La 21 Mai 1936 a fost ridicată la Cluj o troiță în memoria lui Baba Novac cu inscripția: „În acest loc a fost tras în țeapă Baba Novac, generalul lui Mihai Viteazul, după ce a fost ars pe rug în Piața Clujului împreună cu duhovnicul său în ziua de 5 februarie 1601. Recucerind Ardealul, Voevodul Mihaiu a așezat aci între 11-16 august 1601 un steag în cinstea marelui și viteazului său slujitor. Ridicatu-s’a această troiță în Ziua Eroilor 21 Maiu 1936″.

Troița lui Baba Novac sau “Crucea lui Baba Novac” așa cum au numit-o clujenii, a fost ridicată în fața Bastionului Bethlen, strada Avram Iancu, colț cu Feleacului. Potrivit surselor istorice, troița a fost amplasată chiar pe locul în care fusese expus trupul neînsuflețit al mercenarului sârb.

“În primăvara anului 1935, P. S. Episcop Nicolae Ivan, împreună cu domnul G. Sion şi cu dr. Ioachim Crăciun, conferențiar la Universitatea din Cluj — formând un comitet — au luat iniţiativa ridicării unei troiţe pe locul unde a fost tras în ţeapă Baba Novac, vestitul general al lui Mihaiu Viteazul, şi Duhovnicul său „român”, al cărui nume nu-l cunoaştem precis. Această iniţiativă e ecoul unei conferinţe ce am ţinut mai demult Ia Universitate sub titlul „Mihaiu Viteazul şi Ardealul”, conferinţă care a avut ca urmări pozitive — prin străduinţa d-lui G. Sion — numirea unei străzi, aci în Cluj, cu numele Marelui Logofăt Theodosie Rudeanu, cancelarul Voevodului Mihaiu — şi, acum, ridicarea unei troiţe. Pentru alegerea locului, unde să fie aşezată crucea şi mai ales pentru a fi documentaţi asupra împrejurărilor, care au dus la uciderea lui Baba Novac, P. S. Episcop Nicolae al Clujului şi domnul G. Sion mi-au cerut amănunte asupra vieţii şi carierii militare a lui Baba Novac, pentru ca pe baza acestor informaţii să se avizeze, dacă merită să fie cinstită amintirea lui Baba Novac şi a Preotului său aici la Cluj, sau nu.”, scria dr. Ioachim Crăciun în Gazeta Ilustrată nr. 5-6 din mai-iunie 1936

dr. Ioachim Crăciun

Din textul dr-ului Ioachim Crăciun aflăm iată, că pe lângă Baba Novac, aceeași soartă a împărtășit-o din păcate și un preot apropiat de Mihai Viteazul, unul care îi era și duhovnic. S-a păstrat până și consemnarea cheltuielilor făcute cu execuția celor doi nefericiți:

“am dat țiganilor pentru că au schingiuit, au torturat, au fript și au tras în țeapă pe Baba Novac și pe preotul fl. 7 d. 50 s…t Am plătit pentru Baba Novac și preotul, celor 2 călăi fl. 3. Am plătit lui Luca aciul (lemnarul), pentru că a cioplit țeapa pentru Baba Novac fl. 2”

consemnarea cheltuielilor făcute cu execuția

La inaugurarea “Crucii lui Baba Novac” au participat oficialitățile vremii din perioada interbelică:

“În ziua de 21 Mai 1936. Ziua Eroilor , s-a sfinţit, cu un ceremonial deosebit, crucea ridicată pe locul unde a fost tras în ţeapă Baba Novac, eroicul general al lui Mihaiu Viteazul. După Te-Deumul, oficiat la Catedrala Ortodoxă Română din Piaţa Cuza-Vodă întru pomenirea Eroilor neamului toate autorităţile civile şi militare, în frunte eu cele eclesiastice, au pornit în procesiune spre locul de odihnă si Eroilor din cimitirul Clujului. Ajunşi în faţa Bastionului “Bethlen” procesiunea s-a oprit, iar soborul de preoţi, în frunte eu P. C. consilier Dr. Seb. Stanca, preşedintele Consiliului Eparhial, P. C. consilieri Dr. V. Sava, Laur . Curea, Păr Prof. A. Buzdug, Prot. A. Coşeriu, preot militar şi arhidiacon Dr. I. Vască, rectorul Academiei Teologice şi diacon V. Bogdan, an început slujba sfinţirii troiţei. Răspunsurile le-a dat corul Academiei Teologica ortodoxe române, dirijat de domnul prof. Dr. V. Petraşcu. După oficierea acestui serviciu divin şi sfinţirea troiţei şi a drapelului lui Mihaiu Viteazul, a luat cuvântul în numele Comitetului de iniţiativă, domnul Dr. Ioachim Crăcium, conferenţiar la Universitatea din Cluj.”

Gazeta Ilustrată nr. 5-6 din mai-iunie 1936

“Uciderea lui Baba Novac şi a Preotului său s-a săvârşit în ziua de 5 Februarie 1601, după cum reiese dintr-un document contemporan: „Chiar in această zi (5 Februarie), pe la orele 10, fură legaţi pe grinzi, de vii, Baba Novac, cel mai vestit soldat al lui Mihaiu Vodă, împreună cu Preotul său şi arşi în piaţă … “, piaţa din centrul cetăţii, actuala Piaţa Unirii. Basta era spectator al execuţiei din fereastra unei case din apropiere. Călăii i-au schingiuit mai întâi, i-au jupuit de piele şi apoi i-au aruncat pe rugul înflăcărat, aruncând din când în când apă, pentru ca chinul să fie mai mare. Această chinuire a ţinut cam peste o oră, până ce intervenise Basta, poruncind să nu se mai arunce apă şi muriră în curând. După această moarte cumplită au fost scoşi din cetate şi traşi în ţeapă lângă Bastionul croitorilor, numit azi Bastionul Bethlen, situat la începutul Căii Feleacului.”

Gazeta Ilustrată nr. 5-6 din mai-iunie 1936

Moarte de martiri, asistată pasiv cu vederea tocmai de către ucigașul lui Mihai Viteazul, generalul Basta. Oare nu i-a trecut prin minte Viteazului că Basta îl va trăda și pe el într-un mod asemănător?

Articolul La 21 Mai 1936 a fost ridicată la Cluj o troiță în memoria lui Baba Novac apare prima dată în Glasul.info.

La 21 mai 1880 se năștea la București poetul, prozatorul şi gazetarul Tudor Arghezi (n.r. pseudonimul literar al lui Ion Nae Theodorescu).

Impresionează cu opera sa și atrage atenția marilor personalități ale culturii românești încă de la vârste foarte fragede:

“Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a artei.”, spunea Alexandru Macedonski despre Tudor Arghezi, după ce acesta publicase versuri în revista Liga Ortodoxă, sub pseudonimul „Ion Theo”

Chiar și cei din generația sa îl cufundau în aprecieri, recunoscându-i contribuția la dezvoltarea liricii românești, precum și originalitate exemplară:

“Tudor Arghezi ne-a adus poezia monumentală şi grea a zborului sufletesc către lumină, a angelicului fulgerător şi melancolic, a tristeţii mortale, dar turburate de neliniştea năzuinţii, a singurătăţii astrale, dar extatice, fără eminesciana sugestie etică a tragediei omului superior”, spunea G. CĂLINESCU

Însă tot cu opera sa, mai ales prin pamfletele sale politice, își atrage arestarea în anul 1943. Este arestat şi trimis pentru un an în lagărul de la Târgu Jiu.

Spre sfârșitul anilor ’40 îi “deranjează” și pe comuniști. După ce e denigrat în ziarul Scânteia (n.r. oficios PCR) de fiul poetului proletcultist A. Toma, începe să fie marginalizat și chiar interzis de către comunişti, fiind nevoit să se retragă din viața publică și să supraviețuiască, după cum afirma, din vânzarea cireșelor.

În perioada 1952 – 1967 poetul a fost „reabilitat” treptat, la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu Dej. 

Articolul La 21 mai 1880 se năștea Tudor Arghezi, supranumit patriarhul limbii române apare prima dată în Glasul.info.

La data de 21 mai 1821, Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluției de la 1821, a fost arestat în tabăra de la Golești și predat lui Alexandru Ipsilanti. Conducătorii eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin trădare de la Golești la 21 mai, Tudor a fost ucis de șefii eteriștilor la Târgoviște, în noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva eteriștilor.

La împlinirea a 100 de ani de la moartea Tudor Vladimirescu, ASTRA (n.r. Asociațiunea pentru literatura și cultura poporului român), organizație cultural patriotică înființată în anul 1861, publica un volul special intitulat “Istoria lui Tudor Vladimirescu. Ce trebuie știe poporul despre el”, în care este redat foarte amănunțit și momentul trădării lui Tudor Vladimirescu.

De la Tudor Vladimirescu la Marea Unire. O istorie a romanilor (1821-1918) – Iulian Oncescu, Sorin Liviu Damean

“La 15 mai (n.r. 1821), Tudor părăsi mănăstirea Cotrocenilor, lăsând acolo de pază numai un călugăr bătrân. Bimbașa Sava încă părăsi Bucureștii, așezându-și Arnăuții în mănăstirile din marginea orașului. Toți boierii fugiră la Brașov. Orașul era pustiu. Însuși mitropolitul își părăsi turma, lăsând-o pradă lupilor hămesiți. Peste câteva ceasuri 1000 de turci intră în București, venind de pe drumul Giurgiului.

Tudor nu putea lua drumul Slatinei, fiindcă el nu voia să lupte cu turcii, ci să se retragă la adăposturile lui sigure de la mănăstirile Olteniei, așteptând în liniște schimbarea vremurilor. Își căută deci un alt vad al Oltului pe la Găiești și Pitești.

Pe drum se întâlni, firește, cu cete destrăbălate de eteriști, care prădau, furau, jefuiau și ucideau ziua la amiază. Între oamenii lui Tudor încă erau, care doreau să facă la fel, zicând, precum știm deja: “Acum e vremea să ne îmbogățim; cum au luat alții de la noi, să luăm și noi de la alții.“

Domnul Tudor însă ținea foarte mult, ca oamenii lui să fie cinstiți și să nu prădeze pe nimeni. Jaful eteriștilor era însă cu lipici. Au început să prade și oamenii lui Tudor. Acesta însă nu glumea. Pe care-l afla vinovat cu ceva, îl și omora. Pe drumul de la București până la Golești el omorî 33 de ostași vinovați de prădăciuni, furtișaguri, răpiri și altele ca acestea.

El zicea: “Hoția este o rușine, de care nu te spală nici măcar moartea vitejească. Și nu-mi vine să cred că vreunul ar voi să stea ca hoț înaintea lui Dumnezeu. Nu ne-am sculat, ca să jăfuim pe frații noștri.

Și Turcilor și Rușilor ne-am plâns împotriva acelora, care fură pe țărani, și acuma venim noi să ne arătăm la un fel cu jefuitorii? Cât timp vom asupri pe frații noștri, care vedeți că ne ajută cu merindele și cu căruțele lor, niciodată dreptate nu vom dobândi. Pentru atare fapte vom fi huliți și de Dumnezeu și de oameni. Cine dreptate cere, dreptate să facă. Eu însă vă spun, de se mai plânge un țăran că i s-a furat cel mai mic lucru, sau că i s-a luat cu sila, să știți, că îl ucid pe prădător. “

Mai mult. Tudor făcuse răspunzători pe căpitanii săi pentru jafurile ostașilor. Toți căpitanii au fost învoiți cu porunca aceasta, afară de Oarcă, Cuțui, Urdăreanu și Enescu, care îi spuseseră că a păzi pe ostași de furtișaguri ar însemna a păzi crângul de iepuri. Lucrul acesta îl înfurie atât de mult pe Tudor, încât îl spânzură și pe Urdăreanu, unul dintre cei patru căpitani răsculați împotriva lui.

Spre marea lui nenorocire însă. De împrejurarea aceasta se folosiră dușmanii lui neîmpăcați Machedonschi, Prodan, Jordachi Olimpiotul și alți streini să ațâțe pe căpitani și pe panduri împotriva lui zicându-le: “Vite încălțate! N-aveți sânge în vine? Suferiți să vă ucidă pentru o trâmbă de pânză? Credeți că puteți da seama pandurilor voștri pentru ce s-a petrecut?”

Uneltirile dușmane au prins. Căpitanii toți strigară: “Nu-l mai voim pe Domnul Tudor! Voim pe Hagi Prodan și pe Machedonschi!”

S-a întâmplat ceea ce se așteptase Tudor: grecii îl prinseră în cursă. Nu se așteptase însă, ca tocmai Oltenii lui să-l ducă în cursă. La plecare a dat tunarului său credincios, Calețeanu, sabia și inelul, zicând: “De ne-om revedea, mi-o dai înapoi; de nu, ține-o în amintirea prieteniei mele. Ia și inelul acesta pe care-l am de la părinți.”

(…) De la Golești Tudor fu dus la Târgoviște, peste Pitești și Câmpulung. În Târgoviște a fost pus călare pe o mârțoagă. Picioarele lui, în scările de lemn, erau legate cu un lanț pe sub pântecele calului. Aici avea să-i fie locul de osândă. Într-o fântână părăsită, la marginea orașului, sub dealul pe care e zidită mănăstirea Dealului cu capul lui Mihai-Viteazul, a fost aruncat trupul lui, ciopârțit de iataganele Grecilor: Orfano, Cavaleropulo și Garnovschi, la ceasurile când numai tâlharii fac isprăvi. Așa a pierit Domnul Tudor din Vladimiri.”

Articolul La 21 mai 1821 Tudor Vladimirescu este prins prin trădare și predat eteriștilor apare prima dată în Glasul.info.

21 Mai – Ziua Politiei Locale sarbatorita si la IASI

Aflata de ceva vreme in cautarea imbunatatirii imaginii sale, Politia Locala incearca in fiecare an cu ocazia Zilei Politiei Locale sa se apropie tot mai mult de cetatenii orasului, deschizandu-si portile institutiei sau marcand aceasta zi prin prezentarea publica a echipamentelor din dotare si a unor tehnici folosite in timpul activitatilor specifice acestei institutii.

Cei mai incantati de spectacolul de pe pietonalul Stefan cel Mare din Iasi au fost cei mici, bucurosi ca pot tine poate prima data in viata lor mana pe un pistol adevarat sau sa fie incatusati in joaca, aidoma unor infractori.

Sute de curiosi, jurnalisti, sau chiar pana si simpli turisti care se aflau intamplator in timpul unei vizite prin Iasi, au avut ocazia sa vada autoturismele de interventie folosite de catre Politia Locala a orasului, proaspat infiintata patrula calare a Politiei Locale, cat si anumite echipamente si dispozitive folosite in operatiunile specifice acestei institutii.

21 Mai – Ziua Politiei Locale sarbatorita si la IASI

Sursa: Glasul.info

Articolul 21 Mai – Ziua Politiei Locale sarbatorita si la IASI apare prima dată în Glasul.info.

Sufletul omenesc are tainele lui. Chiar in ceasurile de bucurie, putine acum, umbra coboara dintr-o data peste luminisul gandurilor, si un glas misterios ne indeamna sa plangem… Nu stiu, dar poate e un prisos de iubire sau de pareri de rau care se preface in lacrimi, e, poate, darul simtirii noastre pentru tot ce e suferinta in lume – sunt lacrimile care se cuvin celor neplansi, nenumaratilor eroi fara nume, care dorm astazi sub panza de iarna a asternutului mortii.

Unul a cazut, poate, fara aparare, jertfa unui glont ratacit, altul a pierit poate ucis miseleste, iar altul cine stie, cu ce naprasnice minuni de eroism si-a platit moartea…

Mormintele lor, ale celor cazuti pentru tara, uitati si necunoscuti, sunt pretutindeni, pe tarmul Dunarii batrane, langa Jiu sau aproape de Olt, intre stancile sterpe ale Carpatilor, sau in lanurile de porumb necules din preajma Argesului. Trupurile izbavite de glont sau de obuz zac fara durere sub brazda primitoare, sub brazda care nu i-a putut hrani in viata, dar care acum ii satura pe veci de odihna..

De aceea astazi jumatate din pamantul sfant al tarii imi face impresia unui nemarginit cimitir fara cruci, pe care il pangaresc ghearele si copitele cotropitorilor…

Dar icoana nu-si pierde niciodata sfintenia, si amintirea  prin suferinta se limpezeste mai luminoasa. Mortii necunoscuti, fara lespede si fara candela, cu durerile lor neplanse si cu nazunitele lor neimplinite, vor fi in curand impacati prin razbunare…

Cand vor infrunzi stejarii, ramurile gloriei uriase ii vor umbri, paduri miscatoare de baionete vor sclipi tot mai aproape in amurgul de sange, iar tunurile vor rascoli pamantul, implantand pretutindeni grauntele fertilei biruinte, si astfel, uriasa fanfara a razboiului de otel le va canta tuturor invierea…

Pana atunci, in fiecare suflet sa le prindem o candela de nadejde, si peste groapa amintirii lor sa asternem lespedea credintei nestramutate in biruinta. Mortii necunoscuti vor trai astfel impacati in cugetele noastre.

Sursa: Pagini de epopee,  Corneliu Moldovanu – Pentru mortii necunsocuti…

Articolul Pentru mortii necunoscuti – Ziua Eroilor apare prima dată în Glasul.info.