“Plenul Camerei Deputaţilor, în calitate de for decizional, a adoptat luni, cu 229 de voturi pentru, 24 de abţineri şi unul împotrivă, propunerea legislativă privind instituirea zilei de 17 noiembrie ca Ziua Naţională a Copilului Prematur din România.

Legea îşi propune să atragă atenţia asupra importanţei acţiunilor concertate ale factorilor de decizie în vederea scăderii fenomenului copiilor prematuri.Potrivit actului normativ, Ziua Naţională a copilului prematur va fi marcată de către autorităţile centrale şi locale ale statului, precum şi de organizaţiile non-guvernamentale, prin organizarea unor evenimente dedicate copiilor prematuri.

De asemenea, legea prevede ca în săptămâna în care se celebrează ziua de 17 noiembrie, Ministerul Sănătăţii să prezinte în faţa comisiilor reunite de sănătate şi familie ale Senatului şi Camerei Deputaţilor un raport privind situaţia copiilor prematuri din România, precum şi evoluţiile fenomenului, progresele înregistrate şi demersurile privind reducerea acestuia.Am iniţiat această lege din considerentul că România este pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul copiilor prematuri, acesta fiind de 2,4 ori mai mare decât media europeană.

Datele statisticile indică o situaţie îngrijorătoare din acest punct de vedere: jumătate din copiii născuţi înainte de termen nu supravieţuiesc, deoarece sunt prea mici pentru a-şi putea menţine temperatura corpului, ritmul cardiac sau respiraţiile. O naştere prematură înseamnă o luptă contra-cronometru: fiecare gram în plus este o victorie şi fiecare respiraţie neasistată oferă speranţe de viaţă pentru copii şi părinţi.

Din nefericire, lipsa infrastructurii specializate şi a unor incubatoare moderne suficiente din maternităţile României sunt, de asemenea, cauze decisive care opresc dezvoltarea micuţilor născuţi prematur.În ciuda eforturilor din ultima perioadă, în România ratele mortalităţii infantile şi ale naşterilor premature rămân, din păcate, la un nivel foarte ridicat.

Îngrijirea atentă a acestor copii, precum şi prevenirea prematurităţii, trebuie să devină provocări şi preocupări pentru întreaga societate, iar diminuarea acestor fenomene alarmante este posibilă doar printr-o colaborare eficientă între toţi decidenţii, comunitatea medicală, familia şi societatea civilă.

Acesta este principalul scop al legii privind instituirea zilei de 17 noiembrie ca Ziua Naţională a Copilului Prematur din România şi sunt convinsă că împreună putem reuşi.Mulţumesc colegilor deputaţi şi senatori pentru votarea acestei legi şi sper ca ea să fie promulgată cât mai curând de către preşedinte.”, se arată în comunicatul de presă al deputatei Cristina-Elena Dinu

Articolul Legea pentru instituirea zilei de 17 noiembrie Ziua Copilului Prematur în România, adoptată de Parlament apare prima dată în Glasul.info.

A născut mari patrioți români și Transilvania. La 17 noiembrie 1885 se năștea la Miercurea Sibiului, Virgilia Branişte, într-o familie de patrioți animați de idealuri mărețe, precum reîntregirea neamului românesc. Frații mai mari ai Virgiliei Braniște, cărturari și jurnaliști, s-au făcut remarcați atât prin lupta lor din Ardeal pentru drepturile românilor și pentru Marea Unire, cât și prin numeroase contribuții în ajutorul trupelor românești în Primul Război Mondial.

Mânată de dorința de a-și ajuta compatrioții români de pe front în timpul Primului Război Mondial, Virgilia Branişte s-a angajat ca soră de caritate la Crucea Roșie din Brașov. La scurt timp după intrarea trupelor române în Brașov, Virgilia Branişte intră în serviciul medical al Armatei Române, îngrijind răniții din rândul armatei române.

Împreună cu alte voluntare de la Crucea Roșie a ajuns până pe fronturile cele mai sângeroase, inclusiv la Mărășești, acolo unde a ajutat la evacuarea răniților și a bolnavilor de tifos exantematic din bătălia de la Mărășești.

Pentru aceste femei dispuse să-și sacrifice tinerețea și chiar viața printre tranșee și câmpuri de luptă pline de suferință, sau prin spitalele improvizate și deficitar organizate, Gazeta de Transilvania a publicat un mesaj de mulțumire:

“Răniții din spitalul militar din Brașov, fără deosebire de naționalități, m-au rugat să exprim pe această cale mulțumitele lor profunde stim. surori de caritate: d-nelor Zoița Preda, Maria Hermel și d-șoarelor contesa Grete de Reigersberg și Virgilia Branisce (n.r. Braniște) pentru deosebita îngrijire, cu care sunt pansați și tratați”

În toate acele clipe grele și istovitoare de pe front, Virgilia Branişte a avut-o aproape ca prietenă și confidentă pe Maria Oncioiu, o altă tânără brașoveancă, împreună cu care a împărțit deopotrivă suferințele și micile bucurii ale vieții.

De-a lungul războiului, cele două tinere s-au îmbolnăvit de mai multe ori din cauza condițiilor grele de pe front. Un apropiat al familiei Branişte, braşoveanul Mihai Popovici, ajunge și el tot în astfel de condiții ca refugiat în Moldova, de unde îi scrie Virgiliei Braniște:

” … se vede că aşa ne-a fost scris să suferim toate durerile lumii …, să sperăm că viitorul neamului nostru va străluci odată tare şi definitiv dar deocamdată răbdare. Neamurile nu sunt sortite să trăiască ani sau decenii, ci veşnicii – acolo departe este ascuns şi viitorul nostrui de lumină – el va veni … , am auzit de noua suferinţă prin care treci, dar dumneata eşti un simbol de bine al neamului nostru” (Virgilia Branişte – “Simbol de bine al neamului nostru”, de Margareta Susana Spănu, Ioan Vlad / Revista Cumidava, Muzeul de Istorie Brașov 1998-2000)

Articolul La 17 noiembrie 1885 se năștea Virgilia Branişte, un “simbol de bine al neamului nostru” românesc apare prima dată în Glasul.info.

La data de 17 noiembrie 1995, se înființa Notariatul Public, iar fostul Notariat de Stat își încheia activitatea. Recâștigarea dreptului democratic la proprietate privată a creat după 1989 și necesitatea trecerii de la notariatul de stat la notariatul public.

Totodată cu înființarea Notariatului Public, se publică în Monitorul Oficial în luna mai a aceluiași an, Legea notarilor publici și a activității notariale nr.35/1995, documentul programatic care a făcut posibilă trecerea de la notariatul de stat la notariatul public.

Cea mai veche legea a notarilor de pe teritoriul României este Legea XXXV din 1874 despre notarii publici, adoptată în Transilvania, teritoriu românesc aflat la acea vreme sub administrație maghiară.

În cartea intitulată “Învățătură despre legile privitoare la notarii publici regești”, din 1907, scrisă de Mihail Besan, notar public din Lugoj, sunt specificate câteva învățături și lămuriri despre îndatoririle și scopurile meseriei de notar public:

“1.) Documentele făcute prin notarul public au putere de document public și autentic.

2.) Notarul public e îndatorat a ști foarte bine toate legile țării, căci el are cea mai înaltă calificațiune juridică

3.) Notarul public totdeauna stă în serviciul și la dispozițiunea publicului

4.) Notarul public este dator a ținea în secret toate afacerile părților

5.) Documentul original făcut și subscris la notarul public se păstrează la loc sigur…

6.) Documentele notariale se pot executa judecătorește fără nici un proces …”

Articolul 17 Noiembrie – Ziua Notarului Public apare prima dată în Glasul.info.

Inginerul Gheorghe Ursu este arestat pe 21 septembrie 1985 în urma denunțului unei colege de serviciu care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. După o perchiziție la domiciliul acestuia, securiștii îi mai găsesc și confiscă încă 61 de caiete reprezentând însemnările zilnice din perioada 1949-1984, precum şi alte documente și manuscrise.

Pretextul oficial pentru arestarea lui Gheorghe Ursu a fost motivul că ar fi deținut valută. În arest a fost plasat împreună cu deținuți cunoscuți pentru comportamentul lor violent, iar gardienii închisorii au primit ordin să nu intervină indiferent de ce zgomote s-ar fi auzit dinspre respectiva celulă. În plus, Gheorghe Ursu era scos zilnic din celulă și dus la “interogări” de către securiști.

La data de 17 noiembrie 1985, în urma seriilor lungi și brutale de bătăi, organismul lui Gheorghe Ursu cedează și este transportat la spitalul penitenciar Jilava, unde în urma consultaţiei de specialitate diagnosticul stabilit a fost acela de “peritonită generalizată”. Este operat şi transportat apoi la reanimare, însă moare la scurt timp.

Procurorul Vasile Manea Drăgulin a stabilit în 1985 că moartea nu ar fi fost violentă și a dispus neînceperea urmăririi penale. Deși la sfârșitul anului 1989 era procuror șef adjunct însărcinat cu urmărirea penală la Procuratura Municipiului București și secretarul PCR al instituției, în 1993 Vasile (Lică) Manea Drăgulin a fost numit procuror general al României de către Ion Iliescu.

Timp de trei decenii fiul disidentului Gheorghe Ursu s-a luptat prin justiție pentru pedepsirea celor pe care îi considera vinovați de moartea tatălui său. În anul 2000, după lungi ani de tergiversări și răstunări de situație, unul dintre recidiviștii violenți aflat în detenție în aceeași celulă cu Gheorghe Ursu, a fost condamnat pentru uciderea disidentului anticomunist.

În octombrie 2003 foștii colonei de miliție Tudor Stănică și Mihail Creangă au fost condamnați la 20 de ani de închisoare pentru omorul lui Gheorghe Ursu. În  decembrie  2005 fostul general SRI, Eugen Grigorescu, a fost condamnat la 3 ani de închisoare privind dispariția jurnalului lui Gheorghe Ursu.

Articolul La 17 noiembrie 1985 este ucis prin tortură disidentul anticomunist Gheorghe Ursu apare prima dată în Glasul.info.

17 Noiembrie 1918 – Un moment istoric: are loc consfatuirea fruntasilor politici la care se discuta proiectul in opt puncte ce continea hotararea de unire a Transilvaniei cu Vechiul Regat

La 17 noiembrie 1918, la Arad, are loc consfatuirea fruntasilor politici, membri ai Partidului National si ai Partidului Social-Democrat, sub presedintia lui Stefan Cicio-Pop, la care se discuta proiectul in opt puncte intocmit de Vasile Goldis, Stefan Cicio-Pop si Ioan Suciu, proiect ce continea hotararea de unire a Transilvaniei cu Romania.

Partidul Național Roman (numit si Partida Naționala) a fost partidul politic care a reprezentat interesele natiunii romane din Transilvania, intregul Banat, Crisana, Maramures si Bucovina, in perioada dualismului. Pana la conferinta de unificare de la Sibiu din 12-14 mai 1881 au activat doua partide naționale: PNR din Banat si Ungaria si PNR din Transilvania.

17 Noiembrie 1918 – Un moment istoric: are loc consfatuirea fruntasilor politici la care se discuta proiectul in opt puncte ce continea hotararea de unire a Transilvaniei cu Vechiul Regat

Momentele premergatoare Marii Uniri din 1918

[alert-announce]Ianuarie 1918 – se intrunea la Budapesta Comitetul Executiv al Partidului National Roman, care decidea sa se pronunte in Parlamentul Ungariei pentru autodeterminare, pe baza celor 14 puncte enuntate de presedintele SUA, Thomas Woodrow Wilson, la 18 ianuarie 1918[/alert-announce][alert-success]24 august, 1918 – Comitetul National Roman ia nastere la Paris, cu Take Ionescu drept presedinte, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Dr. Constantin Angelescu si Ioan Theodor Florescu ca membrii. Comitetul este recunoscut ca “exponentul intereselor natiunii romane din Austro-Ungaria” de Franta (29 septembrie), de Statele Unite ale Americii (23 octombrie), de Marea Britanie (29 octombrie), și de Italia (9 noiembrie), cele patru puteri ale Antantei.[/alert-success][alert-note]2 septembrie, 1918 – Un Congres al cehilor, slovacilor, polonezilor, romanilor, sarbilor, croaților și rutenilor din Austro-Ungaria are loc la New York. Se adopta o rezoluție care cere divizarea Austro-Ungariei și eliberarea popoarelor sale.[/alert-note][alert-announce]12 octombrie, 1918 – Comitetul Executiv al Partidul Național Roman (Partida Națtionala) din Austro-Ungaria, partidul majoritar in Transilvania, are loc la Oradea. Se adopta o declaratie “in virtutea dreptului național al fiecarei natiuni sa-si decida propria soarta” a unui Consiliu Roman Național Central, organism provizoriu de guvernare pentru Transilvania. In acest scop, Partida Nationala infinteaza la Arad un Comitet de Actiune prezidat de Vasile Goldis.[/alert-announce][alert-success]13–20 noiembrie, 1918 – Trupele romanesti ocupa mai multe trecatori montane importante de la granita de nord-est cu Ungaria. Intentioneaza sa ocupe aproximativ 1/4 din teritoriul Transilvaniei pentru a-l trece sub administratie romaneasca temporar, asa cum a fost permis prin armistitiul de la Belgrad din 13 noiembrie 1918. Ungaria isi retrage din trupe pentru a se conforma armistitiului. Au loc confruntari izolate cu politia militara ungara.[/alert-success]

[alert-announce] La 17 noiembrie 1918, membrii Consiliului National Roman inctomesc proiectul in opt puncte ce prevedea hotararea de Unirea a Transilvaniei cu Vechiul Regat.[/alert-announce]

Articolul 17 Noiembrie 1918 – Un moment istoric: are loc consfatuirea fruntasilor politici la care se discuta proiectul in opt puncte ce continea hotararea de unire a Transilvaniei cu Vechiul Regat apare prima dată în Glasul.info.