“Dincolo de criza coronavirusului, există viață. Economia trebuie ținută în viață cu măsuri care, gândite ad-hoc, trebuie sa aibă un impact direct asupra menținerii activităților firmelor si, prin aceasta, garantarea veniturilor angajaților, scrie ancheteonline.ro

Antreprenorul român Guido Retter, unul dintre cei mai buni specialiști în soluții inovatice în construcția de poduri, direct implicat în proiectele de infrastructură românească (cum ar fi autostrada Sebeș-Turda), vine cu o serie de soluții pentru menținerea funcționalității economiei.

Domnul Retter, ținând cont de expertiza de care dispuneți în materie de economie reală, care credeți că ar fi soluțiile pentru evitarea adâncirii crizei, din punct de vedere economic, din cauza influenței coronavirusului?

Fiind inginer și economist de profesie, specialitatea mea este de a construi. Să ridic de la zero, prin încercarea neîncetată de a găsi cele mai bune soluții pentru obiectivele vizate pe termen lung. La momentul de față, economia românească are nevoie, mai mult decât oricând, în ultimii 30 de ani, de sprijin guvernamental, cu efect rapid pentru susținerea, în primul rând, a forței de muncă dar și a celorlalte resurse tehnice care sunt strâns legate de fluxul pecuniar.

De aceea, eu cred că Guvernul este obligat să ia măsuri urgente pentru a injecta valori substanțiale în economie, înlăturând complexitatea birocrației, pentru care nu avem timp în momentul de față. În primul rând este nevoie să ne salvăm angajații, coloana vertebrală a unei companii.

Cum spuneam, Guvernul trebuie să găsească soluții nebirocratice pentru a asigura continuitatea operațională a activității firmelor pentru ca acestea, la rândul lor, să poată asigura continuitatea plății salariilor. Aceste masuri au ca principal scop protecția socială, care, în acest sens, se traduce ca și o prevenire a falimentului în lanț al firmelor românești.

De aceea, statul ar trebui să recurgă inclusiv la amânarea, cât este posibil, a plății taxelor, de exemplu, pe profit, pe minim două luni pentru anul 2019. Această amânare să fie asigurată tuturor companiilor cu capital românesc.

O astfel de măsură poate, binenteles, fi restricționată în vederea folosirii acestui cash flow strict pentru plata salarială a angajaților. Astfel s-ar diminua atractivitatea intrării în șomajul tehnic și ar preveni, într-o oarecare măsură, eliberarea necondiționată a personalului.

O altă soluție care ar aduce rezultate pe termen lung cu condiția ca ea să fie aplicată imediat ar fi accelerarea procesului de acordare a acelor fonduri europene tergiversate în ultimii 2 ani, din cadrul programului POR – Axa Prioritară de investiții 2.2, al cărui obiectiv specific îl reprezintă consolidarea poziției pe piață a intreprinderilor mici și mijlocii în domeniile competitive identificate în Strategia Națională de Competitivitate și Planurile Regionale de Dezvoltare.

La momentul lansării spre consultare publică a proiectului în noiembrie 2018, cu un buget ce însuma nu mai puțin de 2 miliarde de euro, se prevedea un plafon de 5 milioane de euro, bani nerambursabili de care puteau beneficia INCLUSIV acele intreprinderi mici și mijlocii a căror activitate se desfășura în domeniul construcțiilor, codul CAEN privind activitatea în construcții fiind la acel moment eligibil. Totuși, mă întreb azi și îndrăznesc să adresez această întrebare și miniștrilor de resort, când și de ce nu deblochează acum acești bani?

În plus, se vorbește despre relansarea axei 2.2 însă fără a mai include de această dată în lista codurilor CAEN eligibile pe acelea din domeniul construcțiilor. Să fie doar un zvon sau, din nou, interesele au alte orizonturi decât cele care prevăd sute de oameni în șantierele de infrasctructură care ar putea livra rezultate tangibile și reale românilor?

Pe lângă demararea acestor proiecte care nu mai au voie să fie întârziate din considerente politice și birocratice, trebuie luate măsuri pe plan local prin demararea de programe pe fonduri structurale naționale! Astfel, cu un plafon care ar putea să înceapă, de exemplu, de la 3 milioane de euro și având avantajul rapidității privind implementarea, aceste programe structurale naționale ar fi o soluție, acum necesară, care să vină în întâmpinarea nevoilor stringente de business a firmelor mici și mijlocii.

Dar ce facem cu băncile? Cu asigurarea lichidităților care trebuie injectate în economie?

Eu cred că acum este imperios necesar ca statul, fără să ne gândim automat la vreun fel de privatizare, să acorde un sprijin puternic băncilor românești, cum ar fi Eximbank și CEC, deoarece acestea, la rândul lor, să folosească aceste resurse de capital pentru a credita firmele cu capital românesc, cu o dobândă minimă.

Aici mă refer la o valoare care să acopere strict costurile directe ale băncilor. De aceea Guvernul, asemănător altor state membre ale UE, nici nu ar trebui să țină cont, la momentul de față, de încadrarea în deficitul bugetar, de maxim 3 procente, stabilit de Uniunea Europeană cat nici de maximul cotei de îndatorare de 60 de procente a statelor conform criteriilor convergente dat fiind faptul ca pandemia de coronavirus justifică cheltuieli excepționale.

Nu m-ar surprinde o descreștere a economiei cu mult peste 10 la sută la nivelul UE, în următorii doi ani. De exemplu, constat că Germaniei nici nu-i pasă la acest moment de criză, de deficitul bugetar, atâta timp cât este vorba despre cetățenii ei și de firmele mici și mijlocii, care constituie coloana vertebrală a economiei germane.

O componentă esențială în dezvoltarea țării este infrastructura care, din păcate, din anii ’90 se află în suferință. Dumneavoastră, ca și constructor de infrastructră mare, cum vedeți gestionarea actuală si ieșirea din criză?

În primul rând, într-o astfel de situație de criză, profund umanitară, cu impact negativ asupra economiei, trebuie să conștientizăm necesitatea dezvoltării companiilor românești din infrastructură. Trebuie să ne concentrăm pe salvarea firmelor noastre pentru că ele, în primul rând, dau valoare construcției de infrastructură, mai ales autostrăzi și căi ferate. Prin urmare, se impune atribuirea de contracte de infrastructură către firmele romanesti.

Mai mult decât atât, trebuie înlăturată boala care persistă de ani de zile: neplata firmelor care lucrează în antrepriză. Companiile românești stau la mâna antreprenorului general care, de multe ori, nu-și achită datoriile deși banii au fost încasați de la statul român. Astfel, soluția salvatoare ar fi plata directă către subcontractanți și nu la antreprenorul general care, în cele mai mult cazuri este concern străin. Aici vorbim, mai ales, despre contractele încheiate de CNAIR și CFR.

Cele mai multe țări din UE au apelat și apelează, în continuare, la această soluție legală tocmai pentru a-și proteja companiile autohtone împotriva practicilor lipsite de etică, din partea a tot mai multor concerne străine. Un impact pozitiv în viața noastră economică de zi cu zi îl are menținerea în lucru, a proiectelor/șantierelor mari. Deci, cerința mea clară este de a nu se închide șantierele mari atâta timp cât nu o impune starea specifică, gestionată de organele competente ale statului.

Acum, concret, pe termen scurt, cum s-ar putea dezvolta infrastructura?

Cum vedem la alte țări mai dezvoltate din UE, se organizează licitații cu procedură simplificată care înseamnă, în același timp, ”termene scurte”. De exemplu, prin negocierea directă, dar nu numai. La nivelul CNAIR se pot identifica cel puțin 5- 6 proiecte de autostradă și drum expres, precum și proiecte de poduri care pot fi încredințate în maxim 2 săptămâni.

Aceste proiecte trebuie să fie însoțite de plăți în avans, între 35-50 la sută, iar garanția bancară să fie facilitată, cum menționam mai sus, de bănci românești cum ar fi Eximbank și CEC. Avem șanse să ne menținem pe linia de plutire chiar și în situația de criză, numai să vrem.

Deciziile sunt în mâna tuturor, pornind de la buna voință și asumarea de răspundere atât a decidenților din aparatul de stat cât și a celor din sectorul privat. Subliniez faptul că este nevoie, în primul rând, de o voință politică puternică la nivelul tuturor partidelor.

Dar nu va face scandal Bruxelles că încălcăm normele europene?

La prima vedere, gândindu-mă la procedurile standard cunoscute între timp de toți actorii specializați, aș fi avut tendința să vă răspund cu un clar DA. Asta, până la izbucnirea pandemiei de coronavirus. Acum, văzând efectele negative imediate, situația se schimbă. In acest context, în totalitate nou, fără să avem experiența gestionării unei astfel de crize, nu avem timpul necesar să parcurgem toate procedurile standard.

În alte state UE se practică, de ani buni de zile, aceste proceduri, fără existența unor asemenea crize și lor nu le mai cere nimeni socoteală. Acum, pentru noi este important să identificăm și să implementăm cu rapiditate măsurile adecvate care ne avantajează economic, în gestionarea crizei. În astfel de momente trebuie să realizăm că doar o economie puternică facilitează investiții reale în sistemul medical care, la momentul de față, s-au dovedit a fi prioritate zero.”

Preluare: ancheteonline.ro

Articolul Cum vede antreprenorul Guido Retter redresarea economică, în plină criză de coronavirus apare prima dată în Glasul.info.