În ediția sa din 21-23 iulie 1990, ziarul Adevărul de Cluj (n.r. Adevărul în libertate) publica un avertisment prin intermediul unui articol intitulat “Fundația “Pro Transilvania” înființată la Budapesta, o provocare iredentistă ce trebuie reprimată”.

După Dictatul de la Viena de la 30 august 1940, românii ardeleni au înființat o organizație numită Asociaţia Pro Transilvania, formată dintr-o rețea de organizații ce militau pentru rezistență și pentru eliberarea Ardealului.În cadrul organizației Pro Transilvania a acționat un nucleu clandestin conceput ca parte a Mișcării Române de Rezistență și Eliberare.

Asociaţia Pro Transilvania s-a înființat la 7 octombrie 1940  potrivit publicației Timpul Transilvaniei (13 Octombrie 1940), iar la 8 Octombrie 1940, în sala festivă a Ligii Antirevizioniste din Palatul ziarului Universul din București, s-a ținut ședința de constituire a Asociației patriotice Pro Transilvania. Actul de constituire a fost semnat de peste 100 de fruntași ai vieții publice românești. Adunarea de constituire a fost prezidată de către Iuliu Maniu, președinte de consiliu, care a ținut un discurs fulminant.

“Lupta pe care o incepe asociația “Pro Transilvania” are ceva asemănător cu aceea pe care a pornit-o, in anul 1860, bătrâna societate culturală “Astra”, în frunte cu inalții ierarhi ai bisericii Andrei Şaguna, A. Sterca Şuluțiu şi I. Alexi, cărora li s’a alăturat floarea intelectualităţii ardelene”, scria publicația Timpul Transilvaniei

La 30 Mai 1990 se înființa la Budapesta Fundația Pro Transilvania, “o provocare iredentistă ce trebuie reprimată”, așa cum descria în iulie 1990 Adevărul de Cluj. Ungurii se mișcaseră încă o dată mai repede ca românii, și înființaseră o fundație, parcă special în batjocură, cu același nume precum Asociaţia Pro Transilvania, a cărei membri luptau din 1940 pentru eliberarea Ardealului, însă o fundație cu scopuri total diferite de cele ale asociației românești de la mijlocul secolului trecut.

“La 30 mai 1990 s-a  înființat la Budapesta, fundația cu denumirea de mai sus (n.r. “Fundația Pro Transilvania”), de către un grup de cetățeni români de limbă maghiară. În preambulul statutului, autorii fac unele considerațiuni istorice și juridice pentru a justifica necesitatea acestei fundații.

(…) La punctul 3 se susține că “împilarea noastră națională de decenii, asimilarea forțată și în ultima vreme emigrarea în masă pun în primejdie existența maghiarimii ardelene” “

La 13 noiembrie 2000, Curtea de Apel Cluj a anulat constituirea legală a Fundației Pro Transilvania, la cererea Ministerului Justiției, la un an după ce această instituție a depus o cerere în acest sens, iar Sabin Gherman, președintele Fundației Pro Transilvania la Cluj, bântuia prin studiourile de televiziune cu propaganda pentru autonomie, și cu un nou proiect antiromânesc: Liga Transilvania–Banat.

Au urmat deja binecunoscutele smiorcăieli la nivel internațional, cu discuții la nivelul unor instituții europene despre faptul că în România, Curtea supremă a decis că Fundația Pro Transilvania este o organizație ilegală.

Cert este faptul că de trei decenii încoace, la umbra unor așa zise evenimente și manifestări culturale, acestă fundație își face de cap prin Transilvania, ațâțând sentimentele iredentiste, revizioniste, ale maghiarimii ardelene. Din păcate pentru România de azi, Parlamentul României este plin de imbecili care ori habar n-au ce votează ori chiar nu le pasă ce votează, de curând fiind la o aruncătură de băț oportunitatea ca limba română să nu mai fie singura limbă oficială în statul român.

Articolul La 30 Mai 1990 se înființa la Budapesta Fundația Pro Transilvania, “o provocare iredentistă ce trebuie reprimată” apare prima dată în Glasul.info.

În primăvara anului 1990, în plină instabilitate politică și socială a României, la 24 martie 1990 se înființa practic serviciul secret însărcinat cu culegerea și valorificarea informațiilor exclusiv pe teritoriul României. Însă din punct de vedere strict juridic, Serviciul Român de Informații a luat fiinţă la data de 26 martie 1990, prin intermediul decretului nr. 181, semnat de de Ion Iliescu.

Încă din timpul Principatelor Române Unite, în anul 1865 s-a creat după modelul francez o unitate care se ocupa cu culegerea și analizarea informațiilor cu caracter militar și geopolitic.

Treptat, această unitate a evoluat în timp și a suferit tot felul de schimbări și reforme, în funcție de necesitățile vremii:

• în 1892 s-a înființat „Biroul Siguranței Generale”, o unitate în cadrul Ministerului de Interne
• în 1908, aceasta a devenit „Direcția Poliției și Siguranței Generale”
• în 1917, Mihail Moruzov a creat „Biroul de Siguranță al Deltei Dunării”, prima structură informativă civilă dar care avea personal provenit din „Siguranța Generală” și care lucra exclusiv pentru Marele Cartier General
• în 1925, Mihail Moruzov a reușit să convingă conducerea Marelui Stat Major să accepte înființarea unui Serviciu Secret
• 15 septembrie 1944, prin decretul nr. 1695, Serviciul Special de Informații și-a schimbat numele în Serviciul de Informații și a fost trecut în subordinea Ministerului de Război. 
• La 30 august 1948, prin decretul nr. 221, a fost înființată „Direcția Generală a Securității Poporului” (D.G.S.P.), direcție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
• În perioada 1960 – 1965, personalul Securității este epurat, fiind îndepărtați mulți din ofițerii impuși de administrația din Moscova iar la 22 iulie 1967 a fost înființat „Departamentul Securității Statului” (D.S.S.), condus de un „Consiliu al Securității Statului” (C.S.S.)
• Prin Decretul nr. 130 din data de 9 aprilie 1972, „Consiliul Securității Statului” a reintrat în cadrul ministerului și a fost reorganizat în șase direcții principale
• După lovitura de stat din 1989, la data de 30 decembrie 1989, printr-o hotărâre a Frontului Salvării Naționale, organele de securitate au fost dizolvate.
• Pe 26 martie 1990, prin decretul nr. 181, a fost înființată instituția de stat Serviciul Român de Informații

Articolul La 26 martie 1990 era înființat Serviciul Român de Informații (SRI) apare prima dată în Glasul.info.

Cristian Tudor Popescu, „crucișătorul presei românești”, susține stânga marxistă încă din 1990, de pe vremea când scria la ziarul Adevărul.

CTP, un Palada mai șlefuit, nu lovește cu pumnul, lovește cu cuvântul
16 septembrie 2017 de Tudor Marincu

Cristian Tudor Popescu, „crucișătorul presei românești”, este consecvent. Susține stânga marxistă încă din 1990, de pe vremea când scria la ziarul Adevărul, unde tuna și fulgera împotriva singurei manifestări democratice din România postdecembristă, cea din Piața Universității. Încă de pe atunci vitupera și împotriva “legionarilor”, care ar fi pus la cale o rebeliune contra puterii neocomuniste.

În 1990 ziarul Adevărul era o forță. Avea tiraj și influență și era goarna puterii feseniste. Că puterea a fost acaparată atunci de eșalonul doi comunist se datorează în mare măsura ziarului Adevărul, ziar la care presta cu entuziasm domnul Cristian Tudor Popescu.

În timp ce tinerii erau ciomăgiți de mineri pe străzile Bucureștiului și „rebeliunea legionară” era înfrântă, ziarul Adevărul jubila. Situația din România de azi acolo își are rădăcinile.

Corupția, jaful, spolierea resurselor naturale, depopularea masivă de care suferă România își află cauzele și în prestația ziarului Adevărul, în care scria cu entuziasm și domnul Cristian Tudor Popescu, deontologul cu mină gravă, care-și dă cu părerea pe la televiziunile românești.

Așa cum a făcut-o deunăzi din nou în programul de știri de la TVR, unde a fost invitat să-și dea cu părerea despre bătaia din studiourile B1 TV dintre Mirel Palada, fost purtător de cuvânt al guvernului PSD de pe vremea „doctorului” Victor Ponta, și Mihai Goțiu, senator USR, partidul stângii progresiste.

Cristian Tudor Popescu, „crucișătorul presei românești”, susține stânga marxistă încă din 1990, de pe vremea când scria la ziarul Adevărul

Articolul Cristian Tudor Popescu, „crucișătorul presei românești”, susține stânga marxistă încă din 1990, de pe vremea când scria la ziarul Adevărul apare prima dată în Glasul.info.