Dorința românilor transnistreni de a scăpa din “raiul bolșevic”, mai ales în timpul foametei din anii ’30 ai secolului trecut, după ce Stalin își trimisese în Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenescă bandele GRU care ucideau și “rechiziționau” toată recolta țăranilor care refuzaseră colectivizarea, era aspru pedepsită pe malul Nistrului.

La începutul anilor ’30, când foametea organizată de către bolșevici pe teritoriul Ucrainei adusese populația la disperare (n.r. în timpul foametei organizate de bolșevici în Ucraina se estimează că au murit aproximativ 10 milioane de persoane) s-au înmulțit foarte mult încercările de a trece frontiera de pe Nistru dinspre URSS către România.

Una dintre aceste încercări disperate ale țăranilor români transnistreni de a traversa Nistrul pentru a ajunge în România s-a terminat în luna februarie a anului 1932 cu o tragedie de proporții: s-au înregistrat cel puțin 40 de morți, din cei peste 60 de țărani care se porniseră spre România.

Bessarabiana. Teritoriul dintre Prut si Nistru in cateva ipostaze istorice si reflectii istoriografice – Ion Turcanu

Potrivit presei occidentale, în acei ani pe fâșia dintre România și Uniunea Sovietică în fiecare noapte se auzeau împușcături, iar ziua erau găsite cadavrele sau răniții care nu reușiseră să treacă dincolo de frontieră. Surprinzător este că în documentele vremii se înregistrează mulți morți nu numai din rândul românilor ci și din rândul altor naționalități care visau să-și găsească salvarea în România.

În noaptea de 23 spre 24 februarie 1932, pe malul Nistrului controlat de către sovietici în dreptul comunei Olănești din România, timp de 20 de minute s-au auzit rafale puternice de împușcături. Zgomotul se amestecase în noapte cu țipete de groază, gemete de răniți și de muribunzi aflați în agonie, printre care răzbătea agresiv țăcănitul mitralierelor sovietice.

Peste ceva timp, pe malul controlat de România aveau să sosească unul câte unul, câțiva dintre refugiații români transnistreni: pe chipurile lor se putea citi groaza. Erau plini de sânge, iar unii aveau hainele efectiv sfâșiate. Din întreg grupul format din peste 60 de persoane, au mai ajuns doar 20 pe malul românesc. Și până și dintre aceștia, 8 erau grav răniți, fiind purtați pe brațe de către ceilalți din grup.

Pentru sovietici nu a contat că în grup se aflau și copii, bătrâni sau femei însărcinate. S-a tras fără niciun fel de discriminare. În bezna nopții de 23 februarie 1932, o parte din grup s-a rupt fie din confuzie, fie dintr-un noroc chior, și a scăpat ca prin minune de focul intens al mitralierelor rusești care băteau către Nistru. Grupul mai mare însă nu a avut același noroc, cei mai mulți murind în ceea ce se cunoaște acum sub numele de “Masacrul de la Olănești”.

“Unul din efectele masacrelor de la Nistru din lunile februarie-martie 1932 şi ale noului val de refugiaţi din R.A.S.S. Moldovenească asupra opiniei publice din România a constat în exprimarea poziţiei faţă de evenimentele tragice în publicaţii. Jurnaliştii şi cercetătorii nu s-au limitat la analiza evenimentelor, ci au publicat o serie întreagă de materiale despre istoria regiunii transnistrene şi a românilor de acolo.”, scrie Vadim Guzun în REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI

“Îngrozitoare tragedii s-au petrecut pe gheața albã a Nistrului, în mijlocul cãreia era o linie neutralã, peste care n-aveau voie sã treacã nimeni, nici românii nici rușii. De cîte ori nu zãceau acolo grav rãniți oameni și grãnicerii români nu-i puteau salva, cãci bolșevicii trãgeau asupra fiecãruia care îndrãznea sã se apropie de ei, acolo rãmîneau cadavrele, pînã ce lupii și paserile rãpitoare le sfîrtecau. Aceste animale dãdeau un spectacol de nedescris în timpul ospãțurilor pe gheațã, iar sentinelele române asistau neputincioase. Aceastã furie sovieticã a fãcut peste o mie de victime.

Dar mãcelurile de la Tiraspol și Olãnești, din februarie și martie 1932, au îngrozit întreaga lume. Refugiații povestesc cum au fost încãrcați mai întîi bãrbații în vagoane plumbuite, luînd drumul morții și al celei mai cumplite tragedii spre ghețarii Siberiei și ai Uralului.

Moldovencele însã lãsate acasã împreunã cu copiii continuã calvarul, dar neputînd veni în ajutorul copiilor nenorociți, sînge din sîngele lor, au purces cîteva sute de femei din satele moldovenești spre Tiraspol, unde știau cã existã o fabricã de conserve de carne, zarzavatuuri și pește.

Și în același marș al foamei convoiul nenorocitelor s-a oprit sub zidurile fabricii și, forþînd ușile, au luat cîte o bucãțicã de carne din cutia ambalatã pentru expediere. Dar scurtã le-a fost fericirea, cãci venind cavaleriștii sovietici, au tras în sînul de care se încleștase gura copilașului. Timp de trei ore au rãsunat împușcãturile și departe în zãri pînã la Tighina se vedeau vîlvãtãile focului, în care se pîrjoleau trupușoarele copiilor și în care se carbonizau mamele lor.

Peste aceastã sinistrã zi de la Tiraspol s-a mai adus baia de sânge din pãdurea Olãneștilor, unde trei grupuri de moldoveni de cîte 40 inși, în drum spre Nistru, au poposit pentru odihnã. Spre nenorocirea lor, unul din aceste grupuri a fãcut un foc în pãdure și fiind observați de grãnicerii sovietici, în mai puțin de jumãtate de orã pãdurea Olãneștilor s-a transformat în cimitirul moldovenilor transnistreni. Cei puțini scãpați cu viațã sînt azi îngroziți, avînd priviri anormale și tresãriri chiar în somn.

A curs și curge peste Nistru sînge nevinovat de moldoveni, pentru marea lor crimã de a nu fi știut sã moarã de foame, ci de gloanțe. Tragedia lor din raiul bolșevic a provocat numeroase comentarii în ziarele din occident, care au protestat, dezvãluind adevãrata stare de lucruri din Rusia, groaznica stare de lucruri, mizeria colectivizatã, foamea, deportãrile în Siberia, munca forțatã, masacrarea mamelor, a copiilor și a bãrbaților care au îndrãznit sã fugã din infernul roșu.” ( sursa: Calendarul „Glasul Bucovinei” pe anul 1933)

Articolul 23 februarie 1932: Masacrul de la Olănești, Nistrul înroșit de sânge românesc apare prima dată în Glasul.info.

“Primăria Municipiului București INTERZICE manifestarea din 23 februarie prin care delegația comună a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita, Mureș și Asociației Calea Neamului intenționează să-i solicite Instituției Prezidențiale sa nu promulge trădătoarea Ordonanță de Urgență a Codului Administrativ, prin care limba maghiară devine a doua limbă oficială în stat.

Motivul invocat de Primăria București este că adunarea publică prilejuită de întâmpinarea delegației noastre ar fi perturbat, in zona Statuii Leul, activitatea Instituției Prezidențiale. Rămânem in LEGALITATE si VOM REVENI CURÂND CU O NOUĂ ÎNȘTIINȚARE prin care îi vom cere Primăriei sa ne indice un alt loc in preajma Palatului Cotroceni în care să ne putem manifesta democratic. NU NE LĂSĂM!

Astăzi am trimis o adresă către Primăria Municipiului București, solicitând explicații asupra refuzului, întrebând totodată cum anume am fi perturbat activitatea administrației prezidențiale.

Menționăm totodată faptul că nu am fost chemați în comisia de avizare a adunărilor publice și ca am primit înștiințarea de la Primărie pe mailul Asociatiei Calea Neamului. Aducem aminte Primăriei Municipiului București ca Asociația Calea Neamului a mai organizat până acum adunări publice în Capitală și ca de fiecare dată s-au respectat prevederile legale in vigoare, neproducându-se niciun incident. Nimic în afara legii!

Asociația Calea Neamului își exprimă profunda indignare fața de refuzul Primăriei București de a permite desfășurarea activității noastre, considerând acest act o încălcare gravă a libertății de exprimare, prevăzută în Constituția României.

Considerăm de asemenea ca motivul manifestării noastre, și anume contestarea Legii Codului Administrativ adoptată anul trecut prin Ordonanță de Urgență este unul temeinic, având în vedere și faptul că în 2018 acest Cod Administrativ a fost contestat la Curtea Constituțională, invocandu-se aceleași puncte pe care le invocăm și noi, atât de Președintele României, cât și de 50 de parlamentari din diferite partide politice.

Mai mult decat atât, CCR, în urma acestor contestații, a declarat în 2018 Codul Administrativ ca fiind neconstitutional. Așadar opinia noastră a fost împărtășită de un segment larg al societății, fapt relevat și de participarea masivă a oamenilor la mitingul și marșul organizat pe 29 iulie, mai multe asociații fiind alături de noi.

Intenția noastră, pe care o menținem și în prezent, a fost ca pe 23 februarie să-i solicităm Președintelui sa-si mentina punctul de vedere din 2018, manifestarea noastră fiind îndreptată strict împotriva Ordonanței de Urgență privind Codul Administrativ, emisă de Guvernul Dăncilă.

În luna februarie a acestui an, Curtea Constituțională a României a declarat însă constituțional Codul Administrativ, respingând contestația Avocatului Poporului, care a vizat doar necesitatea adoptării Codului prin ordonanță de urgență.

Avocatul Poporului, condus de Renate Weber, nu a inclus și aspectele clar anticonstitutionale privitoare la extinderea folosirii limbii minorităților naționale în administrația centrală și locală.

Vom manifesta din nou împotriva OUG privind Codul Administrativ, în forma în care a fost adoptată, care, în opinia unei părți semnificative a cetățenilor români, este anticonstituțională, antidemocratică, și care, prin efectele ei, ar duce la uriașe eforturi financiare din partea cetățenilor români (e vorba despre plata pentru pensile speciale și a salariilor pentru persoanele ce vor trebui angajate). Vom cere audiență la Institutia Prezidențială, vom manifesta liber, în condiții de deplină legalitate. Vrem ca păsul nostru să fie auzit!”

Autor: Mihai Tîrnoveanu

Articolul Primăria Municipiului București INTERZICE manifestarea din 23 februarie împotriva Codului Administrativ! apare prima dată în Glasul.info.

Dați VESTE fraților, nu-i lăsați singuri pe românii din Covasna, Harghita, pe frații si surorile voastre din Ardeal!

DUMINICĂ 23 FEBRUARIE ora 16,30, în fața Palatului Cotroceni (zona Statuii ,,Leul”), delegația comună a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita, Mureș si Asociației Calea Neamului va fi prezentă pentru a cere Instituției Prezidențiale să NU promulge legea Codului Administrativ prin care limba maghiară devine a doua limbă oficială în statul român.

Îi vom solicita Președintelui si printr-o petiție depusă la administrația prezidențială, să rămână consecvent pozitiei sale din 2018, când a contestat la CCR aceleasi puncte din Codul Administrativ pe care le-am evidențiat si noi ca fiind neconstituționale, care se referă la extinderea obligativității folosirii limbii maghiare de la nivel local, la nivel central, precum si la eliminarea condiției îndeplinirii pragului de 20% pondere minorități naționale pentru utilizarea limbii materne a acestora în administrație.

Vă chemăm din nou să faceți încă odată efortul de a apăra LIMBA ROMÂNĂ, caracterul acesteia de singură limbă oficială în statul român. Vă chemăm din nou să spunem un NU hotărât pretențiilor absurde ale UDMR. Vă chemăm ca prin atitudinea noastră să răsturnăm negocierile politicianiste ale UDMR.

Fraților, Carpații nu ne-au despărțit niciodată, ci ne-au unit, fiți umăr lângă umăr cu cei de acelasi sânge de peste munți.
Împreună mergem cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

Autor: Mihai Tîrnoveanu

Articolul Dați VESTE fraților, nu-i lăsați singuri pe românii din Covasna, Harghita, pe frații si surorile voastre din Ardeal! DUMINICĂ 23 FEBRUARIE ora 16:30, în fața Palatului Cotroceni apare prima dată în Glasul.info.

1271 – Brasu: Acest toponim este atestat într-un document latin, aflat în Arhivele Statului din Budapesta și în fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, act prin care Ștefan, regele Ungariei, aproba contractul dintre „Chyel comes, filius Erwin de Calnuk” și „Teel, filius Ebl deBrasu cognatus eiusdem”.

Într-un alt document emis de regele Ungariei, Venceslav, la 10 decembrie 1301, se confirmă că Detricus, fiul lui Theel sau Tyl de Prejmer, este în posesiunea localităților Mikofalva și Nyen (Teliu). Pe baza acestui document, precum și a altora, privind familia comiților din Prejmer, nu este sigur dacă denumirea de „Barasu” se referă la localitatea Brașov sau la Țara Bârsei.

La 23 februarie 1271 avea loc prima mentiune documentara a orasului Brașov

Astfel, din documentele anilor 1252 si 1271 se poate deduce ca numele topic “Brasov” avea odinioara un sens mai larg, desemnând un teritoriu mai întins, poate chiar Tara Bârsei, cum afirma Pavel Binder.

1288 – Braso: Este consemnat într-un document latin, aflat în Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia, iar în copie la Institutul de Istorie din Cluj. Se dovedește a fi primul act păstrat care a fost emis în Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, fiind emis de regeleLadislau al IV-lea.

Cititi si:La 23 februarie 1443 se năștea Matei Corvin, unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei

Sursa:

[1] ro.wikipedia.org

Articolul La 23 februarie 1271 avea loc prima mentiune documentara a orasului Brașov apare prima dată în Glasul.info.