Mărturia unei inimi de țară: Curtea Domnească din Bacău

În cronica vie a neamului românesc, data de 20 aprilie 1491 rămâne înscrisă ca o clipă de lumină și statornicie: prima atestare documentară a Curții Domnești din Bacău. Nu este doar o simplă mențiune într-un hrisov, ci dovada vie a unei organizări statale temeinice, a unei Moldove care își cunoștea rostul și își apăra ființa sub sceptrul lui Ștefan cel Mare.

În acea vreme, Moldova înceta să mai fie doar un teritoriu, și devenise o construcție vie, întărită prin credință, prin sabie și prin înțelepciune. Curtea Domnească din Bacău devine un punct strategic esențial, o verigă între drumurile comerciale și voința politică a domniei. Aici, în inima Țării de Jos, pulsa o administrație activă, se judecau pricini, se luau decizii și se veghea asupra echilibrului unei țări mereu amenințate.

Această curte nu era întâmplătoare. Ea a fost încredințată lui Alexandru al Moldovei, fiul lui Ștefan cel Mare, ca dovadă a încrederii și a viziunii politice a marelui voievod. Într-o epocă în care domnia era adesea itinerantă, stabilirea unei reședințe pentru coregent arată nu doar organizare, ci și o strategie clară de continuitate a puterii.

La umbra zidurilor de piatră și a turlei bisericii Precista, ridicată în acei ani de glorie, s-a conturat o Moldovă a ordinii și a credinței. Aici, între 1489 și 1491, s-a înălțat nu doar o biserică, ci un simbol al legăturii dintre cer și pământ, dintre conducător și popor. Tetraevanghelul dăruit în 1491 nu este doar un obiect liturgic, ci o mărturie a unei epoci în care cultura, credința și puterea mergeau mână în mână.

Prima atestare documentară din 20 aprilie 1491 vorbește despre „curțile de la Bacău” ca despre o realitate deja consolidată. Aceasta nu era o construcție efemeră, ci un centru de comandă, de supraveghere și de organizare. Din acest loc se veghea asupra drumurilor comerciale ce legau Moldova de Transilvania și Țara Românească, consolidând poziția strategică a Bacăului.

Dar istoria nu este doar despre ziduri și acte, ci despre spirit. Curtea Domnească din Bacău este expresia unei epoci de demnitate, în care conducătorii nu doar domneau, ci slujeau țara. Este simbolul unei Moldove care știa să-și crească fiii pentru a-i pune în slujba neamului, care își întărea instituțiile și își apăra credința.

Astăzi, ruinele acestei curți nu sunt tăcute. Ele vorbesc despre o vreme în care unitatea, responsabilitatea și credința erau temelia statului. Ele ne amintesc că istoria nu trebuie doar cunoscută, ci înțeleasă și dusă mai departe.

20 aprilie 1491 nu este doar o dată. Este o chemare. O chemare la memorie, la respect și la continuitate. Pentru că acolo unde au fost cândva ziduri domnești, trebuie să rămână, peste veacuri, conștiința unui neam.

Articolul 20 Aprilie 1491 – Prima atestare documentară a Curţii domneşti la Bacău apare prima dată în Glasul.info.

31 iulie – Zi de sărbătoare pentru o româncă aleasă: Elena-Carmen Popescu

Pe data 31 iulie, ne plecăm frunțile cu respect și recunoștință în fața unei femei deosebite, o stea luminoasă în constelația sufletului românesc: Elena-Carmen Popescu. De ziua ei de naștere, să-i aducem un omagiu așa cum merită: cu gând curat, cu inimă caldă și cu mândria că trăim în aceeași țară cu astfel de oameni.

Elena-Carmen nu este doar o femeie, este o mamă româncă, o bunică iubitoare, o antreprenoare curajoasă și un om de cuvânt, rar și prețios în zilele noastre. Este dovada vie că spiritul neamului dăinuie în cei care nu au uitat ce înseamnă demnitatea, tradiția, credința și iubirea de țară.

Cu rădăcinile adânc înfipte în pământul binecuvântat al Bacăului, poartă în suflet tricolorul, portul popular și valorile care ne definesc ca neam. Prin tot ce face, fie că e vorba de familie, afacere sau viață comunitară, Elena-Carmen pune suflet, responsabilitate și onoare. E genul de om pe care te poți sprijini cu încredere, care nu trădează, nu minte, nu se abate de la calea binelui. Într-o lume plină de zgomot și de mască, ea rămâne adevărată.

Iubește cultura românească și se implică în promovarea ei cu discreție, dar cu o forță extraordinară. Are empatie față de oameni, caută să ajute, să unească, să lumineze. Nu face paradă din ceea ce este, dar cei care o cunosc știu că stă în rândul acelor oameni rari care fac România mai frumoasă, mai dreaptă, mai vie.

De ziua ei, îi dorim din toată inima La mulți ani cu sănătate și binecuvântare! Să-i fie viața plină de lumină, familia, izvor de bucurii, iar faptele, steaguri înălțate în cinstea vredniciei românești.

Cinste ție, Elena-Carmen Popescu!
România are nevoie de tine și de pilda vieții tale.
Astăzi, România îți spune „Mulțumesc!”.

Cu aleasă prețuire,
Cei care te cunosc și te respectă.

Articolul 31 iulie – Zi de sărbătoare pentru o româncă de suflet pentru noi: Elena-Carmen Popescu apare prima dată în Glasul.info.

Proiect comun Calea Neamului, Grai Străbun și Buletin de Carei

Asociația Calea Neamului și Gruparea Grai Străbun în colaborare cu Buletin de Carei au demarat cel mai îndrăzneț proiect pentru întărirea identității românești din județele Covasna, Harghita și Satu Mare. În timp ce Ungaria trimite  fonduri generoase pentru cei care frecventează învățământul în limba maghiară și construiește în Transilvania până și creșe, foarte multe sate românești nu mai au dreptul de a avea o școală în sat sau o grădiniță, copiii fiind trimiși în alte localități pentru a beneficia de educație școlară. În satul Ianculești ce aparține de Primăria Carei condusă exclusiv de UDMR Carei școala a fost  DEMOLATĂ pentru a nu mai exista nici speranța redeschiderii ei. Copiii din Marna Nouă fac naveta la Sanislău iar cei din Scărișoara la Pișcolt. Copiii românilor sunt puși pe drumuri și nu li se asigură aceleași  facilități. Nici în muncipiul Carei nu există clase de meserii în limba română pentru toate specializările de care beneficiază elevii maghiari. În Covasna și Harghita situația e și mai rea.

Proiectul demarat de Asociația Calea Neamului și Gruparea Grai Străbun în colaborare cu Buletin de Carei dorește să aducă puțin sprijin elevilor români care au rezultate bune la învățătură din moment ce statul român nu este interesat de sprijinirea tuturor elevilor români.

Dr.Mihai Tîrnoveanu prezintă în detaliu proiectul demarat de Ziua Acoperământului Maicii Domnului.

,,Să fii român este de cele mai multe ori greu, dar întotdeauna atât de frumos!
În Ziua Acoperământului Maicii Domnului, începem cel mai greu si îndrăzneț proiect de până acum, Calea Neamului, Grai Străbun, Buletin de Carei.
BURSELE ROMÂNI PENTRU ROMÂNI: un program destinat elevilor din unitățile de învățământ cu predare în limba română din Covasna, Harghita, Mureș, Bacău (zona Ghimeș-Făget) si Satu Mare. Dăruim 500 de lei trimestrial, pentru fiecare copil înscris în proiect, crieriile fiind rezultatele bune la învățătură si o situație materială deficitară, acestia fiind recomandați de profesorii sau directorii unităților de învățământ. Fondurile se vor strânge în contul Asociației Calea Neamului, deschis special pentru acest scop (RO77BRDE080SV91101760800). La sfârsitul fiecărei săptămâni va fi publicat un extras de cont pentru o transparență totală. Cine doreste să rămână anonim, din diverse motive, mă anunță pe mesaj privat si se acoperă numele lui. În funcție de câti bani se strâng, vom acorda aceste burse unui număr cât mai mare de copii. Demersul nostru începe într-un context acut, rezultat în urma alegerilor locale, prin care UDMR, expresia politicii guvernului de la Budapesta în România, acoperă administrativ, într-o ofensivă nemaivăzută în ultimii 30 de ani, o arie imensă din Transilvania si nu numai. Cauzele sunt multiple, politica falimentară a partidelor din România si ofensiva financiară a Ungariei în aria ei de interes, mare parte din ea axându-se pe învățământul în limba maghiară. S-au alocat zeci de milioane de euro în acest sens, atât pentru instruirea cadrelor didactice cât mai ales pentru alocarea de burse de studiu elevilor înscrisi în scolile sau secțiile cu predare în limba maghiară. Extrem de multe familii mixte au ales astfel pentru copiii lor varianta maghiară de educație, inducându-se în acelasi timp în rândul majorității românilor din ariile vizate sentimentul abandonului din partea statului român care nu a luat niciun fel de măsuri compensatorii în acest sens. De aici si abandonul prezenței la vot, deziluzia, pierderea încrederii în stat, implicit în partidele care doar vorbesc si nu fac nimic, ba mai mult, au făcut de-a lungul timpului alianțe locale, parlamentare sau guvernamentale cu UDMR, adică cu ofensiva Ungariei în România.
În concluzie, pe scurt, adevărul greu este că singura contraofensivă românească ce se poate genera, ne aparține nouă, asociațiilor românesti, puține ca număr si tuturor românilor care au certitudinea că efortul lor pentru a ține această țară întreagă nu este în zadar, care au convingerea că în aceste vremuri de cumpănă extremă își pot face datoria de a fi român, de a se ridica pe Linia Neamului. Împotriva sistemului antiromânesc, împotriva tuturor trădărilor, împotriva tuturor calculelor politice si împotriva tuturor compromisurilor, suntem noi. Si nu, chiar nu, nu este în zadar, am reusit la Valea Uzului ca ei să plece si noi să rămânem. Să nu uitați acest lucru, într-o mare de lucruri pe care le-am pierdut, să nu uitați nicio victorie și nicio glorie pe care cei ce sunt în Cer avut-o. Să nu uitați luptele, martirii, eroii, să nu uitați Sfinții Români. De milenii acest Neam nu moare, în vremurile acestea, fiecare din voi puteți scrie Istoria unui popor care-și găsește Mântuirea, care încă luptă împotriva celor care pun lanțuri pe România, pe Identitatea Națională.
Prin acest program îi încurajăm pe copii să aibă rezultate bune la școală, îi ajutăm în viața de zi cu zi, adresându-ne în acelasi timp, în contextul mai sus amintit și familiilor mixte, care trebuie să înteleagă că viitorul copiilor lor este în România si nu în Ungaria.
Mulți poate vor spune că ceea ce facem noi este prea puțin, nesemnificativ față de fondurile ce vin din Ungaria. In ordine, ar putea fi așa, dar, pentru toate, trebuie să fie un Inceput, pentru toate. trebuie să fie o Reacție, pentru toate aceste lucruri, trebuie să fie un Prezent.
Acel Prezent, acea Reacție Românescă suntem noi toți.
Cu ajutorul lui Dumnezeu vom dovedi că suntem în Stare, într-o Stare Românească, într-o Stare în care putem face puțin mai fericit un copil de român ce se simte îmbrățișat de alți români din această Țară frumoasă ce poartă numele de Grădina Maicii Domnului.
Veniți la Luptă pentru Ea!,,

Sursa: Buletin de Carei

Articolul Burse pentru copiii români din Covasna, Harghita, Mureș, Bacău și Satu Mare: un proiect pentru întărirea identității românești apare prima dată în Glasul.info.

Spre deosebire de România, unde președintele țării și o parte a clasei politice s-au manifestat împotriva sărbătoririi Trianonului, în Ungaria ziua de 4 iunie a reprezentat o zi plină de comemorări și de manifestări cultural patriotice, pe alocuri cu discursuri și îndemnuri iredentiste, revizioniste.

Ziua de 4 iunie 1920 este considerată o cumplită tragedie în Ungaria, și nici măcar nu se ia în calcul ideea că acel moment reprezintă piatra de temelie a statului modern ungar independent, după secole de dispariție din istorie, urmate de o bizară simbioză dualistă, mai mult sau mai puțin avantajoasă, cu Austria.

La 100 de ani de la semnarea tratatului de la Trianon, în mediul virtual din Ungaria și nu numai, atât partidele politice, instituții publice, instituții de învățământ, cluburi sportive, organizații culturale, politicieni, jurnaliști, etc au distribuit o hartă a Ungariei Mari în care au înglobat și Transilvania. Pe reprezentarea grafică a hărții, în locul unde ar fi trebuit reprezentată Transilvania, apare o imagine cu o căsuță din comuna Ghimeș-Făget, din județul Bacău, o comună aflată la la limita cu județele Harghita și Neamț, în zona pasului Ghimeș din munții Ciuc, pe valea Trotușului.

Ungurii pătimași numesc acest loc din Ghimeș-Făget drept “Graniţa de o mie de ani”, organizând aproape în fiecare an pelerinaje până la ruinele Cetății Rákóczi, vechi punct vamal.

După reorganizarea administrativă a României,  comuna a fost transferată în anul 1950 raionului Miercurea-Ciuc din regiunea Stalin, iar mai apoi, în anul 1952 raionului Moinești din regiunea Bacău. În 1968, comuna a trecut în administrarea județului Bacău.

Articolul Comuna Ghimeș-Făget din Bacău, prezentă pe o hartă iredentistă promovată cu frenezie pe 4 iunie în Ungaria apare prima dată în Glasul.info.