Dosarul meciului în care Kosovo cerșește un 3-0 invocând o slăbciune pe care curentul WOKE l-a insuflat-o kosovarilor în fund de ani buni la nivel european este pe rol azi, 20 noiembrie. Din Comisia de disciplină a UEFA fac parte mai mulți judecători, dintre care cei mai importanți sunt din… Austria și Ungaria. DA! Ați auzit bine! Austria și Ungaria!

Pentru cazul meciului România – Kosovo, în care jucătorii echipei oaspete au pus în scenă o piesă de teatru, de altfel destul de prost jucată, în comisia de discplină se află șapte judecători.

Primii doi de pe listă sunt din două țări nu prea prietenoase nici ele cu România. În capul listei se află austriacul Thomas Partl, fost emisar UEFA în Europa de Est, membru în comisia de disciplină a UEFA din anul 1992, deci un personaj cu greutate.

Alt personaj este ungurul Sandor Berzi, la fel și el, membru în comisia de disciplină a UEFA din anul 1992, și în același timp și vicepreșdintele federației maghiare de fotbal.

Iar apoi mai sunt și elvețianul Jaques Antenen, portughezul Joao Leal și britanicul Thura Win.

Cu alte cuvinte, Austria și Ungaria decid azi dacă România va pierde sau va câștiga la masa verde cu 3-0 meciul cu Kosovo! Asta da ironie a sorții!

Articolul Austria și Ungaria decid azi dacă România va pierde sau va câștiga la masa verde cu 3-0 meciul cu Kosovo! apare prima dată în Glasul.info.

06/2024 TRAIAN HORIA

REPORTER: Pentru cazul când ești guralivă, fă-ți o prezentare în 10 cuvinte.
JULIA BLAGA: Ca sǎ încep cu vremurile mai apropiate, aş pleca de la nume. Port numele soțului meu cu cinste, Blaga. Parcǎ mi-a fost cumva predestinat acest nume. Iubesc literatura, oamenii, natura, muzica, arta, frumosul… Nu știu unde se termină dragostea mea pentru literatură şi unde începe iubirea pentru muzică. Dragostea mea pentru litere și mai târziu pentru cuvinte, a prins contur încă din pruncie. Măcar că am început să scriu la o vârstă fragedă, primele articole și fragmente din romanele scrise le-am publicat doar în anii studenției, în cadrul Cenaclului Literar de la Oradea. Apoi a urmat o tăcere adâncă, în care am scris doar pentru mine. În prezent, sunt fondatoarea proiectului V.S.C.A- Vocea scriitorilor creștini din Austria și autoare a cărților “Între tăcere și cuvânt“ și “Regândește. Gândirea dirijează trăirea.” Fiind în diaspora şi lipsindu-mi cenaclul literar din România, m-am gândit sǎ implementez un astfel de concept printre români care sunt născuți în Austria sau care și-au petrecut ani din viață în aceasta țarǎ. Funcționează! Am cunoscut aici alți scriitori înzestrați şi o oază de libertate în exprimare şi în scris.

REPORTER: Mergi în vizite și te „holbezi” să afli dacă are ăla cărți acasă, asta m-a distrat. Bun. „Holbarea”, ca proces cognitiv, ajută cunoașterea luciferică sau pe cea paradisiacă?
JULIA BLAGA: “Holbarea”, înainte de orice, este o modalitate de a-mi face o primă impresie despre o casǎ, nu despre oameni. Apoi, dupǎ ce ochii se obișnuiesc cu tabloul sterp sau plin de cǎrți, are loc procesul de cunoaștere lucifericǎ. În esență, însǎ, când mǎ gândesc la cǎrți, există aproape întotdeauna o trecere de la cunoașterea lucifericǎ la cea paradisiacǎ. Depinde foarte mult de profunzimea cǎrții şi surplusul de valoare pe care îl aduce un autor.

REPORTER: Aș vrea să te buimăcesc cu o întrebare acum și nu-mi vine în minte decât una de activism social. Ești pro-Viață sau pro-avort? Un mic argument pentru răspunsul tău se impune.
JULIA BLAGA: Pro-Viață, fără să stau pe gânduri. Protejarea și promovarea vieţii umane, a familiei şi a vocaţiei parentale, în special a dreptului la viaţă al tuturor fiinţelor umane de la concepţie până la moartea naturalǎ, este una din valorile pe care mi le-am însușit încă din fragedă copilărie. Dumnezeu este singurul care are dreptul sǎ curme firul vieții. De ce? Simplu. Pentru cǎ El a creat viața.

REPORTER: În ce etapă a vieții ai cunoscut Biblia și în ce mod ți-a marcat viața?
JULIA BLAGA: Dacă stau să mă gândesc mai bine, Biblia m-a cunoscut pe mine, apoi eu. Biblia nu este o carte care are impact o datǎ asupra ta, apoi nu iți mai comunică nimic. Spre uimirea multora, Biblia te regăsește din nou și din nou, te hrănește sufletește și îți vorbește zilnic. Am avut întotdeauna o Biblie în casă însǎ, ca și copil, nu aveam voie să pun mâna pe ea. În perioada comunismului, Biblia a fost una dintre cele mai prețioase cǎrți, iar mama mea o păzea cu dibăcie, de frica de a nu fi distrusă. Aşa am ajuns sǎ fur prima mea carte, o Biblie mare cu coperți negre, pe care o studiez până în ziua de astăzi. Odată ce te laşi atins şi pătruns de mesajul Scripturii, nu mai există cale de întoarcere. În mare parte, tot ceea ce sunt eu astăzi se datorează lui Dumnezeu şi Cuvântului Sǎu, Biblia. Deci, când spun Biblie, spun transformare radicalǎ.

REPORTER: Este creștinul de duminică, acela care merge la biserică doar ca să numere pantofi și icoane. Cum comentezi tu perpetuarea acestei „specii” de credincios și care este distanța de la el la ateu?
JULIA BLAGA: Există multe motive pentru care oamenii merg la biserică. Când spun „biserică” mǎ refer strict la clădirea în care se adună enoriașii, pentru cǎ, din punct de vedere Biblic, noi suntem biserica lui Dumnezeu, sufletele ce o alcătuiesc, nu pietrele ce servesc la construirea unei clădiri. Unii merg pentru împăcarea conştiinței, alții merg pentru cǎ sunt forțați de părinți sau de împrejurări, dar există şi oamenii cu inimă sinceră care caută cu adevărat părtășia cu Dumnezeu. Creștinul adevărat, însǎ, nu trebuie să aștepte sǎ vină Duminica pentru a se închina, el o face în fiecare zi. Perpetuarea acestei “specii” de credincioși, dacă îmi dai voie să-ți reproduc cuvintele, sau credincioșii de duminica, ar fi un fenomen primejdios. Creștinii nu se fabrică pe bandă rulantă, ci există un proces de prelucrare și șlefuire a omului lăuntric: doar după aceea poți să-ți însușești eticheta aceasta de creștin. Totuși, atât timp cât oamenii merg la biserică, mai există o speranță. Oamenii aleg sǎ nu mai creadă în nimic, declarându-se astfel atei, pentru cǎ este convenabil pentru conștiința lor. Mulți atei susțin că lipsa existenței unei divinități este mult mai probabilă decât existența acesteia. Din ce motive? Dacă nu existǎ Divinitatea, nu există judecată. Nu există judecată, nu există pedeapsă. Nu există pedeapsă, atunci există destrăbălare și trăire dezordonată. Ateiștii nu fac altceva decât să conteste afirmațiile teiștilor. Iar ca să revin la întrebare ta, calea unora spre ateism nu este lungă, ci dimpotrivă.

REPORTER: Vor femei în politică, e trendy, cică ele au un instinct al evitării de riscuri mult mai dezvoltat.
JULIA BLAGA: În ultimii 20 de ani, ponderea femeilor în posturi de conducere la nivel înalt a crescut constant, ceea ce pe mine mă marchează. Deși cred în egalitatea de gen, în procesul decizional politic, afirmația de sus mi se pare puțin exagerată. Este într-adevăr un trend, dar nu știu dacă trendul acesta s-a născut din traumele femeilor care secole la rând nu au avut aceleași drepturi ca bărbații, sau dacă mișcare feministă încearcă să acapareze tot ce a mai rămas masculin în țară. Să-mi fie cu iertare!

REPORTER: Ce zice instinctul tău adaptat, dă-ne o predicție politică. Ce partid sau Coaliție crezi că va câștiga alegerile de anul acesta din România?
JULIA BLAGA: Sunt depășite competențele mele politice. De regulă, știm cine câștigă. Nu este cel ce are cele mai multe voturi… Dând un răspuns, ar fi ca și cum aș juca Alba-Neagra. Deci, prefer tăcerea.

REPORTER: O întrebare de salon literar. Care este scriitorul european preferat și care este cartea pre care ai citit-o cel mai recent?
JULIA BLAGA: Alegând un singur scriitor, e ca şi cum aş alege același fel de mâncare tot anul. Ceea ce ar fi o pedeapsă cruntă pentru mine. Dacă ar fi totuși să marchez un nume, unul care a avut un impact puternic asupra mea, l-aș alege pe William Gurnall. Nu de alta, dar e decedat demult şi nu mai ridică suspiciuni și alte semne de întrebare precum unii dintre cei rămași în viață. E de știut că autorii buni se citesc după ce au plecat, nu în timpul vieții. Citesc în prezent “Vise năruite” de Larry Crabb și în paralel cu această carte, mai am “Când ți s-a greșit” de Erwin W. Lutzer și “Rostul omului”, de A.W. Tozer. Sunt un cititor poligamic, trebuie să citesc mai multe cărți deodată, altfel mă plictisesc.

REPORTER: Ce ești la începuturile tale: româncă, jurnalistă sau scriitoare?
JULIA BLAGA: Mă întorc adesea la primul verset din Biblie: „La început, Dumnezeu…” . Înainte de a fi ceva sau cineva, sunt copil al lui Dumnezeu. Și nu spun asta pentru că dă bine într-un interviu, ci pentru că este o realitate de necontestat. Că El a ales să mă nasc în România a fost o cinste. Sunt mândră că sunt româncă, apoi am gânduri cumpătate cu privire la darul meu de a scrie, pe care îl șlefuiesc mereu pentru a fi o sursă de viață pentru cei ce îmi citesc cărțile sau articolele.

REPORTER: Locuiești între prusaci. Te-a disciplinat viața acolo?
JULIA BLAGA: Începutul a fost o provocare, o luptă continuă între ce sunt și cine sunt. Anii au trecut și am început să am sentimentul că sunt “acasă”. Asta, însă, se datorează comunității de români din Austria. Cenaclul literar, lansările de carte, programele religioase și altele similare, toate desfășurate în limba ta maternă, nu te lasă să duci dorul țarii natale. Nu, deocamdată. Dar, ca să răspund la întrebarea ta, Austria m-a disciplinat în multe aspecte.

REPORTER: Cum comentezi tu atacurile unor roboței progresiști împotriva lui Eminescu?
JULIA BLAGA: Revoltător. Detractorii lui Eminescu atacă în haită, ca lupii, iar mișcarea aceasta de “demitizare” a Poetului Național seamănă foarte mult cu un război anti-cultură. Nu este ceva nou, de azi sau de ieri, iar în decursul ultimilor 30- 40 de ani au existat diverse voci care s-au luptat până acolo încât să-l scoată din manualele de literatură. O țară fără cultură este stearpă. Pe cât crește tehnologia, pe atât scade și gradul de cultură, bun-simț și inteligență. De ce să îți folosești creierul când Inteligența Artificială o poate face pentru tine? De ce să păstrezi valori literare când le poți înlocui cu iluzii progresiste?

REPORTER: Ți-am citit din texte, ești parcă mereu tristă pentru serbările din zori.
JULIA BLAGA: În tristețea aceasta s-ar putea ascunde un bob din spiritul mioritic, tipic românesc, dar poate ascunde și o latură a personalității mele. Personal, nu mă consider o persoană tristă, ci mai degrabă profundă, analitică, gânditoare. Totodată, mi-am însușit inconștient câteva caracteristici literare ale unor scriitori români. Dacă vorbim despre cei trei beta Bacovia, Barbu și Blaga, aș spune că în articolele şi cărțile mele predomină Bacovia cu melancolia lui, Blaga cu filozofia sa și Barbu cu ermetismul său specific. Sper sǎ nu citească aceste rânduri un critic literar… ci doar urmăritorii mei de pe blog.

REPORTER: Ce ți-a oferit blogosfera, dincolo de orizonturile de așteptare metafizică?
JULIA BLAGA: Un spațiu de gândire. O voce. Libertate în exprimare și conectivitate.

REPORTER: Ar trebui să ne îngrijoreze fenomenul „Cancel Culture„?
JULIA BLAGA: Meditez la întrebarea asta. În momentul de față nu îmi pare o amenințare. Chiar conceptul în sine, măcar că s-a răspândit cu iuțeală, nu este încă bine definit. În timp ce unii consideră „Cancel Culture” („Șterge Cultura”, lb. engl., n.n.) ca pe un act de libertate de exprimare, conservatorii au identificat conceptul ca fiind o amenințare la adresa libertății de exprimare. Termenul a fost și este folosit în mare parte pe social-media ca să stabilească un soi de dreptate socială. Ce se ascunde exact în spatele acestui fenomen este incertitudine.

REPORTER: Dă-ne un plan de viitor despre care știi sigur că nu se va împlini.
JULIA BLAGA: Să devin milionară (râde, n.n.)

REPORTER: Un mesaj optimist pentru generațiile care vor să vină. În România.
JULIA BLAGA: Chibzuiește-ți timpul fără remușcări, drept și fără judecată, oriunde te-ai afla. Organizează-ți viața înțelept, după codul si regulile divine, iar mai presus de toate, iubește… Iubește cu toată plinătatea până nu va mai fi nevoie să te prefaci. Iar dacă dorul după țara ta natală te mistuie, fă-ți bagajul.

Parteneriat Ziua Cultural

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet

Articolul PE-REPEDE-ÎNAINTE CU SCRIITOAREA JULIA BLAGA (AUSTRIA): „Eminescu a fost atacat în haită. Seamănă a război anti-cultură” apare prima dată în Glasul.info.

Personal, am boicotat și voi boicota orice firmă austriacă din România. Nu am avut niciodată conturi personale, nici eu, nici neamurile mele la Raiffeisen. Nu am alimentat și nici nu voi alimenta vreodată de la OMV. Vă cerem și dumneavoastră redactorilor, colaboratorilor, cititorilor și admiratorilor noștri să NU LE MAI DAȚI BANII VOȘTRI! Este singura șansă ca viitorul economiei românești să nu mai depindă de ei și în felul acesta să le putem da partenerilor noștri de afaceri o lecție de diplomație externă!

Articolul Vom boicota orice firmă austriacă din Romania! apare prima dată în Glasul.info.

O pagină mai puțin cunoscută din istoria neamului românesc: la 24 iulie 1772 au început congresele de pace de la Focșani și București. În timpul acestor tratative de pace, delegațiile Moldovei și Țării Românești au cerut independența de fapt, sub garanția Austriei, Rusiei și Prusiei, și unirea celor două țări românești.

Istovite de războaiele ruso-turce și austro-turce care în multe cazuri foloseau Muntenia și Moldova pe post de câmpuri de bătălie, Principatele Române au realizat încă din 1772 că unica lor salvare în fața unor agresiuni constante din partea celor trei mari puteri care prinseseră spațiul etnic românesc ca într-un clește, Rusia, Austria și Imperiul Otoman, o reprezenta doar unirea celor două țări românești.

Astfel, în cadrul congreselor de pace ruso-otomane de la Focşani şi Bucureşti, delegațiile Moldovei și Țării Românești au cerut independența de fapt, sub garanția colectivă a Austriei, Rusiei și Prusiei, și unirea celor două țări românești.

La 24 iulie 1772, elitele din Moldova și Muntenia trimise la aceste tratative de pace, cereau pe același glas prin intermediul unor memorii, domnii pământene, recunoașterea de către marile puteri creștine europene a independenței și a Unirii celor două țări românești.

“Odată cu înfrângerile militare ale otomanilor, boierimea din Principatele române şi-a expus „programul” politic în memorii înaintate puterilor europene. În cel din 24 iulie 1772 se cerea unirea Principatelor sub „un prinţ bun” şi sub protecţia imperiilor Habsburgic şi Rus. În acest memoriu, înaintat de boierii din Ţara Românească reprezentantului Vienei la congresul de pace de la Focşani (1772), se exprima dorinţa recunoaşterii vechilor libertăţi şi drepturi ale Principatelor române, a revenirii la domniile pământene şi la o „stare de neatârnare””, scrie Revista de Istorie Militară, publicație editată de Ministerul Apărării

Până și boierii turcofili, precum Ienăchiţă Văcărescu, le cereau turcilor în 1772 respectarea vechilor “tractate” și revenirea la domniile pământene.

Pentru delegații marilor puteri europene era deja un semnal “periculos” din partea boierilor munteni și moldoveni, care-și doreau încă de pe atunci un domn pământean comun pentru Moldova și Țara Românească.

Aceste tratate de pace dintre Imperiul Țarist și Imperiul Otoman, cel de la Focșani (din anul 1772) și apoi mai târziu, cel de la Kuciuk Kainargi ( din anul 1774), au constituit bază de discuție cu privire la organizarea, precum și statutul internațional al Principatelor Române.

Slăbirea suzeranității otomane asupra Moldovei și a Țării Românești a deschis drumul către independența și Unirea Principatelor Române, iar prin intermediul elitelor școlite în vestul Europei, s-a deschis atunci o fereastră foarte prielnică și pentru modernizarea celor două țări românești, lucru pus însă puternic în umbră de mărirea pericolului rusesc la adresa intereselor identitare și teritoriale românești, spațiul etnic românesc fiind de la acel moment într-un continuu pericol, atât din partea Rusiei cât și a Austriei, care au recurs fiecare la mai multe rapturi teritoriale românești, ocupații samavolnice ale unor teritorii strămoșești ce s-au întins din păcate pentru români timp de secole de-a rândul.

Articolul 1772: Agresiunea constantă a Rusiei, Austriei și a Imperiului Otoman au determinat Moldova și Țara Românească să ceară Unirea Principatelor apare prima dată în Glasul.info.

Deși România este într-un mare rahat (n.r. și nu din ăla pentru cozonac), cu medici care fug și-și dau demisia din spitalele românești în plină pandemide de coronavirus, și asta în condițiile în care oricum sistemul de sănătate din România se confruntă cu o acută lipsă de personal calificat, auzim ceva absolut halucinant:

“Solidaritate europeană: 231 de cadre medicale din România și Bulgaria au zburat spre Austria pentru a ajuta la îngrijirea bolnavilor cu Covid – 19. Peste 200 de cadre medicale din România și Bulgaria au zburat spre Austria luni, 30 martie, pentru a se lupta cu Covid-19, informează Euractiv.”, scrie activenews.ro

Citește și: Sindromul slugoiului îndobitocit: gardă austriacă la Cetatea Alba Iulia, și habsburgă la Cetatea Făgăraș!?

Le-am rezolvat noi pe toate în România, am scăpat noi cu bine de pandemia de Covid – 19, încât să ne permitem să ne jucăm de-a solidaritatea prin Europa? Sau situația e la fel de jalnică și la noi, și am avea și noi la rândul nostru nevoie de sprijin extern, sprijin pe care am înțeles că actualii lideri l-au refuzat cu nonșalanță din partea unor mâini externe întinse României, pe motive … politice și ideologice?

Citește și: Austria isi continua asiduu politica de ucidere a economiei romanesti. Masurile luate de Austria, un pericol pentru securitatea energetica a Romaniei!

Uitându-ne pe reacțiile cititorilor români la vestea că medicii români s-au înregimentat către Austria pentru a îngriji bolnavii de coronavirus, am descoperit că mulți au făcut o analogie între “prietenia” româno-sovietică și cea româno-austriacă: e exact ca pe vremuri, când din experiența SovRomurilor românii au învățat că “noi le dăm grâul și la schimb ei ne iau porumbul”, iar cu austriecii situația este asemănătoare, noi le dăm banii (n.r. sistemul bancar, piața asigurărilor), petrolul, lemnul, iar ei ne iau și cadrele medicale!?

Citește și: Austria prosperă de pe urma petrolului românesc în timp ce românii plătesc cel mai mare preț la benzină din Europa

Iar când este vorba de ce-a făcut Austria pentru a “asigura” stabilitatea politică și economică a României, adică fix ceea ce nu avem acum, nu putem să nu ne aducem aminte de președintele Băncii Raiffeisen România, Steven van Groningen, care țopăia de zor în stradă pe la protestele antiguvernamentale, fiind parte din acea mișcare care ne-a adus nedemocratic la putere în România, “Guvernul Meu”.

Citește și: De ce țopăiau bancherii în piață împotriva Guvernului? PNL plătește nota: scutește o bancă de o datorie uriașă!

Pentru a răsplăti suportul președintelui Băncii Raiffeisen România, Steven van Groningen, care “#Rezista” în stradă împotriva PSD-ului, guvernul Orban era gata să șteargă din pix datorii de circa 300 de milioane de euro ale băncilor Raiffeisen și BCR (n.r tot bancă austriacă), renunțându-se însă pe ultima sută de metri la inițiativă, după ce informația a ajuns în presa românească.

Citește și: Ghinion! Iohannis vrea ca românii să aibă prețuri ca în Austria dar salarii, pensii și alocații, ca în Somalia

Articole asemănătoare:

Citește și: La 17 martie 1934, prin Acordurile de la Roma, Italia și Austria recunoșteau și susțineau pretențiile revizioniste ale Ungariei

Citește și: Se trezesc românii? Se cere retrocedarea comorilor culturale jefuite de Austria și Ungaria din Transilvania, Crișana și Banat!

Citește și: Alocaţiile acordate copiilor lucrătorilor străini care nu trăiesc împreună cu părinţii lor în Austria vor fi ajustate în funcţie de costul vieţii din ţările lor de origine

Citește și: Ministrul de externe din Austria vine la București pentru a face presiuni în scandalul gazelor?

Citește și: Stapanii isi dau in judecata colonia: grupul austriac OMV a dat in judecata România!

Citește și: Patimile românilor transilvaneni aflați sub jugul austriac și/sau unguresc

Citește și: Până și presa germană este dezamagită de scandalul în care este implicat Iohannis și mafia austriacă a lemnului din România

Citește și: Partidul antiaustriac din România

Citește și: La 26 ianuarie 1699 era semnat Tratatul de la Carloviț, zi după care se înăsprește prigoana împotriva românilor din Transilvania

Citește și: De ce este gazul mai scump cu aproape 30% la București decât la Viena?

Citește și: 21 Iulie 1718, Ziua când Oltenia a fost cedată Austriei de către Imperiul Otoman

Citește și: Pe 14 iulie 1765 Maria Tereza ordona ca toate satele românești aflate în calea coloniștilor germani trebuiau mutate în alte părți

Articolul Solidaritate, sau slugărnicie? Peste 200 de cadre medicale, români și bulgari, s-au dus în Austria să ajute bolnavii cu Covid – 19 apare prima dată în Glasul.info.

Am remarcat cu mare uimire, cum în ultima vreme niște jurnaliști care nu până demult tare făceau șir indian pentru a se așeza la coada de pupincuriști ai lui Klaus Iohannis, acum au început nu doar ca să-l lase din brațe, ci să-l ia deja la pumni.

“Publicaţia germană Der Spiegel îl critică dur pe Klaus Iohannis: nu a îndeplinit până acum niciuna dintre promisiunile electorale“, asta este doar una dintre știrile recente care au tulburat serios Feng Shui-ul liberalilor și al staff-ului prezidențial la început de noiembrie 2019

Și când spunem jurnaliști, ne referim mai degrabă la acei agenți de influență externi, în special de pe la publicații din Germania, Austria și Elveția, care mai tot timpul erau vântul care îi sufla actualului președinte în pânze.

“Iohannis, desființat de Deutsche Welle: ”Un fals promotor al reformei””, scrie inpolitics.ro

Ce s-a petrecut oare de curând de asistăm la o asemenea schimbare dramatică de atitudine față de Iohannis? Din mai multe publicații germanice din câteva țări europene cu puternice interese în România, nu mai răzbat ca până de curând, numai triluri de dragoste și imnuri de slavă la adresa lui Iohannis, ci au întors total placa, acum recitând “adevărate blesteme” și “concursuri de înjurături” ca în Roma antică.

“Decizia președintelui Klaus Iohannis de a refuza orice fel de dezbateri cu contracandidații săi nu vine cu vești bune pentru actualul ocupant al scaunului de la Cotroceni. Candidatul liberalilor, criticat dur de Der Spiegel, a intrat acum in vizorul jurnaliștilor de la Deutsche Welle, care punctează refuzul șefului statului de a sta față în față cu competitorii săi.”, scrie cotidianul.ro

Pentru cei care nu știu, reamintim, sau după caz îi informăm, despre decorațiile primite de-a lungul anilor de către Klaus Iohannis pentru … servicii deosebite în slujba unor anumite țări:

[su_box title=”Anul 2006″ style=”default” box_color=”#333333″ title_color=”#FFFFFF” radius=”3″ class=””]Crucea Federală de Merit (în germană Bundesverdienstkreuz, oficial denumită Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania

[/su_box]

[su_box title=”Anul 2009″ style=”default” box_color=”#333333″ title_color=”#FFFFFF” radius=”3″ class=””]Ordinul de Merit „Marea Cruce de Argint” din partea Austriei[/su_box]

[su_box title=”Anul 2014″ style=”default” box_color=”#333333″ title_color=”#FFFFFF” radius=”3″ class=””]Crucea de Ofițer al Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania

[/su_box]

Articolul Germania și Austria, tot mai nemulțumite de Iohannis. A evadat marioneta, și ele i-au umplut pieptul cu tinichele “degeaba”? apare prima dată în Glasul.info.

Alocaţiile acordate copiilor lucrătorilor străini care nu trăiesc împreună cu părinţii lor în Austria vor fi ajustate în funcţie de costul vieţii din ţările lor de origine

În vreme ce în România “investitorii” austrieci se căciulesc pentru subvenții, ajutoare de stat, reduceri de taxe și impozite, legi preferențiale și diverse alte facilități și beneficii, de parcă ar veni ca refugiați din niște țări proaspăt devastate de război sau de niște cine știe ce calamități naturale, în Austria, alocaţiile acordate copiilor lucrătorilor străini care nu trăiesc împreună cu părinţii lor în Austria vor fi ajustate în funcţie de costul vieţii din ţările lor de origine.

Obișnuită din istorie cu un profit mare câștigat extraordinar de ușor pe spinarea românilor, Austria își continuă acel gen de politică și în zilele noastre, atât pe plan intern cât și extern. În timp ce ministrul de externe austriac vine să bată cu piciorul în pământ pentru ca românii să-și pună gazul din Marea Neagră “la dispoziția Europei“, în Austria copiii muncitorilor români vor fi discriminați în “în funcţie de costul vieţii din ţările lor de origine.” 

Deputatul PSD Angel Tîlvăr se arată preocupat de situaţia părinţilor români din Austria

[alert-success]

[/alert-success]

Articolul Alocaţiile acordate copiilor lucrătorilor străini care nu trăiesc împreună cu părinţii lor în Austria vor fi ajustate în funcţie de costul vieţii din ţările lor de origine apare prima dată în Glasul.info.

Articolul Deputatul Remus Borza: ” În UE nu am intrat de frumoşi, deştepţi sau vrednici. Am intrat plătind un greu tribut tuturor înaltelor porţi, fie că vorbim de Marea Britanie, Germania, Austria, Franţa sau Italia” apare prima dată în Glasul.info.

Candva berea de la Iaşi ajungea tocmai în Austria!

Datorita calitatii sale inalte ( “beri di ace di rind … si alta di o deosebita cualita, precum ace din staturile Germaniei, vestita bere di Bavarie”), berea produsa intr-o fabrica “germano-moldovineasca” era exportata in tari precum Franta, Turcia, Rusia si Austria.

Este pe undeva cu adevarat surprinzator sa auzi ca berea produsa pe plaiurile moldovene era exportata in Austria, insa gazetarii vremii consemnau faptul ca “berea de la ZIMBRU nu se poate deosebi de berea Pilsen” atunci cand vine vorba de calitate si gust.

[info]Iasii de odinioara, de Rudolf Sutu[/info]

Candva berea de la Iaşi ajungea tocmai în Austria!

Berea Zimbru era o marca de bere romaneasca de renume international, cu vechi radacini pe plaiurile romanesti, fiind atestata istoric de catre hrisovul domnitorului Alexandru Ioan Mavrocordat (1786).

Renumele fabricii s-a evidentiat in istorie odata cu activitatea germanului Johan Zweck (1845) care a pus bazele unei fabrici moderne germano-moldovenesti. 

Totusi numele de Zimbru este dat abia odata cu achizitionarea fabricii de catre Nicu Nanu (1892), moment in care noul proprietar face si niste investitii consistente pentru modernizarea utilajelor si tehnologiei folosite in producerea berii la standarde atat de inalte, incat produsul a putut fi exportat in Austria, Franta, Turcia si Rusia.

In acelasi an in care Romania Mare se vedea reintregita pentru prima data in istorie (1918), noii proprietari ai fabricii devin Mihai Catap si Avram Beniaminovici, care efectueaza inca o modernizare de proportii a fabricii de bere.

Din pacate astazi s-a ales praful de fostele cladiri monument ale vestitei fabrici, ele fiind partial demolate si lasate in paragina timp de mai multi ani.

[notice] Alte articole similare:

• Interventie a pirotehnistilor chemati la IASI pentru o valiza suspecta lasata pe strada Lapusneanu
• La IASI ar putea aparea o televiziune controlata de rusi
• Manifestari dedicate comemorarii a 90 de ani de la moartea regelui Ferdinand I la IASI

[/notice]

Articolul Candva berea de la Iaşi ajungea tocmai în Austria! apare prima dată în Glasul.info.

Dupa Austria, si Germania vrea sa reduca alocatiile pentru copiii romanilor ce lucreaza pe teritoriul sau! Dupa ce Austria venise in premiera cu o propunere de micsorare a alocatiilor pentru cetatenii din alte state UE care lucrau pe teritoriul sau, dand ca principal exemplu cazul copiilor romanilor care ar fi primit o alocatie de cateva ori mai mari decat ar fi primit in Romania, acum si Germania vrea sa implementeze acelasi gen de politica discriminatorie.

Autoritatile germane au initiat un plan prin care se intentioneaza a se reduce alocatiile primite de catre cetatenii altor state membre ale UE care lucreaza pe teritoriul Germaniei, inclusiv pentru romanii care muncesc in Germania, iar copiii lor se afla in tara de origine.

Dupa Austria, si Germania vrea sa reduca alocatiile pentru copiii romanilor ce lucreaza pe teritoriul sau!

Intentia aceasta de altfel nu este una noua, ea fiind dezbatuta in mediul politic din Germania inca din urma cu cativa ani. Ministrul federal al al Finanțelor și Ministerul Economiei au luat hotararea de a aplica un proiect legislativ prin care sunt diminuate alocatiile pe care le primesc cetatenii straini din celelalte state ale UE fiindca muncesc pe teritoriul Germaniei pentru copiii acestora aflati in tarile respective de origine.

Potrivit publicatiei germane Die Welt, daca se aplica acest proiect legislativ, alocatiile pentru copii de care beneficiau pana acum in Germania cetateni din tari precum Romania, Bulgaria, Croatia sau Polonia, vor fi diminuate si cu aproximativ 50%. Prin aplicarea acestui proiect leigislativ, autoritatile germane preconizeaza ca vor economisite in jur de 159 de milioane de euro pe an.

Glasul.info

Articolul Dupa Austria, si Germania vrea sa reduca alocatiile pentru copiii romanilor ce lucreaza pe teritoriul sau! apare prima dată în Glasul.info.