Șochează până la cote foarte înalte și naturalețea cu care au adoptat-o rezistenții și TFL-iștii pe Ana Birchall, scăldând-o în laude și aprecieri, mai ceva ca pe Elena Ceaușescu, de zici că s-au apucat băieții iarăși de promovat cultul personalității pentru anumiți papagali de pe scena politiă din România.

Acțiunile din ce în ce mai ciudate ale fostei PSD-iste împotriva propriului său partid își găsesc acum niște explicații perfect plauzibile. Ce promisiuni au mânat-o în luptă împotriva foștilor săi colegi? În afara numirii sale samavolnice la Ministerul Justiției, cu largul concurs al trepădușului proaspăt plecat de la ambsada americană de la București, Ana Birchall avea deja conexiuni și pârghii adânci în rândul dușmanilor politici ai PSD-ului.

În aceste condiții, deși numeroase voci din PSD au speculat cu mult timp înainte trădarea Anei Birchall, cum a putut fi capabilă Viorica Dăncilă de o asemenea eroare strategică, în calitate de lider al partidului? Să-și fi trădat la rândul ei și Dăncilă propriul partid și electorat?