13 august 1906 – În amintirea lui Ioan Axente Sever, eroul revoluției române din Transilvania

La 13 august 1906, la vârsta de 85 de ani, se stingea din viață Ioan Axente Sever, unul dintre marii luptători pentru libertatea și drepturile românilor transilvăneni. Născut la 15 aprilie 1821, în satul Frâua (astăzi Axente Sever, județul Sibiu), a trăit o viață închinată idealului de unitate națională și emancipare a neamului românesc.

Figura sa rămâne strâns legată de Revoluția de la 1848–1849, când tânărul învățător și absolvent de teologie s-a ridicat cu hotărâre împotriva nedreptăților sociale și naționale. Ioan Axente Sever a fost unul dintre apropiații lui Avram Iancu, colaborând cu acesta în organizarea trupelor românești din Munții Apuseni. Cu un curaj neclintit și o viziune limpede asupra dreptății, el a condus țăranii români în apărarea satelor și a idealurilor proclamate la Adunarea de la Blaj.

Ceea ce l-a făcut deosebit a fost nu doar priceperea sa militară, ci și dragostea față de popor. Axente Sever înțelegea că adevărata biruință nu stă doar în arme, ci și în conștiința trezită a națiunii. În vremuri tulburi, a pledat pentru drepturile românilor în fața autorităților imperiale și a rămas un exemplu de demnitate și hotărâre.

După revoluție, și-a continuat munca pentru comunitate, fiind activ în viața culturală și administrativă a Transilvaniei. Modest și neclintit în credința sa, nu a urmărit glorie personală, ci binele comun. Moartea sa, la 13 august 1906, a lăsat un gol adânc în inimile celor care l-au cunoscut și respectat.

Astăzi, numele lui Ioan Axente Sever străbate istoria ca simbol al rezistenței românești în fața asupririi. El ne amintește că libertatea nu este un dar primit, ci o cucerire obținută prin jertfă, hotărâre și unitate. În fața mormântului său, memoria neamului românesc își pleacă fruntea și își înalță sufletul, cu recunoștință, către cei care au aprins flacăra demnității noastre naționale.

Cinste memoriei lui Ioan Axente Sever! Erou al Munților Apuseni, fiu al Transilvaniei, pildă de neclintire pentru toți românii!

Articolul 13 august 1906 – În amintirea lui Ioan Axente Sever, eroul revoluției române din Transilvania apare prima dată în Glasul.info.

Pe 13 august 1917, la doar 29 de ani, se stingea din viață, pe frontul Primului Război Mondial, preotul și poetul basarabean Alexie Mateevici, un nume care a rămas înscris pentru totdeauna în conștiința românilor prin poemul său nemuritor, „Limba noastră”. Nu a fost doar un poet, ci un luptător prin cuvânt, un slujitor al lui Dumnezeu și al neamului românesc, un apărător al identității noastre în vremuri când aceasta era amenințată de tăcerea impusă de străini.

Născut la 27 martie 1888 în satul Căinari, Mateevici a trăit copilăria și tinerețea sub ocupație țaristă, într-o Basarabie ruptă de Patria-Mamă. Într-un asemenea context, a înțeles de timpuriu că limba și credința sunt ultimele cetăți ale unui popor. Cuvintele sale, rostite și scrise, nu au fost simple fraze, ci adevărate arme împotriva uitării.

În vara anului 1917, în plin război, când Basarabia trăia primele zvâcniri ale redeșteptării naționale, Mateevici scria poezia „Limba noastră”, un imn al frumuseții și sacralității graiului românesc. Versurile sale au fost și rămân un testament moral, o chemare la iubirea de neam și la cinstirea limbii moștenite de la străbuni: „Limba noastră-i limbă sfântă / Limba vechilor cazanii…”.

Dar destinul a fost crud. Ca preot militar, Alexie Mateevici slujea pe frontul din apropierea Chișinăului, îngrijind sufletele și alinând suferințele soldaților. În mijlocul mizeriei războiului, a contractat tifos exantematic, boală care i-a curmat viața în plină putere creatoare.

Moartea sa a fost o pierdere imensă pentru cultura românească. Însă flacăra aprinsă de el nu s-a stins. „Limba noastră” a devenit, peste decenii, imnul Republicii Moldova, dar mai presus de orice, a rămas un imn al românismului în ambele maluri ale Prutului.

Astăzi, la peste un secol de la trecerea sa în eternitate, numele lui Alexie Mateevici rămâne simbolul credinței în puterea cuvântului românesc. În fața istoriei, el este dovada vie că patria nu se apără doar cu arma, ci și cu rugăciunea și poezia.

Veșnică pomenire, Alexie Mateevici!
Ai plecat prea devreme, dar ai lăsat un dar care nu se pierde, cuvântul românesc ridicat la rang de altar.

Articolul 13 August 1917 – Ziua când Basarabia și România au pierdut un suflet de aur: Alexei Mateevici apare prima dată în Glasul.info.

Bătălia de la Călugăreni – 13 August 1595 – Victoria voievodului Mihai Viteazul

În miez de vară, la 13 august 1595, pe apele umflate ale Neajlovului, pământul Țării Românești a răsunat de tropotul cailor, de vuietul tobelor de război și de strigătele neînfricate ale oștenilor lui Mihai Viteazul. În fața lor, se revărsa valul negru al oștii otomane, condusă de însuși marele vizir Sinan Pașa, trimis să supună voința unui popor care îndrăznise să sfideze puterea Semilunii.

Locul ales de Mihai pentru confruntare nu a fost întâmplător. La Călugăreni, mlaștinile, apele și pădurile se uneau într-un scut natural, iar podul îngust de peste Neajlov devenea o capcană mortală pentru armatele numeroase ale sultanului. Cu doar câteva mii de oameni, voievodul român s-a așezat în fața a zeci de mii de soldați otomani, cu credința că pământul se apără nu prin număr, ci prin hotărâre și jertfă.

Lupta a izbucnit năprasnic. Tunurile și săgețile au brăzdat aerul, iar sulițele s-au frânt sub greutatea armurilor. Mihai, în fruntea cavaleriei sale, a năvălit prin vadul râului, izbind în mijlocul inamicului cu o îndrăzneală care i-a înfiorat pe cei mai aprigi războinici ai Semilunii. Sub loviturile românilor, rândurile turcești s-au clătinat. Pajiștea umedă s-a înroșit de sânge, iar strigătul „Înainte, fraților, pentru țară și credință!” s-a ridicat ca o rugăciune și ca un tunet.

În acea zi, Mihai Viteazul a oprit înaintarea uriașei armate otomane și a înscris în istoria neamului una dintre cele mai glorioase pagini. Călugărenii nu au fost doar o bătălie câștigată, ci o dovadă că libertatea se cucerește cu îndrăzneală, iar pământul strămoșesc se apără cu sufletul și sângele celor care îl iubesc.

Astăzi, când privim spre câmpurile Neajlovului, putem auzi parcă ecoul pașilor voievodului și simțim că moștenirea lui Mihai Viteazul nu este doar o poveste din cronici, ci un legământ sfânt: că niciodată nu vom pleca fruntea în fața celor care vin să ne răpească libertatea. România, prin fii săi, a învins atunci, și va învinge ori de câte ori inima ne va bate românește.

Articolul 13 August 1595 – Bătălia de la Călugăreni – Victoria voievodului Mihai Viteazul apare prima dată în Glasul.info.

13 august este Ziua internationala a stangacilor

Incepand din anul 1992, pe data de 13 august se sarbatoreste anual Ziua internationala a stangacilor. Totul a inceput in 1990 atunci cand s-a constituit Clubul Stângacilor (Left-Handers Club), o initiativa menita sa sensibilizeze opinia publica referitor la dificultatile sociale prin care trebuie sa treaca stangacii din intreaga lume si calvarul prin care trec pentru a se adapta rigorilor impamantenite printre cei care de regula se nasc dreptaci.

Nici pana astazi nu poate fi explicat in totalitate de ce unii dintre semenii nostri se nasc putini diferiti de restul lumii, preferand folosirea prioritara a mainii stange in locul celei drepte.

13 august este Ziua internationala a stangacilor

Cu toate ca exista numeroase teorii cu privire la anumiti factori care ar putea determina nasterea unor persoane stangace, nici una nu explica pe deplin cauzele determinante care produc aceasta modificare a preferintei pentru utilizarea mainii stange in locul celei drepte.

Preferinta pentru dominanta functionala a unui anumit membru este un fenomen natural numit lateralitate.

Chiar daca tendintele de discriminare a persoanelor stangace s-au diminuat destul de mult in societatea moderna, dificultatile de adaptare la o lume in care majoritatea obiectelor si dispozitivelor sunt concepute pentru dreptaci inca raman in anumite cazuri un mic obstacol pe care stangacii trebuie sa-l depaseasca pentru a se integra in societate.

Articolul 13 august este Ziua internationala a stangacilor apare prima dată în Glasul.info.