În după-amiaza zilei de 26 noiembrie 2025, la ora 14:00, Zalăul a trăit unul dintre acele momente rare, când istoria pășește din paginile cărților direct în mijlocul cetății. Într-o atmosferă de sărbătoare, încărcată de emoție, credință și mândrie românească, a fost inaugurată statuia ecvestră a voievodului Mihai Viteazul. primul unificator al celor trei mari țări românești: Moldova, Țara Românească și Transilvania.

Acolo, în parcul din fața Cinematografului Scala, acolo unde trec zilnic mii de oameni, de azi înainte străjuiește privirea neclintită a marelui voievod. Monumentul, un ansamblu impresionant de aproape 10 metri înălțime, realizat cu măiestrie de artistul plastic Paul Muscalu, domină centrul orașului exact așa cum, în urmă cu mai bine de patru secole, Mihai domina cu voință și curaj destinele românilor.

Un oraș în sărbătoare: întoarcerea simbolică a lui Mihai Viteazul

Zalăul aștepta demult un simbol care să îi poarte istoria și identitatea. Și iată că, în 2025, dorința sa a prins formă în bronz. Statuia ecvestră a ajuns în oraș pe 24 noiembrie, iar două zile mai târziu, în cadrul unei ceremonii impresionante, a fost dezvelită în aplauzele a sute de oameni, oficialități locale și județene, preoți, cadre didactice, elevi, veterani, bunici și părinți, toți uniți într-o emoție comună.

Evenimentul a început în interiorul Cinematografului Scala, cu o prezentare a directorului Arhivelor Naționale Sălaj, Dănuț Pop, care a readus în lumină figura istorică a lui Mihai Viteazul și legătura sa cu Sălajul. Guruslău, locul ultimei sale mari victorii în 1601, este la doar câțiva pași de Zalău, iar acum orașul și-a primit eroul acolo unde îi este locul: în centrul comunității.

Primarul municipiului Zalău, Florin Florian, a subliniat importanța simbolică a statuii pentru tineri, amintind că Mihai Viteazul rămâne un far de curaj, viziune și identitate. La rândul său, deputatul Ionel Ciunt, inițiatorul proiectului, a vorbit despre dorința de a lăsa orașului un simbol puternic al luptei pentru libertate și unitate: „Mihai Viteazul nu este doar un nume din manuale. El este cel care a reaprins în sufletele românilor ideea de unitate.”

Dezvelirea monumentului: solemnitate, lumină și emoție

Când draperia a căzut, dezvăluind statuia ecvestră în toată măreția ei, o liniște adâncă a cuprins mulțimea, urmată de un ropot de aplauze. Monumentul, turnat în bronz, aproape viu în detalii și în atitudinea impunătoare a voievodului ridicat în șa, pare că stă de veghe asupra orașului.

O axă simbolică: între glorie și sacrificiu

Statuia din Zalău nu este plasată întâmplător. Ea se înscrie pe o axă simbolică ce leagă Dealul Guruslău, locul biruinței lui Mihai în 1601, de Câmpia Turzii, locul martiriului său. O placă instalată la sol amintește simplu și clar această călătorie a destinului, de la strălucita victorie la sacrificiul suprem.

În mijlocul Zalăului, voievodul Mihai Viteazul privește astăzi spre orizont cu aceeași hotărâre nestrămutată pe care a avut-o atunci când a unit, pentru prima dată în istorie, cele trei țări românești.

Zalăul are un nou simbol. România are o nouă lecție de demnitate.

Inaugurarea statuii ecvestre nu este doar un eveniment cultural sau artistic. Este un legământ. Un legământ între trecut și prezent, între strămoși și urmași, între idealul de unitate și generațiile care vin.

Pe 26 noiembrie 2025, Zalăul nu a ridicat doar o statuie.
A ridicat un simbol.
A ridicat un voievod.
A ridicat România însăși.

Articolul 26 Noiembrie 2025 – Zalăul își întâmpină Voievodul: Inaugurarea statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul, un moment istoric pentru inimile românilor apare prima dată în Glasul.info.

Armistițiul de la Focșani a fost un acord internațional încheiat între guvernele român și rus – pe de o parte – și guvernele Triplei Alianțe (n.r. Puterile Centrale), având ca obiect principal suspendarea ostilităților pe Frontul Român, pe timpul Primului Război Mondial. Armistițiul a fost semnat la 26 noiembrie/9 decembrie 1917 la Focșani.

Armistițiul de la Focșani din 1917 a fost o soluție controversată pentru noul și foarte tânărul stat românesc, în mare parte parte datorată defectării armatei ruse, însă o soluție fără de care altfel s-ar fi riscat chiar dispariţia sa ca entitate politico-statală.

Într-un articol din jurnalul “România” din 3/16 decembrie 1917 se scria că:

“Armistiţiul de la Focşani nu e în stare să provoace nici o diversiune morală. Politiceşte tot aşa. Raporturile noastre cu Aliaţii nu le-a atins deloc această vremelnică încetare de focuri”

Tulburările politico-sociale din Rusia, începute încă de la începutul lui februarie 1917, au provocat dezertarea în masă a soldaților din armata rusă și o puternică indisciplină pe câmpurile de luptă, situație survenită mai ales în urma propagandei “pacificatoare” făcută atât de către bolșevici cât și de către Puterile Centrale. Mai mult decât atât, dezertorii ruși puteau fi găsiți prin gările orașelor românești, provocând confuzie și stupoare în rândul populației civile cu privire la soarta războiului de pe Frontul Român.

Toate semnalele venite din Rusia, precum și lipsa de reacție și de sprijin din partea Antantei, au pus România în situația de a încheia Armistițiul de la Focșani din 1917, cu toată indignarea stârnită în rândul aliaților occidentali.

Georges Clemenceau, primul ministru francez, la auzul posibilității încetării ostilităților pe Frontul Român, avea să-i transmită generalului Berthelot următoarele:

“Guvernul francez protestează cu indignare împotriva unui armistiţiu pe frontul român, care nu este decât o manevră de capitulare. El dezaprobă declaraţia semnată de ministrul Franţei, fără a vă fi consultat.”

Articolul La 26 noiembrie 1917, din cauza revoluției bolșevice ruse, România era nevoită să semneze Armistițiul de la Focșani apare prima dată în Glasul.info.