La 7 decembrie 1918, pe atunci cel de-al doilea oraș mare al Transilvaniei, centru cultural și economic în această zonă a Ardealului, era eliberat de către Armata Română care intra victorioasă în Brașov.

Până la eliberarea sa de sub ocupația străină, sute de mii de români ardeleni au fost mobilizați pe fronturile de luptă din Serbia și Italia, în sud, și pe frontul din Galiția, spre Rusia, în nord, “într-un continuu dans al morții orchestrat diabolic de maghiari”, cum descria acest masacru desfășurat exclusiv pe criterii etnice, conf. univ. Mihai Racoviteanu de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

Potrivit conf. univ. Mihai Racoviteanu de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, din 1914 până în 1918, circa 400.000 de români se aflau înrolați în armata austro-ungară. Din cei 400.000 de români înrolați în armata austro-ungară peste 100 000 de români au căzut pe diferite fronturi, pentru interesele altor neamuri, nicidecum pentru interesul neamului românesc, iar peste 120.000 de mii de români au ajuns prizonieri la ruși, fiind trimiși în lagăre în Siberia.

“Din rămășițele mai multor unități decimate se formau noi unități și, sub pretextul trimiterii pentru refacere în țară, erau trimiși pe alt front, într-un continuu dans al morții orchestrat diabolic de maghiari.“, scria Conf. univ. Mihai Racoviteanu , Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

În imaginea cu care este ilustrat acest articol, îi putem vedea pe ostașii români care fuseseră înrolati în armata austro-ungară și s-au înapoiat la casele lor, la Brașov, în 1918.

Toleranța austro-ungară împotriva populației autohtone din Brașov

Abia după eliberarea Brașovului de către Armata Română, li s-a permis Junilor brașoveni să se reîntoarcă în Șcheii Brașovului. Junii din Șchei și cei din Brașovul Vechi împart tradiții comune și au fost uniți spațial, înainte de venirea sașilor, care treptat i-au despărțit cu Cetatea. Abia după 1918 li s-a permis revenirea în Șchei a brașovechenilor. Există șapte grupuri de juni, după cum urmează: Junii Tineri, Junii Curcani, Junii Bătrâni, Junii Dorobanți, Junii Albiori, Junii Roșiori și Junii Brașovecheni.

Brașoveanul Vasile Saftu, deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, după ce a fost eliberat din închisoarea de la Sopron,  revine la Biserica „Sfântul Nicole“ din Şchei, și devine principalul organizator al acțiunilor ce au dus la Marea Unire. El a condus pe 7 decembrie 1918 manifestările dedicate primirii armatei române în Braşov, în fruntea căreia venea și generalul francez Henri Mathias Berthelot. Vasile Saftu a fost deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.

Deci, ziua de 7 decembrie rămâne una de mare însemnătate pentru românii din Brașov, aceasta fiind ziua eliberării lor de sub jugul criminal al ocupației austro-ungare. O zi care merită sărbătorită cu multă bucurie și multă recunoștință la Brașov pentru sutele de mii de români care s-au sacrificat pe câmpurile de bătălie pentru a face posibilă o asemenea zi a descătușării de sub tirania unei dictaturi criminale, după veacuri de oprimare și de crime îndreptate împotriva poporului român.

Articolul 7 decembrie 1918 – Armata Română intră și eliberează orașul Brașov apare prima dată în Glasul.info.

Ultima întrevedere între Petrescu-Comnen (n.r. diplomat român, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Berlin între anii 1932-1938 ) și Goering avea loc la 20 martie 1937.⁽¹⁾

În cadrul acestei ultime întrevederi cu Nicolae Petrescu-Comnen, Goering reînoiește din partea Germaniei oferta de a înarma Armata României cu cel mai modern și chiar cu cel mai secret armament. Petrescu-Comnen declară însă în numele Guvernului României, că România nu va participa niciodată la o înțelegere care ar putea să-i aducă greutăți cu Sovietele. Petrescu-Comnen era hotărât să mențină România pe linia neutralității în politica externă, dublat de încercarea lui Titulescu de a ajunge la o înțelegere secretă cu sovieticii, în vederea semnării unui pact de neagresiune între România și Uniunea Sovietică.

În locul unei înțelgeri secrete cu Germania prin care să fie garantată integritatea teritorială a României, în 1934 Nicolae Titulescu prefera un pact de neagresiune cu Uniunea Sovietică.

Întâlnirile lui Nicolae Titulescu pe Coasta de Azur cu comisarul URSS pentru Afaceri Externe, Maksim Litvinov, s-au soldat la vremea aceea cu o serie de concesii rușinoase făcute la frontierele țării în favoarea sovieticilor.

Partea sovietică înaintase mai multe solicitări imposibile pentru Guvernul României, iar încercările de a satisface aceste cereri din partea sovieticilor nu au făcut decât să pună gaz pe foc și să alimenteze instabilitatea politică din România.

Despre relațiile “neortodoxe” ale lui Nicolae Titulescu cu sovieticii, au scris de-a lungul vremii atât contemporanii săi, cât și diferiți autori moderni.

Prințul Anton Bibescu, avocat, diplomat și scriitor, îi scrie la un moment dat într-o scrisoare lui Constantin Argetoianu, următoarele despre Nicolae Titulescu:

„Dl. Titulescu a profitat de prietenia cu Pertinax şi dna Tabouis pentru a ataca România la Paris. A făcut ca amicii săi ruşi să intervină pe lângă dl Gabriel Péri, redactorul de politică externă al ziarului bolşevic „L’Humanité“. Comentariile sunt de prisos.” ⁽²⁾

Un alt prinț, Mihail Sturdza, în șocanta carte intitulată “România și sfârșitul Europei – Amintiri din Țara pierdută”, scrie următoarele lucruri, nu tocmai măgulitoare la adresa lui Titulescu, cu privire la eșecul sovieticilor de a reînnoi alianța militară antebelică franco-rusă și completarea ei cu o alianță similară ceho-sovietică, refuzați de Franța la îndemnul Poloniei și României, cărora Uniunea Sovietică nu era dispusă să le garanteze intențiile sale pașnice:

“Titulescu a scos Sovietele din această încurcătură, după cum tot el și Beneș vor fi cei care vor ajuta cercurile pro-sovietice din Franța să smulgă lui Laval consimțământul său pentru Pactul de Asistență Mutuală între Franța și Uniunea Sovietică, pact în care orice istoric nepărtinitor trebuie să vadă originea directă a evenimentelor care au condus lumea la al Doilea Război Mondial și pe Laval la stâlpul de execuție ⁽³⁾“, scria Mihail Sturdza

“Titulescu a trimis pe tavă sovieticilor al doilea transport din Tezaurul Romaniei.⁽⁴⁾ După primul transport din Tezaurul României, efectuat în decembrie 1916 și care conținea și bijuteriile Reginei Maria, Nicolae Titulescu, pe atunci ministru al Finanțelor, este cel care a insistat și pentru trimiterea celui de-al doilea tren, din iulie 1917, în ciuda evoluției previzibile a asaltului bolșevic asupra Rusiei.”, a scris ziaristionline.ro

Bibliografie / Note:

(1) “România și sfârșitul Europei – Amintiri din Țara pierdută” , Mihail Sturdza

(2) Ce se întâmplă când bolșevicii ajung la vârful puterii. Titulescu a trimis pe tavă sovieticilor al doilea transport din Tezaurul Romaniei. Evenimentul Istoric pe urmele bijuteriilor Reginei Maria furate de ruși, Ziariștionline.ro

(3) “România și sfârșitul Europei – Amintiri din Țara pierdută” , Mihail Sturdza

(4) Titulescu a trimis pe tavă sovieticilor al doilea transport din Tezaurul Romaniei, Ziariștionline.ro

Articolul La 20 martie 1937, Germania reînnoia oferta înarmării Armatei Române cu cel mai modern armament al vremii apare prima dată în Glasul.info.

Deși soarta îți scoate în cale momente istorice, cu decizii extrem de dificile de luat, important este ceea ce faci în acele clipe și cum rămâi pomenit în istorie. Un astfel de moment a trăit și Armata Română în timpul Primului Război Mondial în 1916, rămânând în istoria militară a României, cavaleriştii români demonstrând un puternic spirit de jertfă, suferind pierderi foarte grele în lupta cu trupele germane pe 10 noiembrie 1916.

Cu mici excepții, se vorbește destul de rar din păcate despre acest sacrificiu în masă al cavaleriștilor români. Regimentul 9 Roșiori a fost o unitate de cavalerie de nivel tactic, care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace.

Regimentul era dislocat la pace în garnizoana București. Regimentul 9 Roșiori a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 – 28 octombrie/11 noiembrie 1918.

Câți dintre voi ați auzit vreodată la lecțiile de istorie din școală de eroismul locotenentului Iuliu Roșca? Și totuși astfel de personaje din istoria militară a neamului nostru sunt pe nedrept uitate, mai ales prin prisma faptului că un asemenea eroism este greu de explicat chiar și pentru acele vremuri.

În satul Robănești, în Oltenia, chiar în apropiere de Craiova, la 10 noiembrie 1916 a avut loc o luptă disproporționată între forțele germane, foarte bine organizate și puternic înarmate, și cavaleria română. Regimentul 9 Roșiori se afla la început de noiembrie 1916 în apropiere de Robănești.

Din 7 noiembrie 1916, armatele germane ocupaseră Craiova și în fiecare zi acționau pentru a se extinde spre Olt, cu scopul de a-și face drum spre capitala României, spre București.

În dimineața zilei de 10 noiembrie 1916, locotenent-colonelul Ion Călinescu, cel ce comanda Regimentul 9 Roșiori, a observat o baterie de artilerie germană camuflată la marginea unei perdele forestiere de lângă satul doljean Robănești. Acesta a dat ordinul unui escadron de cavalerie să execute un atac frontal asupra bateriei germane: o misiune sinucigașă, care s-a soldat cu pierderi foarte grele pentru cavaleriștii români.

Un escadron de 110 cavaleriști români înarmați numai cu săbii au pornit un atac împotriva bateriei germane de tunuri aflată la câteva sute de metri distanță. Surprinși de șarja de cavalerie, germanii au retras tunurile, însă au pus în funcțiune cele trei mitraliere de care dispuneau: din cei 110 cavaleriști români, 94 au căzut pe câmpul de luptă secerați de gloanțele germane.

Locotenentul Iuliu Roșca s-a numărat printre cei răniți foarte grav, iar căpitanul Alexandru Filitti și calul său au căzut loviți de o grenadă germană. Impresionați de curajul cavaleriștilor români, germanii i-au luat pe supraviețuitorii răniți și i-au dus la un spital din Craiova.

Din cauza rănilor grave, Iuliu Roșca moare peste câteva zile mai târziu. Căpitanul Alexandru Filitti însă a supraviețuit și astfel avem de la dânsul câteva mărturii importante legate despre faptul cum s-a desfășurat această șarjă de cavalerie sfârșită într-un adevărat carnagiu.

Potrivit căpitanului Alexandru Filitti, ultimele cuvintele ale locotenentului Iuliu Roșca ar fi fost următoarele:

“Era atât de frumos, domnule căpitan…”

Articolul Istoria ascunsă: Șarja de la Robănești din 1916. Sacrificiul asumat și acceptat de Armata Română apare prima dată în Glasul.info.

Deși n-a putut fi iarăși alături de ceilalți participanți la manifestările de Ziua Armatei organizate pe 25 octombrie 2019 la Cimitirul Internațional de la Valea Uzului, președinta Asociaţiunii ASTRA Carei Despărţământul Aurel Coza, doamna Daniela Ciută, a transmis de la Carei organizatorilor evenimentului un comunicat care a fost rostit în cadrul evenimentului de către președintele Asociației Calea Neamului, domnul Mihai Tîrnoveanu.

,,Sunt suflet din sufletul neamului meu
Şi-i cânt bucuria şi-amarul –,,
Astăzi, cântam împreună bucuria de a fi împreună la locurile de veci ale celor cărora le datorăm libertatea și mai ales identitatea noastră națională!!

Jertfa lor de sânge nu a fost în zadar! Vatra noastră românească a fost păstrată și pentru generațiile viitoare! ,,Eroii nu mai au nevoi, Eroii ne mai au pe noi!,,

Ei sunt cei care ne-au adus aici, ne-au adunat din toate colțurile țării noastre la ceas de mare cumpănă pentru țară. Aici, la mormintele eroilor de la Valea Uzului, ne-am cunoscut cei ale căror inimi bat la unison pentru această țară românească! Pentru că…Eroii ne mai au pe noi!

Suntem împreună pentru că simțim la fel, iubim cu toată ființa noastră Neamul nostru Românesc. Chiar dacă azi nu sunt o prezență fizică la mormintele eroilor români de la Valea Uzului sunt aici prin tot sufletul meu.

Revăd cu ochii minții fiecare mormânt de eroi la care am aprins lumânări și am spus o rugăciune la data de 6 iunie 2019. Mai simt în nări mirosul pădurii de brad, al pământului reavăn și al ierbii crude de pe acest platou.

Avem datoria să stăm de veghe nu doar la hotarele țării ci și la căpătâiul eroilor noștri care nu sunt lăsați să își doarmă în liniște somnul de veci aici la Valea
Uzului. Forțarea Carpaților Orientali s-a desfășurat între 19 și 27 octombrie 1916.

Toate încercările de forțare a trecătorilor (Tulgheș, Bicaz, Trotuș, Oituz, etc.) au fost respinse de Armata Română. Ca un arc peste timp, tot în aceeași perioadă a lunii octombrie dar în anul 1944, Armata Română a eliberat Ardealul de Nord de sub ocupația hortystă.

Neamul nostru românesc a știut să își apere mereu teritoriile. Să cinstim deci așa cum se cuvine memoria celor care au făcut jertfa de sânge! Nu prin vorbe alese ci prin FAPTE! Să dăm dovadă că putem fi uniți, că putem trece peste orice neînțelegeri când vine vorba de a ne apăra identitatea noastră românescă.

A venit vremea să ieșim din amorțeală. Nu simțiți chemarea eroilor? Aici, la Valea Uzului, ei au câștigat bătălia care a făcut posibilă înfăptuirea Marii Uniri!
A venit vremea! Ori alegem să fim români cu tot ce presupune aceasta ori nu vom mai fi!

,,Scaldă-n lacrimi bucuria
Că-i rotundă România
Prunci, nepoţi, bunici în cale
Vin la România Mare
N-am plătit ţara la vamă
Suntem cu munţii de-o seamă
Iancu nostru-n grai grăieşte
Şi ne strigă româneşte!

Să nu uiţi copile bun
Despre neamul tău român
Că-i al nost’ Ardealul Sfânt
De când suntem pe pământ,,
LA MULȚI ANI ARMATEI ROMÂNE!
Eroii nu mai au nevoi, Eroii ne mai au pe noi!”

Daniela CIUTĂ, de pe granița de nord-vest

Articolul Mesaj de pe granița de nord-vest la Crucile Eroilor Armatei Române de la Valea Uzului apare prima dată în Glasul.info.

“Adevărul ocupării Budapestei de către Glorioasa Armată Română, la 4 august 1919, a fost ascuns multor generații de români de către numeroși actori politici și mincinoși științifici oficiali. 

Mulți români nu au învățat la școală și facultate despre faptul că după Marea Unire de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, Ungaria Sovietică împreună cu Rusia condusă de alogenul Vladimir Ilici Lenin au pornit un război pentru cucerirea Ardealului.

În fața acestui pericol, batalioanele române au trecut Carpații și au înfrânt trupele ungurești și rusești, în doar câteva luni. Apoi, Armata Română și-a continuat drumul victorios până la Budapesta. În ziua de 4 august 1919, un grup de soldați români au pus pe Parlamentul Ungariei o pereche de opinci și drapelul României Mari.

Armata Română a dat dovadă de omenie și i-a salvat de la foamete pe locuitorii Budapestei.
La Budapesta, soția unui fost ministru de Interne al Ungariei, născută la Oradea, a predat conducătorilor Armatei Române o carte secretă a Guvernului ungar vizând maghiarizarea rapidă a tot ce este românesc în Ardeal. Cartea a fost predată și există la Academia Română, dar aceasta a refuzat, timp de 100 de ani, să o traducă, să o facă cunoscută autorităților Statului Român și să o publice pentru a ajunge să fie citită de foarte mulți români.

La solicitarea Marilor Puteri, conducătorii României Mari au hotărât retragerea Armatei Române din Ungaria.
În mod firesc, în Ungaria nu a fost sărbătorită și nici mediatizată ziua de 4 august, data ocupării Budapestei de către Armata Română.

În mod nefiresc, în România nu a fost marcat Centenarul ocupării Budapestei! Autoritățile Statului Român, în frunte cu Președintele Klaus Werner Iohannis, au trecut sub tăcere această dată istorică și nu au organizat acțiuni ale Armatei Române și nici manifestări publice pentru sărbătorirea acestui eveniment și pentru omagierea ofițerilor și soldaților români care au luptat pentru eliberarea Ardealului și ocuparea Ungariei, inclusiv a Budapestei.

Conducătorii partidelor politice parlamentare și candidații lor la alegerile prezidențiale din 10 noiembrie a.c. au tăcut de frica U.D.M.R. și au refuzat să abordeze tema Centenarului ocupării Budapestei de către Armata Română!
Partidul România Noastră elogiază ARMATA ROMÂNĂ, aduce un omagiu și cinstește memoria Eroilor Români căzuți în anul 1919 pentru eliberarea Ardealului și ocuparea Budapestei. DUMNEZEU SĂ-I ODIHNEASCĂ ÎN PACE! VEȘNICA LOR POMENIRE!”

Dr. Gheorghe Funar
Președinte al Partidului România Noastră
Candidat la alegerile prezidențiale din noiembrie 2019

Articolul 4 August 2019 este ziua Centenarului ocupării Budapestei de către Armata Română! apare prima dată în Glasul.info.

“Duminică, 4 august, începând cu ora 17, Asociația “Calea Neamului” organizează un marş şi un ceremonial religios la Arcul de Triumf din Capitală. Sărbătorim centenarul intrării Armatei Române în Budapesta şi al eliberării Ungariei de regimul bolşevic. Se împlinesc 100 de ani de când Armata Română a dat o lecţie întregii Europe, făcând scut în faţa extinderii regimului comunist în întreg Centrul Europei, consfinţind, totodată, prin campania militară din 1919, actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Participanţii la marş vor porni la ora 17,00 din Piaţa Charles de Gaulle (din fața Parcului Herastrău) spre Arcul de Triumf, unde va avea loc o slujbă de pomenire a eroilor. Se vor depune coroane de flori, se vor cânta cântece patriotice şi se vor ţine scurte alocuţiuni, după care coloana îşi va continua drumul, pe bulevardul Kiseleff, până în Piaţa Victoriei, unde va avea loc un scurt program artistic.

Am invitat la manifestare Ambasada Ungariei, oferindu-i, astfel, ambasadorului acestei ţări posibilitatea de a-şi exprima recunoştinţa în numele statului şi poporului ungar faţă de eroii Armatei Române care şi-au dat viaţa pentru eliberarea actualului teritoriu al Ungariei de regimul bolşevic instaurat în 1919 de Bela Kun, cu sprijinul direct al Rusiei comuniste. De asemenea, au fost invitați și ambasadorii Austriei, Cehiei şi Slovaciei, având în vedere că tot românii, organizați și conduși de Iuliu Maniu și Generalul Ioan Boeriu, au eliminat brigăzile roșii bolşevice din Viena şi Praga.

La eveniment şi-au anunţat participarea Liga Studenţilor-Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi, Frăţia Ortodoxă “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Asociaţia “Tradiţia Militară” (ai cărei membri vor îmbrăca uniformele militare asemănătoare celor pe care le-au purtat militarii români în anul 1919), precum şi alte asociaţii din ţară. De asemenea, vor participa tineri din judeţele Covasna şi Braşov.

Sunt invitaţi toţi cei ce simt româneşte, indiferent de orientarea politică. Nu vom admite însă arborarea steagurilor şi însemnelor partidelor politice. Singurul steag care va flutura la această manifestare va fi tricolorul românesc. “

Preşedinte Asociaţia “Calea Neamului”, 
Dr. Mihai Tîrnoveanu 
Email: asociatiacaleaneamului@gmail.com

Articolul Asociația Calea Neamului: Duminică, 4 august, aniversăm, la Arcul de Triumf, Centenarul eliberării Budapestei de către Armata Română apare prima dată în Glasul.info.

Dr. Mihai Tîrnoveanu, președintele Asociației Calea Neamului și vicepreședintele Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, lansează o invitație surprinzătoare Ambasadei Ungariei. Acesta îl invită pe ambasadorul Ungariei în România, Zákonyi Botond, să participe la aniversarea a 100 de ani de când Armata Română a eliberat Ungaria de regimul bolșevic instaurat de Bela Kun.

” Invitație adresată Ambasadei Ungariei. 
Asociația Calea Neamului, în calitate de organizatoare a manifestărilor din data de 4 august, prilejuite de aniversarea a 100 de ani de când Armata Română a eliberat Ungaria de regimul bolșevic instaurat de Bela Kun, a adresat o invitație Excelenței Sale, Domnului Zákonyi Botond, Ambasadorul Republicii Ungaria în România, de a participa la aceste manifestări.

Așa cum am stipulat si în invitație, considerăm că participarea domniei sale la aceste evenimente ar fi un bun prilej de exprimare a recunoștinței în numele statului si poporului maghiar, față de ostaşii Armatei Române care si-au dat viata pentru eliberarea poporului maghiar de comunism şi pentru oprirea extinderii acestui regim criminal în întreaga Europă Centrală.

Manifestarea este aprobată de Primăria Municipiului București şi va avea loc duminică, 4 august 2019. La ora 17 se va pleca din Piața Charles de Gaulle spre Arcul de Triumf, unde va avea loc un moment omagial, care include slujba Parastasului pentru eroii Armatei Române, depuneri de coroane de flori, intonare de cântece patriotice, scurte alocuțiuni. Marşul va continua, în mod simbolic, către Piața Victoriei.”, a scris pe facebook Mihai Tîrnoveanu

Articolul Invitație pentru Ambasadorul Ungariei la București pentru aniversarea a 100 de ani de când Armata Română a eliberat Budapesta de regimul bolșevic apare prima dată în Glasul.info.

“M-am pomenit cu un grup de tineri naționaliști că mă abordează și-mi fac o propunere care m-a încântat cum n-am mai fost de multă vreme: să le fiu consilier și purtător de cuvînt într-un proiect căruia i-au dat un nume  extrem de inspirat: Centenarul Opincii!

Vă las câteva secunde să vă gândiți ce ar putea să însemne această împerechere de cuvinte care cu siguranță nu s-a mai produs în limba română: centenarul știe cam toată lumea ce înseamnă, am avut anul trecut unul fastuos, glorios: Centenarul Unirii! Dar un centenar al „opincii” ce ar putea să însemne?!…

Ei, bine, s-ar putea ca acest „centenar al opincii”, eventual scris  cu majusculă – Centenarul Opincii, să producă manifestări mai importante, mai impozante decât centenarul de anul trecut. Totul depind de noi, de tinerii de care v-am pomenit și de subsemnatul, care am acceptat cu deplină satisfacție onoarea care mi se făcea și mai ales ținta proiectului: aniversarea cu tot fastul cuvenit a unuia dintre momentele cele mai superbe în care a fost angajat neamul românesc sub multiple aspecte.

S-ar putea spune că este un moment de grație a ceea ce numim deseori a fi umorul românesc! E un punct de vedere! Dar se mai poate spune că este unul dintre momentele în care intervenția românilor a însemnat salvarea omenirii, repet sintagma: salvarea omenirii! A existat un asemenea moment în istoria noastră?!

Nu mai lungim vorba și dăm cărțile pe față: Este vorba de cei 100 de ani care se împlinesc în luna august de la eliberarea Ungariei, a Budapestei, de către Armia Română! Acțiunea României, a Guvernului, a Armatei, a fost mai mult trecută sub tăcere în acești o sută de ani de zile.  Nu s-a pomenit nimic pe vremea funcționării lagărului comunist, iar după 1990 nicio poziție oficială nu a consemnat evenimentul! Nu s-a făcut nimic pentru ca acele evenimente să intre în conștiința publicului.

Nu mă mir că mulți vor considera că exagerez, că bat câmpii, afirmând fără niciun temei că prin acțiunea Armatei Române am îndepărtat un mare pericol, pericolul bolșevic, aflat în plină ascensiune, în încercarea de a se răspândi în Europa și mai apoi în lumea toată!… N-o să răspund acestor viitoare contestații, deocamdată lansez ideea proiectului, supunându-l discuțiilor și comentariilor cititorilor de pe site, publicului larg. De dumneavoastră, iubiți și stimați colegi, depinde reușia proiectului!

Deci propunerea „băieților” este să marcăm cei 100 de ani care se împlinesc de la momentul sublim când doi soldați români, unul mai năstrușnic decât celălalt, s-au urcat pe acoperișul Parlamentului Ungariei și au coborît steagul maghiar, iar în locul acestuia au înălțat o opincă, opinca unui valah, ale cărei nojițe au fluturat pe cerul Budapestei cu o putere de semnificație teribilă! Semnificațiile posibile ale acestui gest îi invit pe colegii noștri să le deducem, să le inventariem împreună și să le oferim conștiinței publice din România, dar și din Ungaria. Nu avem voie să uităm acel moment, nu avem voie să nu analizăm în amănunt ce s-a întâmplat în conflictul dintre români și bolșevicii ruși, un conflict care nu s-a limitat la expediția din Ungaria, de izgonire a bandelor de criminali bolșevici, ci a cuprins și alte episoade, la Viena, la Praga, în Basarabia.”

Citiți întreg articolul pe ioncoja.ro

Articolul Centenarul Opincii: 100 de ani care se împlinesc în luna august de la eliberarea Ungariei, a Budapestei, de către Armata Română! apare prima dată în Glasul.info.

În 1919 Armata Română nu a salvat Ungaria doar de bolșevism, ci și de un program radical de educație sexuală în școlile ungurești

Vai de cei care nu-și cunosc istoria, pentru că riscă s-o repete! Așa este: istoria se repetă, doar că acum în locul vecinilor unguri ne aflăm noi românii.

Dacă din 1919 și până în zilele noastre ungurii au înțeles cât de important este să-și protejeze familia ca instituție fundamentală a societății, și au definit prevăzători din timp familia naturală în legea fundamentală a țării, constituția Ungariei:

“Suntem de părere că familia şi naţiunea reprezintă principalul cadru al coexistenţei noastre şi că valorile noastre fundamentale coerente sunt loialitatea, credinţa şi dragostea.

Ungaria protejează instituţia căsătoriei ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie, stabilită pe baza unei decizii voluntare, precum şi familia ca bază a supravieţuirii naţiunii. Relațiile de familie au la bază căsătoria și/sau raportul dintre părinți și copii.”, se arată în Constituția Ungariei,

noi românii în schimb, n-am fost la fel de inspirați atunci când am scris Constituția României de după 1989, lăsând o definiție neclară / confuză a familiei:

“Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”, se arată în Articolul 48 alin (1) din Constituția României.

Vicecomisarul pentru cultură din regimul bolșevic al lui Bela Kun a implementat un program radical de educație sexuală în școlile ungurești

György Lukács,vicecomisarul pentru cultură din regimul bolșevic al lui Bela Kun a implementat un program radical de educație sexuală în școlile ungurești, cunoscut în istorie sub numele de „terorism cultural”,

Astăzi societatea modernă trece fix prin aceleași frământări politice și ideologice, inclusiv societatea românească, unde se încearcă tot mai agresiv inducerea ideii de “necesitate” a implementării educației sexuale și a ideologiilor progresiste (n.a. nimic altceva decât vechile ideologii bolșevice).

Este clar că dacă Armata Română nu-și asuma rolul de a se lupta cu unul dintre capetele hidrei bolșevice în 1919, Ungaria de astăzi a lui Viktor Orban, în care sunt la mare preț valorile creștinismului și ale familiei tradiționale, nu ar mai fi fost posibilă.

Hai la referendum! De ce trebuie mers la referendum? Pentru că și strămoșii noștri s-au împotrivit bolșevismului! Noi românii avem o tradiție a alergiei la bolșevism!

Articolul În 1919 Armata Română nu a salvat Ungaria doar de bolșevism, ci și de un program radical de educație sexuală în școlile ungurești apare prima dată în Glasul.info.

La 5 iulie 1941 Armata Română a eliberat orașul Cernăuți

În ziua de 5 iulie 1941, brigăzile 1 și 4 Mixte din cadrul Armatei Române au eliberat orașul Cernăuți.

Sursă: fragmente din REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE,  septembrie 1941

Articolul La 5 iulie 1941 Armata Română a eliberat orașul Cernăuți apare prima dată în Glasul.info.