La 7 iunie 1941, autoritățile sovietice prin NKVD-ul RSS Moldovenești (Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne) au cerut oficial 1315 vagoane de tren pentru a transporta cetățeni români — în special din Basarabia și Nordul Bucovinei — către regiunile îndepărtate ale Uniunii Sovietice, în special Siberia și Kazahstan.

Această cerere făcea parte dintr-un plan de epurare etnică și socială, vizând: țărani înstăriți („chiaburi”), foști funcționari ai statului român, intelectuali și lideri locali, familiile acestora, inclusiv copii și bătrâni.

După ocuparea Basarabiei și Nordului Bucovinei de către URSS în iunie 1940, autoritățile sovietice au început imediat represiuni împotriva populației locale considerate “periculoase din punct de vedere politic”. Deportările din iunie 1941 au fost planificate meticulos.În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, a început prima mare deportare în masă: peste 18.000 de persoane (conform estimărilor modeste) au fost ridicate și încărcate în vagoane de marfă.

Solicitarea celor 1315 vagoane era logistică și reflecta: dimensiunea operațiunii represive, caracterul planificat și industrializat al deportărilor, tactica NKVD-ului de a anihila rezistența locală prin frică și dezrădăcinare.

Această zi, 7 iunie 1941, reprezintă un moment-cheie în istoria românilor din teritoriile ocupate, fiind începutul uneia dintre cele mai mari tragedii colective suferite sub regimul stalinist.

Articolul La 7 iunie 1941, NKVD al RSS Moldovenești a cerut 1315 vagoane pentru transportul deportaților din Basarabia si Nordul Bucovinei apare prima dată în Glasul.info.

Primul rapt istoric al Basarabiei făcut de ruși a avut loc la 16 mai 1812, în urma tratatului de pace semnat pe 16 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, după încheierea războiului ruso-turc dintre 1806 și 1812. În urma acestui tratat, Principatul Moldovei era practic împărțit în doua folosind ca frontieră naturală râul Prut, o acțiune ce avea să deschidă calea Imperiului Rus spre protectoratul rusesc în Principatele Române.

Generalul Mircia Chelaru vorbește și el într-o postare pe contul său de socializare despre acest moment tragic din istoria poporului român, arâtând cum “prin viclenie și prostie, fără știrea Înaltei Porți, Rușii fură Basarabia”:

“Ziua criminalei trădări de la București. 16 mai 1812. La etajul doi, Hanul lui Manuc! Prin viclenie și prostie, fără știrea Înaltei Porți, Rușii fură Basarabia! Pământul de drept ereditar al Daciei cunoscut ca “Scitia Superior” intra în pântecele otrăvit al țarilor! Manuc avea să plătească cu viața. Cu viața au platit mai apoi milioane de rumani get-beget aflați sub knutul tiranilor! Pentru luptă și neuitare am hotărât generarea “ACȚIUNII 2012″, la 16 mai 2012, în chiar sala trădării, misiune preluată de doi tineri purtători de Steag, necunoscuți atunci: George și Marius. Binecuvântați de vulturii pleșuvi Victor Crăciun, Eugen Simion, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Ion Ungureanu, Natalua Pavlicenco, și alți titani ai Neamului, alături de care le-am stat cu smerenie. Iar azi știe tot poporul cine sunt! Am lăsat mărturie placa Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni pe care am pus-o cu mâinile mele la intrarea principală a Hanului, pe peretele din stânga. Să o căutați cu privirea și să o citiți…Spre mereu aducere aminte! Trăiască Neamul Românilor și cei care azi luptă pentru Dânsul!”

Mircia Chelaru

Articolul Mircia Chelaru: 16 mai 1812, Ziua criminalei trădări de la București! La etajul doi, Hanul lui Manuc! Prin viclenie și prostie, fără știrea Înaltei Porți, Rușii fură Basarabia! apare prima dată în Glasul.info.

Gică Manole este un istoric și eseist român născut la Tătărășeni, în județul Botoșani. A obținut titlul de doctor în istorie cu calificativul Magna Cum Laudae la  Facultătea de Istorie din Iași, în cadrul Universității „Al. I. Cuza”.

Din calitatea de profesor și doctor în istorie, domnul Gică Manole a avut o carieră publicistică foarte prolifică, publicând până acum zeci de volume de cărți.

Cartea “Mihai Eminescu despre Bucovina și Basarabia”, de Gică Manole, tratează unele dintre cele mai dureroase subiecte ale istoriei poporului român. Pierderea sau răpirea samavolnică a două teritorii istorice românești, Basarabia și Bucovina.

“Bucovinean prin origine, Mihai Eminescu a scris mult despre nedreptațile istorice la care au fost supuși românii bucovineni la ei acasă.
Analizând toate articolele scrise de Mihai Eminescu despre tragedia Bucovinei, anexată prin hoție și fraudă de către Austria la 1775, m-am convins încă o dată de marea dragoste cu care poetul național i-a îmbrățișat pe românii de pretutindeni, apărându-le cauza lor dreaptă.
Veți vedea în carte cum a reacționat Mihai Eminescu, la 1878, când România fusese obligată să cedeze Rusiei cele trei ținuturi din sudul Basarabiei, ca urmare a hotărârii Congresului de pace de la Berlin (iunie-iulie 1878), cât de vehement s-a manifestat poetul național, scriind cum că de bunăvoia sa România nu va da Rusiei nimic. Nu-i cerem nimic, și nici nu-i dăm nimic Rusiei! Dacă ea ne ia cu forța sfântul nostru pământ  basarabean, să o facă, căci e în măsură. Dar noi, românii, scria Eminescu, niciodată nu vom fi de acord să-i dăm de bunăvoie sau de frică pământul nostru sfânt.” (Gică Manole)

Articolul O carte pe care trebuie s-o aveți în bibliotecă: “Mihai Eminescu despre Bucovina și Basarabia”, de Gică Manole apare prima dată în Glasul.info.

Interviu cu Profesor Dr. Constantin Lupu: “Daca toporul nu avea coada în 1812 Basarabia nu devenea gubernie rusească. Așa este și azi”

Interviu cu Profesor Dr. Constantin Lupu
De Gabriel Teodor Gherasim
Motto: “Basarabenii trebuie sa decida unirea cu tara. Pentru asta sigur vor exista
sacrificii, dar trebuie sa ne gindim la ce lasam copiilor si nepotilor nostri. Si sper ca
ei peste 100 de ani ne vor pomeni si pe noi, sa nu ajunga sa ii pomeneasca doar pe
inaintasii nostri din 1918, pentru ca noi nu am facut NIMIC!!!” Dr. C. Lupu
Gabriel Gherasim: Stimate Dr. Constantin Lupu, va multumim pentru timpul
acordat pentru acest interviu. Va rugam ca sa impartasiti cu cititorii noștri cateva
date biografice:
Constantin Lupu: M-am nascut la Iasi in 8 februarie 1970, am terminat Liceul
“Costache Negruzzi ” Iași, un liceu cu mare traditie in Invatamintul romanesc.
Facultea tot la Iasi. Mai apoi doctoratul la Academia Romana Bucuresti.
In anul 2014 am devenit lector si mai apoi conferentiar universitar in Republica
Moldova. In acelasi an am obtinut cetatenia moldoveneasca, fiind unul dintre
putinii romani care au aplicat pentru ea si unul caruia nu i-a fost retrasa ( vezi
Traian Basescu). 
GG: Descrieti va rog agenda dumneavoastra politica si de ce ati ales partidul
politic cu care candidati?
CL:   La rugamintea Marianei Durlesteanu am ales sa pun umarul la incercarea de
resetare a modului de a face politica in Republica Moldova.  Partidul Legii sii
Dreptatii este un partid al carui presedinte este  Nicolae Alexei               
 (n. 9 august 1948,  Recea, Strășeni )  general și politician din  Republica Moldova .
A fost semnatar al  Declarației de independență  (la 27 august 1991) și deputat în
primul  parlament  al  Republicii Moldova  (1990-1994). A mai deținut funcția de
director al Departamentului de Combatere a Crimei Organizate și Corupției
(DCCOC) între anii 1997-2001.
si  Mariana Durleșteanu, ex-ministră a finanțelor și fostă ambasadoare în Marea
Britanie, își anunță lansarea în politică. Fosta candidată PSRM la funcția de prim-
ministru se alătură Partidului Legii și Dreptății, condus de generalul Nicolae
Alexei.
“Am venit în Republica Moldova acum câteva zile și vizita mea este legată de
decizia de a mă implica în viața poltică. Suntem o echipă și mergem cu o ideologie
clară, anunțul oficial va fi făcut în curând. Nu sunt adepta de a mai adăuga un
partid la lunga listă de partide care este deja. Mergem cu un partid existent”, a spus
Mariana Durleșteanu în cadrul emisiunii „Puterea a Patra” de la N4. Ea a adăugat
că va fi prima pe listă, iar întreaga echipă va fi prezentată în curând.
Mariana Durleșteanu a ales o formațiune mai puțin cunoscută, dar spune că a făcut-
o pentru că are un respect deosebit pentru liderul partidului, generalul Nicolae
Alexei, semnatar al Declarației de Independență și deputat în primul Parlament.

„Un partid cu o ideologie creștin-democrată, valorile căruia sunt orientate spre
familie, educație, sănătate și economie dezvoltată”, a spus Mariana Durleșteanu,
adăugând: „Generalul Alexei este o legendă în luptă cu crima organizată din țară și
am vrut să merg cu cineva care a adus valoare acestei țări”.

 GG: A fii unionist in Moldova primeste eticheta de ‘fascist’ (desi acest partid a
existat numai in Italia), de ‘cotropitor’ (desi este vorba de acelasi neam de pe
timpul gaeto-dacilor pana in prezent, de drept stapanitor intre Nistru, Tisa, Dunare
si Marea Neagra) si de a vorbi limba ‘straina’ ca opus la ‘moldoveneasca’ (desi
inaintasii Moldovei au venit din…Transilvania via Dragos si descalecatorii
Moldovei). Cum calificati aceste calomnii si de ce credeti ca tin la oamenii neaosi
romani dintre Nistru si Prut?
CL:  Am sa va raspund foarte simplu cu exemplul fabulei lui Grigore
Alexandrescu, Toporul si Padurea. Daca toporul nu avea coada in 1812 Basarabia
nu devenea gubernie ruseasca. Asa este si azi.
GG: Concomitent presa, rusii si vanzatorii de neam zis ‘moldovenisti’ vorbesc
limba rusa (inclusiv in Parlamentul de la Chisinau), forteaza limba a 7% din
populatie, deci rusa la 70% din populatie deci romaneasca si in senina ipocrizie isi
iau cetatenia romana, fac gratis universitati romanesti pe banii contribuabililor
romani si duc o politica anti-romaneasca si pro-ruseasca (deci a statului care are
armata de ocupatie in Moldova), odata ce au revenit in Basarabia. Asasinul,
rapitorul, violatorul di tortionarul communist de la 7 Aprilie Voronin a fost ales
drept ‘Om al Secolului’ de catre revista VIP Chisinau. Cum explicati aceste
lucruri?   
CL:  Intotdeauna am fost un mare admirator al inteligentei native a romanului. De
aceea am sa va raspund cu un vechi proverb : Unde nu e cap, vai de picioare.
GG: Cum explicati cazuri de talharie a banilor romanilor basarabeni la propriu
(furtul miliardului) si la resurse (paduri, grane, petrol, pamant, nepotism contra
meritocratie) cat si inclinarea atator localnici de a-i (re)vota pea cesti criminali la
putere?
CL: Totul s-a intimplat cu acordul tacit al autoritatilor, care au avut si ele un loc la
masa IMPARTELII. CRED CA S-A DORIT CA POPORUL DIN MOLDOVA,
SA FIE TINUT IN SARACIE!!! Astfel a fost mai usor sa le cumpere votul, culmea
tot cu banii lor!!! Eu le spun tuturor sa le ia cadourile oferite, dar ei vor fi singuri
si cu Dumnezeu deasupra. Fie ca Dumnezeu sa le dea ce in popor se spune,
MINTEA CEA DE PE URMA: Sa voteze cu cei care isi iubesc tara si oamenii ei!!!

GG: Cum propuneti rezolvarea celor de mai sus odata ales in Parlament? CL: 
Iarasi revin la inteligenta nativa a poporului si voi raspunde tot cu un vechi
proverb: UNDE E LEGE NU E TOCMEALA. Legea trebuie sa fie LEGE pentru
toti, pentru ca toti suntem egali in fata legii.
GG: Peste 70% din romanii dintre Prut si Tisa vor reunirea cu surorile si fratii lor
din Basarabia (ca sa folosim o expresie din Basarabia cu “co-sangenii lor”). Pe
langa valentele istorice, genetice si lingvistice, care sunt beneficiile si sacrificiile
unei reuniri cu Romania din partea Basarabiei?
CL:  Cred ca unirea basarabenilor trebuie sa fie facuta exact ca si in 27 martie

1918. Basarabenii trebuie sa decida unirea cu tara. Pentru asta sigur vor exista
      sacrificii, dar trebuie sa ne gindim la ce lasam copiilor si nepotilor nostri. Si sper ca
      ei peste 100 de ani ne vor pomeni si pe noi, sa nu ajunga sa ii pomeneasca doar pe
      inaintasii nostri din 1918, pentru ca noi nu am facut NIMIC!!!
      GG: Mai aveti ceva de adaugat cititorilor nostril?
      CL:  Toti cei care au cetatenie moldoveneasca sau cunosc pe cei care o au, sa
      mearga si sa ii indemne si pe altii sa MEARGA LA VOT.  Pentru ca daca nu o fac
      se vor trezi peste ani cu regretul ca nu au indreptat lucrurile in Republica Moldova.
      Si atunci va fi prea tirziu. 
      GG: Cum pot sa contribuie inspre ajutor cititorii nostril si cum va pot contacta?
      CL:  constantin lupu @gmail.com 
      si pe Linkedin: https://www.linkedin.com/in/prof-dr-constantin-lupu-90620220/
      GG:  Va multumesc si va doresc mult succes!

Articolul Interviu cu Profesor Dr. Constantin Lupu: “Daca toporul nu avea coada în 1812 Basarabia nu devenea gubernie rusească. Așa este și azi” apare prima dată în Glasul.info.

“Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) salută înlăturarea de la putere în Basarabia a pionului Moscovei Igor Dodon și își exprimă speranța că după schimbarea care va avea loc și la alegerile parlamentare din România, din 6 decembrie, va fi restabilit drumul normal spre Reunire.

Mobilizarea exemplară la vot atât a cetățenilor Republicii Moldova plecați în străinătate, cât și a celor rămași acasă arată nevoia de un proiect concret care să facă dreptate pentru toți și să redea încrederea în viitor.

În contextul în care candidatul PAS Maia Sandu l-a învins pe rusofilul Igor Dodon, AUR așteaptă din partea acesteia gestul firesc de ridicare a interdicției de intrare în Republica Moldova aplicate de binomul Dodon-Plahotniuc copreședintelui AUR George Simion. În viziunea AUR, în acest mod, Maia Sandu ar corecta o primă nedreptate și ar demonstra că la Chișinău nu a avut loc o simplă rotație la putere a cadrelor.”, se arată în comunicatul AUR primit pe adresa redacției noastre

Articolul AUR: “Basarabia a scăpat de Dodon. Urmează alegerile din România și drumul normal spre Reunire” apare prima dată în Glasul.info.

Diana Crudu este o tânară româncă din Basarabia care a fost pedepsită de rușii și de comuniștii locali pentru a fi arborat drapelul României. Ce răspunde Bucureștiul?

De Gabriel Gherasim

In 2018 Diana Crudu a fost forțată să dea jos drapelul României pe care îl arborase în curtea sa, în anul Centenarului Romaniei Mari. Diana Crudu spunea atunci că a înălțat tricolorul în semn de recunoștință față de poporul român, pentru ajutorul constant oferit Republicii Moldova.

Gestul ei nu a fost trecut cu vederea de fostul vice-ministru de Externe si Integrare Europeană (Sic!) de pe vreamea guvernării PCRM, Valeriu Ostalep, care susține că tânăra ar fi încălcat legea și a denunțat-o la poliție. În semn de solidaritate, tatăl fetei și-a vopsit poarta de la casă în tricolor.

Diana Crudu spune că gestul a reprezentat un semn de recunoștință față de statul român pentru bursa de studii de care a beneficiat opt ani. Ostalep confirmă că nu este prima dată când cere poliției sancțiuni pentru cetățenii Republicii Moldova care arborează drapelul României.

Șeful sectorului de poliție Durlești, Iurie Feodorov, a declarat că ar fi înaintat un demers la Comisia Națională de Heraldică, pentru a se pronunța pe marginea acestui caz. Disputa dintre Diana Crudu și Valeriu Ostalep nu se oprește aici. Tânără a postat pe o rețea socială un mesaj prin care și-a exprimat nemulțumirea și a anexat copia sesizării depuse la Poliție de fostul viceminstru.

Valeriu Ostalep pretinde un prejudiciu moral în valoare de 10 mii de lei pentru că i-au fost publicate date cu caracter personal și consideră că a fost denigrat. Ce raspunde Bucurestiul? La o reclamatie si solicitare de ajutor din partea guvernului Romaniei de catre subsemnatul, senatorul Viorel Badea a inaintat spre sedinta in Senatul Romaniei aceste solicitari in 2-septembrie 2020.

Domnul Dan Neculascu Secretar de Stat a raspuns cu urmatoarele pe 9-Septembrie- 2020: “Apreciem ca situatia semnalata de doamna Crudu (de fapt de subsemnatul!), reprezinta o actiune regretabila, contrara obiectivului de valorificare in plan pozitiv a patrimoniului comun de istorie, limba si cultura.” (vedeti Atasamentul documentului in raspuns integral).

Infernul prizonierilor romani in Rusia Sovietica (volumul I+II)

Bun! Asta stiam si noi, ceea ce a generat solicitarea mea catre guvernul Romaniei pentru apararea domnisoarei Crudu in primul rand. Care este deci actiunea raspunsului de reparatii de catre guvernul communist al rusilor si al vanzatorilor de neam din Basarabia, de la guvernul Romaniei? Niciuna.

Invit parcurgerea documentelor in acest sens trimise mie de la Bucuresti si trista determinare ca ce naste din pisica securistilor si a tradatorilor de neam comunisti din Romania anilor 1944-1989, este de aceeasi natura ca si tradatorii de neam si ocupantii prezenti de la Chisinau. “Alte masti aceeasi fata” (Mihai Eminescu).

Sursa: Text și foto, Gabriel Gherasim

Articolul Diana Crudu este o tânară româncă din Basarabia care a fost pedepsită de rușii și de comuniștii locali pentru a fi arborat drapelul României. Ce răspunde Bucureștiul? apare prima dată în Glasul.info.

Potrivit unor estimări din partea istoricilor, numărul celor deportați din Basarabia şi Nordul Bucovinei către Siberia şi Kazahstan se ridică de la câteva sute de mii de persoane, până la peste un milion.

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a avut loc primul val de deportări în Basarabia şi Nordul Bucovinei către Siberia şi Kazahstan. Deportarea era una din formele de represiune politică preferate de către autoritățile sovietice, adesea echivalentă cu suprimarea fizică, ținând cont de condițiile groaznice în care erau ținuți cei deportați: hrană insuficientă, îmbrăcăminte inadecvată pentru condițiile meteo extreme, muncă forțată până la epuizare, torturi, violuri, execuții, etc.

Au existat trei valuri de deportări ale populației din Basarabia și Bucovina de Nord. Primul val a avut loc în blestemata noapte de 12 spre 13 iunie 1941, atunci când structurile NKVD-iste au constituit baza logistică a mecanismului deportării.

Generalul NKVD Sergo Goglidze, unul din organizatorii deportărilor din 12-13 iunie 1941, îi solicita lui Stalin să fie strămutate în regiunile îndepărtate din nordul și estul URSS-ului nu mai puțin de 5.000 de familii. La data de 7 iunie 1941, structura NKVD a RSS Moldovenești a cerut 1315 vagoane pentru transportul deportaților.

Basarabia și destinul ei secret

Listele cu cei deportați erau alcătuite pe baza rapoartelor NKVD despre rămășițele unor partide și organizații românești, dar și pe bază de delațiuni, ținându-se cont de pregătirea și activitatea capului familiei, de averea sa și de faptul dacă a colaborat cu administrația românească.

Operațiunea propriuzisă de deportare, a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, după miezul nopții, respectiv pe la ora 02:30. Urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 de persoane – deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate și 14.542 persoane deportate din RSS Moldovenească).

Modul “de lucru” era astfel: o echipă formată din doi-trei militari înarmați și un lucrător al securității bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere membrii gospodăriilor. “Într-un sfert de oră să fiți gata!“, acesta era ordinul care li se dădea oamenilor cuprinși în spaimă de cele întâmplate, neînțelegând unde merg și de ce. Deseori, printre cei care veneau să ridice oamenii se găsea și  binevoitorul  sau binefăcătorul care a denunțat familia și, astfel,  ajuta NKVD-ul să depisteze “elementele periculoase“.

Cei deportați aveau permisiunea să ia cu ei doar câte 10 kg de fiecare persoană, numai că, în cele mai multe cazuri, tot ce reușeau să ia deportații cu ei mai de preț, ajungea să fie luat cu forța de către cei care-i ridicaseră în miez de noapte și împărțit între ei. După ce erau scoși din case, deportații erau urcați în camioane sau în căruțe, cu ajutorul cărora erau transportați până în gările unde-i aștepatu trenurile care să-i ducă înspre nescunoscut, către “Siberii de gheață”.

Abia după decenii bune, la 10 aprilie 1989 a fost adoptată hotărârea Consiliului de Miniștri al RSSM, prin care deportații au fost complet reabilitați. Iar la data de 20 august 2013 în scuarul gării feroviare din capitala Republicii Moldova, la Chișinău, a fost inaugurat un monument în memoria victimelor deportărilor staliniste, cunoscut și ca “Trenul durerii”.

Monumentul deportaților din Chișinău, sau “Monumentul în memoria victimelor deportărilor regimului comunist“, neoficial, denumit și „Trenul durerii”, este un monument comemorativ dedicat zecilor de mii de moldoveni (basarabeni) deportați în anii 1940–1953 în timpul deportărilor staliniste.

Articolul În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a avut loc primul val de deportări în Basarabia şi Nordul Bucovinei către Siberia şi Kazahstan apare prima dată în Glasul.info.

La fel ca și în preajma Primului Război Mondial, România era curtată la mijlocul anilor ’30 din mai multe părți pe cale diplomatică, în cadrul unor întâlniri foarte secrete, atât de către Germania, cât și de către diplomații sovietici.

Poziția strategică a României, rezervele de petrol, cât și potențialul agricol și cel al resurselor necesare derulării unui război îndelungat, făceau din România în același timp și o țintă, dar și un potențial aliat foarte important, curtat din toate direcțiile.

Din păcate, din cauza unei clase politice șovăitoare și lașe, ca să nu spunem pe alocuri chiar și trădătoare, cu o generație de diplomați total neinspirați, România n-a știut să-și joace deloc bine cărțile în preajma izbucnirii celui de Al Doilea Război Mondial.

Chiar și în condițiile acestea, România a avut totuşi câteva ferestre de oportunităţi majore pe care din păcate n-a știut sau n-a avut curajul să le exploateze la momentul potrivit și să-și condiționeze garantarea integrității teritoriale, nici din partea Vestului, nici din partea URSS (n.r. vezi La 20 martie 1937, Germania reînnoia oferta înarmării Armatei Române cu cel mai modern armament al vremii).

Nicolae Titulescu, diplomat român care s-a zbătut inexplicabil pentru reînnoirea alianței franco-ruse de dinaintea revoluției bolșevice din Rusia și transformarea acesteia într-o nouă alianță politică și militară, de această dată franco-sovietică, considera că va exista și o “alianță româno-sovietică”, ca o prelungire sau consecință implicită a tratatelor de alianță franco-sovietic şi cehoslovaco-sovietic⁽¹⁾, România având tratate similare încheiate atât cu Franța cât și cu Cehoslovacia.

“Nu încape nici o îndoială că pentru noi, românii, prietenia franco-sovietică constituie o garanţie foarte preţioasă, întrucât orice gest de încredere, ajutor, sau chiar de simplă consideraţiune al U.R.S.S. faţă de Franţa este în avantajul nostru. Eu consider prietenia francorusă drept o axiomă. Consecinţa ei inevitabilă este o prietenie ruso-română“, spunea Nicolae Titulescu legat de relația României cu URSS

La 21 iulie 1936, Titulescu și Litvinov au parafat un așa numit “Pact de asistenţă mutuală” ⁽⁴⁾, prin care practic URSS recunoștea Nistrul ca frontieră dintre Regatul României și Uniunea Sovietică.

Iată și textul acestui pact de asistență mutuală, care cuprinde patru puncte:

Punctul 1. Asistenţă mutuală în cadrul Societăţii Naţiunilor (ca de exemplu în tratatul cu Cehoslovacia sau cu Franţa), nu împotriva unei ţări special vizate, ci de ordin general, contra oricărui agresor european.

Punctul 2. Intrarea în acţiune a fiecăreia din părţi numai când Franţa va fi intrat în acţiune.

Punctul 3. Guvernul URSS recunoaşte că în virtutea diferitelor sale obligaţii de asistenţă, trupele sovietice nu vor putea niciodată trece Nistrul fără o cerere specială în acest 46 sens a guvernului român; guvernul român recunoaşte de asemenea că trupele române nu vor putea trece Nistrul spre URSS fără o cerere formală a guvernului sovietic.

Punctul 4. „La cererea guvernului român, trupele sovietice vor trebui să se retragă imediat de pe teritoriul român la est de Nistru; de asemenea, la cererea guvernului URSS, trupele române vor trebui să se retragă imediat de pe teritoriul URSS la vest de Nistru“

“Am fost, sunt şi voi rămâne partizanul unui pact de asistenţă mutuală cu URSS atâta timp cât statul acesta va practica politica de pace şi de apropiere pe care a practicat-o în ultimii ani”, declara Nicolae Titulescu

În privința Basarabiei, Nicolae Titulescu scria în cartea sa următoarele:

“Nu există român care să fi apărat cu mai multă încăpăţânare decât mine Basarabia, în discuţiile cu URSS”

Deși inițial Maksim Litvinov a fost categoric împotriva ideii recunoaşterii a unirii Basarabiei cu România, declarând că:

“Dacă este aşa Pact nu va fi, căci noi nu vom plăti pentru pact prin recunoaşterea Basarabiei”⁽²⁾

mai târziu s-a arătat dispus ca Uniunea Sovietică să reunoască Tratatul de la Paris, din 1920, însă doar cu condiția ca România să accepte o alianţă politică și militară cu URSS împotriva Germaniei⁽³⁾, ca o continuare a tratatelor franco-sovietic şi cehoslovaco-sovietic, la care Titulescu se spetise atât de mult pentru a fi încheiate în anul 1935 (n.r. e vorba de 2 mai 1935 – tratatul de asistenţă mutuală între Franţa şi Uniunea Sovietică și de 16 mai 1935 pentru cel semnat între Cehoslovacia și URSS).

În anul 1937, în cadrul unei întrevederi ultrasecrete dintr-o mică localitate din Franţa, aproapiată de graniţa elveţiană, Nicolae Titulescu și Maxim Litvinov au avut una dintre cele mai de taină negocieri cu … Basarabia pe masă.

“Litvinov a scos din geantă numeroase documente, procese-verbale, note, de la diferitele întrevederi ce le avusese la Moscova cu reprezentanţi ai Afacerilor Externe ai Uniunii Sovietice. Uniunea Sovietică era dispusă să reunoască Tratatul de la Paris, din 1920, fără a mai avea pretenţii asupra Basarabiei, cu condiţia însă ca România să accepte o alianţă cu URSS împotriva Germaniei, pe timp îndelungat, ca un complement al Tratatului franco-sovietic din 1935″, scrie rador.ro

Bibliografie / Note:

(1) NICOLAE TITULESCU ŞI RELAŢIILE ROMÂNO – SOVIETICE (1936), MARIUS HRISCU

(2) Europa în derivă, 1918-1940: din istoria relațiilor internaționale, Emilian Bold, I. Ciupercă

(3) Titulescu: ,, Mi-a telefonat Litvinov! Are documente care permit o posibilă recunoaştere a Basarabiei ca pământ românesc.”, rador.ro

(4) NICOLAE TITULESCU, OPERA POLITICO-DIPLOMATICĂ 1 IANUARIE 1937–31 DECEMBRIE 1937, FUNDAŢIA EUROPEANĂ TITULESCU

Articolul Basarabia “retrocedată” României de sovietici pentru o alianță cu URSS împotriva Germaniei? apare prima dată în Glasul.info.

O situație extrem de anapoda se înregistrează în zona limitrofă a orășelului Vatra, aflat la aproximativ 12 km de Chișinău, de capitala Republicii Moldova.

Mormântul și monumentul de granit dedicat memoriei a trei ostași români eroi care făceau parte din trupele solicitate de către Sfatul Țării în anul 1918 pentru a readuce ordinea și siguranța în Basarabia, într-o perioadă în care soldații ruși bolșevizați și bande de infractori inițiaseră numeroase acțiuni de jaf, crime, violuri, înspăimântând populația basarabeană, a ajuns printr-un artificiu în stil “Greceanîi”, în „proprietate privată”.

În condițiile în care la începutul anului 1918 aproape toate localitățile din jurul Chișinăului erau vandalizate, supuse unor valuri de violențe, jafuri și siluiri din partea bandelor de soldați ruși bolșevizați, Sfatul Țării din Basarabia s-a văzut nevoit să solicite ajutorul României, cerând trupe militare care să readucă siguranța pe teritoriul Basarabiei.

Un alt motiv pentru care Sfatul Țării a recurs la această solicitare urgentă adresată României, era generat de faptul că ajunseseră în Basarabia anumite informații că la ordinul lui Lenin se constituise o grupare militară bolșevică specială, cu misiunea de a pune mâna pe visteria Republicii Democrate Moldovenești proaspăt constituită, cu doar un an în urmă, în 1917.

La solicitarea Sfatului Țării din Basarabia, unitatea 43/59 de infanterie condusă de către generalul Ernest Broșteanu s-a pornit de la Iași spre Chișinău. Tocmai în acest loc de la marginea orășelului Vatra, unde a ajuns avangarda trupelor românești, au fost împușcați cei trei eroi ai armatei române îngropați aici, soldatul Mihalcea Niculae și încă doi eroi necunoscuți.

Aceștia sunt primii eroi români căzuți pentru Unirea cu Basarabia, chiar pe teritoriul Basarabiei, deci un loc cu o deosebită încărcătură simbolică pentru cauza unionismului românesc.

Lăsat mult timp în paragină, cu o patină a timpului care reflectă vitregiile vremii și a lipsei de minimă întreținere și îngrijire, monumentul celor trei ostași români a fost descoperit cu câțiva ani în urmă de către activiștii unioniști, curățat și readus într-o stare cât de cât decentă.

Vizitele dese ale unioniștilor la monument sunt privite cu circumspecție de către proprietarii terenului.

Nota noastră: În presa din Republica Moldova se specifică faptul că proprietarii actuali ai terenului au inițiat un demers la Ministerul Culturii în vederea strămutării mormântului și a monumentului, sub pretextul că “vizitele la monument perturbează activitatea economică a întreprinderii”.

Articolul Basarabia: Mormântul martirilor Unirii, împușcați de bolșevici, a ajuns în „proprietate privată” și se află în pericol de “evacuare”? apare prima dată în Glasul.info.

La Orhei am participat la Sfânta Liturghie și la manifestațiile organizate de părintele Sergiu Aga împreună cu membrii comunității bisericii românești din oraș: Te-Deum, sfințirea drapelelor tricolore, depunere de flori la crucea închinată victimelor raptului Basarabiei și marșul până în centru, la monumentul domnitorului Vasile Lupu.

În Chișinău, capitala Basarabiei, am plecat din fața statuii lui Ștefan cel Mare, în marș, spre clădirea fostului gimnaziu nr. 3, unde la 27 martie 1918 deputații din Sfatul Țării au votat Unirea Basarabiei cu România. Acolo a fost adusă jumătate din harta României Mari, cealaltă jumătate fiind la Alba Iulia. La anul, pe 27 martie, cele două jumătăți vor fi reunite din nou la Chișinău.

Liga Studenților a mers la Chișinău și Orhei nu de dragul de a vizita orașele aflate, din păcate, sub administrația socialistului Ion Ceban, respectiv a pro-rusului Ilan Șor, ci pentru că acolo trebuie afirmată identitatea națională românească și dorința de Unire. Frații noștri basarabeni au fost despărțiți de țară în mod nedrept de către Rusia/URSS, iar a ascunde acest fapt istoric sub masca „susținerii parcursului european al Republicii Moldova”, a „eliminării clivajelor geopolitice” sau doar a „existenței națiunii civice moldovenești” reprezintă un act de trădare națională.

Ne manifestăm dragostea de țară nu doar de Ziua Națională, ci o facem zi de zi prin toate acțiunile noastre. Iubiți-vă țara în fiecare zi, nu doar pe facebook și instagram. Iubiți-o ca nimic altceva pe lume, deoarece fiecare dintre noi este trecător, însă țara noastră românească este veșnică.

Cu toate că dragostea sinceră de țară în ziua de astăzi este sentiment contrar spiritului epocii globalizării și care este judecat foarte aspru de unii dintre „marii intelectuali” ai zilei, ne amintim mereu de vorbele marelui Mircea Eliade care profetic ne încurajează că „sunt vremuri în care nu poți înainta decât mergând contra curentului”!

Sursa: Facebook / Liga Studenţilor – LS IAŞI

Articolul Liga Studenților (LS IAȘI) a sărbătorit 101 de ani de la Marea Unire în Basarabia, alături de frații din Generația Unită apare prima dată în Glasul.info.