Povestea Sf. Adrian și Natalia este una dintre cele mai frumoase povești de dragoste ale istoriei. Singura mare deosebire este faptul că nu este o povestire despre plăcere, ci despre durere, durerea mucenicească.

Credința neclintită a Nataliei în Dumnezeu a determinat-o să-și îndemne soțul, pe Adrian, să suporte chinuri groaznice, fiind încredințată că acestea vor fi scurte, aici pe Pământ, comparativ cu plata veșnică ce are să-și ia în Cer. Cei doi erau căsătoriți de doar 13 luni când tânărul Adrian, în vârstă de 28 de ani și născut din neam ales, cu o slujbă bună, sub Împăratul Maximian a decis să-și dea viața Lui Hristos.

Într-o zi, în vremea ultimei mari prigoane a creștinilor, de sub Împăratul Maximian, douăzeci și trei de creștini au fost aduși înaintea Împăratului și chinuiți groaznic, aproape de moarte. Adrian era unul dintre dregătorii împărătești ce priveau suferințele acelor oameni și auzeau cu cât curaj aceștia își apărau credința în Hristos.

Pe când mucenicii zdrobiți în bătaie erau duși la palatul tribunului spre a li se înscrie numele, Adrian i-a întrebat ce credeau că vor obține îndurând toate aceste suferințe. Ei i-au vorbit despre nespusa frumusețe și slavă a raiului și i-au citat din 1 Corinteni 2, 9: „Cele ce ochiul nu a văzut, nici urechea a auzit, nici la inima omului s-au suit, acestea au gătit Dumnezeu celor ce iubesc pe dânsul.”

Auzind acestea, Adrian s-a dus la cel ce scria și i-a spus: „Scrie și numele meu împreună cu cele ale sfinților aceștia; și eu sunt creștin”. Când împăratul a auzit aceasta, l-a întrebat: „Ți-ai pierdut mințile?” Adrian a răspuns: „Nu mi le-am pierdut, ci mi le-am aflat!” Astfel a ajuns tânărul Adrian să fie întemnițat împreună cu ceilalți. – continuarea pe buciumul.ro, sursa: Active news.

Articolul 26 august: Sfinții Adrian și Natalia, soții a căror dragoste a învins moartea apare prima dată în Glasul.info.

“26 August 1826: Ultima execuție publică la București: Ghiță Cuțui și Simion sunt spânzurați la capul Podului Târgului de Afară, pentru că, împreună cu alte persoane, s-au răzvrătit împotriva domniei. A doua zi, trei dintre tovarășii lui Cuțui sunt plimbați “cu pieile goale” prin târg și bătuți, după care vor fi trimiși la ocnă. Pedeapsa cu moartea va fi desființată de Regulamentul Organic, în iulie 1831.”

Asasinarea lui Tudor Vladimirescu n-a însemnat și încetarea luptei împotriva domniilor fanariote din Țara Românească. Unii dintre căpitanii de panduri ai lui Tudor, Gheorghe Cuţui și Simion Mehedinţeanu, refugiați temporar după moartea sa dincolo de hotarele Țării Românești, au reorganizat trupele de panduri, regrupându-le și formând o nouă mișcare revoluționară.

Munca de regrupare a cetelor de panduri le-au luat lui Gheorghe Cuţui și Simion Mehedinţeanu nu mai puțin de 4-5 ani, aceștia reușind să reorganizeze o bună parte din fosta armată a lui Tudor Vladimirescu.

După moartea lui Tudor, abuzurile din partea turcilor intrați în 1821 în Principatele Române au început să se mărească treptat la adresa locuitorilor din Țăra Românească și din Moldova, jaful, violurile și distrugerile tot mai numeroase provocate de turci stârnind o reacție extrem de ostilă din partea populației autohtone la adresa Imperiului Otoman.

Descoperind un vid uriaș de putere și nici măcar cea mai mică urmă de autoritate administrativă după moartea lui Tudor Vladimirescu, turcii au instaurat un regim militarizat, concretizat prin teroare, crime, violuri și abuzuri la adresa populației băștinașe.

În paralel, din 1822 până în 1825, boierimea care susținea domniile fanariote împreună cu reprezentanții domniei, au continuat acțiunile de lichidare a revoluției și de înlăturare a consecințelor ei. Sub pretextul înlăturării urmărilor Revoluției de la 1821, boierimea și reprezentanții domniei impuneau biruri și taxe extrem de împovărătoare la adresa populației.

„Săracii locuitori ai pămîntului rumânesc, negrii, livizi, arşi de soare, legaţi de pământul sărac pe care îl scormonesc şi îl frămîntă cu îndărâdnică încăpăţânare, retraşi noaplea în vizuinele lor unde se hrănesc cu o coajă de pîine, apă, şi rădăcini… ”

“Neplatnicii sunt ţinuti cu ochii în soare, aşternuţi la pământ cu o bârnă mare şi grea pusă pe pântece, spânzuraţi cu capul în jos, închişi şi afumaţi cu ardei în coşariul de vite, lăcuind în bordeie subterestre, unde intrând cineva nu are a vedea decât o altă gaură numai în pământ, încât poate încăpea cu nevasta şi copii în jurul vetrei, fără măcar căldare de făcut mămăliga”.

Foştii căpitani ai lui Tudor Vladimirescu, Simion Mehedinţeanu, biv-veil isprăvnicelul moşiei Podul-Grosului din județul Mehedinţi şi Ghiţă Cuţui, slujitor de plasă în comuna Broşteni din acelaşi judeţ, au încercat să ridice din nou la luptă masele populare împotriva domniei fanariote.

Urmând strategia lui Tudor Vladimirescu, foștii săi căpitani căutau să ocupe poziții bine fortificate, organizându-și cartierul general într-o mănăstire pe care au început s-o întărească pentru apărare, în așteparea unui potențial asediu din partea arnăuților domnești.

„Un oarecare Simion Mehedințeanu şi ortacul său Cuţui Ghiţă, care fuseseră pe vremea lui Tudor Vladimirescu cei mai buni căpitani ai acestuia, însoţiţi de o ceată de tovarăși fideli, au intrat în Ţara Românească cu intenţia de a produce o răscoală asemănătoare cu aceea pe care o ridicase Tudor Vladimirescu în anul 1821”, scria polcovnicul rus I.P. Liprandi într-o scrisoare din iulie 1826 adresată țarului Alexandru I

Din cauza lipsei de tact politic și a unei strategii militare deficitare, cu o logistică precară și cu un efectiv militar redus, supuși unui asediu între zidurile mănăstirii Topolnița din partea arnăuților domnești, foștii căpitani ai lui Tudor Vladimirescu, Ghiță Cuțui și Simion Mehendințeanu, sunt în cele din urmă arestați și executați prin spânzurare.

Pe la sfârșitul lunii august 1826 au fost judecaţi decătre Divanul domnesc și condamnaţi Ia moarte prin spânzurătoare spre a se da prin aceasta ,,pildă altor asemenea lor”. Aceasta a fost ultima execuție publică la București: Ghiță Cuțui și Simion Mehedințeanu sunt spânzurați la capul Podului Târgului de Afară, pentru că, împreună cu alte persoane, s-au răzvrătit împotriva domniei.

Articolul 26 August 1826: Ultima execuție publică la București apare prima dată în Glasul.info.

Daniel Gheorghe: “26 august ar trebui să devină o zi de comemorare și de pomenire a celor din Otopeni, civili ori militari, care s-au jertfit pentru România”

Despre bombardarea Bucureștiului si Ploieștiului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial se evita in general din diverse motive a se vorbi in Romania, mai ales atunci cand trebuie recunoscut faptul ca unele dintre aceste bombardamente ale aliatilor nu au fost efectuate numai asupra obiectivelor strategice si militare, sau a cailor ferate si a rafinariilor de petrol, ci si asupra unor obiective civile pentru care nu existau motive pentru a fi bombardate, decat daca se urmarea o forma de razboi psihologic.

Deputatul Daniel Gheorghe aminteste si el despre o scurta perioada din timpul celui de-al doilea razboi mondial cand “între 24-27 august 1944, soarta României, prinsă între germani, ruși și anglo-americani, s-a jucat la Otopeni, Băneasa, Pipera și în sud-vestul Bucureștilor, cartierele Cotroceni și Rahova”.

Daniel Gheorghe: “26 august ar trebui să devină o zi de comemorare și de pomenire a celor din Otopeni, civili ori militari, care s-au jertfit pentru România”

Articolul Daniel Gheorghe: “26 august ar trebui să devină o zi de comemorare și de pomenire a celor din Otopeni, civili ori militari, care s-au jertfit pentru România “ apare prima dată în Glasul.info.

26 august – Ziua Internațională a Câinelui

Poate ca pentru unii dintre dumneavoastra este surprinzator, insa exista o zi dedicata omagierii prietenilor necuvantatori, care ne sunt mereu aproape, ne alunga prin prietenia lor singuratatea, oferindu-ne in acelasi timp loialitatea lor.

De la imblanzirea lor si pana la statutul de “cel mai bun prieten al omului”, cainii au ajuns sa faca pentru stapanii lor o serie de sarcini diverse, ajungandu-se astfel prin selectia artificiala executata de om sa ia nastere unele dintre cele mai interesante rase de caini.

26 august – Ziua Internațională a Câinelui

Ziua de 26 august a fost aleasa deci ca Ziua Internationala a Cainelui pentru a aduce un omagiu acestor necuvantatoare care au stat de-a lungul istoriei mereu in preajma oamenilor, oferindu-le acestora prietenia si loialitatea lor.

Astfel, pentru ajutorul, prietenia si loialitatea lor, ziua de 26 august s-a dorit a fi un moment de omagiu pentru toate micile bucurii pe care aceste patrupede le aduc in viata oamenilor.

Articolul 26 august – Ziua Internațională a Câinelui apare prima dată în Glasul.info.