În primele decenii ale secolului al XIX-lea, Bucureștiul începea să cunoască influențele civilizației occidentale, iar domnia lui Ioan Vodă Caragea a reprezentat una dintre perioadele în care noutățile venite din Europa au pătruns tot mai vizibil în viața capitalei Țării Românești. Printre evenimentele neobișnuite care au stârnit uimirea locuitorilor s-a numărat și apariția primului balon cu aer cald văzut pe cerul Bucureștiului, cunoscut în memoria epocii sub numele de „bășica lui Vodă Caragea”.

La 9 iunie 1818, potrivit unei însemnări păstrate la Mănăstirea Govora, un aerostat lansat deasupra Bucureștiului a fost recuperat în zona Cățelu, după ce plutise prin văzduh deasupra capitalei. Evenimentul a reprezentat unul dintre primele experimente aeronautice desfășurate pe teritoriul Principatelor Române și a rămas adânc întipărit în imaginația contemporanilor.

Zborul era rezultatul inițiativei unor meșteri germani stabiliți în București, care au dorit să demonstreze posibilitatea ridicării în aer a unui balon umplut cu aer cald. Pentru locuitorii orașului, obișnuiți cu mijloacele tradiționale de transport și cu explicațiile religioase asupra fenomenelor neobișnuite, apariția unei uriașe sfere plutitoare pe cer părea aproape miraculoasă.

Legenda spune că însuși domnitorul Ioan Caragea a privit cu scepticism încercarea și ar fi pariat o sumă impresionantă, de aproximativ 10.000 de taleri, că aparatul nu se va putea ridica de la sol. Când balonul și-a început ascensiunea, uimirea celor prezenți a fost pe măsura neîncrederii de până atunci. De atunci, aerostatul a rămas cunoscut în tradiția populară drept „bășica lui Vodă Caragea”.

Evenimentul s-a desfășurat într-o perioadă în care curtea domnească încerca să adopte numeroase elemente ale modei și culturii occidentale. În noul său palat, Caragea încuraja organizarea de baluri, dansuri de societate și spectacole inspirate din marile capitale europene. Boierimea începea să împrumute moda occidentală, iar Bucureștiul făcea primii pași către transformarea sa într-un oraș modern.

Zborul balonului cu aer cald a devenit astfel mai mult decât o simplă curiozitate tehnică. El simboliza pătrunderea spiritului științific și a invențiilor moderne într-o societate aflată la răscruce între tradițiile Orientului și influențele Occidentului. Pentru bucureștenii anului 1818, priveliștea unui obiect care se ridica deasupra caselor, bisericilor și dealurilor orașului a reprezentat o adevărată fereastră către viitor.

Istoricii consideră acest experiment drept al doilea zbor cu balonul documentat în Principatele Române, după o încercare similară realizată în Moldova în anul 1816. Chiar dacă tehnologia era încă la începuturile sale, astfel de demonstrații aveau să deschidă drumul interesului pentru aeronautică și pentru marile descoperiri tehnice ale secolului al XIX-lea.

La peste două secole de la acel moment, „bășica lui Vodă Caragea” rămâne una dintre cele mai fascinante povești din istoria Bucureștiului, amintind de ziua în care locuitorii capitalei au privit pentru prima dată spre cer și au văzut un aparat construit de om plutind deasupra orașului.

Articolul 9 Iunie 1818 – Primul zbor cu un balon cu aer cald care zboară deasupra Bucureștiului. Aerostatul a fost numit “bășica lui Vodă Caragea” apare prima dată în Glasul.info.

Peste 300 de posturi didactice au rămas neocupate în şcolile din Bucureşti, arată datele publicate de Inspectoratul Municipiului. Printre motivele apariţiei acestor posturi libere se numără demisia unor profesori şi renunţarea la ore, informează Radio România Actualități. 

Dan Negru – celebrul om de televiziune a povestit cum fiica sa nu are profesor de matematică la unul dintre cele mai bune unități de învățământ din București.

„Fiica mea n-are profesoară de matematică la unul dintre cele mai bune licee de stat din București – profa și-a dat demisia. Sunt 300 de posturi didactice neocupate doar în Capitală.

Ieri, la TV, un analist-jurnalist spunea că tăierea salariilor profesorilor e „binemeritată” raportat la performanța lor. Din curiozitate, m-am uitat azi-dimineață pe audiența lui: Praf! Păi, într-o piață corectă, primul concediat după raportul salariu–performanță ar fi chiar el. Îi invit pe toți „analiștii” din talk show-urile să-și verifice audiențele și, dacă-s cu „zero virgulă”, să se întrebe cum de sunt plătiți așa?

Dragă colega , de 25 de ani, primul lucru pe care-l fac dimineața este să mă uit pe audiențele TV. Te uiți și tu? Iartă-mi mândria, dar sunt printre puținii care știu cu ce se mănâncă audiența TV. Caută pe Google „regele audiențelor” și o să-ți apară moaca mea. Pentru că am făcut audiențe uriașe – nu doar cu un singur format, nu doar la o singură televiziune, nu doar într-un singur deceniu și nu doar într-o singură țară ( show-urile mele au facut recorduri istorice de audiență în Moldova). De vreo 27 de ani fac audiență TV și cu Piersic sau Gheorghe Zamfir și cu Guță sau Adi Minune. Știu cum e să faci audiență și cu Blonde și cu farse, și cu Revelioane, dar și cu copiii geniali din “Next Star” sau cu cuvintele din „Jocul Cuvintelor”. În divertismentul tv contează performanța !

Cum e la voi, colega?

Așa că lăsați profesorii în pace. Nu mă provocați să vorbesc despre cât încasați și cât produceți în funcție de audiențe. La fel și cu „site-urile” cu pupincuriști bine plătiți și cu ciuciu vizualizări“, scrie Dan Negru.

MAGAZIN CRITIC – NIHIL SINE DEO! Contează pe ȘTIRI ce contează!

Articolul Criză de personal didactic în capitală după ce sute de dascăli au demisionat! Dan Negru: Fiica mea n-are profesoară de matematică la unul dintre cele mai bune licee de stat din București apare prima dată în Glasul.info.

24 iulie 1772 – Prima voce colectivă pentru Unirea și Independența Țărilor Române

În vara anului 1772, în umbra marilor confruntări dintre Imperiul Otoman și Rusia țaristă, în timp ce Europa diplomatică își trasa noile frontiere ale influenței prin tratativele de pace de la Focșani, un moment de o profundă încărcătură istorică a avut loc, rămânând prea puțin cunoscut publicului larg: boierii din Țara Românească și Moldova au rostit, printr-un memoriu comun, una dintre primele solicitări oficiale de unire a celor două țări românești și de recunoaștere a independenței lor.

Un context favorabil, dar nesigur

Anul 1772 era marcat de desfășurarea războiului ruso-turc (1768–1774), în care Imperiul Otoman suferea pierderi serioase. Rușii, avansați în spațiul românesc, ocupaseră o bună parte din teritoriile Moldovei și Munteniei și deveniseră o prezență militară și diplomatică însemnată. Deși acest război nu fusese pornit pentru români, aceștia au intuit că înfrângerea otomană putea deschide o fereastră de oportunitate pentru emanciparea politică a Principatelor.

Vocea boierilor, între diplomație și patriotism

La 24 iulie 1772, în cadrul negocierilor de la Focșani, boierimea din Țara Românească a înaintat un memoriu oficial către reprezentantul Vienei, în care exprima o dorință clară:

Unirea Moldovei cu Țara Românească sub un singur domn pământean, sub protecția marilor puteri creștine, și recunoașterea independenței față de Imperiul Otoman.

Această solicitare nu era un simplu gest retoric. Era o afirmație de voință politică națională, care depășea logica de supunere față de Poarta Otomană și cerea revenirea la vechile drepturi și libertăți ale românilor, de dinaintea regimului fanariot instaurat în 1711 (Moldova) și 1716 (Țara Românească).

Program politic în fașă

Memoriul din 1772, deși redactat în limbaj diplomatic și cu deferență față de marile puteri, reprezenta un adevărat program politic, domn pământean și revenirea la alegerea domnilor din rândul elitelor locale, nu trimiși greci ai Porții, stare de neatârnare, un pas important spre independență, Unirea celor două Principate, o idee de unitate națională care anticipa cu aproape un secol actul de la 1859 și protecție creștină occidentală (Habsburgică și Rusă), un apel pragmatic la realitățile geopolitice, căutând susținerea în afara spațiului islamic otoman.

De la memoriu la ideal

Chiar dacă acest memoriu nu a produs efecte imediate, încheierea păcii de la Kuciuk-Kainargi în 1774 nu a consfințit unirea Principatelor, momentul 24 iulie 1772 rămâne semnificativ: este prima încercare oficială a elitei românești de a cere unificarea națională în fața puterilor străine, printr-un document scris și înaintat într-un cadru internațional.

Este un act de viziune istorică și conștiință națională, care a anticipat cu decenii generația pașoptistă și care a inspirat lupta ulterioară pentru emancipare și unitate.

Moștenirea acestui gest politic

Astăzi, în tumultul geopolitic modern, reamintirea acestui moment arată că ideea de unitate românească nu a apărut din neant în secolul XIX, ci a fost plămădită în adâncurile secolului XVIII, de elite care – deși aflate sub stăpâniri străine – aveau conștiința identității și a drepturilor naționale.

Ziua de 24 iulie 1772 merită așadar repusă în lumina istoriei drept prima bornă diplomatică scrisă a ideii de „România Unită”.

Articolul 24 Iulie 1772 – Știați că Moldova și Țara Românească au cerut unirea lor încă din anul 1772? apare prima dată în Glasul.info.

La data de 30 Octombrie 1724 a început construcția Bisericii Stavropoleos din București, unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură din perioada fanariotă.

“Biserica Stavropoleos este o biserică ortodoxă, construită în stil brâncovenesc, în centrul orașului București. Hramul bisericii este Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil. Numele Stavropoleos este forma românească a cuvântului grecesc Stauropolis, care se traduce prin „Orașul Crucii”.”

În anul 1724, în timpul domniei fanariote a domnitorului Nicolae Mavrocordat (n.r. născut la Constantinopol / Istanbul), arhimandritul Ioanichie Stratonikeas, originar din Epir, a inițiat construirea unei biserici și mănăstiri în curtea hanului său. Ales în anul 1726 mitropolit al Stavropolei și exarh al Cariei, arhimandritul Ioanichie Stratonikeas va oferi numele Stavropoleos pentru mănăstirea și biserica pe care o construiește. Stavropoleos (n.r. Stauropolis, orașul crucii) este de fapt numele bizantin al vechiului oraș din Aphrodisias din regiunea Caria, Asia Mica (n.r. acum pe teritoriul Turciei).

În secolul XIX au fost demolate hanul și anexele mănăstirii, asfel că azi în București se mai poate vedea doar biserica Stavropoleos în cadrul unui amestec de clădiri moderne și înalte în totală contradicție cu stitul arhitectonic al bisericii.

La 26 martie 2008 s-a reînființat Mănăstirea Stavropoleos ca mănăstire de maici cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil și Sf. Iustin Martirul și Filosoful, iar pe 4 iunie 2012 a fost resfințită biserica Mănăstirii Stavropoleos.

Articolul 30 Octombrie 1724 – A început construcția Bisericii Stavropoleos din București, unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură din perioada fanariotă apare prima dată în Glasul.info.

“În perioada 23-24 noiembrie a.c., Consiliul Europei a organizat la București o sesiune de pregătire ce a avut ca temă “Asigurarea suportului psihologic al refugiaților”.

Din partea Inspectoratului General pentru Imigrări a participat comisar-șef de poliție dr. psiholog FEODOT Ioana, din cadrul Centrului Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil Giurgiu.

Activitatea a avut ca scop găsirea unor soluții eficiente în gestionarea traumelor victimelor conflictelor armate.”, scrie pe facebook Inspectoratul General pentru Imigrari

Întrebare: pentru românii abuzați și fugăriți din țara lor de o puzderie de guverne nemernice, imbecile și trădătoare, Consiliul Europei nu se gândește să asigure o sesiune de pregătire pentru “Asigurarea suportului psihologic al refugiaților”? Pentru că în condițiile războiului neconvențional, economic, social, cultural și identitar dus împotriva poporului român, mare parte dintre românii care au FUGIT din România cam tot asta sunt, niște refugiați! Că s-au refugiat din motive ECONOMICE, POLITICE, IDEOLOGICE, etc, sau din alte motive, dar tot refugiați rămân și românii!

S-au refugiat din cauza corupției, a hoției, a mârlăniei, a bădărăniei, a incompetenței, a dictaturii, a antiromânismului instituțional, a sărăciei și a mizeriei în care au adus România guvernările TRĂDĂTOARE care s-au tot perindat la cârma României!

Deci, reiterăm întrebarea: binevoiește Consiliul Europei să asigure o sesiune de pregătire pentru Asigurarea suportului psihologic și pentru românii traumatizați de REFORMELE tâmpite susținute de către birocrații de la Bruxelles?

Articolul “Asigurarea suportului psihologic al refugiaților”, sesiune organizată de Consiliul Europei la București apare prima dată în Glasul.info.

Pe lângă faptul că face de ani buni, de niște lungi și nenorociți ani “cântarea” liberalismului și progresismului la nivelul Sibiului, z(o)iarul cu care se șterg undeva primarii galbeni din Sibiu, Tribuna, este perfect de acord cu prezența șobolanilor prin București. Într-un articol intitulat “Un câmp de luptă are şobolani sau cum se vede de la Sibiu războiul gunoaielor de la Bucureşti“, așa zișii jurnaliști sibieni înșiră un pomelnic întreg de elogii și pupincurisme la adresa franțuzoaicei Clotilde Armand și a situației inimaginabile cu un București invadat la propriu de gunoaie și de șobolani.

Pentru acești inepți pe care nu-i mai spală la gură nici măcar toată apa Cibinului, la Clotilde Armand “inteligenţa, curajul, frumuseţea şi modestia se împletesc armonios”, iar “patriotismul” ei se vede în “în demersul acestei franţuzoaice”. Pfffff… Tot Clocotilda este asemuită cu un cruciat care are parte de o “cruciadă grea” în sectorul 1 din București. Te apucă și râsul și greața simultan citindu-i pe neisprăviții ăștia!

Într-un așa zis articol mai mult decât pupincurist la adresa franțuzoaicei Clotilde Armand, “tribunii” Sibiului nu contenesc a pupa, linge și a se gudura pe lângă regina gunoaielor și a șobolanilor din sectorul 1 din București.

“Clotilde Armand o dă pe un auto-eroism superb: “…eu nu mă clintesc în fața amenințărilor de tip mafiot. (…) Eu aici, în demersul acestei franţuzoaice  naturalizate văd adevăratul patriotism! Nu în prestaţia mizerabilă a batozei tricolore, senatoarea moaştelor, Şoşoacă… Femeia aceasta curajoasă trebuie susţinută!  Ţara are nevoie de asemenea oameni“, scriu cei de la Tribuna.ro

Din publicația înființată la Sibiu în 1884 de către Ioan Slavici nu au mai rămas azi decât slugile iohanniste și USR-iste? Numai pamfletari de o mitocănie desăvârșită? De pupincuriști plătiți la metrul liniar pentru cuvinte regurgitate cu un dispreț jegos la adresa reperelor identitare românești?

Ce aveți fraților cu tricolorul românesc? Aveți alergie la el? Aveți alergie la faptul că o senatoare, un adevărat reprezentant al poporului în Parlamentul României, Diana Iovanovici-Șoșoacă, știe să-și arate respectul cuvenit drapelului național și voi nu?

Articolul Ziarul cu care se șterg undeva primarii galbeni din Sibiu este de acord cu prezența șobolanilor prin București: “Femeia aceasta curajoasă trebuie susţinută! Ţara are nevoie de asemenea oameni” apare prima dată în Glasul.info.

Sburătorul a fost o revistă periodică literar-artistică modernistă și un cenaclu literar, pornite la București în aprilie 1919. Sub conducerea lui Eugen Lovinescu, cercul de scriitori a fost esențial în extinderea spectrului literaturii române de la simbolismul românesc la temele urbane ale realismului și ale avangardei artistice.

Revista Sburătorul, subintitulată Revistă literară, artistică și culturală a fost publicată în două serii, 19 aprilie 1919 – 7 mai 1921 și ulterior între martie 1926 – iunie 1927, la care se adăuga și un săptămânal numit Sburătorul Literar, care a fost publicat între septembrie 1921 și decembrie 1922.

În timpul perioadei sale de apariție, mișcarea artistică și membri cenaclului Sburătorul s-au angajat constant într-o polemică literară cu partizanii stilurilor tradiționale ce își aveau sorgintea în secolul trecut, dar apăruseră la începutul anilor 1900, așa cum fusese revista Sămănătorul, fondată de poeții Alexandru Vlahuță și George Coșbuc, apărută între 1901 și 1910, adevărată tribună a neoromantismului și al naționalismului etnic. Mai mult, Eugen Lovinescu combătea el însuși împotriva vederilor etnocentriste ale lui Nicolae Iorga referitoare la cultura teritoriilor medievale românești.

Articolul La 19 aprilie 1919 a apărut, la București, revista literară „Sburătorul”, condusă de Eugen Lovinescu apare prima dată în Glasul.info.

Cu câteva zile bune înainte de protestul de pe 20 Martie de la București, mă sună o prietenă și mă întreabă ce părere am despre organizatorii acestui protest, ridicând totodată problema legitimității unora dintre organizatori.

Îmi trimite apoi o înregistrare audio cu argumentele care o fac să fie puțin sceptică cu privire la bunele intenții ale unora dintre liderii din spatele organizării protestelor.M-am hotărât să merg la București să văd cu ochii mei dacă aceste lucruri se confirmă, și din păcate atmosfera de la fața locului a devoalat o imagine a dezbinării: în București aveau loc cel puțin două proteste separate, unul în Piața Universității și unul în Piața Victoriei.

Prin intermediul prietenei mele care mă sunase și se implicase în organizarea transportului la București, am ajuns la protestul din Piața Universității. Deși declarau că au scopuri și țeluri comune cu protestatarii din Piața Victoriei, unii dintre cei din Piața Universității proliferau niște expresii nu tocmai plăcute la adresa celor care au protestat în fața clădirii guvernului.

Asta mi-a arătat de ce au succes leprele aflate acum la guvernare în România și cum de își impun cu atâta ușurință dictatura, abuzurile instituționale, precum și toate aberațiile din ultima vreme. Dezbinarea românilor le oferă putere celor care nu nutresc sentimente de iubire pentru Neamul Românesc.

De ce nu s-ar fi putut face un singur protest ca să le arătăm că poporul se unește împotriva lor, împotriva dictaturii, a abuzurilor, a trădării de neam și de Țară?

Fandel Mihai

Articolul Proteste dezbinate la București apare prima dată în Glasul.info.

Protest masiv în capitala României împotriva inițiativei legislative de a impune vaccinarea obligatorie: mii de oameni cu steaguri, icoane, cruci, pancarte au protestat în parcul Izvor din fața Palatului Parlamentului.

Alianța Părinților, Calea Neamului, Frăția Ortodoxă precum și alte organizații și asociații au contribuit pentru acest protest, una dintre cele mai masive mișcări civice din ultimii ani din România. Lumea se trezește și acționează!

“Duminică, 07 Martie 2021, mii de români au fost prezenţi la Bucureşti pentru a protesta împotriva legii obligativităţii vaccinării. Au venit români din toate colţurile ţării, marea majoritate din Iaşi, Roman, Bacău, Piatra Neamţ, (zona Moldovei). Cetăţenii nu au fost opriţi de către poliţişti la intrarea în Bucureşti, chiar dacă se anunţase că este băgat în carantină, ba mai mult nu s-au lăsat nici intimidaţi de forţele numeroase de ordine, prezenţi în parcul Izvor din faţa Palatului Parlamentului, loc unde se manifesta protestul.

Protestatarilor nu le-au lipsit steagurile ,icoanele şi pancartele cu diferite mesaje precum: „Arestarea teroriştilor vaccinişti”, „Spunem nu vaccinării forţate”, ”Libertatea şi dreptul de a decide sunt sacre” , „Stop dictatura medicală” şi multe alte mesaje împotriva vaccinării obligatorii . Pentru acest protest au contribuit multe asociaţii si organizaţii precum şi cei de la Alianţa Părinţilor, Calea Neamului, Frăţia Ortodoxă. Se pare că românii s-au săturat de toată mascarada celor de la putere şi în sfârşit au început să acţioneze pentru viitorul lor şi al copiilor lor.”, a relatat jurnalista Marija Vasilescu, chiar de la fața locului

Remarcabil a fost efortul reprezentanților Asociației Calea Neamului de la Iași, care au reușit să organizeze într-un mod exemplar mai multe autocare care au preluat de la Roman protestari din mai multe județe ale Moldovei.

Câtă vreme încă mai există oameni care realizează că este mai important să lupți pentru drepturile și libertățile fundamentale și pentru viitorul copiilor noștri, decât să-ți petreci duminica într-un mod relaxant, atunci România încă mai are speranțe…

Marija Vasilescu, Fandel Mihai

Articolul Protest masiv la București împotriva inițiativei legislative de a impune vaccinarea obligatorie apare prima dată în Glasul.info.

După ce luni, 14 decembrie 2020, avocata Iulia Medeleanu a fost “călcată” de un desant de procurori și polițiști, acțiune desfășurată la casa acesteia din Dorobanț, județul Iași, o acțiune în forță în urma căreia avocata din Iași a fost “văduvită” de multe dintre actele, documentele și chiar de dosarele sale de avocatură cu o vechime de până la 15 ani în urmă: câțiva saci plini de dosare.

Avocatei i s-au luat de către autorități de asemenea telefonul și câteva dispozitive hardware. Confiscarea documentelor de la cabinetul său riscă să-i afecteze serios Iuliei Medeleanu profesia de avocat.

Citiți și: Prima victimă din grupul ce a depus plângere penală împotriva lui Arafat

Citiți și: Plângere penală împotriva lui Orban, Tătaru, Arafat, Rafila, Streinu, Vela pentru abuz în serviciu și comunicarea de informații false

La două zile distanță, miercuri, 16 decembrie 2020, prietena și colega sa de breaslă, avocata Diana Iovanovici-Șoșoacă, a inițiat un miting de susținere pentru avocata Iulia Medeleanu, în fața sediului DIICOT de la București.

“DIICOT BUCURESTI – Manifestare de sprijin a colegei noastre de la Iași – IULIA MEDELEANU- care sufera represiuni din partea Parchetului Iasi pt ca si-a permis sa formuleze plangere penala impotriva Guvernului României si a membrilor sai, in special Arafat, precum si impotriva presiunii politice asupra justitiei! LUPTAM PENTRU INDEPENDENTA JUSTITIEI! PENTRU O JUSTITIE DREAPTA!PROTEST IMPOTRIVA PRESIUNILOR IMPOTRIVA AVOCATILOR!”, a scris pe facebook avocata Diana Iovanovici-Șoșoacă

„DIICOT BUCURESTI – Manifestare de sprijin a colegei noastre de la Iași – IULIA MEDELEANU- care sufera represiuni din partea Parchetului Iasi pt ca si-a permis sa formuleze plangere penala impotriva Guvernului României si a membrilor sai, in special Arafat, precum si impotriva presiunii politice asupra justitiei! LUPTAM PENTRU INDEPENDENTA JUSTITIEI! PENTRU O JUSTITIE DREAPTA!PROTEST IMPOTRIVA PRESIUNILOR IMPOTRIVA AVOCATILOR!”

– Diana Iovanovici-Șoșoacă

---

Articolul (VIDEO) Miting de susținere pentru avocata Iulia Medeleanu, în fața sediului DIICOT de la București apare prima dată în Glasul.info.