În toamna sângeroasă a anului 1944, când Ardealul de Nord era din nou teatru de luptă între armatele române și cele străine, satul Prundul Bârgăului din județul Năsăud a fost martorul unei tragedii care avea să rămână înfiptă ca o rană adâncă în sufletul neamului românesc.

Linia frontului se întindea pe crestele Bârgăului. De o parte, armata română și cea sovietică, care înaintau spre vest pentru a elibera pământul românesc. De cealaltă parte, armata germană și cea ungară, care se agățau cu disperare de un teritoriu ce nu le-a aparținut niciodată cu dreptate. În acel context de foc și ură, Divizia 27 Grăniceri și Regimentul 33 Vânători ale armatei maghiare au comis o atrocitate împotriva localnicilor români, neînarmați, nevinovați, dar vinovați, în ochii ocupantului, de faptul că erau români.

Douăzeci de oameni din Prundul Bârgăului au fost arestați sub acuzații absurde și duși la Bistrița. După două zile, au fost eliberați, însă libertatea lor a fost doar o capcană. Șapte dintre ei au fost din nou reținuți și aruncați într-o pivniță rece și întunecată. În noaptea de 10 octombrie 1944, au fost scoși afară, legați și duși în fața unui șanț antiaerian. Fără judecată, fără vină, fără milă, au fost împușcați și aruncați acolo, în același pământ pe care îl munciseră o viață întreagă.

Printre victime s-a aflat și preotul satului, părintele Augustin Pop, cel care purta crucea neamului în suflet și pe umeri. Rănit ușor, el a reușit să scape și să ducă mai departe mărturia acestei nopți de groază. Funcționarul Popovici, ridicat odată cu ceilalți, a dispărut fără urmă, un nume pierdut în negura crimei, dar viu în conștiința românilor care nu uită.

Acești oameni nu au murit doar pentru că se aflau într-un sat de pe front. Ei au fost jertfiți pentru credința lor, pentru limba lor, pentru dragostea lor de neam și de țară. Fiecare glonț tras atunci a fost o lovitură împotriva demnității românești, dar și o pecete pe care istoria nu o va putea șterge.

Astăzi, datoria noastră este să le rostim numele cu respect și să spunem lumii adevărul. Masacrul de la Prundul Bârgăului nu este doar o filă tristă din cartea istoriei, ci o pildă de curaj și suferință românească. Pe acel pământ sfânt s-a vărsat sânge curat, sânge de țăran și de preot, sânge de român.

Să nu uităm niciodată. Să le păstrăm amintirea vie în inimile noastre. Să ne învățăm copiii că libertatea, credința și demnitatea acestui neam au fost plătite, din nou și din nou, cu jertfă.

Glorie veșnică martirilor de la Prundul Bârgăului!
Cinste veșnică neamului românesc care nu a îngenuncheat niciodată!

Articolul 10 Octombrie 1944: Masacrul de la Prundul Bârgăului, jertfa românilor uitați în umbrele istoriei apare prima dată în Glasul.info.

La 3 ianuarie 1759, locuitorii districtului valah (n.r. românesc) din Bistrița se plâng că executorii militari comit acolo excese şi storc de la contribuabili dări ilegale. Magistratul raportează comandantului garnizoanei care promite satisfacție şi restituirea sumelor pe nedrept încasate.

Nici românii din Bistrița nu au avut o viață ușoară în Transilvania până la 1918. Pe lângă faptul că românii aveau taxe diferențiate de plătit, mult mai mari decât ale sașilor, secuilor și ungurilor, pe deasupra românii nu puteau să își construiască sau să-și cumpere case în orașe sau în cetăți (n.r. orașele fortificate), nu aveau dreptul să facă parte sau să-și facă propriile bresle de meșteșugari, nu aveau dreptul la viața politică și socială a Transilvaniei, nu li se permitea accesul în târguri sau cetăți pentru comerț decât în niște condiții umilitoare și după ce plăteau o taxă discriminatorie.

În schimb aveau “dreptul” să fie primii, în prima linie pe post de carne de tun în războaiele duse de Imperiul Habsburgic sau cele ale nemeșilor locali. În documentele magistraturii din Bistrița sunt consemnate abuzuri uluitoare la adresa bieților români din județul Bistrița. Sute de ani la rând au avut de pătimit din cauza discriminării și oprimării din partea unor alogeni care urau fără de măsură neamul românesc. Îi urau potența, puterea de supraviețuire și de regenerare, în ciuda crimelor și epurărilor etnice la care îl supuneau opresorii săi.

Din documentele magistraturii din Bistrița reies abuzuri administrative din partea colectorilor de taxe care tot timpul cereau chiar mai mult și tot mai mult decât cota oficială de taxe și impozite, care oricum pentru români era cea mai mare, cea mai împovărătoare. Nu de puține ori acestor hoțomani cu haină guvernamentală li se “lipeau” de mâini orice lucruri de valoare găseau prin casele românilor sau de prin împrejurul caselor: bani, bijuterii, obiecte, alimente, alcool, animale, cereale, etc.

O practică foarte comună era aceea de a exagera cuantumul taxelor pentru români, pentru a avea pretext să le ia animalele din gospodărie. Erau preferate vitele, care se vindeau ușor și aveau mare căutare în acele vremuri.

Articolul 3 Ianuarie 1759 – Locuitorii districtului valah din Bistrița se plâng că executorii militari comit acolo excese şi storc de la contribuabili dări ilegale apare prima dată în Glasul.info.

Sâmbătă, 21 octombrie, Ștafeta veteranilor a ajuns la Bistrița în garnizoana Bistrița și a fost predată la sediul Brigăzii 81 Mecanizată ,, General Grigore Bălan’’.

“Ștafeta roșie a ajuns, astăzi, 21 octombrie, în garnizoana Bistrița și a fost predată la sediul Brigăzii 81 Mecanizată ,, General Grigore Bălan’’. Purtată cu onoare și prețuire de-a lungul traseului Vatra Dornei- Bistrița, ștafeta a fost întâmpinată și de către artileriștii brigăzii la monumentele eroilor din Prundu Bârgăului și Tiha Bârgăului.

Purtarea ștafetei până în punctul final, Carei, pe cele trei trasee, roșu, galben și albastru, simbolizând culorile drapelului național, reprezintă o activitate desfășurată cu ocazia Zilei Armatei României, prin care se urmărește cultivarea sentimentului de patriotism, precum și omagierea eroilor care au luptat pentru țară și popor.”, scrie Brigada 81 Mecanizată “General Grigore Bălan”

Articolul Ștafeta veteranilor a ajuns la Bistrița apare prima dată în Glasul.info.

Profitând de lupta pentru tronul Ungariei dintre  Ferdinand I de Austria şi Ioan Zápolya, Petru Rareș, domnitorul Moldovei, solicitat să acorde sprijin militar împotriva lui Ferdinand de Habsburg, ajunge la un acord cu Ioan I Zapolya prin care în schimbul ajutorului militar primește domeniile și cetățile Ciceu, Bistrița, Cetatea de Baltă, Ungurașul și Rodna.

“Înţelegerea dintre cele două părţi s-a încheiat la 11 mai 1529 (sau 10 iunie 1529, după Cronica moldo-polonă), regele maghiar promiţând „cetatea Bistriţei şi cu tot ţinutul Bistriţei şi cu veniturile” (Cronica moldo-polonă), în schimbul ajutorului militar. Oştile moldovene au fost împărţite în două: cea care a trecut prin pasul Cârlibaba, condusă de pârcălabul Romanului, Danciul Huru şi de portarul Sucevei, Onufrie Barbovschi, se îndreaptă spre Ciceu şi Bistriţa, şi cea care a urmat drumul Oituzului, pusă sub comanda marelui vornic Grozav, se îndreaptă spre Braşov.”

“Drept mulțumită pentru intervenția Moldovei, Ioan Zápolya a dăruit lui Petru Rareș și cetatea Unguraș, conform înțelegerii încheiate între cei doi în luna mai din același an.

Înfrîngerea imperialilor a fost categorică, cei care au scăpat cu viață au fost puși pe fugă și au lăsat în mâinile moldovenilor cele 50 de tunuri. Ostilitățile au continuat până în toamnă, când domnul Moldovei Petru Rareș a pătruns cu noi trupe în Transilvania pentru pedepsirea cetăților săsești.

Succesul acestei campanii l-a obligat pe Ioan Zápolya să pună în practică acordurile tratatului încheiat anterior prin care era recunoscută stăpânirea lui Petru Rareș asupra Bistriței, Ciceului, Ungurașului, a Cetății de Baltă și a întregului ținut al Rodnei. Astfel domnul Moldovei lărgește substanțial domeniul său din Transilvania, ajungând să stăpânească pe lângă orașele sus-menționate (Ciceul și Cetatea de Baltă au fost stăpânite încă de părintele său, Ștefan cel Mare) și circa 120 de sate.”

Articolul 11 Mai 1529: Petru Rareș primește în urma unui acord cu  Ioan I Zapolya domeniile și cetățile Ciceu, Bistrița, Cetatea de Baltă, Ungurașul și Rodna apare prima dată în Glasul.info.