În vara fierbinte a anului 1919, România Mare își trăia primele clipe de unitate și de afirmare pe scena istoriei. Armata română, învingătoare pe fronturile din Transilvania și Basarabia, trecuse munții și ajunsese până în îndepărtata Pocuția, o regiune locuită de români, ucraineni și polonezi, situată la granița dintre vechile imperii. Orașul Colomeea (Kolomea) era atunci un punct strategic, iar prezența armatei române acolo dovedea nu doar forța de acțiune a statului român, ci și înțelepciunea sa politică.

La 23 august 1919, trupele române au predat Colomeea aliatului polonez, consolidând astfel o legătură de prietenie trainică între cele două popoare vecine. Nu era o retragere din slăbiciune, ci un gest de înaltă diplomație și solidaritate creștină.

Românii și polonezii, legați de aceeași soartă istorică, înconjurați de amenințări bolșevice și revizioniste, aveau nevoie să-și unească destinele. Predarea Colomeei simboliza nu o pierdere, ci o victorie comună: punerea temeliei unei alianțe de suflet, ce va dăinui și în deceniile ce au urmat.

Pentru soldații români care au pășit pe ulițele Colomeei, această misiune a însemnat o nouă dovadă a sacrificiului făcut pentru stabilitatea întregii regiuni. Steagul tricolor fluturase în Pocuția pentru a apăra ordinea și pentru a asigura trecerea neatinsă a unui teritoriu în mâinile unui aliat de nădejde. Faptul că România, deși ieșită dintr-un război devastator, a putut trimite armata până acolo și apoi a știut să lase loc prietenului polonez, este o lecție de maturitate națională și de simț al echilibrului.

Astăzi, privind la 23 august 1919, vedem nu doar o pagină militară, ci și o pildă de înțelepciune geopolitică românească. Armata Română nu a fost doar sabia ce a apărat hotarele, ci și făclia ce a luminat calea cooperării dintre națiuni. Iar Colomeea, predată cu onoare trupelor poloneze, rămâne un simbol al prieteniei româno-polone, o legătură de sânge și credință ce merită amintită cu mândrie în istoria noastră.

Articolul 23 August 1919 – Predarea Kolomiei (Colomeea, Pocuția) trupelor poloneze de către trupele române apare prima dată în Glasul.info.

23 August 1944 – O notă secretă transmisă din Sibiu arată “starea de spirit a ungurilor marcată de o vie îngrijorare”. Autoritățile maghiare au inițiat măsuri de evacuare a orașului Sighet

Ziua de 23 August 1944 rămâne un moment hotărâtor în istoria României, un ceas de răscruce în care destinul național s-a schimbat pentru totdeauna. Decizia României de a rupe alianța cu Germania nazistă și de a se alia cu forțele care luptau împotriva Germaniei a fost mai mult decât un act politic, a fost un act care a dat peste cap toate calculele horthyștilor și naziștilor.

În acele clipe tulburi, în Transilvania de Nord, încă aflată sub ocupație străină, se simțea neliniștea. O notă secretă transmisă din Sibiu consemna „starea de spirit a ungurilor marcată de o vie îngrijorare”. Autoritățile maghiare se pregăteau în grabă să evacueze orașul Sighet, presimțind că vântul istoriei s-a întors împotriva lor. Era dovada că dreptatea istorică nu poate fi înăbușită la nesfârșit, că adevărul își cere locul său.

Era vremea Ungariei să simtă ce înseamnă starea de spirit a populației în timpul unor evacuări. Unii maghiari din zonă chiar au lepădat din oportunism uniformele horthyste și le-au îmbrăcat fără nicio rușine pe cele bolșevice, sovietice, așteptând cu mare entuziasm venirea Armatei Roșii.

Pentru românii ardeleni, acele zile au fost trăite cu emoție și speranță. După ani de suferință, după nedreptatea Diktatului de la Viena din 1940, venise clipa în care se întrevedea reîntoarcerea acasă, sub drapelul tricolor. Evacuarea grăbită, neliniștea celor care simțeau că stăpânirea lor e vremelnică, toate acestea nu erau altceva decât semne ale apropierii unei mari izbăviri.

Dacă pentru unii era motiv de teamă, pentru români era clipa în care se redeștepta conștiința de neam. Țărani și intelectuali, preoți și soldați, toți simțeau că jertfa și răbdarea lor nu fuseseră zadarnice. Dincolo de norii grei ai războiului, se zărea lumina unei Românii întregite, eliberate de jugul străin.

Astăzi, privind în urmă, trebuie să ne amintim cu recunoștință de acea zi și de cei care au înțeles că destinul României nu putea fi decât alături de libertate și dreptate. 23 August 1944 nu este doar o filă de istorie, ci un simbol al unității și forței noastre naționale, al glasului neamului care nu poate fi redus la tăcere.

România a dovedit atunci și dovedește mereu că, oricât de grele ar fi încercările, spiritul românesc rămâne neclintit, iar pământul strămoșesc nu poate fi înstrăinat de voința poporului său.

Articolul 23 August 1944 – O notă secretă transmisă din Sibiu arată “starea de spirit a ungurilor marcată de o vie îngrijorare”. Autoritățile maghiare au inițiat măsuri de evacuare a orașului Sighet apare prima dată în Glasul.info.

În inima Munților Apuseni, în Câmpeni, târgul din 23 august 1909 s-a transformat într-o pagină de durere și demnitate în istoria noastră. Ziua care trebuia să fie una a bucuriei simple, a întâlnirii dintre țărani, negustori și gospodari, a devenit scena unei prigoane împotriva sufletului românesc.

Jandarmii unguri, trimiși să vâneze orice semn al tricolorului, au împroșcat cu violență asupra celor care purtau în cusături, în steaguri sau în inimă culorile roșu, galben și albastru. Ei nu s-au temut să lovească, să aresteze, să calce în picioare demnitatea oamenilor care nu făceau decât să-și poarte cu mândrie identitatea.

Iată cum este redat incidentul acesta de o sălbătice rar închipuită în presa românească a vremii:

“23 August 1909, Câmpeni. Zi de târg. Jandarmii vânează tricolorul românesc. Arestează. Bat. Sfâșie hainele. O femeie este despuiată în mijlocul târgului. Jandarmii i-au sfâșiat iia cusută cu rosu, galben și albastru. Târgul se sparge. Sunt mulți răniți cu baioneta.”

Imaginea cutremurătoare a unei femei căreia i s-a sfâșiat iia cusută cu roșu, galben și albastru, dezbrăcată în mijlocul târgului pentru vina de a purta pe ea simbolul națiunii, a rămas adânc în conștiința românilor.

Târgul s-a spart în haos, mulți au fost răniți de baionete, sângele amestecându-se cu țărâna drumului, dar în suflete a rămas nestinsă flacăra libertății. Căci fiecare haină sfâșiată, fiecare rană, fiecare umilință a fost o dovadă că românii nu s-au lăsat striviți.

Din acea zi de foc, românii au înțeles și mai clar că tricolorul nu este doar o bucată de pânză, ci respirația însăși a neamului. Și chiar dacă puterea vremelnică a străinilor a putut bate și umili, nu a putut frânge credința că România va fi întreagă și liberă.

Articolul 23 august 1909 la Câmpeni – Ziua când tricolorul a sângerat alături de români apare prima dată în Glasul.info.

“Mihai bătuse pe Turci; mai multe steaguri și mai ales cel mare verde al lui Mohamed, pe care Sinan-pasa îl desfășurase la ultimul său atac, căzuseră în mânile lui, deși legea turcească spunea că acel steag nu poate fi nici odată pierdut”, scria istoricul A. D. Xenopol în Istoria Românilor, despre Bătălia de la Călugăreni

“Albert Kiraly căpitanul ungur ce însoțise pe Mihai în lupta de la Călugăreni, recunoaște într-o scrisoare către Sigismund Batori purtarea vitejească a domnului român. El spune că “întrucât privește pe Mihai voievod trebuie să-i dau toată lauda, căci este un minunat, bun și viteaz oștean, precum a dovedit-o cu mâna, și cu fapta, nu în aparență, ci cu toată râvna pentru cauza Creștinătății, așa că Luminarea Voastră îi datorește laudă și grație”, mai spune același A. D. Xenopol

Raportul de forțe din Bătălia de la Călugăreni era net favorabil otomanilor, potrivit lui Nicolae Bălcescu, care scria că:

„Într-adevăr, armata lui (n.r. Sinan) era, cum știm, de 180 mii ostași, mai mult decât de zece ori mai mare ca a lui Mihai Vodă, care, cu toate ajutoarele ce primi din Moldova și Ardeal, d-abia se urca la 16 mii oameni și 12 tunuri”

Articolul Azi în istorie: La 23 august 1595 avea loc Bătălia de la Călugăreni apare prima dată în Glasul.info.

Vineri, 23 august, începând cu ora 18:00, lângă statuia lui Ștefan cel Mare din Chișinău se va face adunarea pentru mitingul de desolidarizare față de clasa politică din Republica Moldova care încă mai forțează “celebrarea” zilei de 23 august, deși această zi are o semnificație mai mult decât sumbră pentru suflarea românească din Basarabia și din Nordul Bucovinei.

“Concertul lui Dodon, în ZI de DOLIU: Guvernul decretează în zilele de 23 și 24 august DOLIU NAȚIONAL”, scrie ziarulnational.md

” Ne vedem cu toții vineri, 23 August, la ora 18:00, în fața monumentului lui Ștefan cel Mare din Chișinău. Se împlinesc 80 de ani de la pactul criminal Ribbentrop – Molotov.

La 23 august 1939, vestea semnării pactului de neagresiune între Germania nazistă şi Uniunea Sovietică a căzut ca un fulger la Bucureşti. Protocolul secret al pactului Ribbentrop – Molotov care însemna preluarea Basarabiei şi a ţărilor baltice de către URSS nu era cunoscut. Dar simpla existenţă a unei înţelegeri între cei mai puternici doi dictatori ai Europei a arătat că harta României Mari riscă să devină o amintire. Anglia şi Franţa dovediseră deja – prin acordul de la Munchen din 1938 – că nu garantează apărarea frontierelor în Estul Europei. La o săptămână de la Ribbentrop-Molotov, la 1 septembrie 1939, începe al doilea război mondial. Hitler atacă Polonia. În replică, Anglia şi Franţa declară război Germaniei. După un an de război, Stalin cere autorităţilor române să se retragă din Basarabia şi Bucovina în 4 zile.”, se arată în descrierea evenimentului

“Mâine la ora 18:00 ne vedem la Statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt din Chișinău.
Recomandăm pentru toți participanții să fie îmbrăcați în negru. Simpla existență a României a fost o jignire pentru Uniunea Sovietică, Bulgaria și Ungaria”
(Viaceslav Molotov, 23 august, 1940, la un an de la semnarea pactului criminal)”, mai scriu pe facebook inițiatorii evenimentului

Articolul Ziua de 23 August, declarată Zi de doliu Național în Republica Moldova apare prima dată în Glasul.info.

Ce a făcut Petre Roman cu strungul carusel de la 23 August / Titan?! Îl invităm să răspundă acestei acuzații grave!

La TITAN, in acea vreme – cred primavara anului 1990 – au fost sute de martori oculari care NU au facut altceva decat sa transfere „povestea” uriasului strung carusel la altii!; si numai atat! chiar si dupa ce demolatorul Petre Roman Neulander nu a mai fost premier, ci numai „observator” in distrugerea economiei nationale din partea noilor bolevici care ne conduc si acum! De aceea e LIBER!

Pe urmele asasinului economic Petre Roman…

Eu sunt peste 90 % sigur ca a facut-o, deoarece la noi la institut s-a vorbit mult si bine despre aceasta ticalosie.
De ce a facut-o?

1 – Cred ca stapanii lui de atunci – si de acum – l-au urgentat in a arata ca intelesese bine menirea pentru care fusese pus prim-ministru.
2 – Pentru ca cei care l-au imprumutat cu bani pe Ceausescu, au vrut sa dea lumii un semnal evident impotriva celor care NU platesc camata pina la sfarsitul contractului impus, si se transforma in „ghiauri economici”!
3 – Pentru ca acest strung carusel a fost la acea vreme MANDRIA constructorilor de masini unelte din Romania.

De fapt, toata distrugerea celor peste 1200 de obiective industriale (fabrici, uzine, etc) tot pedeapsa a fost! Insa a mai produs – ceea ce in anii ’90 nu se mai putea prin lagare de munca si concentrare, sau prin inchisori de exterminare, etc. Asa cum facusera parintii lor , tot bolsevici, in anii stalinismului in Romania – ci cel mai mare exod de forta de munca calificata. Exod, care iata a ajuns in zilele noastre la 4 MILIOANE de romani! Eu cred ca in ultimii 2000 de ani – la un loc luati! – nu au parasit tara atatea milioane. Adica doua obiective (dragi „lor”): si f….ti si cu banii luati! (…)

Sursa: Dec.

Nota Redacției. Căutând probele incriminatorii, ne-ar fi utilă o relație umană, să stăm de vorbă cu o persoană care a asistat sau a participat în vreun fel la demolarea strungului. Domnul Dec, care a declanșat demersul nostru, este rugat să ia legătură cu câțiva ingineri din lumea inginerilor și să găsească câteva persoane sau măcar una cu calitatea de MARTOR OCULAR.

Ion Coja

Articolul Pe urmele asasinului economic Petre Roman… apare prima dată în Glasul.info.

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a transmis duminică, 23 august a.c., un mesaj cu prilejul Zilei Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului. Vă prezentăm în continuare textul mesajului:

„Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului reprezintă un prilej de amintire și compasiune, dar și o ocazie de a privi cu încredere către un viitor în care disprețul față de viața și libertatea persoanei nu va mai rămâne vreodată nepedepsit. Totodată, acest moment ne obligă la condamnarea categorică și neechivocă a Pactului Ribbentrop-Molotov și mai ales a consecințelor sale nefaste pentru trecutul țării noastre.

Vă chem, așadar, să ne amintim, cu pioșenie, de victimele regimurilor totalitare, instalate pe o mare parte din continentul nostru în secolul trecut. Ieșită de sub zodia totalitarismelor, România și-a asumat, odată cu aderarea la NATO și la Uniunea Europeană, valorile democratice și, în numele acestor valori și a identității noastre, avem obligația de a condamna și respinge ceea ce este greșit și nedemn în trecutul nostru recent. Astfel, aducerea-aminte nu este doar o simplă declarație simbolică, ci convingerea că această cale ne va apropia și mai mult unii de alții și ne va face să reflectăm la rosturile memoriei, la menirea încrederii în instituții și la importanța drepturilor civile pentru o națiune.

Așa cum am mai spus, semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov la 23 august 1939 reprezintă un moment tragic pentru națiunea română și o bornă cinică în istoria secolului XX. Dispreţul față de lege și față de valoarea sacră a ființei umane a făcut posibilă existenţa unor regimuri criminale care au secerat vieţile a sute de mii de oameni nevinovaţi. Victimele politicilor de exterminare iniţiate şi coordonate de regimurile național-legionar, antonescian şi comunist nu trebuie negate, uitate sau minimalizate, ci trebuie onorate și amintite. Prin măsurile și acțiunile curajoase și concrete pe care le-a luat în ultimul deceniu cu privire la condamnarea fermă a acestor regimuri, România a dovedit că s-a desprins definitiv de un capitol sumbru al istoriei sale.

Garantarea unui viitor democratic al naţiunii române depinde însă și de felul în care demonstrăm zi de zi că ştim să apărăm libertatea, drepturile omului şi valorile europene. În continuare, trebuie să fim vigilenți și să prevenim acțiunile și inițiativele radicale, utopice și extremiste, inclusiv de pe scena politică, care reprezintă atacuri la statul de drept și la democrație.

Fie ca amintirea victimelor să rămână veşnică în inimile noastre!”

[tp_product id=”194125129″ feed=”396″]

Articolul Klaus Iohannis: “Semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov la 23 august 1939 reprezinta un moment tragic pentru natiunea romana” apare prima dată în Glasul.info.