Reacția ambasadei SUA la București cu privire la punerea sub urmărire penală a fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi, este văzută de către deputatul Liviu Pleșoianu ca o ingerință în treburile interne ale țării noastre, o depășire fără limită a diplomației și chiar “a bunului simț”.

” În acord cu prevederile Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice, solicit EXPULZAREA de urgență a ambasadorului american Hans Klemm! Acest individ a depășit deja orice limită a diplomației și a bunului-simț! Mai nou, exercită presiuni asupra procurorilor pentru a o face scăpată pe unealta-Kovesi! …Ceea ce nu face decât să confirme ceea ce și eu, și alți câțiva ne asumăm PUBLIC să spunem: Kovesi a fost unealta Administrației Hillary-Obama!
Date fiind ingerințele repetate în treburile interne ale țării mele, solicit expulzarea de urgență a ambasadorului Hans Klemm. Dacă suntem cu adevărat un stat independent și suveran, dacă ne respectăm Constituția și pe noi înșine, nu mai putem tolera amestecul acestui ambasador în activitatea parlamentară și guvernamentală, precum și în justiția românească. Nu e absolut deloc treaba ambasadorului Hans Klemm, așa cum nu e, în general, treaba niciunui ambasador cum anume hotărâm noi să ne construim propriul cadru legislativ! Nu e treaba lui Klemm în ce fel își desfășoară activitatea Inspecția Judiciară! Nu e treaba lui Klemm în ce fel își desfășoară activitatea procurorii care o anchetează pe unealta-Kovesi!”, a scris Liviu Pleșoianu pe facebook

Articolul Liviu Pleșoianu solicită expulzarea lui Klemm pentru ingerințe în treburile interne ale României apare prima dată în Glasul.info.

Frica de a fi român, dincolo de granițele oficiale ale României

În dese ocazii, România este prezentată propagandistic atât în țară, cât și în, sau de către mediile externe, ca un simbol și etalon al drepturilor acordate minorităților naționale. Și acesta nu este nicidecum un lucru rău, fiind o dovadă a nivelului de civilizație și de bună conviețuire pe care un stat cu adevărat modern și democrat îl poate menține.

Dar asta este mai curând doar o fațadă, căci sub masca asigurării unei conviețuiri interetnice armonioase, adeseori comunitatea românească este cea mai discriminată, abuzată instituțional și uneori chiar și umilită de către cei care se erijează în liderii unor formațiuni politice constituite pe criterii etnice.

Paradoxal, în timp ce România acordă minorităților naționale de pe teritoriul său drepturi și privilegii nemaiîntâlnite nicăieri în lume, în statele vecine României, comunitățile românești sunt supuse unor adevărate campanii de asimilare și de hărțuire continuă, prin care se încearcă ștergerea identității și culturii naționale.

Frica de a fi român, dincolo de granițele oficiale ale României

La sfârșitul anului 2014, primeam o solicitare din partea câtorva români din Valea Timocului: mai scrieți și despre noi în presa românească, pentru că în afara de românii din Voivodina, care oricum au presa lor și televiziune în limba română, despre noi nu se prea preocupă decât în foarte rare ocazii câte o publicație din România.

Am stabilit câteva contacte, am pus bazele unor intercolaborări, inclusiv cu persoane din Republica Moldova și Ucraina, dar mare ne-a fost mirarea să constatăm că unele erau numele românești cu care se prezentau aceste persoane, și cu totul altele, sârbizate, erau trecute pe documentele lor oficiale.

Prima dată când am luat contact cu sârbizarea numelor românești din Timoc a fost în mod total întâmplător, atunci când a trebuit să trimitem niște bani pentru organizarea unor anumite evenimente. Atunci am constatat și aflat ulterior, că încă de pe vremea fostei Iugoslavii, numele minorităților naționale erau slavizate prin adăugarea unor terminații specifice, sau în unele cazuri chiar prin modificarea totală a numelor încă de la naștere.

Fenomenul slavizării numelor început în anii comunismului din fosta Iugoslavie încă își mai pune amprenta asupra vieții culturale și sociale a comunității românești din zonă, în anii cei mai crunți ai campaniei administrative de slavizare fiind cu precădere făcute eforturi pentru îndepărtarea oricăror toponime și nume cu sonoritate latină.

În vreme ce în țările desprinse din fosta Iugoslavie au început adevărate campanii de de-slavizare a numelor și a toponimelor, în Serbia încă nu s-a demarat până la acest moment vreo acțiune similară, ba din contră, se continuă această direcție de slavizare a minorităților ne-sârbe.

Printre proiectele de mică anvergură ale comunității românești din câteva zone din Serbia se numără și inițierea și organizarea unor activități extrașcolare, în timpul cărora să fie aprofundată limba română. În vreme ce în România există o libertate extinsă pentru unitățile de învățământ în limba maternă a minorităților naționale, românii din Serbia au ajuns să depună eforturi individuale pentru protejarea drepturilor lingvistice și identitare.

În timp ce la noi în Țară unele minorități chiar au devenit de-a dreptul obraznice, încercând în dese ocazii să înlăture bazele statului național unitar român, încălcând astfel flagrant Constituția României, să ne amintim că în apropierea României există frați de-ai noștri cărora li se inoculează frica de a fi români.

Articolul Frica de a fi român, dincolo de granițele oficiale ale României apare prima dată în Glasul.info.

Iohannis prefera ca UE sa se amestece in treburile interne ale Romaniei. Pai sigur, oricum el este mai mult plecat in vacante, iar cand nu este plecat, ori prefera sa hiberneze pe muteste, ori sare in extrema cealalata, facand direct in strada adevarate exercitii de fascism civic impotriva dreptului de legiferare al Parlamentului Romaniei.

Nici macar nu stim de ce ne mai obosim sa incercam sa-l intelegem pe acest elefant plasat de catre serviciile secrete stiute si nestiute, romanesti si ne-romanesti, direct in camera cu portelanuri a statului roman.

In timpul unui interviu acordat jurnalistului Dan Carbunaru, pentru Calea Europeana, de catre turistul aciuat la Cotroceni, acesta a sustinut foarte clar ca Uniunea Europeana are dreptul sa se implice in politica interna a Romaniei.

Iohannis prefera ca UE sa se amestece in treburile interne ale Romaniei. Pai sigur, oricum el este mai mult plecat in vacante

Dupa nenea ala imbracat in geaca rosie care a iesit surexcitat in Piata Victoriei in mijlocul multimii, aratand tarii intregi un exercitiu grotesc de ipocrizie impinsa pana la limitele ridicolului, politicenii romani cu “apucaturi nationaliste” au impresia ca:

[quote style=”4″ author=”Klaus Iohannis”]Uniunea nu are ce se amesteca în treburile noastre interne.Păi dacă n-ar avea, de ce suntem membri acolo, de ce suntem parte dacă nu vrem să se implice?[/quote]

Va imaginati ce fel de sef al statului salasluieste in aceste momente in Palatul de la Cotroceni? Unul care este mai degraba fericit de implicarea unor forte si interese externe in politica interna a Romaniei, pentru ca oricum el este peste cap de ocupat cu numeroase excursii si vacante…

PS: Acesta este un pamflet si trebuie privit ca atare

[info] Oculta mondiala contra Romaniei[/info]

Articolul Iohannis prefera ca UE sa se amestece in treburile interne ale Romaniei. Pai sigur, oricum el este mai mult plecat in vacante apare prima dată în Glasul.info.

Tinta pentru care ai sarit la arme, sfantul ideal din care s-au hranit atatea generatii, luceafarul spre care cauta chiar si din groapa lor stramosii si care ti-a aratat cararile cand a sunat goarna, ostas al Romaniei, a luminat de veacuri si fratilor tai de peste munti, mucenicilor ferecati in obezile robiei.Cand s-a pornit vartejul in care nebuna se-nvarte-acuma omenirea, ei, ardelenii, fratii tai, au asteptat, zdrobiti de  navalnica simtire, s-auda tropotul calului tau, s-auda chemarea goarnei tale, ostas roman.

Ardelenii ce fugeau de jugul austro-ungar se refugiau sub flamurile de lupta ale Romaniei

Tu n-ai putut sa te ivesti la granita atator faradelegi si chinuri, si fratele tau n-a putut s-auda sfanta chemare a goarnei romanesti. In curs de-atatea veacuri negre fratii tai robiti s-au dus sa poarte razboaiele strainei imparatii ca vitele la junghiere. Nenorociti au fost si ei, dar nenorocirea lor nu se poate asemana cu aceea care-a sfasiat sufletele celor care mai intai plecara ca niste oameni constienti sa moara pentru moartea lor, sa moara pentru dusmanii lor de veacuri.

Urgisitul nostru destin a hohotit de bucurie, si hohotele lui sinistre, ca tipetele pasarilor de prada, umplura muntii si vaile Ardealului, inghetandu-ne inima de necuprinsa jale si de spaima. Ce nenorocit si greu ne-a fost sufletul, o, Doamne, cand nu puteam sa ne rugam tie decat cu vorbe ca acestea:

Suntem locuitori ai intunericului de ne canta numai cucuveaua? Suntem numai starvuri de ne-nsoteste, ori pe ce drum mare plecam, numai roiul corbilor? Ce crime au savarsit parintii si stramosii nostri de nu mai putem scapa de blestemul ce ne goneste ca un nesaturat si verde balaur?

Sub steag strain sute de mii de frati de-ai tai au plecat incatusati la lupte straine. Nu s-au putut trezi din nebunia grea in care-i cufundase neindurata soarta, nici cand scapasera multi dintre ei de vuietul razboiului. Flamandul lup ce le urla mereu in urma ii goni in pustietati cu cerul greu, cu pamantul inghetat, si nici o raza de lumina nu avea de unde sa le licareasca.

Dar deodata, cand ti-ai desfasurat flamurile de lupta, ostire a Romaniei lor, in surele si inghetatele departari, le-a rasarit soarele. Cei intunecati se luminara, cei amortiti se dezghetara, cei morti inviara, si cu miile s-au certat, din intaia zi a hotararii tale, tara mea, sa vina langa feciorii tai, sa se insiruie sub flamurile tale, hotarati sa invinga sau sa moara sub ele.

Ci soarta cea dusmana dormea, ci stavili multe le-a ridicat in cale. Dar, ca si stramosii lor s-ai tai, ca si tine, ostas al Romaniei, ei stiau si simteau ca porunca dragostei si legile dreptatii trebuie sa fie mai tari decat prigonirile sortii, fiindca sunt mai presus decat ea. Si dupa multe suferinte, stavilile au cazut, si-n cete tot mai mari si tot mai dese feciorii Ardealului su alergat langa tine, ostas al Romaniei.

Ei n-au facut nicicand un drum mai fericit si ochii lor n-au stralucit niciodata mai frumosi.

Nu numai acelasi ideal i-a adus sub flamurile tale, tara mea, ci si nobletea vitejiei fara pereche a fiilor tai in jertfa suprema a acestora ei vazura castigat razboiul romanismului, orisicate jertfe  s-ar mai cere inca, orice va hotari viitorul. Si voiau sa se faca partasi acestor acestor jertfe, voiau sa urce inaltimile pe care sunt fratii sai.Ei jurara credinta tarii in ceasul in care cea mai grea furtuna batea la portile ei.

Prin credinta lor se intai sufletul fratilor, prin dragostea si vitejia acestora aripi noi capatara sufletele celor noi sositi. Cu calda imbratisare frateasca v-ati imbratisat pentru ca nici o putere pe lume sa nu va mai poata desparti. Pe acelasi pamant veti fi biruitori sau aceeasi tarana va va acoperi.

Fiti blanzi si iertatori unii cu altii, fratilor, cand va veti gresi unii altora. Daca veti sta sa va plangeti durerile trecutului, cu greu va veti lamuri care le au mai mari. Suferintele au lasat in urma lor rani adanci, si launii si la altii. Nu va ramaie ochii asupra acestor rani pe care, si in trupul unuia si in trupul altuia, strainul le-a scobit.

Ele sunt ale trecutului, iar voi sunteti azi in pragul sfant al viitorului. Cu cuvantul, cu sfatul, cu dragostea, turnati-va imprumutat balsam vindecator peste fiinta voastra ranita, ungeti-va cu mirul aceleeasi credinte, aceleeasi vointe.

Tu ai avut si zile de marire in drumul voforosului trecut; tu ai cunoscut lumina biruintii tale, ostas al Romaniei. Pentru aceea gandul tau e mai luminos, mai repede, vointa ta e mai sprintena, avantul tau e mai arzator decat al fratelui de peste munti. El a trait numai in noapte, el n-a cunoscut decat infrangeri, el n-a gustat din fericirea invingerii.

Dar nici deznadejdea nu a cunoscut-o, nici necurmata lui staruinta in lupta n-a putut fi franta. El merge mai incet, mai greu, mai prevazator, dar nu-i putere-n lume sa-l poata opri in drumul pe care a pornit.

Astazi lumea va cunoaste: frati va zice. Si oricat ne-ar dusmani de-acum inainte soarta, voi nu veti mai avea de acum hodina pana cand nu vom fi o tara si un popor.

I. Agarbiceanu, “Ardelenii”, Pagini de epopee, Editura Militara, 1987

Articolul Ardelenii ce fugeau de jugul austro-ungar se refugiau sub flamurile de lupta ale Romaniei apare prima dată în Glasul.info.