Sfântul Ierarh Iorest era fiu de țărani din Transilvania. Iubind din copilărie pe Hristos, s-a făcut călugăr în obștea Mănăstirii Putna, schimbându-și numele din Ilie în Iorest. Apoi, urmând școala duhovnicească din această lavră, a ajuns monah iscusit, bun caligraf și zugrav de icoane. Era încă foarte râvnitor la slujba bisericii și la păzirea sfintei credințe ortodoxe. Pentru curăția inimii sale, egume­nul mănăstirii l-a făcut ieromonah, și era cuviosul Iorest ca o făclie aprinsă în obștea părinților, săvârșind tele sfinte cu frică de Dumne­zeu și mângâind poporul cu alese învățături creștinești.

Vestea despre așezarea lui duhovnicească a ajuns până la dom­nul Moldovei, Vasile Lupu. Deci, răposând mitropolitul Ghenadie al Ardealului în toamna anului 1640, cu voia lui Dumnezeu a fost ales părinte și întaistătător al Bisericii Transilvaniei cuviosul Iorest de la Putna. După ce primi hirotonia în arhiereu de la Mitropolitul Țării Românești, în anul 1641, blândul ierarh Iorest urcă pe scaunul mitropoliei Ardealului de la Alba Iulia.

Timp de trei ani cât a păstorit Biserica lui Hristos, Sfântul Ierarh Iorest s-a ostenit ca un adevărat mărturisitor să apere dreapta credință ortodoxă de învățăturile străine calvinești și de toate viclenele curse ale diavolului. Peste tot rânduia preoți râvnitori, sfințea biserici și mergea prin sate, mângâind și învățând pe credincioși ca un bun păstor al turmei lui Hristos.

În anul 1643, blândul Ierarh Iorest a fost aruncat în temniță pentru râvna dreptei credințe, pătimind multe necinstiri, bătăi și ocări. Iar sfântul a răbdat mucenicește, fiind gata să-și dea și viața pentru apărarea credinței ortodoxe și mântuirea turmei sale. După nouă luni de zile, păstorul cel adevărat este scos din temniță și obligat să dea o sumă de bani. Ajungând din nou în Moldova, între anii 1656-1657 a fost episcop la Huși, păstorind bine Biserica lui Hristos și lucrând la mântuirea fiilor săi duhovnicești. Apoi și-a dat sufletul cu pace în brațele Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind numărat în ceata sfinților mărturisitori, iar Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în anul 1955 și se face pomenirea lui la 24 aprilie. Integral pe: Doxologia

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează

Articolul 24 aprilie: Sfântul Ierarh Ilie Iorest, Sfântul Ierarh Sava Brancovici și Sfântul Ierarh Simion Ștefan | VIDEO apare prima dată în Glasul.info.

Cât au costat viețile țăranilor români în 1907? Undeva la vreo zece lei, oricât ar fi însemnat acea sumă la vremea respectivă… Printr-un cinism extraordinar, moşierul Alexandru G. Cantacuzino oferă o recompensă de zece lei (10 lei) pentru soldații și jandarmii care au reprimat răscoala țărănească din 1907.

24 aprilie 1907. Raport al primarului comunei Cornurile, judeţul Prahova, referitor la recompensarea unor soldaţi şi rezervişti din localitate, de către moşierul Alexandru G. Cantacuzino, pentru participarea la reprimarea răscoalei

ROMÂNIA 1907, aprilie 24

Judeţul Prahova MINISTERUL DE RĂZBOI

Plasa Câmp[ina] Registratura Generală

Com. Cornurile 4441 – 26.04.1907

Nr. 223 INTRAREA

Domnule Ministru,

Domnul Alexandru G. Cantacuzino, proprietar din această comună, a oferit şi dat soldaţilor concediaţi şi rezervişti din această comună, care au fost concentraţi la răscoalele ţărăneşti, câte lei 10 (zece) de fiecare. Pentru care, această măreaţă faptă se aduce la cunoştinţa d-voastră spre a dispune cele ce credeţi de cuviinţă. Primiţi, vă rugăm, domnule ministru, asigurarea deosebitei noastre consideraţiuni.

Primar Petre Marcu

Secretar [indescifrabil]

D-Sale Dlui Ministru de Război,

Bucureşti Arhivele Militare Române, fond 3 037, dosar nr. 1 050, f. 169

Articolul 24 Aprilie 1907: Recompensarea unor soldaţi şi rezervişti din localitate, de către moşierul Alexandru G. Cantacuzino, pentru participarea la reprimarea răscoalei apare prima dată în Glasul.info.

24 Aprilie 1904: A avut loc Masacrul de la Aleşd, din județul Bihor. Jandarmii unguri au deschis focul în plin, ucigând zeci de români.

În Masacrul de la Aleşd au murit 25 de oameni și au fost răniți peste 50, în cadrul unei acțiuni violente de represiune a autorităţilor ungare împotriva unei adunări sociale a românilor.

Pe 24 aprilie 1904, în localitatea Aleşd din judeţul Bihor, au avut loc simultan adunări a două mișcări politice, respectiv partidele kossuthist şi cel socialist. În vreme ce partidul kossuthist era alcătuit din maghiari, cel socialist era alcătuit din români. Așadar, divergențele dintre cele două partide aveau nu numai un caracter ideologic, ci și unul etnic.

Încercarea românilor veniți în număr mare la o adunare kosuthistă, de a întrerupe oratorii unguri şovini, se soldează cu o represiune violentă din partea jandarmilor unguri.

Sub pretextul de a împrăștia adunarea românilor pentru a nu exista conflicte între ei și kosuthiști, jandarmilor unguri li s-a ordonat să înainteze cu baioneta la armă, însă românii s-au apărat cu bastoane sau cu bețe de lemn. Un foc de revolver, acuzat de unguri a fi tras din tabăra socialistă, a rănit un subofiţer ungur. Se ordonă foc împotriva românilor, iar jandarmii unguri trag în plin.

Douzecișicinci de români împușcați au murit pe loc, iar dintre alți 50 de români răniți, unii au decedat la câteva ore în urma rănilor primite. În centrul localității Aleșd, pe locul acestui masacru există în zilele noastre amplasat un monument în amintirea victimelor acestui etnocid.

Alte surse dau numere diferite ale morţilor şi răniţilor:

• douăzecişicinci de ucişi pe loc, treizeci de răniţi grav, dintre care şapte au murit la scurt timp, o sută de răniţi uşor din rândul manifestanţilor şi nici o pierdere din partea autorităţilor
• Cad 30 de morţi. Sunt răniţi peste 100 de participanţi dintre care 23 de grav răniţi

Articolul 24 Aprilie 1904: A avut loc Masacrul de la Aleşd, din județul Bihor apare prima dată în Glasul.info.

La 24 aprilie 1918 era semnat Tratatul de pace de la București, dintre România, pe de o parte și Germania, Austro–Ungaria, Bulgaria și Turcia, pe de altă parte. Pacea, înrobitoare pentru țara noastră, nu a fost niciodată ratificată de către regele Ferdinand, tratatul devenind nul.

Reușita revoluției bolșevice din Rusia (n.r. finanțată de către Germania), făcea ca soldații ruși bolșevizați să părăsească în masă frontul românesc. În aceste condiții, dublate și de epuizarea resurselor armatei române dar și de izbucnirea unei epidemii de tifos, Guvernul român, refugiat la Iași, se vede silit sa negocieze în genunchi o pace înrobitoare pentru România.

La 24 aprilie 1918 era semnat Tratatul de pace de la București, o pace înrobitoare pentru România

[one_half]

Mica enciclopedie a Marelui Razboi

Prin acest tratat de pace României îi erau impuse niște condiții deosebit de dure, cedarea Cadrilaterului precum si o parte a Dobrogei de Nord, cedarea către Austro-Ungaria a controlului asupra trecătorilor Munților Carpați, precum și concesionarea pe timp de 90 de ani către Germania a tuturor exploatărilor petroliere, prin intermediul a două societăți petroliere; de asemenea și șantierele navale ar fi urmat să intre în stăpânirea statului german, dar si acordarea dreptulului pentru Germania și Austro-Ungaria de a controla navigați de pe Dunăre.

Articolul La 24 aprilie 1918 era semnat Tratatul de pace de la București, o pace înrobitoare pentru România apare prima dată în Glasul.info.