La 23 iulie 1859 avea loc nașterea presei militare românești: „Observatorul militar, diariu, politicu și scientificu”. La data de 23 iulie 1859, în București, lua naștere prima publicație oficială a Armatei Române, sub titlul: „Observatorul militar, diariu, politicu și scientificu”.

Acest moment reprezintă un pas esențial în profesionalizarea și modernizarea instituției militare românești, într-o epocă marcată de eforturi intense de unificare și reformă după dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești.

Anul 1859 este anul în care România, deși încă nu purta acest nume oficial, intra într-o nouă etapă: Unirea Principatelor Române. O armată comună era o condiție necesară pentru consolidarea statului. Totodată, se simțea nevoia unei publicații dedicate, instruirii cadrelor militare, informării publicului cultivat asupra chestiunilor militare și promovării valorilor de disciplină, onoare și devotament național.

Publicația se remarca printr-o abordare enciclopedică, îmbinând informația practică militară cu teme științifice și politice ale vremii. Rubricile abordau ordine și reglementări militare, instrucțiuni tactice și tehnice pentru ofițeri, articole despre politică, diplomație și evoluții internaționale, note științifice și culturale și probleme de organizare a armatei și sistemului de apărare. Era o revistă destinată nu doar soldaților și ofițerilor, ci și unui public interesat de rolul armatei în viața națiunii.

Prima serie a apărut până la 3 decembrie 1859, având o viață de doar câteva luni, din motive administrative și financiare. Cu toate acestea, a lăsat o moștenire simbolică majoră pentru cultura militară românească.

La 135 de ani de la prima apariție, în contextul transformării postdecembriste a României, la 22 iulie 1994, a fost relansată o serie nouă a „Observatorului militar”, devenind publicația oficială a Ministerului Apărării Naționale, editată de Statul Major al Apărării.

„Observatorul militar” nu a fost doar o publicație de specialitate, ci un simbol al conștientizării rolului armatei într-o Românie modernă. A deschis drumul unei tradiții de transparență, profesionalism și dialog între armată și societate.

Astăzi, când vorbim despre comunicare instituțională sau despre presă militară, uitarea acestui act fondator din 1859 ar fi o greșeală. Este o filă de istorie care ne arată că, încă de la început, românii au înțeles că o armată puternică are nevoie nu doar de arme, ci și de conștiință, de cuvânt și de spirit.

Articolul 23 Iulie 1859 – A apărut, la București, prima publicație a Armatei Române, “Observatorul militar, diariu, politicu și scientificu” apare prima dată în Glasul.info.

Unele dintre cele mai răsunătoare victorii din secolul XVI împotriva Imperiului Otoman au fost obținute și prin aderarea Țărilor Române aflate sub conducerea lui Mihai Viteazul la „Liga Sfântă“ compusă din Papa, Spania, Austria cu statele germane şi ducatele italiene Toscana, Mantova şi Ferrara.

O legătură specială în cadrul „Ligii Sfinte“ pentru Mihai Viteazul, o constituia ducele de Toscana, Ferdinand (n.r. Ferdinando) I de Medici. În Bătălia de la Călugăreni, Ferdinand I de Medici i-a trimis în ajutor 300 de italieni, experţi în asedii şi arme de artilerie, unii dintre cei mai pricepuți soldați în acest domeniu din acele vremuri.

„Nu am pregetat să mă alătur cu puterile mele şi cu cheltuieli uriaşe la creştinătate, nefiind cunoscut de nimeni şi nici nu le-am făcut silit de cineva, ci ca să am şi eu un loc şi un nume în creştinătate, am părăsit toate celelalte prietenii ce le aveam. Astfel, rog toată creştinătatea să-mi stea în ajutor, căci am pierdut tot şi ţări şi bogăţii şi soţie şi copilaşi şi în sfârşit tot ce am avut pe lume.”, îi scria Mihai Viteazul în memoriul adresat ducelui de Toscana

Aceluiași duce de Toscana, Mihai Viteazul îi mărturisea cu sinceritate:

“Doresc să am şi eu un loc şi un nume în creştinătate”

Tot ducelui de Toscana i s-a plâns Mihai Viteazul și după înfrângerea sa de la Miraslău, deplângând divizarea pe criterii religioase din rândul creștinilor de confesiuni diferite:

“În biserica mea pe care o clădisem mai înainte, au întrat şi au dezgropat oasele lui Aron Vodă, care de atâta timp era înmormântat şi a altor boieri de-ai mei şi le-au zvârlit afară aşa neomenie n-au făcut nici păgânii”.

Articolul La 23 Iulie 1601 Mihai Viteazul dictează un memoriu adresat ducelui de Toscana, Ferdinand I de Medici apare prima dată în Glasul.info.

Deputatul Liviu Pleșoianu afirmă pe pagina sa de facebook că începând de pe data de 23 iulie “s-a dat ordinul de zi pe unitate ca nimic” din ce politicianul scrie “să nu mai fie preluat și ca aproape toate emisiunile să fie anulate” și îi îndeamnă pe români să nu se lase manipulați: ” Nu-i lăsați să vă manipuleze.. Sunteți mult mai mulți decât își permit să vă lase să credeți!”.

” Nu-i lăsați să vă manipuleze… Sunteți mult mai mulți decât își permit să vă lase să credeți!

Dacă eu nu reprezint mare lucru și nu sunt un pericol pentru Sistem, așa cum încearcă să vă inoculeze, atunci de ce, din data de 23 iulie, s-a dat ordinul de zi pe unitate ca nimic din ce scriu să nu mai fie preluat și ca aproape toate emisiunile să fie anulate?

Dacă eu „nu sunt cunoscut la sat”, atunci de ce mă sună oameni de la sat, de ce îmi scriu oameni de la sat, de ce mă recunosc pe ulițe oameni de la sat atunci când merg printr-un sat?

Dacă sunt atât de nesemnificativ încât se fac că mă uită în sondajele comandate sau îmi aruncă niște procente în două sondaje din 100, atunci de ce în absolut toate sondajele de pe orice site sau de pe orice pagină/grup de Facebook sunt pe primul loc, de regulă la mare distanță de ceilalți, atunci când dumneavoastră chiar aveți ocazia să vă exprimați?

Dacă nu își fac griji privind candidatura mea, atunci de ce sunt închise pe bandă rulantă conturile celor care mă susțin și care strâng sau vor să strângă semnături?

Dacă ei vă spun: „oricum va lua 2-3 procente”, atunci de ce sunt tot ei atât de disperați să nu ajung să candidez efectiv, făcând tot posibilul să-mi închidă toate căile de comunicare cu dumneavoastră?

…Cine sunt „ei”? Sunt cei care au pus țara noastră pe tava propriilor interese financiare și pe tava intereselor externe. Sunt cei care ne-au băgat în cap, generație după generație, că suntem cei mai proști, cei mai leneși, cei mai răi, cei mai hoți, cei mai corupți de pe planetă.

Sunt cei care au așezat în relație de conflict tânărul cu bătrânul, orășeanul cu săteanul, românul din țară cu românul din afara țării, ardeleanul cu munteanul și moldoveanul…

Sunt cei care au distrus această țară și care nu vor să ne permită să fim ce am putea fi. De aceea tot repet eu „Fie să FIM” – pentru că EXACT asta am uitat – să FIM! Să FIM acel popor care contează cu adevărat pe scena lumii și care nu se mulțumește să fie băiatul care lustruiește bocancii „salvatorilor”… Să FIM acea țară care se respectă pe sine și care nu se complace în statutul băltit de colonie de mâna a zecea!

Duceți, vă rog, vestea mai departe. Spuneți-le cunoscuților dvs. că un om ca ei, fără servicii în spate, fără trusturi de presă în spate, fără grupuri de interese interne sau externe în spate, fără resursele financiare ale unui partid sau ale unui pseudoindependent susținut puternic de diverși în spate, fără sfori, fără păpușari, DE ORICE FEL, vrea să le dea mâna. Spuneți-le că un om obișnuit, ca ei, cu calități și defecte, dar cu iubire de LIBERTATE, de DREPTATE, de UMANITATE vrea să dea mâna cu ei. Spuneți-le că un om care se știe departe de a fi perfect vrea să le dea mâna pentru a construi ceva împreună, nu pentru a-i minți, în schimbul votului, promițându-le tot felul de lucruri.

Numai dumneavoastră, OAMENII LIBERI ai acestei țări, puteți transforma România în Țara unui VIS posibil! Iar eu, la rândul meu, am nevoie să-mi întindeți mâna dumneavoastră, așa cum este ea – fină, aspră, tânără, ridată… Numai dumneavoastră, fie și cu o singură semnătură, mă puteți ajuta pe acest drum – drumul omului LIBER!

…Fie să FIM, oameni liberi! Și ne-OM număra în curând, oricâți vom fi fiind…”, a scris pe facebook Liviu Pleșoianu

Articolul Ce mai ordonă stăpânii coloniei: “Din data de 23 iulie, s-a dat ordinul de zi pe unitate ca nimic din ce scriu să nu mai fie preluat și ca aproape toate emisiunile să fie anulate” apare prima dată în Glasul.info.