Ziua de 11 septembrie 1940 rămâne înscrisă în istoria Ardealului ca una dintre cele mai negre file ale tragediei românești din acea vreme. După dictatul de la Viena, care a rupt trupul țării, în satele și orașele transilvănene s-a dezlănțuit prigoana împotriva românilor nevinovați. Cei care au purtat pe umeri haina statului român, polițiști, jandarmi, țărani simpli, au fost vânați, batjocoriți și maltratați pentru singura lor „vină”: aceea de a fi români și de a nu-și fi lepădat demnitatea.

La Someșeni, mai mulți polițiști români care se îndreptau spre sat au fost întorși din drum de armata ungară și duși în curtea închisorii Tribunalului. Acolo au cunoscut iadul pe pământ: bătuți cu cruzime, insultați și batjocoriți, ei au devenit martiri ai neamului românesc. Vasile Naș a fost înjunghiat fără milă, Gavrilă a fost lovit în cap și străpuns cu baioneta în spate, iar alți trei camarazi de-ai lor au fost duși aproape fără viață la spital. Chiar și acolo, unde ar fi trebuit să primească îngrijiri, cruzimea nu s-a opri, agresorii au pătruns până în trăsura salvării, continuând să-i lovească și să-i umilească.

Nici satele românești nu au fost cruțate. La Florești, țăranii simpli au fost supuși unor chinuri greu de imaginat. N.F. a fost dus la Primărie și bătut cu bestialitate la tălpi și la degete, în timp ce C.N., venit doar să-și recupereze hainele, a fost prins în somn, lovit cu bastoane cu cuie, rămânând desfigurat. A doua zi, calvarul său a continuat: dus la postul de jandarmi, i-au fost smulse unghiile de la mâini și de la picioare, apoi aruncat în temnița Tribunalului din Cluj.

Iată cum este relatat tragicul și groaznicul eveniment în sursele documentare:

“11 Septembrie 1940, Someşeni. În ziua de 11 Septembrie 1940, mai mulţi poliţişti români ce se îndreptau spre Someşeni au fost întorşi din drum de armata maghiară, duşi în curtea închisorii Tribunalului unde au fost maltrataţi. Unul din ei, Vasile Naş, a fost înjunghiat, lui Gavrilă i-au spart capul şi i-au înfipt baioneta în spate, iar alţi trei au fost duşi în nesimţire la spital.” “Până şi în trăsura salvării s-au urcat câţiva unguri continuând a-i maltrata pe poliţişti.” Floreşti. În primele zile ale ocupaţiei ungureşti, ţăranul N.F. a fost dus la Primărie, bătut la tălpi şi la vârful degetelor. Alt ţăran care s-a întors din România, C.N., ca să-şi ia hainele, a fost prins în timp ce dormea, bătut cu bastoane cu cuie de fier rămânând desfigurat. A doua zi, dus din nou la postul de jandarmi, i s-au smuls unghiile dela mâini şi de la picioare, apoi a fost închis în temniţa Tribunalului din Cluj.”

Aceste fapte nu sunt doar amintiri de durere, ci și mărturii ale jertfei românilor din Ardeal. Ele arată cât de grea a fost crucea purtată de înaintașii noștri pentru păstrarea ființei naționale și cât de mare este datoria noastră de a nu uita.

Astăzi, pomenindu-i pe cei din Someșeni și Florești, îi așezăm în rândul martirilor neamului românesc. Din sângele lor s-a născut dreptul nostru de a fi liberi și de a trăi stăpâni în țara noastră.

Istoria ne cheamă să nu uităm niciodată aceste suferințe și să le transformăm într-un legământ: să păstrăm unitatea, demnitatea și credința românească, pentru ca astfel de cumplite tragedii să nu se mai repete niciodată pe pământul nostru.

Cinste și veșnică pomenire martirilor români din Someșeni și Florești!

Articolul 11 septembrie 1940 – Românii din Someșeni și Florești, supuși la torturi groaznice de către horthyști apare prima dată în Glasul.info.

În septembrie 1940, Transilvania de Nord a fost smulsă din trupul Ţării prin arbitrajul de la Viena şi dată pradă stăpânirii horthyste. Pentru românii rămaşi acolo, zilele care au urmat au fost pline de durere, sânge şi umilinţă. Printre cele mai cutremurătoare episoade se află tragedia din 11 septembrie 1940, petrecută la Cluj, când un grup de gardieni publici români a fost atacat cu sălbăticie de civili şi soldaţi unguri.

Chemaţi la poliţie de autorităţile nou-instalate, 17 gardieni români s-au întors pe stradă fără a bănui ce îi aşteaptă. O bandă organizată i-a înconjurat şi i-a lovit cu baionetele şi cuţitele, prăvălind asupra lor întreaga ură împotriva fiilor acestui neam. Între victime s-au aflat gardienii Ion Chiorean şi Gherasim Moldovan, care şi-au dat viaţa pe loc, iar românul Vasile Tosa, schingiuit şi lovit în cap cu o sticlă, a murit după trei zile de chinuri cumplite la clinica din Cluj.

Nu s-a oprit însă aici bestialitatea agresorilor. Gardienii răniţi şi însângeraţi au fost dezbrăcaţi de uniforme, simbol al autorităţii şi al statului românesc, şi batjocoriţi în văzul lumii. Apoi, împinşi cu brutalitate, au fost duşi la închisoarea tribunalului, unde trei dintre ei au fost din nou înjunghiaţi cu cuţitele, fiind aruncaţi ca nişte obiecte într-o celulă rece, lăsaţi să moară în chinuri de neînchipuit.

Iată cum este redat incidentul antiromânesc de la Cluj în cartea Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul României:

“11 Septembrie 1940 Judeţul Cluj, Au fost omorâţi gardienii Ion Chiorean şi Gherasim Moldovan. Românul Vasile Tosa a fost lovit în cap cu o sticlă şi schingiuit groaznic; în urma rănilor primite a murit în clinica din Cluj la 14 Septembrie 1940 (…) Un grup de 17 gardieni publici români a fost surprins pe stradă de o bandă de civili și soldați unguri, în timp ce se întorceau de la poliție, unde fuseseră chemați de autoritățile ungare. Ei au fost înjunghiați cu cuțitele și baionetele. Au fost apoi dezbrăcați de uniforme, batjocoriți în mod sălbatic și duși la închisoarea tribunalului, unde, trei dintre ei au fost înjunghiați din nou cu cuțitele și aruncați în celule, unde au murit în chinuri groaznice.  (pag 73 Teroarea horhysto-fascistă …)”

Astfel de fapte nu pot fi uitate şi nici ascunse sub praful timpului. Ele sunt mărturii ale jertfei româneşti şi ale rezistenţei în faţa barbariei. În fiecare picătură de sânge vărsat de aceşti oameni simpli, dar demni, stă scrisă datoria noastră de a ne aminti şi de a transmite mai departe adevărul.

Gardienii români omorâţi la Cluj în septembrie 1940 nu sunt doar victime ale unei ocupaţii nedrepte. Ei sunt martiri ai demnităţii naţionale. Prin suferinţa şi moartea lor, ei au ţinut vie flacăra conştiinţei româneşti într-o vreme când întunericul părea să copleşească totul.

Astăzi, la peste opt decenii de la acele zile, memoria lor ne cheamă la unitate şi la solidaritate. Ne cheamă să nu uităm că libertatea şi demnitatea românească au fost plătite cu sânge. Şi ne obligă să păstrăm vie amintirea celor care, fără să poarte mari titluri sau ranguri, au căzut pentru că erau români.

Glorie veşnică lui Ion Chiorean, lui Gherasim Moldovan, lui Vasile Tosa şi tuturor gardienilor români batjocoriţi şi ucişi la Cluj! Ei sunt parte din martirologiul neamului nostru şi din testamentul lăsat generaţiilor care trebuie să ducă mai departe lupta pentru demnitate şi adevăr.

Articolul 11 Septembrie 1940 – La Cluj gardienii publici români au fost înjunghiați cu cuțitele și baionetele de o bandă de civili și soldați unguri apare prima dată în Glasul.info.