Împăratul Alexandru al II-lea al Rusiei, acceptă propunerea Consiliului de Stat de a interzice predarea limbii române în cadrul Liceului de băieţi din Chişinău, în Basarabia ţaristă

Potrivit documentelor oficiale din gubernia țaristă Basarabia (în rusă Бессарабская губерния, din 1818 până în 1873 a purtat denumirea de regiune/„oblast”, în rusă Бессарабская область), începând cu 1828-1830 s-a început intensificarea rusificării pe teritoriul Basarabiei.

“Conform autorităților imperiale, din 1828 actele oficiale au început să fie publicate numai în limba rusă, iar pe la 1835, s-a acordat un termen de 7 ani în care instituțiile statului mai puteau accepta acte redactate în limba română.”

Limba română a mai fost acceptată ca limbă de predare în învăţământul public până în 1842, din acest moment statutul ei devenind unul de obiect secundar. Astfel, la seminarul din Chişinău limba română s-a regăsit printre materiile obligatorii de studiu (10 ore pe săptămână) până în 1863, când catedra respectivă a fost desfiinţată.

Margaritarul pretios al tarii, Basarabia – Mihai Eminescu

La Liceul nr. 1 din Chişinău, elevii aveau posibilitatea să aleagă studiul uneia dintre următoarele limbi: română, germană şi greacă până pe 9 februarie 1866, când autorităţile imperiale au interzis studierea limbii române, oferind următoarea explicaţie:

„elevii cunosc această limbă în modul practic, iar învăţarea ei urmăreşte alte scopuri”.

Împăratul Alexandru al II-lea al Rusiei acceptă propunerea Consiliului de Stat de a interzice predarea limbii române în cadrul Liceului de băieţi din Chişinău, Basarabia ţaristă.

“la propunerea din 9 februarie 1866 a ministrului învățământului, directorului gimnaziului din Chișinău i s-a ordonat, la 28 februarie 1866, sistarea imediată a predării limbii moldovenești în acea instituție. Astfel a început strâmtorarea, apoi excluderea limbii române din toate tipurile de şcoli din Basarabia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Hotărârea amintită a Consiliului de Stat al Imperiului Rus a invocat drept pretext pentru anularea predării limbii române la gimnaziul din Chișinău o serie de
considerente de ordin juridic, financiar, de pregătire a cadrelor. Între altele se menționează că „în conformitate cu noul statut gimnazial, publicat nu demult, în gimnaziile noastre în general nu se cuvin a fi învățători speciali pentru predarea unor dialecte locale speciale. De aceea, a stabili o excepție pentru unii doritori de a studia limba moldovenească la Gimnaziul din Chișinău, și încă pe banii din visteria statului, nu pare a fi un lucru întemeiat…”

CONSTITUIREA STATULUI ROMÂN MODERN
ȘI SCHIMBAREA PARADIGMEI POLITICII NAȚIONALE
A IMPERIULUI RUS ÎN BASARABIA / Conf. univ. dr. Gheorghe NEGRU,
Institutul de Istorie al ASM

Prin 1871, țarul a emis un ucaz – „Asupra suspendării studierii limbii române în școlile din Basarabia” motivîndu-se prin faptul că „în Imperiul Rus nu se studiază limbile locale”.

Articolul 9 Februarie 1866: Limba română este interzisă în cadrul Liceului de băieţi din Chişinău, în Basarabia ţaristă apare prima dată în Glasul.info.

Pe 11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Romaniei, este silit sa abdice, ca urmare a conjuratiei pregatite de coalitia dintre conservatori si liberal–radicali (“monstruoasa coalitie”). Regimul personal instituit de Cuza dupa 2 mai 1864 a provocat nemultumirea liberalilor radicali, care ulterior au facut cartel cu conservatorii; acest fapt a slabit pozitiile domnitorului si a animat activitatea monstruoasei coalitii (denumire promovata in epoca de presa favorabila lui Cuza), hotarata sa-l inlature.

Complotistii au reusit sa-si realizeze planurile atragand de partea lor o fracțiune a armatei (colonelul C. Haralambie, maiorul D. Lecca s.a.), si l-au constrans pe domnitor sa abdice in noaptea de 10/22–11/23 februarie 1866. La aceasta a contribuit insusi Al. I. Cuza, care nu numai ca nu a luat masuri in privinta factorilor reactionari, ci, intr-un discurs, se arata dispus sa renunte la tron in favoarea unui principe strain precum prevedea una din dorintele divanelor ad-hoc din 1857 (fapt sustinut si de o scrisoare adresata unui diplomat strain).

Pe actul iscalit de Cuza scria:

Romania sub semnul modernizarii. De la Alexandru Ioan Cuza la Carol I (1859 – 1914) – Nicolae Isar

A fost instituita o locotenența domneasca alcatuita din Lascar Catargiu, Nicolae Golescu si colonelul Nicolae Haralambie din partea armatei. Conducerea guvernului a revenit lui Ion Ghica; apoi Senatul și Comisia au proclamat ca domnitor pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiana, dar acesta nu a acceptat coroana.Provizoratul locotenenței domnești a luat sfarsit abia dupa ce Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a acceptat sa devina principe al Romaniei, la 10 mai 1866. Proclamarea domnitorului Carol I si aprobarea Constitutiei din 1866 s-au facut printr-un plebiscit cu rezultate asemanatoare (peste 99% voturi pentru) cu cel din mai 1864.

Aceasta abdicare silita putea avea consecinte grave pentru Romania, pentru ca:

1. dupa inlaturarea lui Cuza, satele au fost inspaimantate ca reforma agrara nu va mai avea loc.
2.  la 3 aprilie 1866 la Iasi a avut loc o demonstrație (orchestrata de Rusia) a Miscarii Separatiste care a cerut anularea unirii Moldovei cu Tara Romaneasca si a promovat un candidat obscur la tronul Moldovei: Nunuta Roznovanu,
3.  Poarta Otomana a mobilizat armata la Dunare pentru a interveni in Romania, unirea fiind recunoscuta doar pe timpul domniei lui Cuza.

Restul vietii sale si-a petrecut-o in exil, locuind majoritatea timpului la Paris, Viena si Wiesbaden. A incercat sa revina in tara ca persoana privata, dar nu a reusit. Domnitorul Carol I a transmis cererile Consiliului de Ministri, care a refuzat sa acorde permis de intrare in țara.

A fost inmormantat initial la Biserica Domneasca de langa Palatul domnesc de la Ruginoasa, conform dorintei sale, iar dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iasi.

Sursa: ro.wikipedia.org

Articolul Monstruoasa Coaliție: În noaptea de 10-11 februarie 1866, complotiștii îl constrâng să abdice pe Al. I. Cuza apare prima dată în Glasul.info.