Un raport din 16 Martie 1907 al comandantului Corpului 3 Armată privind disensiunile apărute între comandantul Regimentului Siret nr. 11 şi prefectul judeţului Covurlui cu privire la măsurile luate împotriva ţăranilor răsculaţi.

“REGATUL ROMÂNIEI MINISTERUL DE RĂZBOI
Corpul 3 Armată Secretariatul General
Serviciul Statului Major Intrat nr. 1 522, 17.03.1907
Confidenţial personal
Nr. 1 742
Anul 1907, luna martie, ziua 16
Corpul 3 Armată
către Ministerul de Război

Conform Ordinului dvs. nr. 6, am ordonat comandanţilor de divizii a numi pe comandanţii militari ai judeţelor. În judeţul Covurlui, a fost numit colonelul Deşliu, comandantul Regimentului Siret nr. 11. Imediat după primirea ordinului, colonelul Deşliu a plecat la prefectură şi a cerut o cameră, unde se află instalat telefonul cu care să poată comunica şi ordona trupelor din judeţ mijloacele cele mai energice pentru reprimarea răscoalelor. Prefectul nefiind în localitate, ci dus în judeţ, însoţit de 100 oameni şi 2 ofiţeri, colonelul Deşliu a comunicat direct ofiţerilor şi primarilor alăturatul Ordin nr. 1, precum numai primarilor alăturatul Ordin ameninţător nr. 2 [sic!]. La sosire, dl prefect al judeţului mi-a spus, protestând, că colonelul nu trebuia să dea aceste ordine fără să fie şi dânsul întrebat, că nu trebuie întrebuinţate mijloace aşa de energice, că rău s-a făcut de a se aresta capii răsculaţilor, fapt care va ocaziona noi dezordini, şi că în locurile unde sătenii vor fi făcut devastări să fie lăsaţi în pace dacă la sosirea trupelor se găsesc pe la casele lor şi la urmă se va vedea asupra măsurilor ce se vor lua contra capilor răsculaţilor. Am rugat pe dl prefect să renunţe la susceptibilitate, că noi lucrăm, cu toată energia posibilă, pentru obţinerea liniştii în interesul general al binelui ţării şi am ordonat colonelului Deşliu să se ducă imediat şi să se înţeleagă cu dl prefect, lucru ce s-a şi executat. Adaug că Ordinul ameninţător nr. 2 mai cu seamă a avut un efect foarte salutar. Numai cu modul acesta putem asigura liniştea şi după plecarea trupelor din satele răzvrătite. Comandantul Corpului 3 Armată, General de Divizie-Adjutant Warthiade”

“Nr. 1
Peste ordinul ce veţi da şefilor de detaşamente privitor la reprimarea
răscoalei, veţi comunica următorul ordin primarilor din comunele rurale:
Vă fac răspunzător de orice tulburare şi stricăciune s-ar face în comunele dvs.

Veţi comunica sătenilor că s-au dat ordine severe trupelor a trage
fără milă în grupe de răsculaţi, care nu se vor risipi la cea dintâi somaţie din
faţa trupelor.
În cătunele, unde se vor face devastări, răsculaţii vor fi urmăriţi şi ucişi
prin focuri, fără milă, dacă nu vor preda dinainte sau în urmă pe capii răscoalei.
Comandantul Militar al judeţului Covurlui,
Colonel Ion C. Deşliu”

“Nr. 2 (ameninţător)
care nu s-a ordonat şi trupelor
Dlor Primari [ai] Comunelor Rurale,
A se face cunoscut sătenilor că la sosirea armatei în sat, toţi locuitorii trebuie să fie la casele lor. Acei care nu vor fi şi pentru care nu vor putea justifica absenţa lor, rămânând bine înţeles ca instiganţi, devastatori, li se vor pune
foc caselor lor.
În satele unde nu s-au făcut şi se vor face devastări, primarii vor preda
pe instigatori, dacă sunt fugiţi se vor pune foc avutului şi caselor lor.
Primarilor care nu vor denunţa pe instigatori li se vor pune foc avutului lor.
Comandantul militar al trupelor din judeţul Covurlui,
Colonel Ion C. Deşliu”

Nota noastră: După cum vedem în documentele ce redau o mică parte din felul cum a decurs Răscoala țărănească din 1907, PNL-ul era și pe atunci capabil de terorism de stat, “punând foc” caselor primarilor care nu erau în stare să-i prindă pe “instigatori”, sau teroriști, așa cum ne numește amețitul ăsta de Cuie Mîțu!

Articolul 16 Martie 1907: O nouă față a Răscoalei țărănești din 1907, cu disensiuni apărute între comandantul Reg. Siret nr. 11 şi prefectul judeţului Covurlui apare prima dată în Glasul.info.

A a fost exilat în anul 1716. Și-a dat viața ca un martir pentru credința creștină, fiind ucis de ostașii care îl escortau pe drumul exilului.

Antim Ivireanul, născut în Iviria (Georgia de astăzi) și asasinat în 1716 în Rumelia, a fost un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană.  Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII.

Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe data de 27 septembrie pe unul dintre martirii neamului românesc. Cu toate că Antim Ivireanul s-a născut în Iviria (Georgia de astăzi), în anul 1650, el și-a dedicat viața apărării creștinismului românesc, punându-și activitatea în slujba bisericii românești din Țara Românească. 

Căzut rob în mâinile turcilor, și dus la Constantinopol, este ulterior eliberat, ajunge să se călugărească sub numele Antim și să fie hirotonit ieromonah. În jurul anilor 1689-1690, Constantin Brâncoveanu îl aduce în Țara Românească, încântat de talentul georgianului pentru sculptura în lemn, caligrafie, pictură, broderie, precum și faptul că învățase limbile greacă, arabă și turcă.

Ajuns în Țara Românească Antim Ivireanul a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București, în care a imprimat 4 cărți.

La data de 16 martie 1705 Antim Ivireanul a fost ales episcop de Râmnic, hirotonisirea având loc în ziua următoare. Una dintre primele măsuri pe care le-a luat în această calitate a fost instalarea unei tipografii la Râmnic.

Rolul jucat de către Antim Ivireanul în propășirea culturii române a fost unul atât de important încât a ajuns la conflict cu primul domnitor fanariot al Țării Românești, Nicolae Mavrocordat.

Atitudinea sa de apărător neobosit al identității creștine și ale drepturilor poporului român, dublată și de atitudinea fățiș antiotomană, a făcut ca la cererea fanariotului Nicolae Mavrocordat să fie înlăturat din funcție și condamnat la exil pe viață în Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai. Antim Ivireanul n-a mai ajuns însă la mănăstirea din Sinai, el fiind asasinat de către escorta turcilor care-l duceau către exil, iar trupul său a fost aruncat în râul Marița, în apropiere de Adrianopol.

Articolul La 16 martie 1705 Antim Ivireanul a fost ales episcop de Râmnic apare prima dată în Glasul.info.

Pe 16 martie 1821 Tudor Vladimirescu a lansat „Proclamatia catre bucuresteni”, prin care ii chema pe acestia la lupta antiotomana

S-a intamplat îin 16 martie1821: Tudor Vladimirescu, ajuns la Bolintin, a lansat “Proclamatia catre bucuresteni”, prin care ii chema la lupta antiotomana; data (16.III.1821) este inscrisa si pe documentul programatic al Revolutiei de la 1821, intitulat “Cererile norodului romanesc”.

La 21 martie va intra in Bucuresti, pentru ca in urmatoarele zile sa-si aseze tabara militara pe platoul de langa Manastirea Cotroceni, lasand garnizoane de panduri si la manastirile Mihai Voda, Antim si la Mitropolie.

Pe 16 martie 1821  Tudor Vladimirescu a lansat „Proclamatia catre bucuresteni”, prin care ii chema pe acestia la lupta antiotomana

“Proclamatia catre bucuresteni”

„Catre toti locuitorii din orasul Bucurestilor, parte bisericeasca si mireneasca, boiereasca si negustoreasca, si catre tot norodul.Pricinile care m-au silit a apuca armele, sunt: pierderea privilegiurilor noastre si jafurile cele nesuferite care le patimea fratii noștri. Mai naintea intrarii mele in Bucuresti, cu cale am socotit sa va vestesc mai intai ca din partea norodului uitare de istov celor mai nainte lucrate; si sa va chiem pe toti ca sa va uniti cu norodul si sa lucrati cu totii dinpreuna obsteasca fericire, far’ de care norocire in parte nu poate fi.Fratilor! Cati n-ati lasat sa se stinga în inimile dv. sfanta dragoste cea catre patrie, aduceti-va aminte ca sunteti parti ale unui neam; si ca, cate bunatati aveti, sunt rasplatiri din partea neamului catre stramosii nostrii pentru slujbele ce au facut. Ca sa fim si noi vrednici acestei cinstiri ale neamului, datorie netagaduita avem sa uitam patimele cele dobitocesti si vrăjbele care ne-au defaimat atat, incat sa nu mai fim vrednici a ne numi neam. Sa ne unim dar cu totii, mici si mari, si ca niste frati, fii ai unia maici, sa lucram cu totii impreuna, fiestecare dupa destoinicia sa, castigarea si nasterea a doua a dreptatilor noastre.Vericarele va indrazni a face cea mai mica impotrivire in lucrarea acestei nasteri de al doilea, unul ca acela, fratilor, sa se pedepseasca cumplit ca sa cunoasca adevaratii patrioti si osardia celor ce voiesc a sluji patriei cu dreptate si far’de viclesug, cu cale am gasit a se intari legatura cea de obste pentru binele norodului si prin juramant, care sa si trimite ca sa-l iscaliti, adeveratii fii ai patriei.”

Articolul Pe 16 martie 1821 Tudor Vladimirescu a lansat „Proclamatia catre bucuresteni”, prin care ii chema pe acestia la lupta antiotomana apare prima dată în Glasul.info.