La 9 mai 1906 la  Baia Mare, bande de maghiari numite “echipe de șoc” atacă noaptea românii, pe străzi şi în case. Sunt ucişi 6 români, iar alţi 3 sunt răniţi grav şi vor muri în următoarele zile, mai mulţi sunt răniţi. Autorităţile arestează 27 de unguri care sunt eliberaţi în aceeaşi zi. Incidentul se petrecea în contextul alegerilor parlamentare din Ungaria din anul 1906.

Între anii 1905 – 1906, Ungaria a cunoscut una dintre cela mai grave crize politice, rămasă în istoriografia maghiară sub numele de “Criza politică internă maghiară”. Pentru prima dată în istoria sa începând cu anul 1875, Partidul Liberal (n.r. Szabadelvű Párt) a devenit minoritate în parlament. Nevoia de alianțe politice cu alte formațiuni de alte ideologii era iminentă, însă era greu de ajuns la un consens politic.

Condițiile politice haotice din Ungaria au favorizat amestecul austriecilor, care au încurajat subversiv formațiunile politice ale minorităților nemaghiare, tocmai pentru a mai diminua din forța politică a ungurilor. Pe lângă partidele ungurești istorice, la alegerile parlamentare participau și partidele minorităților, Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania, Partidul Sașilor, Partidul Național Slovac, Partidul Național Sârb, etc.

Alegerile parlamentare din Ungaria din anul 1906

Cu toate aceste practici barbare, agresive, de o ferocitate criminală împotriva românilor, Partidul Național Român reușește să-și asigure 14 locuri în parlamentul Ungariei reprezentând 3,39% din proporția scaunelor, ajungând minoritatea cea mai bine reprezentată etnic în parlamentul ungar, fiind peste partidele sașilor, slovacilor și sârbilor.

Incidente precum cel de la Baia Mare s-au tot repetat pe tot cuprinsul Transilvaniei și Ungariei, anul 1906 fiind un an plin de crime și de violențe la adresa populației românești de pe cele două teritorii menționate.

Citește și: 27 Aprilie 1906: Alegeri electorale „monitorizate” cu topoarele de către unguri. Bande înarmate cu topoare ucid românii care își susțineau candidatul

Citește și: 29 Aprilie 1906, Corni-Sălaj: Jandarmi unguri băuți, trag asupra românilor care mergeau la Şomcuta-Mare pentru a-l vota pe dr. Al. Vaida Voievod

Articolul 9 mai 1906 – La Baia Mare bande de maghiari atacă, noaptea, românii, pe străzi şi în case. Sunt ucişi 6 români, alţi 3 sunt răniţi grav apare prima dată în Glasul.info.

Steagul revoluționarilor pașoptiști români din Apuseni este unul dintre cele mai vechi steaguri românești care încă se mai păstrează până în zilele noastre ca piesă de tezaur clasată cu numărul 2679/11.06.2003 în colecția Muzeului National de Istorie din București.

În baza de date a bunurilor culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național (n.r. vezi cimec.ro), drapelul de luptă figurează sub numele de “Steagul revoluţionarilor români din Transilvania“, însoțit de următoarea notă informativă:

“Pânza tricoloră, de formă dreptunghiulară, are una din laturi terminată, pentru fiecare culoare în parte, sub formă de unghi, cu vârful în exterior. Culorile sunt dispuse orizontal, cu albastru în partea superioară, galben la mijloc şi roşu în partea inferioară; pe fâşia de culoare galbenă se află aplicată, tot din mătase, inscripţia “3/15 Mai 1848”, data la care a avut loc adunarea de la Blaj.

La 3/15 mai 1848, sub flamurile acestui steag, cetele de moţi de sub conducerea lui Avram Iancu au participat la adunarea naţională de pe Câmpia Libertăţii din Blaj, care a marcat începutul revoluţiei românilor din Transilvania.

După revoluţie, steagul s-a păstrat în podul casei părinteşti a lui Avram Iancu din comuna Vidra de Sus, unde a fost găsit de familia Gomboş, ai cărei membri au luat parte activă la acţiunile revoluţionare din Munţii Apuseni.

În anul 1906, protopopul Iosif Gomboş l-a predat Casinei române din Abrud, iar în anul 1909 steagul a fost trecut dincoace de Carpaţi şi încredinţat familiei Puşcariu, de origine ardeleană, stabilită la Bucureşti; în anul 1929 inginerul Valeriu Puşcariu l-a donat Muzeului Militar Naţional; în anul 1971 intrând în patrimoniul muzeului.“

Din numărul 19 din 9 mai 1926 al publicației “Societatea de mâine”, dintr-un articol semnat de către Alexandru Ciura, aflăm momentul când preotul Iosif Gomboș, nepot după mamă al lui Avram lancu, scoate la iveală steagul lui Avram Iancu și redă o parte din istoria acestuia, având ca asistență câțiva tineri care-l privesc cu emoție, semn că Avram Iancu încă se bucura de un respect imens în rândul tinerimii românești:

Avram Iancu – Silviu Dragomir

„Părintele protopop Iosif Gomboş, prietenul nedespărţit al tinereţelor noastre dispare fără veste, trăgând brusc în urmă-i poarta veşniciei.(…) Când ne-am cunoscut era preot în Abrud, mare prieten al celor câţiva studenţi, cari răsăriserăm pe atunci. Ca să fixăm dată, putem spune exact: la începutul veacului al XX-lea.

(…) După un joc de cărţi, când erau numai 3-4 inşi la Casină , a descuiat un dulap , şi de sub vraful de cărţi şi gazete a scos un drapel naţional, de toată frumuseţea, îl priveam emoţionaţi, urmărind amănuntele ce ni le da, în josul anilor, până aproape de epoca lui Avram Iancu.

Nepot după mamă al lui Avram lancu, avea un cult deosebit pentru regele Munţilor şi un dosar de manuscrise a lui, începând cu notiţele de pe când era student în drept la Cluj şi la Târgu-Murăş, până la scrisorile din urmă, când ceaţa întunericului cuprindea tot mai mult, pâlpâirile din urmă a unei candele, ce se stinge…

El mi-a dat şi petiţia lui Iancu, pe care am publicat-o în „Familia”, prin 1902, cred, şi toate datele pentru articolul publicat, mai recent, in „Transilvania”, despre copilăria eroului. Plănuiam, odată, într’o vacanţă, să dăm la lumină o cărţulie despre Regele Munţilor, din vraful de hrisoave pe cari el singur le ştia descifra.” ( Sursa: numărul 19 din 9 mai 1926 al publicației “Societatea de mâine”)

Articolul 9 mai 1926: Istoria Steagului lui Avram Iancu este scoasă la lumină de către nepotul acestuia, Iosif Gomboș apare prima dată în Glasul.info.

La 9 mai 1837 se năștea la Iași într-o familie de negustori înstăriți de origine armeană, Theodor Buiucliu, pictor peisagist, membru al Societății Junimea.

Theodor Buiucliu și-a început studiile la Iași, apoi a urmat studiile medii lângă Paris, la Colegiul armean Moorat din Sèvres, unde pe lângă muzică a fost atras în mod deosebit de artele plastice.

În perioada cât a stat la Paris, Theodor Buiucliu a executat copii în desen și pictură, acordând o atenție sporită în mod deosebit picturii de peisaj. Revenit în România, Theodor Buiucliu își capătă o reputație de pictor peisagist, executând în continuare copii după lucrări celebre, dar și pictând după natură.

Theodor Buiucliu a executat ilustrațiile la cartea lui Ion Creangă Amintiri din copilărie publicată în 1892.

Amintiri din copilarie. Povestiri (Album de benzi desenate. Adaptare dupa Ion Creanga)

Din calitatea sa de membru al Societății Junimea, Theodor Buiucliu a avut privilegiul nu numai de a fi primul comentator plastic al literaturii noastre din epoca Junimii, dar și să poată executa în anul 1892 ilustrațiile pentru cartea lui Ion Creangă, “Amintiri din copilărie”.

Casa din Iași în care a locuit pictorul Theodor Buiucliu, situată pe Strada Păcurari nr. 29. Din păcate aceasta se află acum într-o stare foarte avansată de degradare, deși a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași, având codul de clasificare IS-II-m-B-03977.

Articolul La 9 mai 1837 se năștea la Iași Theodor Buiucliu, pictor peisagist, membru al Societății Junimea apare prima dată în Glasul.info.

Biografia lui Bartolomeu Anania, pe numele de mirean Valeriu Anania  (n. 18 martie 1921 – d. 31 ianuarie 2011), este una plină de suișuri și coborâșuri dramatice, mai ales în prima parte a vieții sale, în anii tinereții, în care a acumulat un lung șir de arestări din partea autorităților comuniste.

Dar punctul cel mai culminant din viața tânărului Valeriu Anania îl constituie ziua de 9 mai 1959, atunci când este condamnat de către tribunalul militar din București la 25 de ani de muncă silnică și la încă 10 de degradare civică.

Prin procesul verbal (minuta) nr. 493 în ziua de 9 mai 1959 Tribunalul Militar București compus din căpitanul de justiție Sitaru Valeriu (președinte), maiorul Apostol Ion ( Ases [or] popular) și căpitanul Vărzariu Dumitru “deliberând în secret, conform articolelor 291-295 c.j.m și pentru motivele ce se vor arăta în corpul sentinței, în numele poporului”

Sfinți și Securiști – Teodor Tanco

HOTĂRĂȘTE

“Cu unanimitate de voturi, făcând aplicațiunea articolului 209, punctul 1 c.p., condamnă pe ANANIA VALERIU BARTOLOMEU la 25 (douăzeci și cinci) de ani de muncă silnică și 10 (zece) ani de degradare civică, pentru crima de uneltire contra ordinii sociale.

Conform articolelor 304 și 463 c.j.m., îl obligă la plata a 1000 (una mie) lei cheltuieli de judecată și i se compută detenția preventivă de la 13 iunie 1958.

În baza articolului 25, punctul 6, alineatul 1 c.p., i se aplică confiscarea totală a averii personale.”, se arată în hotărârea Tribunalului Militar București

După 1989, Valeriu Anania avea să declare următoarele despre arestările din timpul regimului comunist:

“Nu am colaborat cu Securitatea: nici cu angajament, nici sub nume propriu, nici sub nume conspirativ, nici în detenţie, nici în libertate, nici în ţară, nici în străinătate. Sunt de acord ca dosarul meu de la Securitate să fie deschis, studiat și, la nevoie, publicat” (Valeriu Anania)

Și într-adevăr cineva a simțit nevoia să publice o carte despre interogatoriile la care a fost supus Valeriu Anania în arest. În anul 2017 apărea la Cluj-Napoca un volum intitulat “Valeriu Anania, Procesele verbale de interogator (iunie 1958 – mai 1959)”, un volum editat și prefațat de Aurel Sasu.

Articolul La 9 mai 1959 Tribunalul Militar București hotărăște condamnarea lui Valeriu Anania la 25 de ani de muncă silnică și 10 ani de degradare civică, pentru crima de uneltire contra ordinii sociale apare prima dată în Glasul.info.

Un porumbel emoționat s-a … descărcat pe Dodon în timpul manifestărilor de pe 9 mai

Manifestările din acest an de pe 9 mai la care a participat președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, au fost condimentate cu un incident inedit. În timpul eliberării a mai multor porumbei albi în cadrul evenimentului organizat miercuri, 9 mai 2018, un porumbel emoționat s-a … descărcat pe Igor Dodon, acesta fiind nevoit să se șteargă atât pe față cât și pe sacou.

O jurnalistă n-a scăpat momentul, și a găsit prilejul să-l întrebe pe Igor Dodon despre nefericitul incident, care a stârnit preț de câteva clipe amuzamentul celor prezenți la eveniment.

“Domn președinte, am văzut că v-ați murdărit pe sacou, ați fost găinățat de porumbei, ce s-a întâmplat?”, l-a întrebat o jurnalistă pe Dodon

Articolul Un porumbel emoționat s-a … descărcat pe Dodon în timpul manifestărilor de pe 9 mai apare prima dată în Glasul.info.

Ziua de 9 mai are o semnificatie deosebita pentru romani, astazi fiind sarbatorita atat Ziua Independentei Romaniei, dar si Ziua Victoriei Coalitiei Natiunilor Unite in cel de-al doilea Razboi Mondial si de asemenea Ziua Europei.

La IASI au fost organizate incepand cu ora 10:00 pe bulevardul Independentei o ceremonie militara si una religioasa, au avut loc scurte discursuri ale autoritatilor locale, s-au depus coroane din partea mai multor institutii ale statului si din partea partidelor politice si ale asociatiilor veteranilor de razboi, manifestarile incheindu-se apoi cu defilarea Garzii de Onoare.

9 Mai – Ziua Independentei sarbatorita la IASI

In fiecare an la IASI autoritatile locale acorda acestei zile importanta si semnificatia pe care o merita cu adevarat o asemenea zi pentru intreaga natiune romana, mobilizand efective importante de soldati, jandarmi, pompieri cat si alti angajati din cadrul MAI sau ai serviciilor de aparare si protectie a patriei.

Sa ne amintim in aceasta sfanta zi cu totii de proclamatia de indepedenta a Romaniei rostita de catre Mihail Kogalniceanu:

[quote style=”4″ author=”Mihail Kogalniceanu”]„In stare de rezbel cu legaturile rupte, ce suntem? Suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare….Ce-am fost inainte de declararea rezbelului? Fost-am noi dependenti catre turci? Fost-am noi provincie turceasca? Avut-am noi pe sultan ca suzeran? Strainii au zis acestea; noi nu am zis-o niciodata. Asadar, domnilor deputati, nu am nici cea mai mica indoiala si frica de a declara in fata Reprezentantei Nationale ca noi sintem o natiune libera si independenta .”[/quote]

[info]Armata romana in Razboiul de Independenta 1877-1878[/info]

Articolul 9 Mai 2016- Ziua Independentei sarbatorita la IASI apare prima dată în Glasul.info.

Pe 9 mai  1877, Mihail Kogalniceanu a proclamat independența Romaniei. A doua zi, 10 mai, actul a capatat putere de lege prin semnarea lui de catre principele Carol I. Guvernul roman a hotarat incetarea platii tributului de 914.000 lei, suma fiind directionata catre bugetul apararii.

Tot cu aceasta ocazie a fost instituit ordinul national Steaua Romaniei cu 5 clase, care trebuia sa fie acordat tururor cetatenilor care se distingeu pe timp de pace sau razboi. Daca puterile europene au primit cu rezerva Proclamatia de Independenta (Franta) sau chiar ostilitate (Imperiul Otoman si Regatul Unit), opinia publica internationala a fost favorabila luptei poporului roman.

Pe 9 mai 1877 Mihail Kogalniceanu a proclamat independenta Romaniei

In sedinta solemna a Adunarii Deputatilor din 9 mai 1877, la o interpelare a lui Nicolae Fleva privind situatia tarii, ministrul de Externe Mihail Kogalniceanu rosteste celebrul discurs ce proclama independenta Romaniei:

Armata română în Războiul de independență – Cornel Scafes, Horia Serbanescu, Corneliu Andonie, Ioan Scafes

„In stare de rezbel cu legaturile rupte, ce suntem? Suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare….Ce-am fost inainte de declararea rezbelului? Fost-am noi dependenti catre turci? Fost-am noi provincie turceasca? Avut-am noi pe sultan ca suzeran? Strainii au zis acestea; noi nu am zis-o niciodata. Asadar, domnilor deputati, nu am nici cea mai mica indoiala si frica de a declara in fata Reprezentantei Nationale ca noi sintem o natiune libera si independenta .” (Mihail Kogălniceanu)

Articolul Pe 9 mai 1877 Mihail Kogălniceanu a proclamat independența României apare prima dată în Glasul.info.