Încercând să continue politica antiotomană a tatălui său, Ștefan cel Mare, Petru Rareș și-a folosit la maxim talentul diplomatic pentru a crea alianțe militare care să-l sprijine împotriva turcilor.

Presat de politica expansionistă tot mai agresivă a Imperiului Otoman, domnitorul moldovean Petru Rareș este nevoit la 4 aprilie 1535 să semneze un acord secret Ferdinand de Habsburg, regele Ungariei. Prin acest acord, „regele maghiar urma a-l sprijini și ajuta pe domnitorul moldovean împotriva dușmanilor săi, în special împotriva turcilor”. Promsiunile celui care făcea parte din Casa de Habsburg au rămas însă doar pe hârtie… Cu șașe ani în urmă, Petru Rareș îi administrase o înfrângere usturătoare lui Ferdinand de Habsburg la 21 octombrie 1529 la Feldioara, domnitorul moldovean reușind atunci să captureze  printre altele și 50 de tunuri mari „de spijă” (n.r. de fontă).

Victorie străluictă a lui Petru Rareș împotriva lui Ferdinand de Habsburg la 21 octombrie 1529 la Feldioara

La fel ca tatăl său Ștefan cel Mare, și Petru Rareș se implică foarte mult în Transilvania unde intervine în lupta pentru coroana Ungariei dintre Ioan Zapolya și Ferdinand de Habsburg. Din coroana Ungariei nu mai rămăsese mare lucru după înfrângerea decisivă a regatului ungar îm Bătălia de Mohacs. Dar deși era mai mult un titlu simbolic, mai ales după ce cea mai mare parte a teritoriului Ungariei fusese ocupat de către turci, lupta se dădea pentru teritoriul încă neocupat de către Imperiul Otoman și pentru “legitimitatea” de a conduce și voievodatul Transilvaniei, închinat de asemenea turcilor prin supunerea lui Ioan Zapolya către poarta otomană.

În acest conflict se implică și Petru Rareș, “pentru a-și consolida stăpânirea domeniilor moștenite de la Ștefan cel Mare (Cetatea Ciceu și Cetatea de Baltă) și chiar a extinde aceste posesiuni”.

Articolul 4 Aprilie 1535 – Înţelegerea antiotomană dintre voievodul Moldovei, Petru Rareş, şi Ferdinand de Habsburg apare prima dată în Glasul.info.