La 23 mai 1948, Insula Șerpilor din Marea Neagră a fost cedată Uniunii Sovietice pe baza unui proces verbal de predare-primire a Insulei.

În Procesul de la Curtea Internaţională de Justiţie pentru delimitarea spaţiilor maritime în Marea Neagră este redat contextul în care România a ajuns să piardă acest teritoriu fără să se tragă nici măcar un glonț:

“(…) contextul în care fosta Uniune Sovietică a obţinut în mod ilicit Insula Şerpilor în 1948. Când România şi-a dobândit independenţa, Tratatul de la Berlin din 1878 a confirmat Insula Şerpilor ca teritoriu suveran al României, calitate pe care a păstrat-o timp de 70 ani, până în 1948. De la această dată când a fost ocupată de Uniunea Sovietică pentru aproape 43 de ani (fiind transformată în avanpost militar sub controlul direct al autorităţilor militare de la Moscova, până la independenţa Ucrainei. 24. Transferul Insulei Şerpilor către Uniunea Sovietică în 1948 s-a produs în mod contrar dispoziţiilor Tratatului de Pace din 1947 încheiat între Puterile Aliate şi Asociate şi România, precum şi contrar dreptului internaţional în vigoare la acel moment”

Procesul de la Curtea Internaţională de Justiţie pentru delimitarea spaţiilor maritime în Marea Neagră

“La data de 23 mai 1948, reprezentanții ministerelor de externe din cele două țări (Nikolai P. Șutov, prim-secretar al ambasadei sovietice din București și Eduard Mezincescu, ministru plenipotențiar) au semnat chiar pe insula Șerpilor un proces-verbal de predare a insulei. În acel document se afirmă, deși insula nu aparținuse niciodată Uniunii Sovietice, că „Insula Șerpilor a fost înapoiată U.R.S.S. de către R.P. România și încadrată în teritoriul U.R.S.S.”.

Aceste documente au fost păstrate mult timp secrete astfel că în martie 1949, căpitanul Constantin Copaciu, membru al comisiei de delimitare a frontierelor, a fost arestat pentru că nu recunoștea URSS-lui Insula Șerpilor și nici celelalte 5 insule de pe brațul Chilia.”

Articolul La 23 mai 1948, Insula Șerpilor din Marea Neagră a fost cedată Uniunii Sovietice  apare prima dată în Glasul.info.

Din Stenogramele ședintelor Biroului Politic al Secretariatului Comitetului Central al PMR (n.r. Partidul Muncitoresc Român), aflăm că la 27 aprilie 1956 Teohari Georgescu declara: 

“Ana Pauker a susținut cu tărie în Biroul Politic că trebuie sa se elibereze pașapoarte tuturor persoanelor care vor să plece în Israel, afirmând că nu are nici un rost a împiedica emigrarile în masă”.

Pornind de la această afirmație ne-am dus și noi la sursă, la stenograme și este foarte interesant ce am putut să aflăm:

“Interesantă este poziţia României faţă de statul Israel, de organizaţiile sioniste internaţionale şi de cererile de emigrare făcute de evrei. La 18 februarie 1949 s-a discutat despre „agitaţia sionistă”. Teohari Georgescu a propus „să se dea drumul elementelor care nu se pot încadra şi prin partid şi cu ajutorul aparatului de stat să ne ocupăm de acei evrei care vor să se încadreze, dar care nu-şi găsesc locul în câmpul muncii”. Lothar Rădăceanu a apreciat că „nu va putea fi linişte atâta vreme cât va exista Jointul, pentru că agitaţia sionistă se alimentează cu banii Jointului”. O idee similară a susţinut Vasile Luca: ,,organizaţiile sioniste fac sabotaj economic, transfer de valută etc. şi trebuie desfiinţate ca duşmani ai Republicii şi tratate ca atare”. În legătură cu plecarea evreilor din România, problema i se părea lui Vasile Luca mai complicată: ,,dacă îi lăsăm să plece în masă, îngreunăm lupta democratică în Orientul Apropiat”. El a propus să fie lăsaţi să plece cei care aveau copii acolo, femeile, bătrânii şi în primul rând agitatorii. ,,De asemenea, să fie tăiată sursa banilor, să se tennine imediat cu Jointul, azilele să le preia statul şi să fie desfiinţate cantinele pentru oamenii sănătoşi. De asemenea, să se termine cu pachetele trimise din America”.

Ana Pauker aprecia că „americanii au realmente interesul ca evreii să plece în Palestina, pentru a avea acolo o armată de rezervă. Englezii au pus piciorul în toate ţările arabe şi arabii de acolo socotesc că englezii le apără interesele. Americanii îşi crează şi ei o bază din evrei, întâi pentru interesele lor proprii, şi apoi ca mai târziu împreună cu englezii să aibă o bază împotriva lagărului democrat. De aceea au şi pus la disipoziţia statului Israel un fond de 65 mii. dolari pentru emigrări”. Ea aprecia că din cei 350.000 de evrei existenţi în România, 300.000 „sunt agitaţi” din motive diverse: dezrădăcinaţi (cei ce fuseseră în Transnistria); „cei care şi-au vândut fabricile şi se consideră persecutaţi ca evrei”; mica burghezie care ,,mai avea o băcănie şi pe care acum nu mai poate să o aibă şi se consideră persecutată”.

Ana Pauker constata că „nu avem de-a face cu o populaţie care migrează de mizerie, aşa cum s-a întâmplat cu populaţia românească emigrată în America, ci cu o psihoză care s-a creat pe anumite baze”.

Gheorghe Gheorghiu-Dej a conchis: ,,cei care nu vor cu niciun chip să rămână, să nu-i ţinem cu forţa şi să le dăm drumul”. Astfel se dădea cale liberă emigrării evreilor din România. Dar chestiunea nu era simplă, deoarece între cei care cereau să plece se aflau şi mulţi membri de partid. La 31 august 1949 existau 7.000 cereri de plecare, dintre care 1.000 ale unor membri de partid.

Ana Pauker declara: ,,Nu putem ţine oamenii cu sila”.” (Sursa, Arhivele Naționale ale României)

Articolul 27 Aprilie 1956 –  Ana Pauker a susținut cu tărie că trebuie să se elibereze pașapoarte tuturor persoanelor care vor să plece în Israel apare prima dată în Glasul.info.

Luni, 4 martie a.c., publicam un articol cu titlul “Revoltător! Pe un afiș al unui simpozion chipul Anei Pauker stă alături de eroine ale neamului românesc”.

Pe afișul unui simpozion științific ce se va desfășura în zilele de 8 și 9 martie 2019 la Vaslui și este intitulat „FEMEI CELEBRE ALE ROMÂNIEI ÎNTREGITE”, organizat de Biblioteca județețeană „Ștefan cel Mare” din Vaslui, cu lucrarea „Alexandrina Gr. Cantacuzino – mentorul mișcării feministe interbelice”, chipul unuia dintre cei mai mari călăi ai neamului românesc, Ana Pauker, este reprezentat pe afișul respectiv alături de eroine ale neamului românesc.

Evenimentul a fost distribuit și pe pagina de facebook a Arhivelor Naționale ale României, acolo unde mai mulți internauți au postat o serie de comentarii pline de revoltă la adresa inițiativei de o reprezenta pe Ana Pauker pe un afiș alături de femei celebre ale României Întregite.

După avalanșa de comentarii deosebit de critice la inițiativa organizatorilor evenimentului de a ilustra afișul simpozionul cu chipul Anei Pauker, pe pagina de facebook a Arhivelor Naţionale ale României a fost postat un nou afiș de pe care Ana Pauker a fost înlăturată.

Articolul Mini-revoluția românească a învins! Ana Pauker a fost îndepărtată de pe afișul de la Vaslui apare prima dată în Glasul.info.

Adevarurile spuse pe jumatate se intorc ca un bumerang inapoi: “Ana Pauker s-a opus colectivizarii?”. Evident, Ana Pauker nu s-a opus colectivizării, ci s-a opus ritmului în care se făcea colectivizarea, prea lent după tovarășa! Biografii de azi ai Anei Pauker care încearcă să-i cosmetizeze amintirea de femeia-zbir, umblă la tertipuri ieftine, spunând adevărul pe jumătate: Ana Pauker s-a opus înființării de întovărășiri agricole. Partea a doua o fac uitată: Ana Pauker dorea să se treacă direct la forma cea mai abuzivă: GAC sau Gospodăria Agricolă Colectivă. Pe scurt: colhozul! Asta visa Ana Pauker.

Ana Pauker, oponentă a colectivizării ?

Aflăm că într-o carte dedicată Anei Pauker, semnată de Robert Levy, doctor în istorie la Universitatea statului California – Los Angeles (titlul cărții nu l-am reținut), se susține teza că:

Adevarurile spuse pe jumatate se intorc ca un bumerang inapoi: “Ana Pauker s-a opus colectivizarii?”

Informația, extrem de prețioasă, cum că Ana Pauker a fost o oponentă a colectivizării, am găzduit-o și noi, pe acest site, dacă nu mă înșel sub semnătura dlui Teșu Solomovici, autor dintre cei mai serioși. Ne-am mirat și am publicat, fără să comentăm. Așa cum am fi făcut și cu teza numitului Bob Levy. Numai că între timp am aflat mai multe despre „opoziția” Anei Pauker la politica PCR de colectivizare a agriculturii. Între timp am citit o carte de documente din arhiva PCR, conținând stenogramele discuțiilor dintre Gheorghiu Dej și Stalin, precum și alte documente adiacente acestor discuții la cel mai înalt nivel. Carte editată în 2012 sub egida Academiei Române, la Institutul Național pentru studiul totalitarismului, intitulată Gh. Gheorghiu-Deja la Stalin 1944-1952. Vom reveni asupra acestui volum.

Deocamdată să semnalăm că într-adevăr Ana Pauker, așa cum afirma și dl Teșu, „s-a opus din răsputeri înființării întovărășirilor agricole”. Documentele recent publicate conțin și protestul lui Dej față de această poziție a tovarășei Ana. Practic, Dej o toarnă pe Ana Pauker lui Stalin că se abate de la linia Partidului. Linia Partidului avea în vedere o colectivizare treptată. Mai întâi țăranii să intre în întovărășiri agricole, iar după o vreme, când se conving că e bine, să intre în „colhozuri”, în gospodării agricole colective! Care era deosebirea între cele două trepte? În cadrul întovărășirii agricole țăranii își păstrau statutul de proprietari ai terenului și ai uneltelor cu care veneau să se întovărășească cu alții! Cam ce se întămplă azi, în multe sate. Nu-i mai zic oamenii întovărășire, ci fermă!… În CAP, după modelul colhozului sovietic, bolșevic, țăranii renunțau a mai fi proprietari!

Așadar, Ana Pauker se strofoca să se facă colhozuri, să nu se mai piardă timpul cu trepte intermediare, ci să se urgenteze deposedarea țăranilor de pământul moștenit de neam în neam…

Evident, Ana Pauker nu s-a opus colectivizării, ci s-a opus ritmului în care se făcea colectivizarea, prea lent după tovarășa! Interesant este că Gheorghiu-Dej, adoptând o poziție mai „cumsecade”, mai înțelegătoare față de nevoile oamenilor, a contat pe înțelegere și susținere din partea lui Stalin…

Așadar, biografii de azi ai Anei Pauker care încearcă să-i cosmetizeze amintirea de femeia-zbir, umblă la tertipuri ieftine, spunând adevărul pe jumătate: Ana Pauker s-a opus înființării de întovărășiri agricole. Partea a doua o fac uitată: Ana Pauker dorea să se treacă direct la forma cea mai abuzivă: GAC sau Gospodăria Agricolă Colectivă. Pe scurt: colhozul! Asta visa Ana Pauker.

E ca și când cineva ar spune că Ana Pauker a fost împotriva înființării de închisori politice în care să zacă deținuții politici condamnați la zeci de ani de pușcărie!… Omițând să continue până la capăt fraza: Tovarășa Ana a fost împotriva acestor închisori degradante. Ea a susținut simplificarea procedurilor prin exterminarea propriu zisă a deținuților politici, după modelul BERIA!…

Și se pare că nu suntem departe de adevăr prin exemplul imaginat!… Se pare că Ana noastră chiar a clocit un asemenea plan…

Cel mai aproape de adevăr este portretul făcut diabolicei bolșevice de o femeie angelică, prințesa Ileana a României, arhiducesă de Austria:

„Totdeauna când mă aflam în prezenţa ei, ea era ca un boa constrictor care tocmai fusese hrănit şi care, de aceea, nu urma să te mănânce – pentru moment! Grasă şi înceată aşa cum părea, ea avea tot ce este respingător şi totuşi oribil de fascinant la un şarpe. Mi-am putut uşor imagina, numai din observarea ei, cum şi-a denunţat ea propriul soţ, care drept urmare a fost împuşcat; iar întâlnirile mele ulterioare cu ea mi-au arătat strălucirea rece şi inumană prin care ea a dobândit puternica funcţie pe care o ocupa” (Ileana, Prinţesă a României, Arhiducesă de Austria, în lucrarea ‘I live, again’)

Spre onoarea autorului Robert Levy acest portret figurează ca motto al cărții sale. Căci doar nici eroina sa nu a fost o ticăloasă perfectă, sans reproche! Când și când răbufnea în ea gena umană!…

Sursa: Ion Coja

Articolul Adevarurile spuse pe jumatate se intorc ca un bumerang inapoi: “Ana Pauker s-a opus colectivizarii?” apare prima dată în Glasul.info.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, populatia Romaniei a fost victima unui barbar si macabru proces de deznationalizare, mai ales in nou creata si artificiala Regiune Autonoma Maghiara, acolo unde ocupantii sovietici au creat intentionat un pol al extremismului maghiar si al miscarilor antiromanesti. La mijlocul secolului trecut, procesul de globalizare era prezentat naivilor ca fiind “internationala socialista”, o denumire pompoasa sub care se ascundeau de fapt interesele oculte a unei elite din umbra, care inca de pe atunci isi dorea sa se ajunga cat mai curand la o guvernare mondiala.

Cati dintre voi stiu ca istoria ar fi fost cu totul alta daca nu ar fi existat sprijin anglo-american pentru bolsevicii din Rusia in timpul razboiului civil (1917 -1923)? Iata dezvaluirea facuta de catre un agent rus despre acest subiect:

“Ca agent rus ma simt obligat sa intervin si eu si sa atrag atentia ca bolsevismul a fost IMPUS in Rusia, in principal de catre ARMATA AMERICANA, care a ocupat calea ferata trans-siberiana si a asigurat supravietuirea fragilului regim bolsevic. A dat o mana de ajutor si armata britanica, rupand randurile armatei albe la Murmansk, la momentul oportun. Aceste informatii nu le-am stiut la nastere, le-am aflat si eu de la agentul rus Antony Sutton, profesorul britanic care a avut acces la arhiva Hoover si a scris despre ce a citit acolo . Instructorii militari americani au antrenat armata rosie, o misiune a Crucii Rosii americane a asigurat coordonarea pe teren a bolsevicilor, pe scurt a fost prima revolutie colorata din istorie, de culoare rosie.”, (sursa citat: ioncoja.ro)

Nu este o intamplare faptul ca Ana Pauker si-a tinut in anul 1948 discursul in limba maghiara, asa cum nu este o intamplare nici faptul ca astazi cel care face apologia crimelor antiromanesti ale Anei Pauker, adica Mihai Razvan Ungureanu, cunoaste de asemenea limba maghiara. Multiculturalitatea este o gaselnita a bolsevicilor prin care au incercat sa dilueze etnic atat Romania cat si multe alte tari si teritorii ocupate de catre ciuma rosie de la rasarit.

S-a reluat procesul de globalizare sistat de bolsevici la sfarsitul anilor 50 in Romania

In timp ce peste un milion de etnici romani au fost asimilati in Crisana de Vest prin agresivele politici de maghiarizare ale Ungariei, in Romania bolsevicii au preferat nu doar sa pastreze etnicitatea si specificul maghiar al populatiei din centrul tarii, ci chiar au si incurajat si sprijinit, inclusiv institutional si militar, extremismul maghiar si antiromanismul din aceasta zona.

Astfel se face ca pana si secuii, aliatii traditionali de pana atunci ai romanilor din Moldova si din Tara Romaneasca impotriva ungurilor sau mai tarziu impotriva imperiilor Habsburgic si mai apoi austro-ungar, au ajuns victimele unui proces de maghiarizare fortata care a continuat si dupa cel de-al doilea razboi mondial, cu toate ca oficial Ungaria nu mai avea influenta pe teritoriul Romaniei.

Regiunea Autonoma Maghiara a fost planul bolsevicilor de la care se pleca de fiecare data atunci cand era vorba de politicile de diluare etnica a populatiei din Romania. Chiar si dupa sistarea de la sfarsitul anilor ’50 a procesului de globalizare /internationalizare al Romaniei, Regiunea Autonoma Maghiara ramanea un soi de zona artificiala, similara zonelor de conflict inghetat cum sunt acum Transnistria, Abhazia sau Osetia de Sud. Procesul de deznationalizare al populatiei native nu a incetat insa absolut nici o clipa, el derulandu-se pana si in aceste clipe, sub ochii “ingaduitori” si cu aportul financiar chiar al statului roman.

Dupa aceleasi retete de inspiratie bolsevica, functioneaza astazi pe teritoriul Romaniei anumite cuiburi de propaganda antiromaneasca care beneficiaza de aportul si de sprijinul unor institutii ale statului roman, un stat care duce de altfel de multa vreme o politica antinationala. In redactiile unor publicatii antiromanesti, preocupate de propaganda impotriva valorilor morale, culturale, istorice si spirituale romanesti, gasim cu predilectie indivizi de etnie maghiara sau urmasi ai cominternistilor sositi in Romania calare pe tevile tancurilor sovietice.

Romania este acum un stat antinational, care se foloseste de resursele si de truda neamului romanesc pentru a implementa politici profund antiromanesti!

Glasul.info

Articolul S-a reluat procesul de globalizare sistat de bolsevici la sfarsitul anilor 50 in Romania apare prima dată în Glasul.info.

Ca si cum n-ar fi fost de ajuns faptul ca memoria unor personalitati romanesti este surghiunita si prigonita printr-o lege absolut anticonstitutionala, antidemocratica si pur antiromaneasca, acum ne trezim mai nou ca tovarasii revigorati de aceasta masura prind curaj si spun chiar ca isi doresc reabilitarea unor personaje sinistre din odioasa galerie a calailor neamului romanesc, precum Ana Pauker.

Doi marxistoizi ignoranti, promoveaza un proiect cinematografic prin care sa-i reabiliteze imaginea sinistrei Anei Pauker, proiectandu-i o imagine prin care oamenii sa uite ca a fost o criminala feroce a regimului bolsevic instaurat cu forta de catre rusi in Romania.

[info]Gloria si decaderea Anei Pauker[/info]

Romania se afla sub stare nedeclarata de ocupatie

Constantin Pârvulescu, unul dintre scenaristi, vorbeste chiar in termeni deosebit de elogiosi despre Ana Pauker:

HBO ar putea produce acest film despre Ana Pauker. HBO Romania a facut publica lista scenariilor care vor intra in finala unui concurs din care vor fi alese pentru dezvoltarea unor serii TV, printre care se afla si scenariul unui film despre Ana Pauker. Scenariul filmului este scris de catre Constantin Pârvulescu, profesor la UV Timisoara si Daniela Ratiu, jurnalista (Evenimentul Zilei).

Curat murdar! Constatam astfel ca personalitatile si elita intelectualitatii romanesti trebuie sa moara in mentalul colectiv romanesc pentru a invia personaje precum Ana Pauker, cu tot cu cultul personalitatii acesteia pe care unii nu se sfiesc sa-l promoveze. In fond de ce nu ar face-o? Doar nu exista nici o  lege care sa incrimineze in Romania acest lucru.

Articolul Romania se afla sub stare nedeclarata de ocupatie apare prima dată în Glasul.info.

Cu ani buni în urmă, la o emisiune pe DDTV a lui Mircea Micu, venise vorba despre Ana Pauker, ce mare caiafă a mai fost și dumneaei! Emisiunea lui Mircea Micu era interactivă și deschisă telespectatorilor care puteau interveni destul de ușor în direct, spunându-și păsul sau punând întrebări. În duminica aceea nu mai știu ce anume mă făcuse să pomenesc de marea gașperiță.

Cred că aflasem că nemernica, pe vremea când se afla în detenție la închisoarea din Craiova, plănuise o crimă urîtă de tot: să otrăvească mâncarea deținutelor, iar vina să cadă pe autorități, pe regimul burghezo-moșieresc din România. Iar detaliul care făcea interesantă evocarea și pe care îl aflasem de curând era că polițistul care a descoperit această veritabilă „tentativă de omor în masă” nu s-a putut stăpâni și a bătut-o pe Ana Pauker până a rămas cu urechea ei în mână…

Urechea Anei Pauker…

Celebra ureche care-i lipsea Anei Pauker!… Ceea ce, la vremea respectivă, adică după 1944, a fost un secret de stat bine păstrat de toată nomenclatura comunistă.

Spre mirarea și satisfacția noastră ne-am pomenit cu un telefon în timpul emisiunii, dacă mi-aduc bine aminte, de la Paris, iar persoana de la capătul firului s-a prezentat ca fiind nepotul vajnicului polițai. A confirmat povestea noastră, dar mai mult nu ne-a spus, nici noi nu am insistat.

M-ar fi interesat cel mai mult numele personajului, căci merita recunoștința și admirația noastră încântată. Merită pomenit printre cei care au făcut cinste numelui lor de român!…

Eu așa văd lucrurile și nu cred că am exagerat. Drept care, la un moment dat, am pus pe site frumoasa poveste a olteanului justițiar! Am făcut-o și cu nădejdea că textul va ajunge și sub ochii nepotului de la Paris!

Azi am avut plăcuta surpriză să primesc pe site, la textul despre Urechea lipsă a Anei Pauker, un comentariu din partea nepotului, care ne face cunoscut numele eroului anonim: STATE PACIUREA, adăugând și o corectură la textul nostru: dumnealui STATE PACIUREA a fost ajuns de mâna cea lungă a Securității și a justiției comuniste, astfel că a fost întemințat 6 ani, fără proces, fără condamnare. Știa el STATE PACIUREA de ce este închis și nu a insisitat să i se spună în clar, printr-o sentință judecătorească…

Mă bucur să primesc această dovadă că site-ul își împlinește cât de cât menirea pe care i-am dorit-o.

Îi mulțumesc nepotului lui STATE PACIUREA și îl invit să ne mai scrie.

Deocamdată, publicăm din nou textul scris în urmă cu aproape doi ani, însoțit de comentariile proaspete și atât de utile ce i s-au adăugat!

Ion Coja

Ana Pauker a trăit ani mulți într-o ureche. Cealaltă a rămas în mâna unui zdrahon de jandarm care a dat-o cu capul de toți pereții și ar fi omorît-o în bătaie dacă nu săreau alți jandarmi s-o scoată din mâinile ucigașe! Așa că a scăpat numai cu atâta: o ureche lipsă la inventar!

Asimetrie care trebuia mascată, ferită de comentarii neprincipiale, ceea ce a obligat-o pe tovarășa Ana să-și schimbe coafura și să lanseze celebra tunsoare care, în anii obsedantului deceniu, era la mare modă printre fostele societare de la Crucea de Piatră, reciclate în activiste PCR.

Ciudat este că deși s-a făcut deseori caz de relele tratamente la care a fost supusă ilegalista Ana Pauker în temnițele burghezo-moșierimii carpatine, episodul cu smulgerea receptacolului auditiv nu a fost niciodată comemorat, băgat în istoria PCR, măcar consemnat într-o notă de subsol sau măcar într-un borcan cu formol. În nicio (auto)biografie a eroinei roșii nu este amintită cazna demnă de Evul Medieval la care a fost supusă fruntașa Kominternului din România, femeia care câțiva ani buni a dispus de viața tuturor românilor în numele internaționalismului proletar și al Revoluției Mondiale.

Fostă amantă a lui Stalin, cum lăsau unii să se înțeleagă!…
Dar nu i s-a plâns tătucului pentru halul în care o rușinase nevrednicul oltean. Și nici mai târziu, când i-a fost la îndemână, nu s-a răzbunat, nu a plătit dinte pentru dinte și ureche pentru ureche, de parcă n-ar fi fost nici fiică de onorabil rabin!

N-a respectat tradiția deopotrivă iudaică și bolșevică, așa că jandarmul mutilator s-a pomenit că nu pățește nimic după 23 augustul eliberator!…

Deși tovarășa Ana ajunsese de știau de frica ei vreo 16-17 milioane de români, câți eram noi pe atunci, iar câteva zeci, chiar sute de mii de români, i-au simțit pe pielea lor disponibilitatea de a dispune după bunul ei plac de viața altora, vărsarea de sânge, vinovat sau nevinovat, fiindu-i una din preocuparile predilecte, totuși pe jandarmul cu pricina nu l-a atins mâna cea lungă și neiertătoare a KGB-ului, a Kominternului sau măcar a proaspăt înființatei Securități locale!

De unde și până unde atâta generozitate la o persoană care nici măcar nu cunoștea cuvîntul?! Dar să mai și practice năravul iertării!…

Misterul s-a dezlegat, în ce mă privește, atunci când l-am cunoscut pe nepotul jandarmului torționar, iar acesta și-a declinat identitatea, nobila ascendență, cu cea mai afișată mândrie: sunt nepot de bunic, și nu orice fel de bunic!…
Mă așteptam să spună că-i nepotul lui Tudor Vladimirescu! Dar de unde?!

Bunică-su, bunelul, cum îi zicea individul, fusese eroul național de la penitenciarul de dame Craiova, cel care rămăsese cu urechea Anei în mână! În mâna făcută pumn, căci îi cărăbănise și câteva scatoalce pe unde nimerise, picioare la fel, ar fi făcut-o una cu pământul în ghionturi și bușeli dacă nu interveneau salvatori și oportuni superiorii săi!

Halal bunel! Ce-l mânase în lupta inegală dintre un bărbat cât malul și o biată femeiușcă?!… Să n-o atingi nici cu-o floare!

Pe plan național, se pare că oltenii sunt românii care-și bat cel mai rar nevestele, chiar deloc prin tradiție! Cum să dai tu, bărbat, într-o femeie?! Dacă ești bărbat bărbat, ca orice pui de craiovean, pe femei le iubești și oftezi metafizic că viața e scurtă și nu le poți iubi pe toate!… Nici scăpa de moarte!…

De ce să bați o femeie? Ba încă în chip bestial?!… Animalic!
Bunelul nostru ce-o fi avut deci de împărțit cu juna, pe atunci, bolșevică? Din ce s-au luat la poceală?

Cică, se lăuda nepotă-su, bunelul a prins-o pe tovarășa că încălcase regulamentul penitenciarului și pusese la cale cu alte tovarășe de luptă, mai tinere, un act de demascare a regimului criminal din România imperialistă: anume își procurase, cu ajutorul Ajutorului Roșu, toate cele necesare ca să otrăvească mâncarea deținutelor politice din închisoarea unde își petrecea anii de condamnare penală pentru activități teroriste împotriva regimului politic din aceeași Românie interbelică.

Din păcate, nici una dintre celelalte tovarășe nu au fost la înălțimea exigențelor cominterniste și n-au marșat, ba chiar au informat pe cale ierahică, adică prin jandarmul bunel, ce urma să se întâmple!

Așa cum aranjase lucrurile tovarășa Ana, răspunderea ar fi revenit întregului regim politic burghezo-moșieresc din România, ba chiar și Europei imperialiste, dar persoana reprezentativă pentru autoritățile locale, vinovată administrativ și penal de otrava strecurată în fiecare polonic de arpacaș, ar fi fost să fie însuși zbirul nostru, la vremea aceea oltean ferice și tînăr tată!…

Cu gândul la copilul ce i-ar fi rămas orfan de tată pe toată viața, juvetele s-a făcut fiară exterminatoare! A măturat bucătăria cu amanta lui Stalin, a scos-o în șuturi în curtea interioară, transformată în arenă de luptă, a jucat acolo o miuță la o singură poartă și de unul singur, numai cu reprezentanta spiritului revoluționar în acțiune, pe post de balon de fotbal dezumflat!

Iar când spectatorii au dat s-o scoată pe biata deținută din ghearele morții și ale juvetelui, n-au reușit s-o extragă decât parțial, restul obiectului, adică urechea stângă – după alții, urechelnița dreaptă, a rămas pe teren, în arenă, ca-n coridele hispanice, în palmaresul sadicului toreador!…

Ce s-o fi făcut până la urmă cu urechea eliberată din servitutea față de un cap fără pic de inimă, nu se mai știe. Nici eu nu m-am priceput să întreb. Dacă cumva aceste rânduri ajung sub ochii nepotului, l-aș ruga să mă caute și să completăm povestea de mai sus cu detaliile care i-ar putea da mai mult haz…

Mai ales numele bunului jandarm ar trebui salvat pentru veșnica sa pomenire printre eroii luptei anti-bolșevice, anti-cominterniste!
…Ce alte povești mai știu eu cu tovarășa Aniușa sunt mai puțin vesele! Dacă nu cumva greșesc eu și mă veselesc prea tare de clipa astrală a des-urecherii!…

S-ar fi cuvenit să fiu (mai) solidar cu infirma, doar de atâtea ori mi s-a spus și mie că sunt într-o ureche… Ca și majoritatea celor care citesc acest site! Tuturor, tot binele!

Ion Coja

Buriaș, iulie 2013

Sursa:

[1] ioncoja.ro

Articolul Urechea Anei Pauker… apare prima dată în Glasul.info.

Atentatul din Senatul Romaniei din 1920
Intrebare importanta: Noi de ce nu am invatat aceasta istorie?

Romania anilor de dupa primul razboi mondial, era o tara in refacere, linistita, pasnica, fara antecedente extremiste sau revizioniste. In anul 1918 poporul si-a reintregit tara si s-a constituit statul national unitar roman. Dar iata ca Romania a cunoscut si ea ororile atentatelor teroriste, indreptate tocmai impotriva acestei sfinte nazuinti a romanilor, aceea de a trai cu toti romanii in interiorul acelorasi granite.

Teroristii nu au fost nici ungurii, nici rusii ci evreii, mai exact evreii comunisti. Pe data de 8 decembrie 1920, un dispozitiv artizanal exploziv plasat in sala Senatului Romaniei i-a ucis pe ministrul de justitie al Romaniei, Dimitrie Greceanu, care a decedat la scurt timp la spital si pe senatorii Demetri Radu, episcop greco-catolic de Oradea, care a decedat pe loc si senatorul Spirea Gheorghiu, decedat si el la spital. In urma aceluiasi atentat au fost si mai multi raniti printre care si presedintele Senatului, Constantin Coanda.
Toate tarile din jurul Romaniei, inclusiv Ungaria, cazusera in sfera influentei comunismului si doar Romania mai statea in calea transformarii tuturor Balcanilor in tari comuniste. De fapt in anul 1919 Romania chiar intervenise cu armata romana in Ungaria si inlaturase puterea comunista care se instaurase acolo. Romania reprezenta pentru noul URSS un spin in coasta si care trebuia rapid inlaturat. O parte din evreii bolsevici radicalizati din Romania au reprezentat unealta subversiva de tip terorist care actiona chiar din interiorul tarii, cu mult dinainte de a se declansa cel de al doilea razboi mondial.

Teroristii care au pus cale si executat in cele din urma acest atentat terorist sunt Max Goldstein, Saul Ozias, Leon Lichtbau iar din reteaua extinsa facea parte pana si odioasa Ana Pauker (prietena din tabloul de pe biroul lui Mihai Razvan Ungureanu, politicianul “roman” care nu vrea sa se dezica de crimele trecutului si de un personaj care face parte din galeria calailor neamului romanesc). Max Goldstein este considerat drept “specialistul” in explozibili, in urma unor astfel de experimente cu explozibili pe care le-a facut in Rusia, dupa ce evadase in prealabil dintr-o inchisoare din Romania (!?complici / tradatori?) el si-a pierdut o mana si a fost nevoit sa poarte un carlig metalic.

Ati vazut cu totii ceea ce se intampla in cazul unor atentate in Israel si cum reactioneaza Israelul impotriva terorismului? Inchipuiti-va ca aceste fapte le-au facut atat evrei bolsevici cat si alti colaboratori de alte etnii (din Basarabia si din nordul Bucovinei) ai sovieticilor din perioada celui de-al doilea razboi mondial. Trebuie sa stiti ca Romania era la acel moment o tara incoltita din toate directiile. Din cauza pactului dintre Germania fascista si Rusia bolsevica, tara noastra a pierdut Basarabia, nordul Bucovinei, Cadrilaterul si Transilvania.

Era practic iminenta disparitia Romaniei de pe harta Europei. In Transilvania erau ucisi deopotriva atat romani cat si evrei, in Bucovina de nord si Basarabia erau adevarate masacre impotriva populatiei romanesti, iar in Cadrilater a fost o epurare etnica printr-un schimb fortat de populatie.

Cum trebuia sa reactioneze Romania impotriva unor teroristi care omorau inalti demnitari romani, autoritati sau chiar pana si ofiteri sau soldati romani? Cu aceste antecendete ale evreilor comunisti, un atentat chiar in capitala Romaniei, in chiar sala Senatului acestei tari, cum trebuiau tratati teroristii care ucideau soldatii si ofiterii din armata romana? 

Au existat si soldati romani de origine evreiasca care au luptat si au murit in lupta pentru armata romana. Au fost soldati romani de origine evreiasca ce s-au sacrificat chiar, atunci cand soldati sovietici au incercat sa le omoare superiorul. Pentru acei soldati trebuie sa avem tot respectul si sa le onoram mereu numele si sa-i pastram in memoria noastra si in inima noastra. Dar tradatorii dovediti, teroristii, puteau sa fie oricat de multi la numar, atata timp cat erau tradatori de tara si erau teroristi nu conteaza de ce etnie erau, ei meritau sa moara.

Armata romana primise ordin sa nu raspunda la provocari si retragerea armateri si a administratiei romane din Basarabia si din Bucovina de nord s-a transformat intr-o umilinta publica, cu dese incidente in care populatia evreiasca a hartuit, jefuit, sabotat, dezinformat, dezarmat si chiar ucis prin impuscare ofiteri sau soldati din armata romana aflati in retragere ( si a caror tara isi declarase practic capitularea?).


Asa ca Holocaustul impotriva poporului roman nu a inceput in anul 1939, asa cum spunea Gh. Buzatu in cartea sa, intitulata “Asa a inceput holocaustul impotriva poporului roman“ ci dupa parerea noastra, holocaustul impotriva poporului roman a inceput odata cu acest atentat terorist cu bomba din Senatul Romaniei din anul 1920.
Surse:
1) https://glasul.info/?p=94
2) http://rezistentacalafeteana.blogspot.ro/2013/11/evreii-au-macelarit-poporul-roman-si.html
3) http://istoriaincomoda.wordpress.com/2012/11/16/de-ce-nu-ne-ati-lasat-sa-va-iubim-3/

Articolul Istoria interzisa: Holocaustul impotriva romanilor a inceput printr-un atentat terorist apare prima dată în Glasul.info.