de urmările cedării Ardealului, conform Dictatului de la Viena, statuia lui Avram Iancu a fost mutată la Câmpeni, în judeţul Alba, împreună cu Statuia ostaşului român (aceeaşi soartă a avut şi Monumentul latinităţii, fiind mutat la Turda).

“Ideea realizării unui monument care să-l înfăţişeze pe Avram Iancu a apărut imediat după moartea acestuia. Prima luare de poziţie publică, prin care se afirma necesitatea unui monument pe măsura eroului român, a fost a lui Ioan Russu Şirianu, gazetar la ziarul Tribunei din Sibiu. La scurt timp după lansarea acestei propuneri, ideea a fost împărtăşită de Partidul Naţional Român din Transilvania şi Ungaria şi de Asociaţia ASTRA. 

(…) În anul 1925, la iniţiativa Despărţământului ASTRA Târgu Mureş, este readusă în discuţie ridicarea unei statui care să amintească de faptele glorioase ale revoluţionarului Avram Iancu. Mai mulți intelectuali sprijină propunerea de a ridica o astfel de statuie în centrul oraşului Târgu Mureş, astfel că la scurt timp ia fiinţă un comitet pentru a se ocupa de organizarea unui concurs în vederea realizării proiectului. Din comitetul aflat sub conducerea prefectului mureşean N. Ionescu, alături de câţiva intelectuali ai urbei, a făcut parte şi primarul Târgu Mureşului, Emil Dandea.”

În 1978, în aceeaşi piaţă, dar la polul opus faţă de vechea amplasare a statuii lui Dimitriu-Bârlad, a fost dezvelit un alt monument ecvestru înfăţişându-l pe Avram Iancu, opera sculptorului Florin Codre.

Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (mai cunoscută sub numele abreviat ASTRA) a fost prima instituţie culturală centrală a românilor din Transilvania care a jucat un rol important în emanciparea culturală şi politică a naţiunii române din Ardeal. A luat fiinţă la 4 noiembrie 1861 şi s-a constituit după modelul societăţilor academice ale vremii.

Un aport important adus pentru unirea Transilvaniei cu România îl au membrii ASTRA, o elită intelectuală transilvăneană care a făcut multe sacrificii pentru a apăra drepturile identitare și culturale ale românilor din Transilvania. Nu puțini dintre astriști au avut de suferit din cauza opresiunii din partea orânduirii de ocupație de pe teritoriul Transilvaniei, unii fiind amendați, arestați, închiși, torturați, pierzându-și avuțiile prin procese, hărțuiți doar pentru vina de a fi români.

Articolul La 10 mai 1930 era dezvelită statuia ecvestră a lui Avram Iancu din Târgu Mureş, la inițiativa ASTRA Târgu Mureş apare prima dată în Glasul.info.

La data de 10 mai 1999 avea loc prima “privatizare” a fabricii de țevi TEPRO din Iași.

Firma Zelezarny Veseli AS, deţinută de către milionarul ceh Zdenek Zemek, reprezentată în faţa FPS-ului de către un alt cetățean ceh, Frantisek Priplata, câștigătoarea pachetului majoritar de acțiuni, concediază 2.500 de angajaţi în mai puţin de un an de la preluarea Tepro Iaşi.

Apar evident nemulțumirile și protestele sindicale. Virgil Săhleanu este singurul lider sindical care cu adevărat încearcă o salvare a fabricii și a locurilor de muncă pentru salariații Tepro Iași.

Disperați că nu-l pot potoli pe Săhleanu, patronii decid să rezolve situația într-un mod mai neortodox. În dimineața zilei de 7 septembrie 2000, după mai multe zile de filaj în jurul blocului în care locuia Virgil Săhleanu, acesta este atacat de către niște agresori și înjughiat cu un cuțit, prăbușindu-se în încercarea de a se întoarce în apartament pentru a solicita ajutor.

[one_half]

Industriasii care au ridicat Romania moderna si biografiile lor controversate – Dan-Silviu Boerescu

[/one_half]

Este primul asasinat sindical din România postdecembristă, un moment care a șocat și în același timp scandalizat opinia publică din România.

Presa vremii din România, reflecta și ea zbucimul și haosul din toate frământările acestea legate de așa zisele privatizări ale industriei românești:

1. “Departamentul de Control al Guvernului propune FPS analizarea modului de respectare a contractului de privatizare a societății Tepro de către Zelezarny Veseli”, scria Mediafax pe 20 Iulie 1999
2. “Liderul grupului parlamentar din Senat, Dan Vasiliu, senator de Iași, a cerut, luni, demisia președintelui FPS Radu Sîrbu, pentru privatizarea în condiții ‘neclare’ a societății Tepro Iași“, scria Mediafax pe 7 Iunie 1999
3. “Președintele FPS consideră privatizarea Tepro Iași perfect legală”, scria Mediafax pe 21 Iulie 1999
4. “FPS a decis să acționeze în instanță firma Zelezarny Veseli în vederea rezoluționării contractului de privatizare a societății Tepro Iași”, scria Mediafax pe 10 Mai 2000

Pe 4 mai 1999, în cadrul Ședinței din Camera Deputaților, deputatul Victor Traian Mihu declara următoarele despre cazul așa zisei privatizări de la Tepro Iași:

“Pentru realizarea mai rapidă a procesului de privatizare, Guvernul, prin diverse ordonanţe, a acordat o serie de facilităţi pentru privatizarea unora dintre cele mai mari şi importante societăţi comerciale din România. Care sunt principalele rezultate ale acestui mare succes sau, ca să citez, a acestei “eficienţe” a FPS-ului?

S-au privatizat: Societatea “Oţel-inox” Târgovişte, din domeniul industriei metalurgice, ale cărei rezultate de producţie, eficienţă economică şi modernizare sunt acum sub cele ale perioadei anterioare privatizării; Societatea comercială “Tepro” Iaşi, producătoare de ţevi sudate şi laminate la rece, s-a privatizat, prin licitaţie deschisă, cu firma “Zelerny” din Cehia. Adevăratul motiv al acestei tranzacţii este lichidarea societăţii aflată în concurenţă cu firma cumpărătoare. Practic, Societatea “Tepro” Iaşi a devenit un depozit pentru firma cumpărătoare, care a preluat şi pieţele de desfacere ale firmei cumpărate.

(…) S-au încheiat contracte de privatizare a unor societăţi aşa-zise “găuri negre”, gen IMGB, cu preţul mult sub evaluare, cu condiţia restructurării şi asigurării desfacerii. Rezultatul: renunţarea la contract, într-o perioadă foarte scurtă.“

Articolul “Privatizarea” fabricii TEPRO la 10 mai 1999 avea să aducă primul asasinat sindical la Iași apare prima dată în Glasul.info.

La 10 mai 1906 apărea la București, publicația „Neamul Românesc”, sub conducerea lui Nicolae Iorga

Sub conducerea și îndrumarea lui Nicolae Iorga, la 10 mai 1906 apărea la București, publicația „Neamul Românesc”, o revistă bisăptămânală, ilustrată cu portrete ale țăranului român în ipostaze idealiste, populară printre învățații de la țară.

[one_half]

Jurnalul ultimilor ani 1938-1940 – Nicolae Iorga

[/one_half]

Populară în mediile rurale, ba chiar cunoscută și apreciată până și peste Carpați, publicația nu era tocmai pe placul unora din cercurile sociale și politice și al unei părți a presei din marile orașe ale țării.

Publicația „Neamul Românesc” aborda teme cu orientare națională, fiind principala tribună prin care Iorga și-a exprimat atitudinea față de fenomenele sociale, politice, culturale, din țară și străinătate.

În anul 1940, revista „Neamul Românesc” își încetează apariția în urma demersurilor făcute de către Horia Sima, unul dintre adversarii declarați ai lui Nicolae Iorga.

Articolul La 10 mai 1906 apărea la București, publicația „Neamul Românesc”, sub conducerea lui Nicolae Iorga apare prima dată în Glasul.info.

Gânduri de 10 mai 1917: “Acest popor umil și necăjit de veacuri vrea astăzi cu orice preț biruința!”

Corneliu Moldovanu (pseudonim al lui Corneliu Vasiliu, n. 15 august 1883, Bârlad – d. 2 septembrie 1952, București) a fost un poet, romancier, critic de teatru, gazetar, fondator de reviste literare, director al Teatrului Național din București și Director General al Teatrelor, membru fondator și președinte al Societății Scriitorilor Români.  A susținut cu înfocare lupta armatei române din timpul Primului Război Mondial, atât în paginile ziarului “România” cât și al altor publicații apărute în timpul războiului.

De la Corneliu Moldovanu ne-au rămas câteva articole de glorificare a luptei armatei române din primul război mondial, articole scrise cu un cald devotament și respect pentru eroii patriei.
[one_half]

Viata in razboi. Insemnari zilnice de pe front 1916-1918 – Mihail Vagaonescu

[/one_half]
[alert-success]

“Știm că suntem un popor mare, îngrădit în hotare înguste, care și-a ales singur calea în vârtejul măcelului european. A ridicat armele alături de cei care luptă pentru drept și libertate, fără să-și cântărească sângele vărsat și fără să-și târguiască jertfele și lacrimile. A dezlănțuit pretutindeni, pe câmpurile bătăliilor, cel mai eroic avânt și cea mai supraomenească oțelire. A dovedit că știe să moară cu seninătate și măreție.

Acest popor umil și necăjit de veacuri vrea astăzi cu orice preț biruința! Prin biruință își va dezrobi frații, după cum se va dezrobi pe sine, prin biruință va statornici hotare noi și firești neamului său reîntregit, după cum va lărgi brazda noului său ogor, răscumpărat pe veci cu cel mai generos sânge al plugarilor eroi.”, scria Corneliu Moldovanu la 10 mai 1917 

[/alert-success]

Articolul Gânduri de 10 mai 1917: “Acest popor umil și necăjit de veacuri vrea astăzi cu orice preț biruința!” apare prima dată în Glasul.info.

Pentru romani, ziua de 10 mai a fost sarbatoarea nationala pana la momentul instaurarii regimului comunist. De aceasta zi sunt legate mai multe evenimente importante din istoria Romaniei: pe 10 mai 1866 Carol I a fost proclamat domnitorul Romaniei, pe 10 mai 1877 a fost promulgata Declaratia de Independenta a Romaniei de catre Carol I, iar pe 10 mai 1881 acelasi Carol I a fost incoronat in functia de prim rege al noului si tanarului regat al Romaniei.

Tot intr-o zi de 10 mai, in anul 1939, Carol al II-lea dezveleste in Piata Palatului statuia ecvestra a unchiului si predecesorului sau pe tronul regatului Romaniei, Carol I. Statuia era realizata de un sculptor de renume din Belgrad: celebrul Mestrovici.

Pana in anul 1947, ziua de 10 mai a fost sarbatoarea nationala a romanilor

[one_half]

Regele Carol I al României – Paul Lindenberg

[/one_half]
Dupa detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, Carol de Hohenzollern ajunge dupa mari eforturi si negocieri politice la conducerea Romaniei. In urma unui plebiscit, Carol este ales domn in anul 1866, sub numele de Carol I. Avea numai 27 de ani cand la 10 mai a fost numit domn constitutional.

Pe 10 mai 1866, Carol I isi facea simtita intrarea in Bucuresti, o intrare imortalizata intr-o ilustratie facuta de Foucault intr-un ziar francez.

In fiecare an, in micul regat al Romaniei pe data de 10 mai se organizau parade in cinstea acestei zile, o zi care a ajuns in timp sa fie foarte speciala, fiind legata de anumite evenimente majore care au marcat istoria noastra a romanilor.

https://youtube.com/watch?v=uive8r2sWZU

Imnul regal al României

Articolul Până în anul 1947, ziua de 10 mai a fost sărbătoarea națională a românilor apare prima dată în Glasul.info.