E.M. Iaroslavski, Biblia pentru credincioşi şi necredincioşi, Editura Politică, Bucureşti 1960, este o carte  publicată pentru prima dată în anul 1922 şi de atunci în aproximativ zece ediţii dintre care ultima în anul 1938. Şi-a câştigat o mare popularitate în rândurile cititorilor agnostici, susţin adepţii acestei ideologii marxist-leniniste. Eu le zic agnostici deoarece noţiunea de ateu este utilizată de suţinătorii regimului comunist, pe care personal îl condamn pentru răpirea idei de Dumnezeu şi nu numai pentru crimele şi ororile sociale săvârşite până acum. Mai mult filosofia şi teologia creştină nu admite acest termen considerându-l nepotrivit creaturii umane înzetrate cu raţiune, sentiment şi voinţă. Filosofia antică zicea printre altele că nu există trib, popor, care trăind în corturi, case şi în alte condiţii precare să nu aibă o idee cel puţin vagă despre o divinitate. Inclusiv teama de moarte îl obligă pe om să gândească şi să-şi simtă neputinţă firii umane în momente de cotitură ale vieţii. Aceasta ar fi una dintre principalele cauze ale agosticismului, care nu înseamnă altceva decât neputinţa omului de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Prin urmare, omul nu poate fi ateu deoarece este creatură sau prin absurd o materie vie finită. El nu are cu să ştie ce este dincolo de finit deoarece finitul nu poate cuprinde infinitul pe care creştinii Îl identifică cu Dumnezeu.

     Demontarea ideii de Dumnezeu o consider o temă foarte importantă de tratat chiar dacă se presupune cel puţin teoretic că ideologia comunistă este perimată şi nu mai necesită o abordare serioasă. Întâmplător mi-a căzut această carte în mână şi citind-o am constatat că a fost şi este principala armă de propagandă care a contribuit decisiv la schimbarea mentalităţii lumii. Intelectualitata zilelor nostre consideră capitalismul cel puţin o rudă apropiată a comunismului, care continuă misiunea de menţinere a sclaviei. Aceste două ideologii au acţionat fie concomitent, fie consecutiv încă din secolul al XVIII-lea şi va continua cât va îngădui Dumnezeu. Pe viitor vom analiza textele  mai importante din carte care au afectat inclusiv pe cei ce au cunoştinţe teologice superficiale, nu mai vorbim de oamenii cu o cultură mediocră sau semianalfabeţi.

***

  Pe data de 20 august 2014 începusem să prezint cartea renumitului socialist şi agnostic E.M. Iaroslavski, zicând printre altele că vom analiza textele  mai importante din carte care au afectat inclusiv pe cei ce au cunoştinţe teologice superficiale, nu mai vorbim de oamenii cu o cultură mediocră sau semianalfabeţi. Începem inclusiv cu prefaţa care încă de la bun început dă dovadă de o extremă lipsă de obiectivitate, fără a lua în considerare absurditatea argumentului şi plăsmuirile ştiinţifice care le invocă editura. Iată câteva raţionamente:

    „Un mare merit al Biblia pentru credincioşi şi necredincioşi este faptul că în ea sunt dezvăluite contradicţiile şi absurditatea legendelor biblice despre lume şi se face o critică multilaterală a Bibliei într-o formă spirituală, folosindu-se un limbaj expresiv şi colorat. Iaroslavski, demonstrează în mod convingător că studierea aprofundată a Bibliei duce la concluzia că nu există nimic sfânt în ea, că Biblia reprezintă în fond o colecţie de variate lucrări aparţinând multor scriitori din vechime, create de ei în perioade diverite, la care se adaugă şi unele basme şi legende luate de la diverse popoare. Biblia ne este nicidecum cea mai veche carte, aşa cum predind slujitorii bisericii: există la alte popoare cărţi şi mai vechi care povestesc altfel despre facerea lumii şi a omului. Ca şi în Biblie, în aceste cărţi sunt proslăvite zeităţile venerate de aceste popoare – Buda, Brahma, Şiva etc. , iar învăţăturile religioase expuse în ele sunt considerate singurele adevărate. Autorul ajunge la concluzia că miturile biblice sunt născociri sălbaticului întunecat şi ignorant, care nu putea să se sprijine pe cuceririle ştiinţei, nu posedă instrumente astronomice pentru studierea spaţiului ceresc.” [ E.M. Iaroslavski, Biblia pentru credincioşi şi necredincioşi, Editura Politică, 1960, p. 3-4 ]

       Despre credibilitatea şi respectul faţă de clasa politică în comunism dar şi în “democraţie” nu cred că mai e cazul să vorbim. Au spus-o şi o spun analiştii politici, sociologii dar şi mai simplu “prostimea”. Se observă că cei ce au făcut acest argument sunt angajaţii editurii. Prin urmare încă de la bun început este pusă sub îndoială ceritudinea aşa numitelor “argumente ştiinţifice”. Dar, să pornim de la prezumţia de nevinovăţie şi să analizăm cele expuse până aici. De la bun început vă asigur că analiza mea este una simplă şi concisă, însă pentru completarea argumentelor teologico-ştiinţifice este necesr un studiu mai complex. La acea dată, cenzura presei şi a culturii făcea imposibilă aprofundarea cunoştinţelor.   În zilele noastre, “căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide”.

     În primul rând “legende biblice” nu sunt decât realităţi istorice confirmate inclusiv de istoria vechilor popoare menţionate: sumerieni, egipteni şi chiar acele popoare asiatice de care se aminteşte, iar vechimea lor este pusă şi astăzi sub semnul întrebării. Cât despre “critica multilaterală a Bibliei într-o formă spirituală”, mă simt obligat să subliniez lipsa de substanţă a celor afirmate despre maniera spirituală a scriitorilor biblici. De la bun început Biblia creştinilor este dedicată “celor ce cred” şi “vor să vadă cu ochii minţii”. Ori  Biblia pentru credincioşi şi necredincioşi a domnului E.M. Iaroslavski  nu are cel puţin decenţa de a menţiona că este adresată numai celor necredincioşi . E cât se poate de limpede că cel ce nu vrea să creadă nu umblă să creadă şi invers, de aceea Biblia este scrisă într-un limbaj expresiv şi colorat cum ţine să spună editura în prefaţă. Mai mult, despre sfinţenia Bibliei este absolut imperios să ne vorbească cei ce au voie să vorbească, de aceea mă mir cum editura poate avea în uz un cuvânt anacronic şi totodată potrivnic ideologiei “ateiste”. Acele “instrumente astronomice pentru studierea spaţiului ceresc pe care nu le posedă liderii religioşi”, menţionez că au aparţinut de la bun început acestora şi istoria confirmă acest lucru; evident, nu istoria studiată de autor. Să nu uităm că numai ştiinţa marxist-leninistă s-a despărţit de teologie, începând cu secolul al XIX-lea şi că lipsa dovezilor, de cele mai multe ori făcute dispărute, au dus la mediocritatea, dacă nu chiar, abrutizarea raţiunii umane. Despre modul perfid de a înşela opinia publică, vă vom informa în ediţiile următoare, după o eventuală analiză a comentariilor dumneavoastră, dacă este cazul bineînţeles.

***

 Următorul text afirmă cu viclenie că: “Analizând învățătura biblică despre societate, autorul arată ostilitetea ei față de interesele oamenilor muncii. Biblia justifică înrobirea oamenilor, declară de neclintit împărțirea societății în expoatatori și exploatați, proclamă legitimă existența relațiilor de stăpânire și subordonare, precum și inegalitatea socială. De aceea după cum spune Iaroslavski, clasele exploatatoare înțeleg perfect însemnătatea Bibliei și o folosesc pentru a camufla cu referirea la <voia lui dumnezeu> asuprirea și exploaterea maselor muncitoare, ațâțarea dușmăniei și a urii între naționalități, jafurile și războaiele.”[1]

     Prin urmare, viclenia editurii constă în ruperea din context a episoadelor evocate de autor, o tehnică vizibilă și în presa vermii noastre. Cât despre diferențele substanțiale dintre Vechiul Testament și Noul Testament, pe care nomenclaturiștii nu le pot sesiza, nu mai vorbim. Ținând seama de cunoștințele superficiale pe care le au față de contextul istoric și rolul celor două testamente în lumea creștină, îmi justific atitudinea. Ar fi o pierdere de vreme să demonstrez aceste diferențe. Au făcut asta specialiștii în istorie și teologie. Dacă aș încerca eu acest lucru aș fi contestat fie de lipsa de concizie a celor descrise, fie de absența persuasiunii, absolut necesară unui analist și critic. Precizez tranșant că învățătura Lui Iisus Hristos este străină de aceste acuzații. De asemenea, venirea Răscumpărătorului este bine știută de omenire, mai puțin de agnostici și de unii evrei. Le recomand celor ce au mai rămas victime a acestei ideologii politice să recitească cu atenție Noul Testament, apoi să consulte tratatele de exegeză ale teologilor și sfaturile “preoților bisericii”, deoarece Sf. Ap. Pavel ne spune: „În ele sunt unele lucruri anevoie de înțeles, pe care cei neînvățați și neîntăriți le răstălmăcesc, ca și pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” (II Petru III, 16). Dacă asta au priceput adepții comuniști că dorește “legea cea nouă” să-mi fie cu iertare, îi pot asemăna cu cel mult “homo erectus”, din care consideră domniile lor că descind.

     În cele ce urmează îmi opresc atenția doar la: “religia înăbușă gândirea liberă, creatoare, întunecă mintea iscoditoare a omului… stingherește pe oamenii muncii în lupta lor de eliberare, frânează dezvoltarea progresivă a societății.”^[2] I-aș întreba pe comuniști și capitaliști cât de liberi sunt oamenii fără Dumnezeu? Cât de liberă este o societate îndobitocită de cultul personalității? Cât de liberă este o națiune înrobită de patimi sub pretextul libertății democratice? Despre ce tip de dezvoltare vorbesc domniile lor de mii de ani? Consecințele evoluției naționale sub toate aspectele sunt cunoscute încă din antichitate. Știm cu toții că latinii au dat startul imperialismului european sub toate formele lui până în zilele noastre. Despre ce drepturi egale putem vorbi într-o lume în care există încă imperii, state dezvoltate și așa zise state din “lumea a treia”? Cât despre poziția geostrategică a țării noastre ar fi inutil să discutăm. Doar să reamintesc că dezvoltarea este direct proporțională cu statutul politico-juridic al țării în context internațional. În rest, “deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!” Ecclesiast (1,2)

1]E.M. Iaroslavski, Biblia pentru credincioşi şi necredincioşi,Editura Politică, 1960, p. 4

^[2]Ibidem,

Articolul E.M. Iaroslavski, Biblia pentru credincioşi şi necredincioşi – replică apare prima dată în Glasul.info.

Vineri, 3 aprilie 2020, pompierii din Arad au fost solicitați la o intervenție de stingere a unui incendiu izbucnit la Biserica Ortodoxă din Gai. După circa o oră de luptă cu flăcările, incendiul a fost stins. Atunci pompierii au realizat că au de a face cu o mică minune: “Atât Biblia, cât și Tricolorul au scăpat ca prin minune!”, scrie pe facebook Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

“Nu au ars nici Biblia, nici Tricolorul… În viață ni se întâmplă lucruri care nu au o explicație și care ne dau de gândit.În viață ni se întâmplă lucruri care nu au o explicație și care ne dau de gândit.

Printr-o astfel de întâmplare au trecut pompierii arădeni care, în această după-amiază, au intervenit pentru stingerea unui incendiu la Biserica Ortodoxă din Gai. Pompierii au forțat ușa, iar după pătrunderea în interior au constatat că incendiul se manifesta în apropierea altarului. După o intervenție de aproximativ o oră, incendiul a fost stins.

Ca la finalul oricărui incendiu, au început să caute elementele care au condus la izbucnirea incendiului, pentru a stabili cauza probabilă. Pe una dintre mese, pe care se aflau mai multe obiecte, era o biblie, iar în interiorul ei un tricolor.

Chiar dacă tot ce se afla pe masă era puternic afectat de incendiu, atât biblia, cât și tricolorul au scăpat ca prin minune!Întotdeauna există speranță!”, a  scris pe facebook IGSU

Articolul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență: “Atât Biblia, cât și Tricolorul au scăpat ca prin minune!” apare prima dată în Glasul.info.