În inima Munților Apuseni, în Câmpeni, târgul din 23 august 1909 s-a transformat într-o pagină de durere și demnitate în istoria noastră. Ziua care trebuia să fie una a bucuriei simple, a întâlnirii dintre țărani, negustori și gospodari, a devenit scena unei prigoane împotriva sufletului românesc.

Jandarmii unguri, trimiși să vâneze orice semn al tricolorului, au împroșcat cu violență asupra celor care purtau în cusături, în steaguri sau în inimă culorile roșu, galben și albastru. Ei nu s-au temut să lovească, să aresteze, să calce în picioare demnitatea oamenilor care nu făceau decât să-și poarte cu mândrie identitatea.

Iată cum este redat incidentul acesta de o sălbătice rar închipuită în presa românească a vremii:

“23 August 1909, Câmpeni. Zi de târg. Jandarmii vânează tricolorul românesc. Arestează. Bat. Sfâșie hainele. O femeie este despuiată în mijlocul târgului. Jandarmii i-au sfâșiat iia cusută cu rosu, galben și albastru. Târgul se sparge. Sunt mulți răniți cu baioneta.”

Imaginea cutremurătoare a unei femei căreia i s-a sfâșiat iia cusută cu roșu, galben și albastru, dezbrăcată în mijlocul târgului pentru vina de a purta pe ea simbolul națiunii, a rămas adânc în conștiința românilor.

Târgul s-a spart în haos, mulți au fost răniți de baionete, sângele amestecându-se cu țărâna drumului, dar în suflete a rămas nestinsă flacăra libertății. Căci fiecare haină sfâșiată, fiecare rană, fiecare umilință a fost o dovadă că românii nu s-au lăsat striviți.

Din acea zi de foc, românii au înțeles și mai clar că tricolorul nu este doar o bucată de pânză, ci respirația însăși a neamului. Și chiar dacă puterea vremelnică a străinilor a putut bate și umili, nu a putut frânge credința că România va fi întreagă și liberă.

Articolul 23 august 1909 la Câmpeni – Ziua când tricolorul a sângerat alături de români apare prima dată în Glasul.info.

La data de 12 mai 1909 se năștea în localitatea Prigor din județul Caraș-Severin, sociologul și geopoliticianul  român Anton Golopenția, unul dintre fondatorii școlii românești de geopolitică.

A colaborat cu Dimitrie Gusti la elaborarea de studii de sociologie și filozofie. Tot sub conducerea lui Dimitrie Gusti, Anton Golopenția a turnat, împreună cu Henri Stahl, filmul sociologic Un sat basarabean – Cornova (1931).

“La 14 ianuarie 1932 a fost prezentat în premieră la București filmul sociologic ‘Un sat basarabean – Cornova’, realizat de Anton Golopenția împreună cu echipa lui și girat de Dimitrie Gusti. În aceeași perioadă, Anton Golopenția, tânăr sociolog strălucit, format la școala marelui Dimitrie Gusti, a scris și un studiu intitulat ‘Aspecte ale procesului de orășenizare a satului Cornova’. Ca atâția alți oameni de valoare, Anton Golopenția a fost întemnițat de regimul comunist pe nedrept, pe motive politice și a murit în 1951, la numai 42 de ani în închisoarea Văcărești.”, a spus istoricul literar Alex Ștefănescu la Trinitas TV

În anii ’40, Anton Golopenția a efectuat cercetări în regiunile Harkov și Donețk ale Ucrainei de astăzi, pentru identificarea românilor de la Est de Bug.

Activitatea și preocupările sale nu au fost pe placul sovieticilor, astfel că este arestat la 16 ianuarie 1950 și moare un an și jumătate mai târziu în penitenciarul Văcărești.

Încă un erou anonim al neamului românesc…

Articolul La 12 mai 1909 se năștea sociologul român Anton Golopenția, încă un erou care a sfârșit în temnițele bolșevice apare prima dată în Glasul.info.