Acolo unde aproape nimeni nu mai spune că-i român, mergem noi, cei din celelalte zări ale Țării

Cu ajutorul lui Dumnezeu voi ajunge din nou peste câteva zile la Vârghiș, jud. Covasna de data aceasta împreună cu o echipă a Frăției Ortodoxe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruință, pentru îngriji Biserica Ortodoxă cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail si Gavriil, clopotnița și curtea bisericii.

Frăția Ortodoxă condusă de Dan Ciprian Grajdeanu acționează de mult timp în Covasna si Harghita, a fost alături de copiii orfelinatului din Odorheiu Secuiesc, cei care dau viață liceului cu predare în limba română ”Marin Preda”, a executat lucrări de mare importanță la căminul din Dobârlău Vale acolo unde părintele Lucian Pozna asigură o masă caldă si educație creștină elevilor din sat, precum si o însemnată muncă voluntară la Aita Medie pentru parohia bisericii ortodoxe unde a slujit părintele Iustin Gârleanu. 

Acolo unde aproape nimeni nu mai spune că-i român, mergem noi, cei din celelalte zări ale Țării

 Frăția ÎN FIECARE SĂPTĂMÂNĂ merge cu fapta acolo unde e nevoie, la biserici si mănăstiri în mod deosebit. Mai rar așa ceva! Este Credință si Acțiune. Încă o dovadă că poporul român se poate îndrepta spre Duhul Neamului.

Iti mulțumesc din adâncul inimii frate Dan și ție frate Dinu Doroftei, precum și tuturor camarazilor voștri care purtați Crucea si Tricolorul în Inima Țării si pretutindeni unde este nevoie. Munca voastră pentru România răsplătită va fi; prin jertfă poporul se ridică în Neamul ce se va înfățișa la Judecata de Apoi.

Autor: Mihai Tîrnoveanu

Foto: Fratia Ortodoxa

Articolul Acolo unde aproape nimeni nu mai spune că-i român, mergem noi, cei din celelalte zări ale Țării apare prima dată în Glasul.info.

Sa fii român uneori este greu, dar intotdeauna este atat de frumos…
De fiecare data cand pasesc in curtea unei case de la tara ma incearca un pic de sfiala, de parca n-as vrea sa deranjez cu nimic randuiala de secole ce sta intiparita acolo.

Cand am deschis poarta, zeci de priviri se atintira spre mine. Era multa lume. Am salutat respectuos si am dat sa ma indrept spre intrarea in casa pentru a ma debarasa de bagaje. O mana hotarata ma opri insa din drum si cand intorsei capul intalnii privirea calda a unei femei:

“Buna ziua Mihai, sa stii ca am vazut ce faceti voi in Covasna si Harghita cu tricolorul, cartile de Mihai Eminescu si cu celelalte lucruri…Pana la toamna strang si eu cateva carti, poate si steaguri si ti le trimit, sa le duci acolo la copiii de români din satele voastre”.

Ma aflam in batatura casei soacrei mele (“mamica”, cum ii spun eu) de la Cotul Ciorii din Buzau, la parastasul bunicului Adrianei. Am imbratisat-o pe doamna Nina si am simtit intreaga caldura a poporului român. Nu cred ca si-a inchipuit Nina ce au insemnat vorbele ei pentru mine. Am inteles un lucru simplu: daca o femeie dintr-un sat din Buzau, cu multe griji pe cap, cu o viata deloc usoara, se gandeste la românii din satele Harghitei si Covasnei, daca din banutii ei cumpara o carte si un steag pentru elevii din Inima Tarii, atunci poporul român traieste, este viu si reactioneaza, mai ales atunci cand se si incearca macar o anumita forma de organizare.

Nu am nevoie de statistici sau de studii savante pentru a intelege sufletul acestui popor, pentru a intra in comuniune cu acest suflet stau de vorba cu doamna Nina din Cotul Ciorii sau sarut mana tarancii din Aita Medie Covasna care a pus pe mormantul barbatului ei tricolorul românesc.

Românii nu sunt lasi, prosti sau resemnati, instinctul national s-a pastrat in structura acestui popor, cine nu vede acest lucru sa mearga in biserici, in sate, la mormantul parintelui Arsenie Boca sau al parintelui Justin Parvu, sa imbratiseze acolo poporul cel credincios ce sta in genunchi in fata Neamului, sa stea pur si simplu de vorba cu oamenii sau sa incerce sa faca ceva impreuna cu ei pentru România.

Aceasta intamplare a avut loc anul trecut. Doamna Nina s-a tinut de cuvant, mi-a trimis trei volume de poezii de Mihai Eminescu si doua steaguri tricolore. Intr-o batista noua a impaturit 50 de lei, transmitandu-mi sa le cumpar copiilor ceva dulce. Astfel de gesturi sunt puternice, mai puternice decat zece partide la un loc. Astfel de gesturi conteaza, ne arata ca suntem vii.

Sa fii român este uneori greu, dar intotdeauna este atat de frumos…

Autor/Foto: Mihai Tirnoveanu

Articolul Mihai Tirnoveanu: “Să fii român uneori este greu, dar întotdeauna este atât de frumos…” apare prima dată în Glasul.info.

Acţiunea “Români pentru Români” merge mai departe.Cu ajutorul Lui Dumnezeu am ajuns astazi la ţăranii români şi copiii lor din Aita Medie (Covasna), sat dominat etnic de minoritatea maghiara, in care vezi la tot pasul steaguri secuiesti. Ne-am oprit la Biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, care a fost construită în anul 1902. Astazi, biserica este pastorita de vrednicul parinte Iustin Gârleanu, care a facut insemnate lucrari de restaurare lacasului de cult, reusind totodata, prin harul sau, impreuna cu doamna preoteasa, sa stranga comunitatea românească în jurul Bisericii, pentru ca aceasta sa nu se rupa de Legea Neamului Românesc.

Am daruit copiilor din sat, dupa slujba de la biserica, pachetele de premii, simbolurile identitatii de Neam: Tricolorul, Cartea lui Mihai Eminescu si Cartea de Rugăciune Ortodoxa. Am impartit peste cinzeci de stegulete tricolore taranilor din Aita Medie. Le-au strans cu grija la piept pentru a le duce acasa sau a le pune pe mormintele stramosilor lor.

Le-am vorbit oamenilor adunati la biserica, spunandu-le ca românii din toata tara sunt alaturi de ei, ca premiile acordate copiilor sunt mesajul vostru de solidaritate românească, de recunostinta pentru faptul ca ei pastreaza limba română şi credinţa strămoşească.

La indemnul parintelui Iustin Garleanu, le-am povestit de durerea taranilor din Doboi Harghita, sat cu o situatie asemanatoare cu a lor. Am strans, cu voi in suflet, mainile calde si crapate de munca ale taranilor, am mangaiat fruntile copiilor, rugandu-ma Lui Dumnezeu ca acestia sa poata creste in satul lor, ducând mai departe limba română si credinţa ortodoxă.

Impreuna, pas cu pas, fapta cu fapta, mai mare sau mai mica, dupa puterile noastre, putem sadi speranta de solidaritate si sprijin in fiecare sat din Harghita si Covasna. Am pornit o lupta grea, ce presupune mult efort si determinare, dar impreuna vom izbandi, caci cu noi este Dumnezeu!

PS. Am avut marea si placuta surpriza de a ma intalni la biserica din Aita cu un prieten de pe fb, George Diaconu, ne-am strans mainile si ne-am privit in ochi; uneori Dumnezeu face lumea mica pentru a se putea intalni un român cu un alt român.

Autor: Mihai Tirnoveanu

Articolul Acţiunea “Români pentru Români” merge mai departe apare prima dată în Glasul.info.