Adormirea Maicii Domnului și România, Grădina Micii Sfinte! Mulțumesc pentru tot!

Papa Francisc în 2019 și Papa Ioan Paul al II-lea în 1999 au reiterat în vizitele lor un fapt vehiculat în tradiția noastră încă din secolul al XV-lea, acela că România este „Grădina Maicii Domnului”.

Puțini știu însă de unde vine acest apelativ. El are la bază o minune petrecută în judeţul Neamţ, la Mănăstirea Bisericani pe vremea Sfântului Cuvios Iosif.

„Grădina Maicii Domnului” este asimilată de creştinii ortodocşi, în general, ansamblului monastic de pe Muntele Athos.

În 1499, Cuviosul Iosif de la Bisericani şi ucenicii săi au început să construiască o biserică. Însă din cauza războaielor și a altor probleme ale vremii au renunțat acest demers și au hotărât să plece în Sfântul Munte Athos, supranumit „Grădina Maicii Domnului”.

La plecare, Fecioara Maria li s-a arătat într-un stejar și i-a oprit să plece.

„Din stejarul respectiv, pe care credincioşii puneau adesea icoana Maicii Domnului, le-a spus Ea călugărilor: «Nu mai mergeţi la Muntele Athos, pentru că şi aici este grădina Mea». Şi de-atunci s-a spus că şi România este Grădina Maicii Domnului”, a amintit Patriarhul Daniel într-una din predicile sale.

Monahii au găsit într-o scorbură a stejarului din care a glăsuit Maica Domnului o icoană făcătoare de minuni, iar pe acel loc a fost construită o bisericuţă de lemn.

Rădăcinile acelui stejar se află și acum la Bisericani, într-o biserică nouă sfințită de Patriarhul României pe vremea păstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei pe 3 octombrie 1999, la împlinirea a 500 de ani de la apariția Maicii Domnului.

Așadar, însăși Maica Domnului a spus pentru prima dată că România este Grădina Ei.

Foto: România – Grădina Maicii Domnului, Reprezentare iconografică în biserica Așezământului românesc din Ierusalim ©Doxologia

A consemnat… Laurian Stănchescu, purtător de credință și cruce!

Articolul 15 August dintotdeauna! apare prima dată în Glasul.info.

In ziua in care crestinii sarbatoreau Adormirea Maicii Domnului, pe 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu este acuzat si executat pentru a fi complotat si corespondat in secret cu dusmanii Imperiului Otoman: Austria, Moscova, Polonia si Venetia, transmitand acestora informatii secrete despre turci. Odata cu domnitorul Tarii Romanesti au fost executati si cei patru fii ai sai. La sfarsitul executiei, capetele au fost plimbate in varfuri de sulite prin oras, in vreme ce corpurile au ramas la locul executiei, fiind aruncate spre sfarsitul zilei in mare.

15 August 1714 – Martiriul lui Constantin Brâncoveanu si al fiilor sai

Dupa ce trupul lui Constantin Brâncoveanu fusese aruncat in marea Marmara, niste pescari greci au reusit sa-l recupereze si sa-l ingroape pe o insula din largul marii.Vaduva Marica ii aduce in 1720 trupul lui Constantin Brâncoveanu in tara si il inmormanteaza in  Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, una dintre ctitoriile domnului. Pentru ca turcii sa nu afle de repatrierea ramasitelor domnitorului, lespedea de pe mormantul sau nu a fost inscriptionata, vaduva sa inscriptionand insa numele de Constantin Brâncoveanu pe o candela de argint, o inscriptie care a fost redescoperita in anul 1914.

Nici macar in momentul in care este nevoit sa priveasca in ziua de Adormirea Maicii Domnului din anul 1714, inainte de a-i veni randul, cum cad sub sabia calaului capetele celor 4 fii ai sai si cel al ginerelui, Constantin Brâncoveanu nu-si leapada credinta si primeste cu demnitate soarta care i-a fost harazita.

Epoca lui Constantin Brâncoveanu, desi este in unele privinte o continuare a epocii lui Serban Cantacuzino, ea are insa niste particularitati, aducand elemente noi de improspatare in mai multe domenii si reprezinta perioada cea mai fructuoasa din punct de vedere cultural si spiritual din istoria culturii romanesti din Muntenia.

Glasul.info

Articolul 15 August 1714 – Martiriul lui Constantin Brâncoveanu si al fiilor sai apare prima dată în Glasul.info.