Confruntarea de la Stănilești, din 18 iulie 1711, a fost un moment crucial și tragic în istoria Moldovei, marcând sfârșitul visului domnitorului Dimitrie Cantemir de a elibera țara de sub dominația otomană și de a o orienta spre alianța cu Rusia.

În acea perioadă, Imperiul Otoman era încă o putere dominantă în Europa de Sud-Est. Rusia, condusă de Țarul Petru I (Petru cel Mare), își dorea acces la gurile Dunării și Marea Neagră. Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei (1710–1711), om de cultură, strateg și vizionar, a încheiat un tratat secret de alianță cu Rusia, în speranța eliberării de jugul otoman și a modernizării statului moldovean.

Armata ruso-moldoveană (aproximativ 38.000 de soldați), condusă de Petru I și Cantemir, a fost încolțită lângă Prut, în zona satului Stănilești (azi în Republica Moldova). Forțele otomane, conduse de marele vizir Baltacı Mehmed Pașa, au încercuit trupele ruso-române, blocând aprovizionarea și provocând o criză severă. Confruntarea directă a fost urmată de o blocadă și negocieri.

Bătălia de la Prut (Stănilești): ilustrație de William Hogarth (1697-1764) pentru relatarea călătoriilor lui Aubry de La Mottraye, 1724

Rusia a fost nevoită să semneze un tratat de pace (12 iulie 1711 pe stil vechi, 23 iulie stil nou), în care a acceptat condiții dure, retragerea de pe teritoriul Moldovei, promisiunea că nu va mai interveni în afacerile otomane din zonă și distrugerea cetății Azov (pe care Rusia o cucerise anterior).

Dimitrie Cantemir a fost declarat trădător de către otomani și a fost nevoit să fugă în Rusia împreună cu familia sa și o parte din boierii loiali. În Rusia, Cantemir a devenit consilier al țarului, membru al Senatului și al Academiei Ruse, și a continuat să scrie opere de mare valoare în limba latină și greacă. Moldova a fost readusă sub dominație directă otomană și, din 1711, a început epoca fanariotă, cu domnitori numiți direct de la Istanbul.

A fost ultima încercare serioasă a unui domnitor moldovean de a scăpa de dependența otomană cu ajutorul unei puteri creștine. Dimitrie Cantemir a rămas un simbol al inteligenței politice și al idealului de independență. A demonstrat limitele alianței cu Rusia în acel moment, dar și voința de reformare a elitei moldovenești.

În exil, Dimitrie Cantemir a scris lucrări fundamentale precum Descriptio Moldaviae (prima descriere științifică a Moldovei), Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman și lucrări filozofice și muzicale. Este considerat una dintre cele mai strălucite figuri ale culturii românești și europene din epocă.

Articolul 18 iulie 1711 – Bătălia de la Stănilești. Forțele  ruso–române pierd bătălia cu turcii și Moldova a fost readusă sub dominație directă otomană apare prima dată în Glasul.info.

La data de 2 aprilie 1711 avea loc tratatul de alianță dintre Moldova și Rusia, încheiat la Luțk între Dimitrie Cantemir și țarul Petru I. Acest tratat prevedea o alianță militară antiotomană, dar prin el se recunoștea și domnia ereditară în familia Cantemireștilor și autoritatea absolută a domnului.  

Anumiți istoricii mai radicali spun chiar că acesta este momentul când s-a deschis ciopârțirea teritorială a Principatului Moldovei, imperiului Rus deschizându-i-se apetitul pentru o apropiere tot mai intensă de gurile Dunării.

Deși Imperiul Otoman l-a desemnat în anul 1710 pe Dimitrie Cantemir pe tronul Moldovei, însărcinându-i acestuia misiunea de a-l supraveghea îndeaproape pe Brâncoveanu, pe care turcii îl suspectau de uneltire împotriva Imperiului Otoman, domnitorul moldovean avea să încheie chiar el în anul 1711 un tratat secret cu Țarul Rusiei, Petru cel Mare.

Așadar, la 2 aprilie 1711, Dimitrie Cantemir încheia la Luțk în Rusia ( n.r. aflat azi în Ucraina), un tratat secret de alianță cu Petru cel Mare, țarul Rusiei. Întregul text al tratatului a fost redactat de Dimitrie Cantemir, conținând un număr de 17 articole.

Tratatul stipula faptul că domnitorul va domni pe viață, iar apoi domnia sa va fi transmisă pe cale ereditară, în afara cazului în care moștenitorii s-ar fi lepădat de Rusia sau de ortodoxie.

“După vechiul obicei moldovenesc, toată puterea să fie la domn” (art.VI).

Istoriografia sovietică prezintă însă lucrurile puțin cam diferit. Din corespondența adresată țarului Petru cel Mare al Rusiei, mai exact din colecția de documente sub numele de “Письма и бумаги императора Петра Великого (Memorii către Petru cel Mare)“, aflăm că statutul tratatului ruso-moldav era unul prin care rușii considerau că principatul lui Dimitrie Cantemir intra în “supușenie rusă“, iar Moldova se “alipea” la Rusia!?

Înfrângerea categorică a rușilor din Bătălia de la Stănilești a oprit definitiv aceste planuri, ba chiar și domnitorul Dimitrie Cantemir împreună cu familia sa a fost nevoit să se refugieze în Imperiul Rus, acolo unde și-a petrecut viața dedicându-se mai curând preocupărilor intelectuale, decât ambițiilor politice.

Articolul Pe 2 aprilie 1711 Dimitrie Cantemir încheia la Luțk un tratat de alianță cu Petru cel Mare apare prima dată în Glasul.info.