La data de 9 octombrie 1872, la Buda (n.r. Budapesta) s-a emis Ordinul Ministerului de Interne regal maghiar trimis comitelui suprem al comitatului Zarand privind aplicarea măsurilor necesare pentru a nu mai fi arborat steagul românesc, precum s-a întâmplat la Baia de Criş, cu prilejul înmormântării lui Avram Iancu.

La 10 septembrie 1872 murea Avram Iancu, considerat a fi cel mai mare erou național al românilor din Transilvania.

“În dimineața zilei de 10 septembrie 1872, Avram Iancu a fost găsit mort, cu privirea încremenită spre cer, pe prispa brutăriei (azi muzeu) lui Ioan Stupină, zis Lieber, din Baia de Criș.A fost îngropat cu funeralii naționale la 13 septembrie în Panteonul Moților de la Țebea, jud. Hunedoara, lângă “Gorunul lui Horea”.”

Emoția națională puternică pe care au stârnit-o funeraliile naționale dedicate lui Avram Iancu la Baia de Criș au luat prin suprindere puterea politică de la Budapesta și memoria recentă a faptelor de arme ale lui Avram Iancu și ale moților săi au speriat orânduirea de la Buda (n.r. Budapesta).

După citirea unui raport alarmant cu privire l-a ce s-a întâmplat în comitatul Zarandului, la 9 octombrie 1872 s-a emis Ordinul Ministerului de Interne regal maghiar trimis comitelui suprem al comitatului Zarand privind aplicarea măsurilor necesare pentru a nu mai fi arborat steagul românesc, precum s-a întâmplat la Baia de Criş, cu prilejul înmormântării lui Avram Iancu.

Articolul 9 Octombrie 1872 – Pentru a nu mai fi arborat steagul românesc pe teritoriul Transilvaniei, s-a emis un ordin al Ministerului de Interne regal maghiar apare prima dată în Glasul.info.

Insurecția armată din 1917 din Rusia bolșevizată rostogolea la doar câțiva ani după lovitura de stat bolșevică, tot felul de mișcări anarhiste prin întreaga Europă.

La Iași, acolo unde se găsea atât o pătură de intelectuali de stânga, cât și culmea, oameni foarte potenți financiari dispuși să sprijine astfel de mișcări sociale, au izbucnit încă de la începutul anului 1920 greve și ample ciocniri violente între cetățenii bolșevizați ai Iașului și anticomuniști.

Pe fabricile din Iași apăruse drapelul roșu al bolșevicilor, iar simbolurile statului român, steagul tricolor, stemele regale și portretele regelui erau îndepărtate și călcate în picioare, fiind înlocuite cu fotografii de dimensiuni uriașe cu Karl Marx, Troțki şi Racowski. Cine putea sta în spatele organizării și finanțării unei asemenea recuzite, care pentru acele vremuri presupuneau eforturi mari, atât din punct de vedere logistic, cât și financiar?

Ciocnirile violente dintre cele două tabere din Iași deveniseră atât de frecvente, încât în tabăra anticomuniștilor se organizase până și un soi de asistență medicală de urgență improvizată acordată celor răniți în confruntările cu bolșevicii.

Ca și acum, statul român de atunci era vulnerabil, abia își revenea după război și încerca să pună bazele unei administrații pe un teritoriu care se mărise nesperat de mult, cu suprafețe considerabile, dar care aduceau odată cu ele și probleme istorice precum prezența unor comunități cu minorități nu tocmai prietenoase cu neamul românesc.

În ciuda infuziei evidente de bani în mișcările boleșvice și a unei logistici mai bune a mișcărilor de extremă stânga, anticomuniștii ieșeni au reușit să elibereze fabricile din Iași ocupate de către bolșevici și să reia funcționarea acestora, angajând muncitori noi care să continuie din mers instructajul și producția fabricilor.

Străzile Iașului însă au fost martorele unor momente dramatice în februarie 1920, cu mulțimi furioase, dezlănțuite, care se năpusteau unele asupra celorlalte, în timp ce locatarii din împrejurimi priveau totul cu spaimă de după perdelele de la geamuri.

La 40 de ani de la grevele din anul 1920, izbucnite prin toată țara, greve care au condus în cele din urmă la declanșarea Grevei generale din România, autoritățile comuniste din România au emis o serie aniversară de timbre pentru aceste evenimente destabilizatoare din istoria României, glorificând manifestările și fabricând eroi ai “luptei socialiste”.

Articolul 11 februarie 1920, momentul când pe fabricile din Iași era arborat drapelul roșu, iar regele era înlocuit cu Karl Marx, Troțki şi Racowski apare prima dată în Glasul.info.