La 8 noiembrie 1874 a fost inaugurată statuia lui Mihai Viteazul din București (Piața Universității); statuia a fost realizată de sculptorul francez Albert Ernest Carriere de Belleuse și este primul monument de această factură din Capitală.

Pentru prima dată în România, un soclu al unui monument românesc era decorat cu toate cele trei simboluri heraldice ale țărilor românești, pe fiecare dintre cele patru cornișe ale soclului fiind amplasate stemele din bronz ale Țării Moldovei, Țării Românești și Transilvaniei.

Prin simbolistica sa, monumentul reprezenta practic o declarație neoficială de independență a României, în plus și o declarație că pe viitor neamul românesc își dorește reîntregirea și cu Transilvania.

În optica marilor puteri cu interese de expansiune în țările române, Imperiul Otoman și cel de la Viena, amplasarea în București a statuii lui Mihai Viteazul reprezenta o manifestare de independență, lucru pentru care guvernul  conservator condus de Lascăr Catargiu a fost nevoit să tărăgăneze timp de mai multe luni inaugurarea oficială a monumentului, pentru a evita un conflict de natură diplomatică între noul stat românesc și cele două mari imperii cu interese în această zonă geopolitică.

 În 1873, statuia de bronz finalizată și soclul de marmură au fost aduse de la Paris la București. Statuia lui Mihai Viteazul a fost dezvelită la 8 noiembrie 1874, în ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, în piața din fața Academiei (în prezent Palatul Universității) pe locul altarului fostei mănăstiri Sfântul Sava.

Articolul La 8 noiembrie 1874 era inaugurată statuia lui Mihai Viteazul din București apare prima dată în Glasul.info.

8 noiembrie 1918, ziua când preotul martir Ioan Opriș a fost împușcat pe treptele bisericii la care slujea de către jandarmii unguri: “Nu mai lătra, popă spurcat!”

La 8 noiembrie 2018 s-au împlinit 100 de ani de la odiosul incident de pe treptele bisericii din satul Cristiș(azi Oprișani, cartier al orașului Turda), când jandarmii îl împușcă cu sânge rece pe preotul român din localitate pentru că îndemna românii să-și apere interesele naționale.

Ioan Opriș a fost preot ortodox la fosta biserică de lemn ctitorită în anul 1866 de preotul Vasile Rus (1819-1867) din satul Cristiș, (azi Oprișani, cartier al orașului Turda). La începutul lunii noiembrie a anului 1918, preotul Ioan Opriș s-a numărat printre intelectualii care îndemnau românii să meargă la Alba Iulia. I-a chemat pe enoriașii români în biserică, și i-a pus să jure că nu vor trăda România.

Un grup de jandarmi unguri, văzând românii adunați în curtea bisericii ortodoxe, a coborât din căruțe și unul dintre jandarmi l-a împușcat pe preotul român chiar în ușa bisericii. Preotul Ioan Opriș a murit la numai 39 de ani, lăsând în urmă o soție disperată, cu șapte copii minori, fără să mai apuce să-și vadă visul împlinit: Marea Unire. Cel mai mic dintre copiii preotului, Remus, avea doar câteva luni la moartea acestuia.

“Un jandarm ungur a strigat: „Nu lătra, popă spurcat!”, iar altul a tras în el cu arma. Preotul fiind grav rănit, a fost transportat de oameni acasă.” (Maria Lupașcu, Schiță monografică a comunei Oprișani)

Pentru fapta sa, familia regală din România a dat în anul 1924 un decret prin care fostul sat Cristiș a primit numele de Oprișani. Numele de până atunci al satului, Cristiș, provenea potrivit documentelor istorice de la călugării cruciați stabiliți pe aceste locuri după unul dintre războaiele cruciate (n.r. Keresztes). Potrivit recensământului maghiar de la 1910 pentru satul Cristiș, localitatea avea un număr total de 556 de locuitori, din care 388 erau români, 149 unguri, 3 germani și 16 de alte etnii.

În memoria preotului martir, pe zidul Bisericii Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” este așezată o placă memorială cu următoarea inscripție:

“În această Biserică a slujit cu mare credință ca preot Ioan Opriș care a fost ucis mișelește în 8 noiembrie 1918 pentru cauza Marii Uniri”

Articolul 8 noiembrie 1918, ziua când preotul martir Ioan Opriș a fost împușcat pe treptele bisericii la care slujea de către jandarmii unguri: “Nu mai lătra, popă spurcat!” apare prima dată în Glasul.info.