O viață dedicată demnității, muncii și independenței economice a statului român

Într-o zi de toamnă a anului 1841, la București, se năștea Ion I. Câmpineanu, un nume care avea să devină simbolul echilibrului, al responsabilității și al demnității în administrația românească. Provenit dintr-o familie de patrioți și oameni de stat, fiu al lui Ion Cîmpineanu, participant la mișcările de emancipare națională de la 1848, tânărul Ion I. Câmpineanu avea înscris în sânge idealul datoriei față de neam și credința într-o Românie puternică și suverană.

Cu o educație solidă și o viziune modernă asupra economiei, Câmpineanu avea să fie unul dintre întemeietorii Partidului Național Liberal, partid care a pus temelia României moderne. Într-o perioadă în care țara se clădea pe ruinele vechilor structuri fanariote și sub presiunile marilor imperii vecine, Ion I. Câmpineanu a înțeles că adevărata libertate a unei națiuni nu se apără doar cu armele, ci și cu instituții solide și o economie națională puternică.

Astfel, în 1880, el a fost numit primul Guvernator al Băncii Naționale a României, o instituție fundamentală pentru stabilitatea și independența financiară a statului. Sub conducerea sa, Banca Națională a prins viață, devenind garantul monedei românești și pilonul încrederii economice. Câmpineanu a organizat imprimeria, a supervizat tipărirea primelor bilete de bancă românești și a pus bazele regulamentului intern al Băncii, un act de pionierat într-o vreme în care România făcea primii pași spre modernitate economică.

Dar Ion I. Câmpineanu nu a fost doar un bancher. El a fost un om al ideilor mari, un patriot luminat, un slujitor al națiunii care a înțeles că prosperitatea unui popor se clădește prin muncă, educație și credință în destinul propriu. Până la moartea sa, în noiembrie 1888, a rămas devotat idealurilor de ordine, transparență și demnitate în administrația publică.

Astăzi, strada Câmpineanu din centrul Capitalei, timbrul emis în onoarea sa și amintirea sa în paginile istoriei economice românești nu sunt doar semne de recunoștință, sunt dovezi că România a avut și are oameni care și-au pus viața în slujba binelui comun.

Ion I. Câmpineanu a fost mai mult decât un guvernator, a fost un constructor de țară. Într-o epocă în care România își căuta drumul între imperii, el a înțeles că puterea unei națiuni stă în rânduială, în credință și în respectul față de propria identitate.

Astăzi, la 10 octombrie, îl cinstim ca pe un întemeietor al demnității economice românești, un model pentru generațiile de azi, care trebuie să ducă mai departe același crez: România să fie stăpână pe soarta ei, pe resursele ei, pe moneda ei și pe viitorul ei.

Articolul 10 Octombrie 1841 – Se năștea Ion I. Câmpineanu, primul Guvernator al Băncii Naționale apare prima dată în Glasul.info.

La 10 octombrie 1848, revoluționarul maghiar Kossuth Lajos rostea cuvinte care aveau să devină simbolul urii față de poporul român din Transilvania:

„Atunci ar fi mai bine de cumva nu v-aţi fi născut, căci nimănui din cei care s-au sculat în contra patriei maghiare nu i se va ierta…”

Această frază, aruncată cu dispreț și sete de sânge, nu era doar o simplă amenințare politică. Era o declarație de război împotriva românilor ardeleni, împotriva țăranilor, preoților, femeilor și copiilor care îndrăzniseră să se ridice pentru libertatea lor, pentru credința lor, pentru dreptul de a fi români în propria lor țară.

În toamna acelui an, focul revoluției cuprinsese întreaga Europă. În Transilvania însă, românii nu s-au ridicat împotriva libertății, ci împotriva nedreptății. Când Kossuth vorbea despre „patria maghiară”, el nu vorbea despre o patrie comună a tuturor neamurilor, ci despre o Ungarie stăpână peste români, în care poporul român nu avea nici drepturi, nici glas.

Românii ardeleni, sub conducerea unor mari patrioți precum Avram Iancu, Simion Bărnuțiu, Andrei Șaguna, au spus un „nu” hotărât maghiarizării și tiraniei. Ei nu cereau decât egalitate și dreptate, cereri care au fost întâmpinate cu foc, sabie și spânzurătoare.

Cuvintele lui Kossuth din 10 octombrie 1848 au fost preludiul unui val de masacre care avea să curgă peste localitățile românești din Ardeal: Blaj, Aiud, Abrud, Zlatna, Sântimbru, Mihalț și multe altele au fost martorele unor atrocități greu de descris. Țărani nevinovați, femei și copii au fost măcelăriți doar pentru că vorbeau românește și se închinau cu semnul crucii ortodoxe.

Dar, din cenușa acelor sate arse, s-a născut o flacără care nu s-a mai stins: flacăra demnității românești. Avram Iancu și moții săi au răspuns nu cu ură, ci cu o luptă dreaptă pentru existență, pentru apărarea neamului și a pământului strămoșesc.

Istoria trebuie spusă așa cum a fost, fără menajamente și fără falsificări. Kossuth Lajos nu a fost un erou al libertății, ci un om al urii, care a visat o Ungarie curățată de alte popoare, un precursor al ideilor de dominație etnică.

Astăzi, la peste un secol și jumătate de atunci, noi, românii, avem datoria să nu uităm. Nu din dorință de răzbunare, ci pentru adevăr. Cuvintele lui Kossuth trebuie să rămână în istorie ca o lecție: ori de câte ori un popor este disprețuit și amenințat pentru că își apără identitatea, libertatea devine o datorie sfântă.

Cei care au murit în 1848 nu au fost „dușmanii patriei maghiare”, ci martirii Neamului Românesc. Iar noi, urmașii lor, suntem datori să le păstrăm amintirea vie, să le cinstim jertfa și să ne apărăm în continuare demnitatea națională, credința și pământul.

Pentru că, așa cum spunea Avram Iancu:

„Noi vrem să ne unim cu Țara, nu să fim robi în propria noastră țară!”

Slavă veșnică românilor care au înfruntat amenințarea lui Kossuth și au apărat onoarea Neamului!
Cinstire Eroilor din 1848!
Trăiască România!

Articolul 10 Octombrie 1848 – Ziua în care ura lui Kossuth s-a ridicat împotriva Neamului Românesc apare prima dată în Glasul.info.

În toamna sângeroasă a anului 1944, când Ardealul de Nord era din nou teatru de luptă între armatele române și cele străine, satul Prundul Bârgăului din județul Năsăud a fost martorul unei tragedii care avea să rămână înfiptă ca o rană adâncă în sufletul neamului românesc.

Linia frontului se întindea pe crestele Bârgăului. De o parte, armata română și cea sovietică, care înaintau spre vest pentru a elibera pământul românesc. De cealaltă parte, armata germană și cea ungară, care se agățau cu disperare de un teritoriu ce nu le-a aparținut niciodată cu dreptate. În acel context de foc și ură, Divizia 27 Grăniceri și Regimentul 33 Vânători ale armatei maghiare au comis o atrocitate împotriva localnicilor români, neînarmați, nevinovați, dar vinovați, în ochii ocupantului, de faptul că erau români.

Douăzeci de oameni din Prundul Bârgăului au fost arestați sub acuzații absurde și duși la Bistrița. După două zile, au fost eliberați, însă libertatea lor a fost doar o capcană. Șapte dintre ei au fost din nou reținuți și aruncați într-o pivniță rece și întunecată. În noaptea de 10 octombrie 1944, au fost scoși afară, legați și duși în fața unui șanț antiaerian. Fără judecată, fără vină, fără milă, au fost împușcați și aruncați acolo, în același pământ pe care îl munciseră o viață întreagă.

Printre victime s-a aflat și preotul satului, părintele Augustin Pop, cel care purta crucea neamului în suflet și pe umeri. Rănit ușor, el a reușit să scape și să ducă mai departe mărturia acestei nopți de groază. Funcționarul Popovici, ridicat odată cu ceilalți, a dispărut fără urmă, un nume pierdut în negura crimei, dar viu în conștiința românilor care nu uită.

Acești oameni nu au murit doar pentru că se aflau într-un sat de pe front. Ei au fost jertfiți pentru credința lor, pentru limba lor, pentru dragostea lor de neam și de țară. Fiecare glonț tras atunci a fost o lovitură împotriva demnității românești, dar și o pecete pe care istoria nu o va putea șterge.

Astăzi, datoria noastră este să le rostim numele cu respect și să spunem lumii adevărul. Masacrul de la Prundul Bârgăului nu este doar o filă tristă din cartea istoriei, ci o pildă de curaj și suferință românească. Pe acel pământ sfânt s-a vărsat sânge curat, sânge de țăran și de preot, sânge de român.

Să nu uităm niciodată. Să le păstrăm amintirea vie în inimile noastre. Să ne învățăm copiii că libertatea, credința și demnitatea acestui neam au fost plătite, din nou și din nou, cu jertfă.

Glorie veșnică martirilor de la Prundul Bârgăului!
Cinste veșnică neamului românesc care nu a îngenuncheat niciodată!

Articolul 10 Octombrie 1944: Masacrul de la Prundul Bârgăului, jertfa românilor uitați în umbrele istoriei apare prima dată în Glasul.info.

La 10 octombrie 732 o armată a francilor condusă de Carol Martel respingea invazia musulmana. Francii si burgunzii si-au dat viata in bătălia de la Tours pentru a opri invazia musulmana spre inima Europei, protejand crestinatatea de valul necrutator al armatelor islamice. Acum insa, Europa o accepta cu bratele deschise?

Cu totul altfel ar fi putut arata in ultima mie de ani Europa daca pe 10 octombrie 732  o armată a francilor condusă de Carol Martel n-ar fi invins o armată musulmană din  Andaluzia sub conducerea lui Abd er-Rahman în bătălia de la Tours.

Aceasta batalie este un moment cu adevarat crucial in istoria Europei si crestinatatii europene, caci daca deznodamantul ar fi fost altul, atunci poate ca astazi islamul ar fi dominat intreaga lume.

La 10 octombrie 732 o armată a francilor condusă de Carol Martel respingea invazia musulmana. Acum insa, Europa o accepta cu bratele deschise?

[one_half]

ISlamISm. Planul secret de creare a califatului, Glenn Beck

[/one_half]

Sub conducerea lui Charles Martel, o armata formata din franci si burgunzi, a fost victorioasa impotriva unei armate invadatoare a califatului Umayyad, în frunte cu Abdul Rahman Al Ghafiqi, governatorul general al provinciei al-Andalus.

Dupa doua decenii in care armatele Umayyade pareau de neoprit in Europa, cazand unul cate unul, numeroase regate crestine din peninsula Iberica sub stapanire musulmana, campaniile militare ale Umayyazilor ajung in cele din urma la hotarele francilor si incep obisnuite jafuri si masacre impotriva populatiei din orasele de granita din teritoriile france.

Cronicarii de mai tarziu au scris ca armata lui Charles Martel a suferit pierderi usoare, undeva la sub 2.000 de oameni, pe cand umayyazii ar fi pierdut cateva zeci de mii de oameni in acea batalie, care s-a dovedit decisiva pentru stoparea inaintarii invaziei musulmane catre inima Europei.

[alert-success]Nota noastra: Si ce face astazi Europa? Daca francii si burgunzii din secolul VIII s-au opus cu pretul vietii impotriva invaziei musulmane, Europa de astazi o primeste cu bratele deschise, cu afise pa care sta scris “Welcome immigrants”(!?).[/alert-success]

Articolul La 10 octombrie 732 o armată a francilor condusă de Carol Martel respingea invazia musulmana. Acum insa, Europa o accepta cu bratele deschise? apare prima dată în Glasul.info.

Pe 10 octombrie la IAŞI va avea loc conferinƫa “O mărturie americană despre libertatea de conștiinta”.

In sala Gaudeamus a Casei de Cultura a Studentilor din IASI va avea loc marti, 10 octombrie 2017, de la ora 18:00, conferinƫa intitulata “O mărturie americană despre libertatea de conștiinta”, un eveniment organizat de catre Comitetul de inițiativă cetățenească si Coaliția pentru Familie platforma civică “Ȋmpreună”.

 Comitetul de inițiativă cetățenească, Coaliția pentru Familie și platforma civică “Ȋmpreună” vă invită la conferinƫa “ O mărturie americană despre libertatea de conștiință”, având ca invitaƫi din Statele Unite ale Americii pe Kim Davis şi Harry Miheț.

Funcționar în Rowan County, Kim Davis a fost obligată să încheie căsătorii între persoane de același sex, deși acest lucru era în contradicție cu propriile convingeri religioase, iar refuzul a dus la încarcerarea ei.

Mărturia lui Kim este unică și puternică. Petrecând 6 zile în inchisoare în S.U.A. pentru refuzul de a elibera certificate de “căsătorie” între cupluri de același sex, Kim a cunoscut și a “beneficiat” personal de “toleranța” celor care predică toleranța. Kim a fost gata să plătească orice preț pentru credința ei.

Harry Miheț – vicepreședinte Afaceri Juridice și Director Consiliu Litigii al Liberty Counsel, organizație internațională nonprofit de litigii, educație și politici dedicată promovării libertății religioase, sanctității vieții și familiei. Cu filiale în Florida, Virginia, Washington D.C. și în Israel, Liberty Counsel are sute de avocați în întreaga lume.
Harry a crescut în România comunistă, iar la vârsta de 12 ani a emigrat cu întreaga familie în Statele Unite, unde a obținut licențe în Științe Politice și Criminologie la Universitatea din Florida. În 2002, a absolvit magna cum laude la Duke University School of Law.
Harry s-a alăturat Liberty Counsel în 2008, fiind implicat în lupta pentru protejarea drepturilor și libertăților religioase și nu numai.

In apropierea referendumului național de modificare a art. 48, alin. 1 din Constituția României, Kim Davis și Harry Miheț vor vorbi cetățenilor români despre importanța revizuirii Constituției pentru a proteja familia și libertatea religioasa.

Facebook

Articolul Pe 10 octombrie la IAŞI va avea loc conferinƫa “O mărturie americană despre libertatea de conștiinta” apare prima dată în Glasul.info.