Inundaţiile din 12-15 mai 1970 au fost unele dintre cele mai grave înregistrate vreodată în țara noastră, fiind devastate de ape mai mult de 1.500 de localități din România. Cele mai mari pagube au fost înregistrate însă în județul Satu Mare. 

Pe parcursul a trei luni consecutive, din mai până în luna iulie, zeci de persoane și-au pierdut viața, iar zeci de mii de familii și-au văzut agoniseala de-o viață sub ape, animalele din gospodării înecate și duse de viiturile năprasnice care păreau pentru o parte disperată a populației că sunt trimise tocmai din iad.

Pentru multe familii din România, acea perioadă a anului 1970 semăna cu sfârșitul lumii. Autoritățile comuniste s-au văzut depășite de situație, cu toate că încercau din greu să mobilizeze forțe și resurse din toată țăra pentru a gestiona o catastrofă naturală cu care nu se mai confruntaseră niciodată până la acel moment.

Dar cele mai grave situații s-au înregistrat în județul Satu Mare, acolo unde a fost efectiv nevoie de elicoptere pentru a salva viața unor locuitori surprinși de viituri și refugiați de acoperișurile caselor sau ale altor anexe din gospodării.

“Inundaţiile din anul 1970 au afectat şi judeţul Sălaj. Astfel, în 13 mai 1970, pe râul Someş, la staţia hidrometrică Răstoci, s-a inregistrat nivelul maxim istoric de 1123 cm, debitul corespunzător nivelului fiind de cca 28 ori mai mare decât cel multianual, inundaţii catastrofale înregistrându-se pe râurile Someş, Crasna, Zalău, Sălaj, Apa Sărată, Almaş, Agrij si Barcău, fiind afectate cca 100 localităţi, 2600 gospodării, 130 obiective socialeconomice, 230 km căi de comunicaţii, 80 poduri, podeţe distruse, 22000 ha teren agricol.”, scria pe 12 mai 2010 ing.Gorgan Dumitru, directorul Sistemului de Gospodărire a apelor Sălaj, când se împlineau 40 de ani de la inundaţiile din 1970

Articolul 12 mai 1970: Cinci decenii de la inundaţiile care au devastat peste 1.500 de localități din România apare prima dată în Glasul.info.

La data de 12 mai 1909 se năștea în localitatea Prigor din județul Caraș-Severin, sociologul și geopoliticianul  român Anton Golopenția, unul dintre fondatorii școlii românești de geopolitică.

A colaborat cu Dimitrie Gusti la elaborarea de studii de sociologie și filozofie. Tot sub conducerea lui Dimitrie Gusti, Anton Golopenția a turnat, împreună cu Henri Stahl, filmul sociologic Un sat basarabean – Cornova (1931).

“La 14 ianuarie 1932 a fost prezentat în premieră la București filmul sociologic ‘Un sat basarabean – Cornova’, realizat de Anton Golopenția împreună cu echipa lui și girat de Dimitrie Gusti. În aceeași perioadă, Anton Golopenția, tânăr sociolog strălucit, format la școala marelui Dimitrie Gusti, a scris și un studiu intitulat ‘Aspecte ale procesului de orășenizare a satului Cornova’. Ca atâția alți oameni de valoare, Anton Golopenția a fost întemnițat de regimul comunist pe nedrept, pe motive politice și a murit în 1951, la numai 42 de ani în închisoarea Văcărești.”, a spus istoricul literar Alex Ștefănescu la Trinitas TV

În anii ’40, Anton Golopenția a efectuat cercetări în regiunile Harkov și Donețk ale Ucrainei de astăzi, pentru identificarea românilor de la Est de Bug.

Activitatea și preocupările sale nu au fost pe placul sovieticilor, astfel că este arestat la 16 ianuarie 1950 și moare un an și jumătate mai târziu în penitenciarul Văcărești.

Încă un erou anonim al neamului românesc…

Articolul La 12 mai 1909 se năștea sociologul român Anton Golopenția, încă un erou care a sfârșit în temnițele bolșevice apare prima dată în Glasul.info.

Diploma de fondare a Colegiului Academic din Cluj (n.r. Academia Claudiopolitana Societatis Jesu /  Colegiul Iezuit din Cluj) a fost emisă de regele Ştefan Báthory la Vilnius în data de 12 mai 1581.

Prin diploma semnată de Stephan Bathory, datând din 1581, se stabilea că Academia Claudiopolitană Societatis Jesu in Cluj, avea statut de universitate, cu dreptul de a conferi titlurile universitare sau academice de baccalaureus, magister si doctor.

[one_half]

Agentii imperiului. Cavaleri, corsari, iezuiti si spioni in Mediterana secolului al XVI-lea – Noel Malcolm

[/one_half]

Accesul românilor la această instituție de învățământ superior din Transilvania era destul de limitat raportat la situația demografică a românilor ardeleni, din cauza condițiilor politice promovate în epoca respectivă, când românii erau considerați ca fiind doar o “populație tolerată”.

Pe lângă segregarea etnică a accesului la învățământ, puținii români ardeleni care reușeau să acceadă în asemenea instituții de învățământ mai erau supuși și unor politici agresive și sistematice de îndoctrinare, în încercarea de a-i face să renunțe la rădăcinile lor, la reperele lor identitare.

Într-o atmosferă multietnică și multiculturală, puținii tineri români ardeleni care aveau acces la acest colegiu, proveniți cu precădere din rândul clasei de mijloc românești, erau încurajați cu abilitate de către iezuiți să-și dilueze pornirile și covingerile identitare, să renunțe la “conservatorism”, în cadrul unei reforme de iluminare în spiritul multiculturalității. În tinerii români astfel modelați, începea încetul cu încetul să nu mai ardă flacăra identității și mai ales a spiritualității românești… Ideile și propaganda făceau mai mult rău decât sabia și salvele de tun de pe câmpurile de bătălie, pentru caracterul identitar și spiritual al poporului român.

Începând cu secolul XVII, de pe băncile acestui colegiu au ieșit din păcate numeroase figuri de marcă și personalități din Transilvania care aveau să lupte împotriva drepturilor identitare și istorice ale românilor ardeleni.

Tot din partea unor personaje ieșite de pe băncile acestui institut de învățământ multietnic și multicultural au venit din păcate și strategiile de dezbinare religioasă a poporului român, rupând prin forță, agresiune, șiretlicuri, minciună și șantaj, din sânul ortodoxiei românești, pe românii care astăzi se regăsesc fără voia lor în rândurile greco-catolicismului românesc.

În lucrarea sa “Uniatismul din Transilvania, încercare de dezbinare a poporului român“, părintele Dumitru Stăniloaie scrie despre mecanismele de dezbinare și strategiile folosite de către propaganda iezuită pentru a produce una dintre samavolniciile care au lăsat răni adânci pentru spiritualitatea poporului român din Ardeal: uniatismul este rezultatul unor lungi și odioase campanii de propagandă, amestecată cu agresiune, corupție, trădare, și mult…. mult efort pentru dezbinarea pe criterii religioase a românilor ardeleni.

Pe lângă niște date cu o simbolistică total nefastă pentru istoria poporului român, precum

• 26 aprilie 1775, când Bucovina este smulsă din trupul Moldovei și anexată de către Imperiul Habsburgic,
• 16 mai 1812, cea mai neagră zi din istoria Basarabiei,
• 28 iunie 1940, ultimatul sovietic prin care ni s-a răpit Basarabia și nordul Bucovinei,
• 30 august 1940, când este smuls Ardealul de Nord prin Dictatul de la Viena,

și toate datele la care s-au petrecut masacrele horthyste din Ardealul de Nord, și această zi de 12 mai 1581 ar trebui să fie o zi de comemorare pentru poporul român, o zi nefastă, care reprezintă apariția unei instituții printre ale cărei misiuni, antiromânismul era la rang de frunte.

“Principii ardeleni erau purtaţi în voinţa lor de calvinizare a poporului român (…) Ajutaţi de iezuiţi, aceştia, lucrând cu mai multă isteţime decât principii calvini, în sensul că n-au ţinut să impună făţiş o altă credinţă poporului, au reuşit să spargă unitatea bisericească a Românilor ardeleni şi să întoarcă din punct de vedere religios privirile unei părţi din ei dinspre sudul Carpaţilor spre un centru exterior, punând capăt minunatului centripetalism
unanim şi total al românismului.”, scria părintele Dumitru Stăniloae în cartea sa “Ortodoxie şi naţionalism”

Articolul La 12 Mai 1581 a fost înființat Colegiul Iezuit din Cluj apare prima dată în Glasul.info.

12 mai 1938 – Azi se împlinesc 87 de ani de la nașterea taragotistului român de muzică populară, Dumitru Fărcaș. La 12 mai 1938 se năștea în localitatea Groși, din județul Maramureș,Dumitru Fărcaș, într-o familie cu tradiție muzicală; bunicul, tatăl și cei doi frați mai mari au cântat la fluier.

Dumitru Fărcaș și-a început cariera profesională în 1960, când s-a angajat ca instrumentist al Ansamblului „Maramureșul” din Baia Mare.În 1962 a preluat Ansamblul „Mărțișorul” al Casei de cultură a studenților din Cluj-Napoca, împreună cu care a obținut numeroase premii naționale și internaționale.

A urmat carieră ascendentă, cu o lungă serie de succese pe scenele interne și internaționale, primind recunoaștere și apreciere pentru talentul și munca sa.

[one_half]

Crucile de la Sapanta. O colectie de epitafuri din veselul cimitir maramuresean

[/one_half]

S-a stins la 7 august 2018, după o carieră strălucitoare, pentru care a fost recompensat cu titlul de „Cetățean de onoare” de către mai multe orașe ale țării: Cluj-Napoca, București, Reșița și Baia Mare.

Articolul La 12 mai 1938 se năștea taragotistul român de muzică populară, Dumitru Fărcaș apare prima dată în Glasul.info.

Pe 12 mai 113 a fost inaugurata la Roma, in forumul nou construit, „Columna lui Traian”, opera atribuita lui Apollodor din Damasc. Cele 124 de episoade care ilustreaza razboaiele daco–romane, comemoreaza victoria Imperiului Roman asupra Daciei. 

Terminata in 113, columna are exteriorul prevazut cu un faimos basorelief sculptat, in forma de spirala, care reproduce artistic sub o forma epica razboaiele dintre romani si daci purtate de Traian pentru cucerirea Daciei.O adevarata cronica a eroismului dacic si roman a fost eternizata pe fusul Columnei lui Traian din Roma.

Pe 12 mai 113 a fost inaugurata in forumul roman Columna lui Traian

Columna are o inaltime de aproximativ 30 de metri si conține 18 blocuri masive de marmura de Carrara, fiecare cantarind 40 de tone.

In anul 1536, soclul Columnei a fost eliberat din ruinele forului lui Traian din ordinul Papei Paul al III-lea. Marele arhitect Fontana s-a ocupat de restaurarea lui, incepand cu 1558. In 1589-1590, in locul statuii lui Traian, aflata initial in varful columnei, dar dispăruta inca din antichitate, a fost asezata o statuie a Sfântului Petru.
[one_half]

Basmele imparatilor daci – G. Ionescu-Nica

[/one_half]

In perioada cat a fost director al Scolii Romane din Roma istoricul Emil Panaitescu a adresat numeroase memorii Academiei Romane, Ministerului Instructiuni Publice, Ministerului de Finanțe si Parlamentului pentru a realiza o copie a Columnei care sa fie expusa in Romania.

Eforturile sale au fost încununate de succes in 1939 cand statul roman a comandat copia, aceasta fiind terminata in 1943. Copia a fost executata din ciment alb armat, amestecat cu praf de marmura, si respecta proporțiile monumentului.

Din cauza razboiului mulajele au fost depozitate in diverse locuri locuri in Roma (Muzeul Lateran, Forul lui Traian, Palatul Expozițiilor) si doar in 1967 au fost aduse in Romania. Din 1972 copia la scara naturala a bazei Columnei lui Traian si copii ale scenelor reprezentate pe acest monument sunt expuse intr-o sala a Muzeului Național de Istorie a României.

Articolul Pe 12 mai 113 a fost inaugurată în forumul roman Columna lui Traian apare prima dată în Glasul.info.