Mai multe delegații ale aromânilor au venit în București pentru a trata cu autoritățile române colonizarea macedoromânilor în țară. Un comitet al emigrării s-a format la 3 Ianuarie 1925. Din el făceau parte: Const. Noe, Vasile Musi, Stere Hagigogu, D. Babus, N. Balamaci, Dionisie Dumitru, T. Hagigogu, P. Marcu.

Aromânii care fugeau de masacrele grecilor, cereau adăpost pentru ei și familiile lor în România. Începea un exod a zeci de mii de oameni cu tot avutul lor spre Dobrogea și Cadrilaterul românesc.

Războaiele balcanice au lăsat răni adânci după prăbușirea Imperiului Otoman, și întreaga Peninsulă Balcanică părea să stea pe un butoi cu pulbere. Nesiguranța de zi cu zi, agresiunea tot mai mare a grecilor colonizați peste alte populații și dezastrul economic au generat și în rândul macedoromânilor un curent național favorabil colonizării în România (această idee se cristalizează între anii 1923-1925, iar principalele centre au fost Meglenia, Veria, Vodena și Caterina), în fapt zone în care presiunea grecilor veniți din Asia a fost mai însemnată.

La începutul secolului XX, sub influența unui puternic și agresiv curent naționalist generat și de către organizarea militară și administrativă pur germană a noului stat grec, grecii au făcut mai multe masacre împotriva populațiilor care refuzau helenizarea (n.r. grecizarea) forțată. Planul acesta al asimilării forțate, al grecizării cu forța a tuturor populațiilor regăsite pe teritoriul noului stat grec după declinul Imperiului Otoman, purta amprenta “părintelui” german al noului stat grec, un stat reformat după ideologii politice, administrative și militare germane. Astfel a pătruns în mentalul colectiv al grecilor ideea “standardizării” pe model german a populației Greciei și a limbii.

Obișnuiți de secole bune cu o anumită autonomie culturală și religioasă (n.r. turcii le cereau o formă de tribut aromânilor, fără să-i forțeze în schimb să renunțe la religie sau la limbă), aromânii tot mai presați de greci încep să îmbrățișeze ideea colonizării lor în România, zonele vizate fiind Cadrilaterul și Dobrogea.

Comitetul emigrării aromânilor în România a fost intitulat “Comitetul de inițiativă”. O delegație formată din reprezentanții a patru mari regiuni din Grecia realizat un memoriu către Primul Ministru prin care se arăta situația dificilă a aromânilor din Grecia și folosul pe care societatea românească urma să-l aibă în urma afluxului de macedoromâni în țară.

“PROCES VERBAL Nr. 1 Astăzi, 3 ianuarie 1925, subsemnații C. Noe, V. Muși, Dumitru Babuș, P. Marcu, Stere Hagigogu, N. Balamaci, T. Hagigogu și Dionisie Dumitru, sesizați fiind de scrisorile și adresele venite de la frații noștri din regiunile Meglenia, Veria, Vodena, care cer cu insistență să intervenim pe lângă guvernul român pentru a li se asigura imigrarea în țară, fiind nevoiți, altfel, a se expatria în alte țări, luând cunoștință de această stare de lucruri, ne constituim într-un Comitet de inițiativă cu scopul de a face demersurile necesare pentru realizarea doleanțelor acestor frați. Ca atare hotărâm a alcătui un memoriu spre a-l prezenta guvernului român, luând contact cu d-nii Prim-ministru, Ministrul de Domenii, Ministrul de Finanțe și de Externe, precum și cu toți șefii partidelor de opoziție, pentru asigurarea a unor loturi în țară, a despăgubirilor pentru avutul ce emigranții vor lăsa în urma lor, înlesnirea călătoriei emigranților, finanțarea colonizării prin credite ieftine și cu termen lung pentru plata loturilor și achiziția inventarului necesar. Comitetul va putea coopta orice persoană care ar fi socotită că poate ajuta scopului propus. (ss) Const. Noe, Vasile Muși, P. Marcu, D. Babuș, N.A. Balamaci, Stere Hagigogu, T. Hagigogu, Dumitru Dionisie.

La o lună de la constituirea Comitetului, a venit la București o delegație cu reprezentanți din patru mari regiuni din Grecia: regiunea Meglenia a avut ca delegați pe Iancu Cepi (pentru comuna aromânească Livezi), C. Noe și Hr. Iuffu (com. Lundzini, Oșani, Cupa); regiunea Veria era reprezentată de Stere Hagigogu; regiunea Vodena avea o delegație din patru comune compusă din George Celea, George Cușa, Dumitru Cușa, Tacu Celea (com. Gramaticova), Nicu Zdru (com. Cândrova), Gheorghe Popescu (com. Paticina), Dumitru Cațara și M. Bajdechi (com. Vodena); regiunea Caterina era reprezentată de George Colimitra și Nicolae Puiu (com. Caterina), Stere Buciumană și Mihali Guli (com. Kitros). Comitetul de inițiativă se completa cu reprezentanții studențimii macedoromâne N. Parizor și N. Ionescu, precum și cu doi reprezentanți ai Societății Meglenia, Hr. Iuffu și D. Kehaia. S-a realizat un memoriu către Primul Ministru prin care se arăta situația dificilă din Grecia și folosul pe care societatea românească urma să-l aibă în urma afluxului de macedoromâni în țară. Pentru regiunea Meglenia se cerea permisiunea imigrării a 371 de familii (Livezi – 150 familii, Cupa – 60, Lundzini – 66, Oșani – 95). Prima decizie luată în vederea colonizării a fost a ministrului agriculturii Al. Constantinescu.“

Astăzi din păcate statul român nu mai prezintă același fel de aplecare și atenție asupra neamului românesc care ne înconjoară prin țările vecine din jurul nostru, lăsând aceste populații românești la mila asimilării și discriminării lor de către țările din jurul nostru. De decenii bune, statul român se preocupă și investește masiv în minorități, chiar cu mult peste cât o face pentru românii get-beget, cetățenii români cu drepturi depline. Te face să te întrebi foarte serios cine naiba sunt cei care conduc România și de ce nație or fi…

Articolul 3 Ianuarie 1925 – Mai multe delegații ale aromânilor au venit în București pentru a trata cu autoritățile române colonizarea macedoromânilor în țară apare prima dată în Glasul.info.