Pe 1896 a apărut ziarul „Liga ortodoxă”, sub conducerea lui Alexandru Macedonski. Ziarul „Liga Ortodoxă”, editat de Alexandru Macedonski, își desfășoară apariția până în ianuarie 1897. În paginile sale debutează Tudor Arghezi și Gala Galaction.

Ziarul „Liga Ortodoxă” – O tribună a spiritului românesc și începutul unor condeie legendare

Pe 20 iulie 1896, apărea la București ziarul „Liga Ortodoxă”, o publicație cotidiană sub conducerea marelui poet și publicist Alexandru Macedonski. Încadrat în atmosfera intelectuală și spirituală a sfârșitului de secol XIX, ziarul avea să devină, deși pentru o perioadă scurtă (până în ianuarie 1897), o platformă semnificativă pentru idei culturale, sociale și religioase, dar mai ales pentru promovarea tinerelor talente literare.

„Liga Ortodoxă” nu a fost doar o simplă publicație de opinie, ci și un veritabil spațiu de afirmare pentru viitori titani ai literaturii române. În paginile ziarului și-au făcut debutul doi dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX: Tudor Arghezi și Gala Galaction. Macedonski, recunoscut pentru intuiția sa artistică și spiritul inovator, a oferit celor doi tineri autori nu doar o rampă de lansare, ci și girul unei autentice recunoașteri literare timpurii.

Publicația îmbina fermitatea unei viziuni ortodoxe asupra lumii cu rafinamentul și modernitatea spiritului macedonskian. Articolele abordau teme de actualitate, morală, religie și identitate națională, într-un ton energic, uneori polemic, dar mereu pătruns de un idealism profund.

Chiar dacă a avut o existență efemeră, „Liga Ortodoxă” rămâne un simbol al angajamentului cultural românesc și al sprijinului oferit noilor generații de creatori. Debutul lui Arghezi și Galaction în această gazetă demonstrează că ziarul, sub conducerea lui Macedonski, a fost mai mult decât o voce a epocii – a fost o școală de formare a spiritului critic și literar românesc.

Articolul 20 Iulie 1896 – A apărut ziarul „Liga ortodoxă”, sub conducerea lui Alexandru Macedonski apare prima dată în Glasul.info.

Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene se sărbătorește anual pe 20 iulie, în aceeași zi cu Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, considerat ocrotitorul spiritual al aviatorilor români.

Această sărbătoare a fost instituită oficial în 2004 prin Hotărârea Guvernului nr. 912/2004.Data de 20 iulie nu este aleasă întâmplător. Sfântul Ilie este venerat ca sfânt al focului ceresc, fiind descris în Scriptură drept un personaj înălțat la cer într-un car de foc tras de cai înaripați, imagine simbolică extrem de potrivită pentru zborul aviatorilor.

România are o tradiție bogată în aviație, iar această zi marchează omagierea pionierilor români ai aviației, Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Henri Coandă, inventatori și vizionari care au contribuit la dezvoltarea tehnologiei zborului, cinstirea militarilor aviatori români căzuți la datorie și evidențierea contribuției Forțelor Aeriene Române în apărarea națională, în misiuni internaționale și în asistența civilă.

Această zi este marcată prin ceremonii militare și religioase în toate bazele aeriene din țară, depuneri de coroane la monumente și statui ale aviatorilor (ex. Monumentul Eroilor Aerului din Piața Aviatorilor, București), survoluri ale aeronavelor militare în zone simbolice, expoziții aviatice, spectacole aeriene, zile ale porților deschise în unități militare aeriene și slujbe oficiate de preoți militari în onoarea Sf. Ilie și a eroilor aviatori.

Unele dintre cele mai importante locuri unde au loc aceste evenimente sunt Monumentul Eroilor Aerului din București, Piața Aviatorilor, unde se organizează ceremonia centrală și Muzeul Aviației Române din București, unde sunt expuse documente, avioane istorice și uniforme ale aviatorilor români.

Sfântul Ilie Tesviteanul – protectorul cerului

Trăitor în secolul IX î.Hr., Sf. Ilie este un mare prooroc biblic, pomenit pentru minunile și puterea lui. El este singurul prooroc despre care Scriptura spune că a fost înălțat la cer într-un car de foc. În cultura populară românească este perceput ca sfânt al furtunilor, trăsnetelor și focului ceresc, motiv pentru care a fost ales ca patron spiritual al aviatorilor, alături de Sf. Mihail (în tradiția militară).

Ziua de 20 iulie este o zi în care se îmbină tradiția religioasă și recunoștința națională, un moment de reflecție, onoare și mândrie pentru contribuția aviatorilor români la dezvoltarea zborului, a științei și a apărării patriei.Este o sărbătoare a curajului, a înălțării și a demnității sub tricolor.

Articolul 20 Iulie – Ziua Aviației Române, sărbătorite pe 20 iulie în România, prilejuită de Sfântul Ilie Tesviteanul, ocrotitorul aviației apare prima dată în Glasul.info.

La 20 iulie 1514, Gheorghe Doja, liderul răscoalei țărănești, este torturat în mod barbar şi executat prin aşezare pe un „tron” înroşit în foc

Înfrângerea răscoalei țărănești condusă de Gheorghe Doja are un deznodământ macabru: liderul răscoalei este prins, torturat și ucis în chinuri groaznice.

La doar câțiva ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, expansiunea otomană spre centrul Europei își luase un avânt care avea să îi ducă într-un final pe turci până la porțile Vienei. La începutul secolului XVI, nici măcar Transilvania nu a fost ferită de încercările turcilor de a subjuga și această provincie.

Conștient de pericolul turcesc, un mic nobil secui ( n.r. țăran secui înnobilat), Gheorghe Doja, a organizat o cruciadă antiotomană, la îndemnul papei Leon al X-lea, cu o armată formată în cea mai mare parte a ei din pătura socială de jos, grosul armatei fiind reprezentat de țărănimea recrutată de pe moșiile marii nobilimi.

Lipsa țăranilor de pe domeniile feudale atrage o comportare tiranică din partea nobilimii, ceea ce face ca toată această campanie antiotomană să preia din mers și un caracter antifeudal, transformându-se într-o uriașă răscoală țărănească.

În vara anului 1514, Gheorghe Doja, mic nobil secui, conduce această răscoală contra marilor bogătași (proprietari de pământuri) unguri, îndreptându-se împotriva Cenadului şi Nădlacului, unde răsculaţii l-au prins pe episcopul Csáki şi l-au ucis.

Principalele ținte ale răscoalei țărănești condusă de Doja erau reprezentate de cetatea Timișoarei şi Cenadul, localităţile de reşedinţă ale episcopului Nicolae Csáki (Nicolaus de Csak), principalul adversar al înarmării ţăranilor în vederea cruciadei.

Eșecul atacului de la 15 iulie 1514 al armatei ţărăneşti asupra Cetăţii Timişoara unde se refugiaseră marea nobilime este unul care duce și sfârșitul în chinuri pentru liderul răscoalei țărănești: în urma înfrângerii răscoalei țărănești condusă de el, Gheorghe Doja a fost torturat și executat din ordinul lui Ioan Zapolya.

În perioada comunistă, autoritățile din Ungaria au încercat să se revanșeze pentru această monstruoasă crimă săvârșită în istoria Transilvaniei de către unguri împotriva secuilor, promovând un adevărat cult al personalității pentru Gheorghe Doja: nume de străzi, de instituții, numeroase statui și monumente au fost dedicate micului nobil secui care s-a ridicat împotriva marii nobilimi maghiare din Ardeal.

Tot în perioada Ungariei comuniste, au fost emise bancnote cu chipul lui Gheorghe Doja pe ele. Începând din 24 februarie 1947, atunci când a fost emisă prima bancnotă și până pe 31 septembrie 1993, atunci când a fost retrasă, bancnota de 20 de forinți a făcut parte din viața poporului ungar. A existat de asemenea și o monedă de 20 de forinți cu chipul lui Gheorghe Doja în Ungaria. În perioada proletcultistă din Ungaria, a existat o largă aplecare asupra personalității lui Gheorghe Doja din partea unor artiști din domenii foarte variate: sculptori, pictori, poeți, scriitori, etc

Articolul 20 iulie 1514: Gheorghe Doja e torturat în mod barbar şi executat prin aşezare pe un „tron” înroşit în foc apare prima dată în Glasul.info.